Dimineaţa, martie 1935 (Anul 31, nr. 10121-10151)

1935-03-01 / nr. 10121

Anul 31 Ko. 10.121 MÂRȚIȘOARE Aur, Argint, Dublé fin Cel mai bogat asortiment cu 25 % mai eftin a oriunde, numai la Bijuteria 1 „PROGRESUL“ Str. Smârdan 30 Fondată in 1904 de CONST. MILLE 3 Lei 16 PAGINI București, Str. Const. Mille (Sărindar) 5-7-9 STELEF.­ Direcția și Redacția 3.84.30; Ad­ț­a 3.63.53 Provincia “$84.31; Străinătatea 3.84.33 Vineri 1 Martie 1935 țțartt ©l$t BIJUTERIA CAROL Lângă Srogueria donga g^AROUT^ COMEMORAREA REVOLUȚIEI LUI HORIA Se Împlinesc 150 de ani de cînd Horia, Cloșca și Crișan au murit la Alba Iulia pentru liber­tatea poporului. Se împlinesc 150 de ani de când 6000 de țărani români, aduși de autoritățile Ar­dealului austriac, din toate col­țurile, au asistat îngroziți la e­­xecutarea lui Horia și a lui Cloș­ca și la pîngărirea rămășițelor pământești ale lui Gheorghe Cri­­­șan, care fusese găsit mort în­ subterana unde era închis. Po­­­porul a asistat la executarea u­­nei sentințe, a cărei sălbătecie întrece orice închipuire. Sentința tribunalului militar din Alba Iu­lia spunea: „Au să fie duși la locul în datina pentru supliciu și acolo să li se frân­gă cu roata toate membrele corpu­­­­lui, începând de jos în sus, anume mai întâiu lui Ion Cloșca, apoi lui Horia, numit altmintrelea și Ursu Nicola, și în modul acesta să fie trecuți din viață la moarte, iar cor­purile lor să se despice și să se tie în 4 bucăți, capul și părțile corpului să se pună pe roate pe lângă dife­rite drumuri și anume în comunele unde au comis cruzimile cele mai scelerate, iar inimile și intestinele lor să se îngroape la locul supliciu­lui“. Cu acest capitol sălbatec și sîngeros s’a încheiat sub zidu­rile cetății din Alba Iulia revo­luția din 1784. O revoluție cu ca­racter social, pornită din rîndu­­rile moților și provocată de regi­mul de exploatare prin care no­bilimea maghiară trăia de 700 de ani pe spinarea iobagilor ne­norociți, încurajați de la Viena intr’un moment in care Habsbur­­gii se găseau în conflict cu un­gurii. Horia, Cloșca și Crișan au pornit moții la luptă, crezînd că vor fi ajutați de la Viena. Nă­dejdi înșelate! Horia, Cloșca și JCrișan,­ sui fost săvirșit', cu săi» "­buiocie și c'if’cruzim­e, fără ca 1­ I dealul mare pentru care au lup­­­­tat, să se fi îndeplinit atunci.­­ Revoluția de la 1784 a fost or­­­­ganizată după ce scopul ei fuse­se bine cântărit și precizat. In ziua de 11 Noembrie 1784, Horia a adresat nobilimii din județul Hunedoara ultimatumul său, în care cerea : Poporul român să fie liber de iobăgie, să nu mai fie nobilime, iar foștii nobili să plătească dări în­tocmai ca și poporul țăran, pămîntul nobililor să se îm­partă la țăranii, cari il lucrează. .pentru realizarea acestui pro­gram însemnat au murit moarte de martiri nu numai cei trei fruntași, Horia, Cloșca și Crișan, ci sute și mii de țărani români din munții Apuseni. Uciși de se­tea de răzbunare a nobilimii un­gurești și secerați de gloanțele trădătoare ale oștiilor habsbur­­­­gice. Au trebuit să treacă de a­­tunci mai bine de 60 de ani, pen­tru ca punctele din memorandu­mul lui Horia să fie impuse cla­sei stăpinitoare din Ardeal și pentru ca țăranul român să fie descătușat de glie și să se bucure de un început al drepturilor o­­mului. A trebuit să fie o a doua­­ izbucnire a revoltei romînești în Ardeal, pentru ca în 1848 legiu­nile lui Avram Iancu să pornea­scă în luptă cu programul mare, formulat de Barițiu în adunarea națională dela 3/15 Maiu de pe Cîmpia Libertății de lingă Blaj. Și au trebuit să treacă de atunci aproape 135 de ani pînă cînd am avut în Romînia întregită prile­jul istoric de a sărbători aplica­rea celui de al treilea punct din programul lui Horia : pămîntul să fie dat în proprietatea celor care-l lucrează. In această perspectivă de isto­rie socială este evident că revo­luția de la 1784 capătă un relief foarte impunător. Și în momen­tul cînd se vorbește la noi în mod programatic de realizarea statului țărănesc, se cuvine să ne aducem aminte cu admirație și cu recunoștință de cei trei ță­rani modești din Țara Moților, cari încă ac­um 150 de ani și-au jertfit viața pentru asemenea idealuri. Liviu P. Nasta - Politicienii cer mereu impozite, — da’ ei nu dau bir ?.. Da, bir cu fugiții»« ■—• -grim In pag. a Hl­ a: Coborarea eroilor Horia, Cloșca și Crișan Cum trebue înțeleasă revoluția lui Horia K«WV 3k- • -­-Q— „ După 150 de ani acum mai in­­tâiu poate poporul nostru să săr­bătorească în voie izbucnirea cumplitei răscoale țărănești din Munții Apuseni, în fruntea că­reia s’au pus frații de cruce Va­sile Nicolae Ursu zis Horia, loan Oargă zis Cloșca și Gheorghe Giurgiu zis Crișan. Răscoala a fost o țâșnire ve­hementă a dorului de libertate și a setei de dreptate a celei mai vechi populații a Țării, despo­iate pe încetul de drepturile ei și asuprită de învingători și de noii stăpâni. Pe încetul, zic, pen­­­tru că și în secolul al XVI mai dăinuia în unele părți ale Ar­dealului vechea organizație după „jus valahicum”, cu „ libertates ab anti­quo’, în care dreptatea le era împărțită­ sătenilor și păsto­rilor români de voevozi și cneji din neamul lor. In secolul XVIII nu mai rămăsese nimic din a­­ceastă organizație: libertatea strămoșească dispăruse, iar drep­tatea era cum o împărțea nobi­lul maghiar ori magistratul sas, totdeauna în folosul acestuia. Astfel nemulțumirea fierbea și trebuia să isbucnească. Liber­tățile străvechi, acordate de îm­părat din nou regimentelor gră­nicerești, au stârnit dorința de a se împărtăși de ele și in popu­lația nevoiașă și amărâtă a Ro­mânilor din Munții Apuseni, ca­re a cerut să fie militarizată și să i se restituie vechile libertăți. Cererea prezentată astfel a fost simpatică Curții din Viena. Așa se explică de ce aceasta nu a luat măsuri de la început ■ împotriva­ revoluției țăranilor români, care doreau să o servească. Dar a re­primat-o imediat ce i s’a părut că-i primej­duește interesele, ui­tând de orice recunoștință, ca și în 1848-49 față de Avram Iancu. Nu cred că se poate amesteca prea mult elementul confesional în această revoluție cu caracter social și național. Aceasta pentru­­că, deși Curtea catolică favoriza pe uniți, nu toți grănicerii, la ale căror privilegii râvneau revolu­ționarii, au fost uniți, nici toți revoluționarii n’au fost ortodocși. Iosif II era tolerant în privința confesională, liberal și democrat în politică. Revoluția lui Tănase Todoran de la Năsăud are alt caracter de­cât cea a lui Hori: ea este im­­potriva militarizării și a Unirii, a lui Horia este pentru militari­zare și nu este împotriva Unirii, deși făcută în majoritate de or­todocși. Fricțiunile confesionale, câte au fost, se explică prin faptul că Unirea era încă prea proaspătă și propaganda pentru ea și reac­­țiunea împotriva ei mai dăinuia. Dar’fondul revoluției n’avea ni­mic confesional, el a fost social și național. Prof. Univ. Dr. N. DRAGAN Fost rector al Universității și ac­tual primar al municipiului’Cluj HORIA Alba-Iulia, 28 Februarie 1785 Alba-Iulia ’n Ardeal, Cu împrejurimea-i toată Azi, privește de pe deal, Cum pe Horia-I frâng in roată.» Sărbătoare de călăi Și de băutori de sânge! Râd, azi, Nemeși­ii râd, răi., Nemeșii se veselesc. Dar fiorul îi petrece. Ochii Horii nu clipesc, Și se uită­ așa de rece. Bucuroși­i-aud trosnind oasele sub roata cruntă. Pe Nemeși fiori îi prind. Ochii reci par’că-i înfruntă. Ochii reci au graiu cumplit Sub sprincenele stufoase, Și’ntr’un cântec preamărit Prefac trosnetul de oase... (Fragment) G, MURNU ■ [UNK] [UNK] Iobagi mea, biata, plânge... Executarea eroilor Un raport oland­ez despre revoluția lui Horia Ziua de 28 Februarie încheie un secol și jumătate de la trage­rea pe roată a celor trei revolu­ționari transilvăneni, răsculați contra regimului de iobăgie. Pentru prima oară în Europa, istoriei moderne,, se află și de a­­cest popor subjugat. Deci o dată importantă pentru noi. Dacă pu­nem la socoteală, că această re­voluție a precedat cu puțin pe cea franțuzească, și că a fost pornită cam din aceleași foruri, ea reprezintă o dată și mai im­portantă pentru poporul de la Dunăre. A trebuit ca întâmplarea să arunce sub ochii unui istoric de la noi un raport al ministrului Olandei la Constantinopoli, pen­tru ca să aflăm de încercarea nenorocită a „armatei moldove­nești” de a veni în ajutorul re­voluționarilor. Armata moldove­nească desființată de turci, in­tervenind! Și totuși faptul a exi­stat. S’a dat bătălia la pasul Ghimeș, și Secuii au distrus , a­­cea armată moldovenească, din­ fond a fi fost desigur o armată și mai cert împinsă de turci pe­ste frontieră. Și faptul se dove­dește și prin răsluirea frontierei de către Austria, pentru asigura­rea mai bună a împărăției. Inter­venția aceasta arată neînțelege­rea Porții prin desființarea ar­matelor românești, care va mai fi exemplificată și cu ocazia îm­părțirii Poloniei. O carte veche asupra societă­ților secrete din Imperiul Hab­­sburgilor pomenește despre „Fră­ j Horia ția de Cruce” din timpul lui Ho­ria. In „Adevĕrul” am publicat des­­spre această societate secretă, cu sediul la Viena, care a pregătit revoluția trimițând unul câte u­­nul oameni înarmați în Transil­vania. Se dă și raportul poliției în această privință și apostila lui Iosif II pentru desființare. Se publică și continuarea cu bustul lui „Hom­a rex Daciae” și jură­mântul de răzbunare al membri­lor. Cum, cu câțiva ani mai înain­te, Lafayette înființase loja ma­sonică „Petit café” din Viena, le­gătura cu Revoluția Franceză și cu cea Americană, ar putea fi făcută. După cum se vede, o perspectivă absolut neașteptată pentru răscoala „sălbaticilor” de ciobani din Munții Apuseni. Există un ziar, care se chiamă „Gazette de Hollande” și care apare de la 1630. Școalei române de la Paris, i-am sugera să caute ce se scrie in el, despre acel eve­niment. Aceasta ar fi evitat răs­colirea arhivelor din Haga. Rapoartele din cartea despre care am scris, erau din arhivele Poliției din Viena, iar unul publi­cat de către „Ziarul Austriei de Jos”. Arhivele lojelor din Paris nu au dispărut. Nu se poate ca ceea a lui Lafayette să nu poseadă nimic despre eveniment, rapor­tat de filiala ei din Viena. Cu aceste cercetări s-ar fi pu­tut complecta paginile de istorie­­ scrise, cu privire la Revoluția lui Em­. Ci Griîi oraș mtil­or.Ti Dirijabilele americane „Macon și „Akren“ s’au prăbușit din cauza unor atentate Declarațiile senzațio­nale ale unui expert WASHINGTON. 27. — In comi­­siunea parlamentară de anchetă a­­supra cauzelor prăbușirii marelui dirijabil „Macon“ au produs o ex­traordinară senzație explica­­ lunile date­­ de expertul Kwabsnshu. Ace­sta, în urma unor minuțioase cer­cetări pe care le-a făcut la locul unde s’a prăbușit dirijabilul, a ajuns la concluzia că prăbușirea uriașei aeronave s’a produs în urma unui atentat săvârșit de o persoană ce se afla pe bordul dirijabilului, în timpul cursei. Atentatorul a vărsat, în partea dinapoi a nacelei, materii ușor in­flamabile, cărora apoi le-a dat foc. Explicațiunea aceasta a produs, după cum era de așteptat, o impre­sie profundă asupra comisiunii par­lamentare, care a procedat imediat la o confruntare a expertului cu co­mandantul dirijabilului mistuit de incendiu. Căpitanul Willey, comandantul lui „Macon“, a răspuns foarte ener­vat declarând că afirmațiile exper­tului sunt neadevărate și că ipo­teza lui este imposibilă. Willey a explicat că, cu 30 de minute înainte de a se produce ca­tastrofa, ofițerii au inspectat aero­nava și n’au descoperit nimic sus­pect. Expertul Knaibenshu­mu s-a lăsat însă bătut și și-a menținut acuzații­le. In fața protestelor căpitanul Willey, expertul a trecut la preci­zări, declarând că atentatorul a fost un chelner din popota ofițeri­lor, japonez de origine, care și-a jertfit viata pentru a compromite renumele aviației americane. Kmabenshu a declarat că și ma­rele dirijabil „Akron“ s-a prăbușit tot în urma unui atentat. Față de aceste declarații de o gravitate excepțională, președintele comisiunii parlamentare de anche­tă, a hotărît să intensifice lucrările și urmează să procedeze la noi cer­cetări. Pentru moment, departa­mentul aviației a fost somat să nu mai angajeze nici un fel de perso­nal de rasă străină pe dirijabilele flotei americane. Chestiunea reîntoarcem ex-Kaiserului 0 sugestiune pentru stabilirea ex-Kaiserului in Elveția NEW­ YORK. — „United Press“ anunță din Berlin: Reprezentanții ex-Kaiserului Wilhelm s-au adresat guvernului din Berlin, în scopul de a obține permisiunea ca fostul îm­părat Wilhelm să poată renunța la reședința sa din Doom și să se stră­mute în micul palat din apropiere de Homburg (Hessa), unde ar fi în mă­sură să înlăture dificultățile de transferi. Cererea a fost respinsă. Totuși, nu se consideră exclus, ca ex-îm­­păratul să se reîntoarcă in Germa­nia sub condițiuni limitative. Se a­­firmă, că s-a examinat ideea de a­­ strămuta reședința ex-împăratu­lui Wilhelm în Elveția, unde ar fi în măsură să capete sume de bani mai importante decât în Olanda. Ex-Kaiserul ar preferă însă să trăiască in Germania. Guvernul german obiectează că ex-împăratul ar putea deveni în Germania punctul de plecare al unei agitații monarhiste. Se crede că, în cazul când guver­nul german s-ar declara de acord cu reîntoarcerea ex-suveranului, gu­vernul ar lua dispozițiuni pentru a limita numărul vizitatorilor și a în­grădi libertatea de mișcare a ex-îm­­păratului SOSIREA ARHIDUCELUI mic la Paris PARIS. 26 (Rador).— Astăzi la ora 11 și 36 a aterizat pe aerodromul Le Bourget arhiducele Anton de Hab­sburg. Arhiducele Anton pilota personal avionul său de turism. * PARIS 26, (Rador). — Arhidu­cele Anton de Habsburg a plecat astăzi spre Viena, pe bordul avio­nului său, PARIS 26, (Rador).­­ In drum spre Viena, Arhiducele Anton de Habsburg a aterizat la Nancy, din cauză că se apropia noaptea. # Un jucator condamnat la moarte la Viena VIENA, 26 (Rador).­­ Tri­bunalul special a condamnat la moarte prin spânzurătoare pe lucrătorul Pribauer, în vârstă de 22 ani. Pribauer a asasinat un a­­gent de poliție pentru­­ a bicicleta.

Next