Dimineaţa, iunie 1935 (Anul 31, nr. 10211-10240)

1935-06-01 / nr. 10211

Anul 31 No. 10.211 FORMIDABILUL SUCCES1935 14 PAGINI £lle 11­­ Sâmbătă 1 Iunie 1935 CRISTIAN VASIE ia cea ntai frumoasă grădina Fondată în 1904 de CONST. MILLEN­3 Lei 11 București, Str. Const. Mille (Sărindar) 5­ 7-9 11TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.63.83 Provincia 3. 1­0.4.31, Străinătatea 3.84.33 VIIOIU-SOSEA (lângă Arcul de Triumf) Consumaţiuni alesc. — Prețuri moderate •TaxiGO 1—2, Tramvai 3 Rezultatul întrevederilor dela Geneva După cum s’a putut vedea din re­­portagiile noastre, sesiunea Consi­liului dela Geneva a fost și de astă dată prilejul unor întrevederi di­plomatice foarte importante. Se spera chiar că pe urma negocieri­lor de acolo să se poată ajunge în­­sfârşit la o clarificare a situaţiei in­ternaţionale, mai ales în ce priveşte situaţia din Europa centrală şi din bazinul dunărean, astfel încât să se deschidă calea unor aranjamente definitive şi rodnice pentru pacea stabilă în această regiune a Euro­pei. Negocierile au fost ţinute însă pe loc de cele trei mari manifestări de ordin politic internaţional, cari s’au produs intenţionat tocmai în mo­mentul, în care oamenii de stat con­ducători de pe continentul nostru se aflau întruniţi la Geneva. Cancelarul Hitler, în declaraţiu­­nile sale, a contribuit la agravarea neliniştei şi a tensiunei europene. Manevrele sale pentru slăbirea frontului de colaborare intimă în­tre Franţa şi Anglia au avut prile­jul să impue guvernului englez noi rezerve, pentru ca opinia publică, îndrumată favorabil Germaniei, de către ziarele cele mai mari din An­glia, să nu-i poată imputa tendinţe duşmănoase faţă de Germania, a­­tâta vreme cât ar mai putea să e­­xiste, fie şi numai umbra unei spe­ranţe de a putea recâştiga Berli­nul în sistemul de colaborare a sta­telor europene pentru pace şi pro­gres. Iar declaraţiile amabile adre­sate d-lui Mussolini de către cance­larul Hitler, într’un moment în care Italia se găsea în conflict cu An­glia şi cu Franţa pe chestiunea A­­bisiniei, au avut ca efect răspun­sul imediat al dictatorului italian, în sensul că nu va convoca o confe­rinţă a ţărilor dunărene decât cu a­­probarea Germaniei şi cu participa­rea ei. Mergând şi mai departe, d. Mussolini a precizat că va căuta colaborarea Rer­bubii,la toate fa­ pregătitoare ale Vorhaniţei de la Roma. In realitate nici declaraţiile de la Berlin, nici răspunsul afabil de la Roma şi nici discursul blajin ca Formă al lordului Baldwin nu schimbă însă fondul situaţiei. Ră­mâne şi pentru viitor o problemă de cea mai mare importanţă pen­tru Italia garantarea efectivă a in­dependenţei austriace. împiedeca­rea Anschluss-ului rămâne pentru Italia o problemă permanentă, în­tru­cât niciodată şi în nicio împreju­rare vecinătatea directă cu Germa­nia şi concurenţa acesteia, econo­mică şi mai ales politică, în Marea Adriatică, nu poate conveni unor interese aproape vitale ale Italiei. Din aceste motive realipirea even­tuală a Austriei de Germania, la care cancelarul Hitler n’a renunţat nici măcar prin vorbe, n’ar însemna pentru Franţa decât o uşoară spo­rire a potenţialului de război şi o avansare a Germaniei politiceşte către inima basinului dunărean. Pentru Italia însă ar însemna crea­rea unei situaţiuni din cele mai pri­mejdioase. In asemenea condiţiuni, chiar în momentele de cochetărie între Roma şi Berlin, nu poate fi vorba serios de o schimbare a politicei externe italiene, care să ducă, din nou, la o apropiere între Italia şi Germania în domeniul politicei eu­ropene. Rămân deci în picioare, în cadrul realei puternic, alianţa militară în­tre Franţa şi Rusia sovietelor, iar de altă parte imperativul precis al împrejurărilor speciale din basinul dunărean, care impune Italiei con­tinuarea colaborărei cu Franţa, şi deci cu Mica înţelegere în vederea unei stabilizări definitive a situa­ţiei. Ceea ce înseamnă că esenţa problemelor, a căror rezolvire urma să înceapă în chip logic cu ocazia întrevederilor de la Geneva, a fost amânată pentru la toamnă, tocmai pentru ca să se lase timp şi să se aşeze pulberea ridicată de discur­surile dela Berlin şi dela Roma şi cari au întunecat pentru moment o­­rizontul diplomatic al Europei. Mica înţelegere va contribui în orice caz la clarificarea situaţiei, prin hotă­rârile ce se vor aduce în confe­rinţa statutară, convocată în Iugo­slavia pentru ziua de 20 iunie. Iată tabloul situaţiei internaţio­nale după negocierile de la Geneva, un tablou care ne­îngăduind pesi­mismul, cere totuşi conducătorilor politicei europene eforturi noui, pentru ca să se ajungă la o soluție definitivă în opera de organizare a păcii. *­ Liviu P. Nasta Problemele economice — La şedinţa de azi mai rămas de făcut?... — Să ne înţelegem a delegaţiei economice, am ajuns să înţeleg toate problemele.» Acu ce ne-a şi între noi... Lupta în jurul francului Guvernul francez adversar al devalorizării„Ch­estiss*a deplinslor puteri.­Eşirh­e de aur.­Măsurile de salvare — De la corespondentul nostru din Paris — Guvernul a luat definitiv poziţie. El a depus azi după amiază (28 Mai) proectul de lege prin care cere ca, până la 31 Decembrie 1935, să i se acorde depline puteri „pentru a pu­tea lua toate dispoziţiunile de na­tură să realizeze asanarea finanţelor publice, reluarea activităţii econo­mice, apărarea creditului public şi menţinerea monetei“. După cum se vede, un program monstru. Dar cum îndreptăţeşte gu­vernul cererea ? Argumentele se găsesc în expunerea de motive a proectului. Ministrul de finanţe, d. Germain-Martin, în discursul ţinut azi la Cameră, a dat apoi câteva lă­muriri suplimentare. Vom rezuma atât unele cât şi celelalte. Bugetul. Cifra deficitului de la 1930—31 până la sfârşitul lui 1934 este de 27.617 milioane. La aceasta trebue să se adauge deficitele căi­lor ferate şi creditele militare extra­bugetare. Expunerea de motive nu dă cifra acestor deficite şi credite, dar spune: „In vremea chiar când se înregi­strau deficitele bugetului ordinar, s-au adoptat programe considerabile de cheltueli excepţionale, finanţate şi ele prin împrumuturi“. Rezultatul: o creştere enormă a datoriei publice şi a dobânzilor. Mai bine de 3 miliarde noui au trebuit să fie înscrise în buget pentru ser­viciul acestor datorii. HEMORAGIA AURULUI. DEVA­LORIZAREA Numai in interval de trei zile: 24, 25 si 27 Mai, stocul metalic al Băn­cii Franţei a scăzut cu 3 miliarde. In ziua de 27 Mai s-a pierdut aur în valoare de 1.160 milioane. „Dacă voim să punem capăt ace­stei hemoragii a aurului, explică Ex­punerea de motive, trebue să ne gândim la remedii de natură să li­niştească deplin opinia publică. Pentru aceasta trebue să ne preo­cupăm nu numai de aspectul tech­nic al situaţiei, ci şi de cel psicho­­logic“. In discurs, d. Germain-Martin a spus că nu s-a bucurat niciodată de afluxul de aur în Franţa. „Când Ca­pitalurile vin pentru motive de si­guranţă sau din dorinţă de specula­ţie, există totdeauna temerea că, o zi sau alta, vor evada — ceea ce, tocmai se întâmplă azi“. ‘ Dar de ce aceste eşiri de aur? De­­ce panica? Fiindcă, a arătat d. Ger­main-Martin în discurs, din pricina deficitului care se menţine şi spo­reşte mereu, publicul a început să piarză încrederea şi să se teamă de devalorizare. Urmarea pentru Tezaur (a eşiri­­lor de aur) este că se caută franci (pentru a se specula contra francu­lui, nota noastră), că se cer credite pentru cumpărarea de franci pe ter­men, că disponibilităţile se răresc pe piaţă. Trebue deci, să se facă tot ce este posibil pentru a se opri eşirile de aur şi specula în contra francu­lui cum şi panica pe chestiunea de­valorizării. Atât prin expunerea de motive cât şi prin discurs, guvernul declară că se va opune devaloriză­rii din toate puterile. „Cum să nu ne dăm seama, scrie Expunerea, că devalorizarea va duce la o sărăcire generală? In Franţa sunt 20 de milioane de depunători la cassete de economii, 7 milioane de purtători de rente şi obligaţiuni şi 8 milioane de oameni cari figu­rează în asigurările sociale. Acea­sta, fără să mai vorbim de cei al căror salariu şi a căror pensiune constitue singurul mijloc de existen­ţă“. Afară de aceasta „devalorizarea n’ar rezolvi problemea bugetară“. Criza din Franţa: D. Germain Martin, ministrul Franţei, vorbind la tribuna Camerei, in chestia apărării francului Programul Aceasta fiind situaţia, ce este de făcut? Vrem să echilibrăm bugetul, răspunde Expunerea de motive, dar nu avem de gând să ne ocupăm nu­mai de buget. Chestiunea bugetară „trebue integrată într’o sumă de măsuri destinate să imprime o via­ţă nouă economiei generale a ţării“. Măsurile acestea nu se cunosc în­că. Expunerea face doar aluzie la unele din cele cari se proectează. Cităm: „In domeniul internaţional, gu­vernul este hotărît să facă toate sforţările pentru a favoriza stabili­zarea monetei şi a colabora în ace­­laş timp prin propuneri constructi­ve la lărgirea comerţului interna­ţional. STABILIZARE PRIN MIJLOACE INTERNAŢIONALE D. Flaudin reia desigur în această chestiune, ideia d-lui Roosevelt. A­­cesta, ce-i dreptul, a desminţit zvo­nul că ar voi să convoace o confe­rinţă monetară universală, al cărei scop urma să fie stabilizarea. Dar dacă Franţa ar lua o iniţiativă în domeniul acesta, Statele Unite — poate şi Anglia — ar accepta să discute. PROPUNERI CONSTRUCTIVE PENTRU LĂRGIREA COMERŢU­LUI INTERNAŢIONAL Aceasta nu poate să însemneze decât înlăturarea tarifelor vamale prohibitive şi înlăturarea contingen­telor. Dar este lumea pregătită­­pentru o astfel de politică? Se ştie guvernului că d-lui Flandin nu-i plac contin­gentele. Nu se ştie, însă, daca acea­sta ajunge pentru a se putea obţine măcar încetul cu încetul, dispariţia contingentării. In orice caz, guvernul francez, graţie deplinelor puteri, vrea să ob­­ţie echilibrul bugetar prin două mijloace: întâi, prin reduceri şi al doilea prin reluarea activităţii eco­nomice, aceasta din urmă trebuind în caz de succes, să furnizeze sta­tului venituri abundente. Mai rămâne o chestiune: cea a Tezaurului şi a cauzelor cari au fă­cut ca guvernul, foarte optimist (în ce priveşte situaţia financiară) la începutul lui Mai curent, să vadă toate planurile lui răsturnate de pa­nica izbucnită numai­decât după a­­legeri. D. Germain Martin s’a ocu­pat, în discursul lui, de această che­stiune. Vom vorbi și noi de dânsa într’o corespondentă viitoare. .. Inima lui Piisudski la Wilna VARŞOVIA, 29 (Rador).— La 31 Mai va sosi la Wilna urna în care se află inima mareşalului Piisudski. Urna va fi depusă temporar la biserica „Ostrabra­­ma”, după care va fi inhumată la un loc cu cenuşa mamei ma­reşalului. Ceremonia de la 31 Mai va avea loc în prezenţa familiei și va avea un caracter intim. Puternic uragan in Banat Pagube de câteva milioane In partea de nord-vest a Banatu­lui s’a ablăut ori un puternic uragan însoţit de grindină, producând stri­căciuni şi mari pagube mai ales în comunele Varias, Chefter, Perias, Barateaz, etc. Multe case au fost descoperite, semănături pe întinderi mari distru­se, numeroşi pomi fructiferi nimiciţi şi scoşi din rădăcină. Panica produsă în lumea păduri­lor şi a câmpiilor a fost de nedescris. Numeroşi ţărani care lucrau afară pe câmp s-au ales cu răni de pe urma grindinei care a fost de mări­mea caiselor. Multe din ferestrele locuinţelor au fost sparte. Deaseme­­nea numeroşi fazani, epuri de casă şi alte animale mici au fost omorîte. Până acum, pagubele se cifrează la mai multe milioane. Viile din Prahova bătute de grindină din noapte s-a deslănţuit asupra regiunei viticole „Dealul Sfârc“ din Prahova o rupere de nouri însoţită de grindină. In unele părţi grindina a fost de mărimea oului de porumbel, produ­când însemnate stricăciuni podgo­riilor din această parte a judeţului. Au fost distruse viile din Valea Uriei, Valea Largă, Valea Călugă­rească şi Valea Mantei. In unele părţi butucii au fost rupţi cu struguri cu tot, iar mai multe crame care erau acoperite cu şindri­lă au fost sfărâmate. Pagubele numai în regiunea Văii Călugăreşti se cifrează la câteva mi­lioane de lei. Grindina deasemenea a bătut însemnat şi în regiunea Scă­­ieni. Uragan in Ungaria 17 PERSOANE RĂNITE DE TRĂS­NET In Ungaria şi anume în regiunea Keskemet a bântuit ori un uragan de proporţii mari. Peste şaizeci de mii de geamuri au fost sparte de grindină, care a căzut în cantităţi enorme. S’a calculat că pe fiecare metru pătrat greutatea pietrei căzute a fost de 42 kgr. Recolta a suferit mari pagube. Deasemenea în tim­pul uraganului 17 persoane au fost rănite de trăsnet. w—pap—ai ii......mm lapţ—arg Procesul dramei pasionale dela Londra Depoziţiile din ziua a doua a desbaterilor LONDRA. — Crima pasională, care se judecă înaintea Curţii cu Juri din Londra capătă proporţii neaşteptate de senzaţional. Publicul ascultă cu religiozitate desfăşurarea desbateri­­rilor, care sunt de un dramatism fără seamăn. D-na Rattenbury care, la început, fusese destul de generoasă, pentru a afirma că ea şi-a lovit, soţul , lovi­turi de măciuca, fiinca acesta], plic­tisit de viaţă, voia să moară, a re­venit asupra declaraţiilor sale. Tâ­nărul Stoner, pe de altă parte, se re­cunoaşte el vinovat. Singura lumină adusă în cursul procesului a fost de­poziţia d-nei de companie, miss Riggs, care a arătat că tânărul a­­mant era furios cănd surprindea în „flagrant delict“ pe iubita lui cu so­ţul acesteia. Este ascultat dr. William O’Don­­nel, care fusese la căpătâiul victimei in seara crimei. Medicul povestește că d-na Rattenbury era beată în mo­mentul când el a sosit la vilă, să dea primele ajutoare rănitului. Tânărul șofer stătea în salon. Pe parchet se vedeau dâre largi de­­sânge. D-na Rattenbury se întreba cu o candoare forţată cine l-a putut răni atât de grav pe soţul ei. Tânăra femeie ca­ută, în orice caz, să se salveze, îm­preună cu tânărul său amant vi­novat.­­*• Interogată de un inspector de po­liţie, ea a răspuns că tentativa de omor ar fi fost săvârşită de fiul soţului ei, în vârstă de 38 de ani. Mai departe doctorul arată că d-na Rattenburg i se plânsese, în câteva rânduri, ca unui confident, de fap­tul că tânărul şi frumosul ei a­­mant ia stupefiante. CASCADA DE MINCIUNI Mărturiile numeroşilor detectivi, cari au Întreprins primele cercetări, desvălue feluritele versiuni pe care d-na Rattenbury le-a dat asupra dramei. Reiese că toate declaraţiile acuzatei reprezintă o adevărată cas­cadă de minciuni. După ce a de­clarat că asasinul este însuşi fiul soţului ei din prima căsătorie, d-na Rattenbury s-a acuzat pe sine. In­spectorul de poliţie Carter poveste­şte, cu multă precizie, această scenă trucată a unei mărturisiri fantezis­te. Aşezată pe sofa, foarte calmă şi flegmatică, d-na Rettenburg şi-a dictat astfel confesiunea: „Jucam cărţi cu soţul meu, când acesta mi-a cerut să-l omor. El mi-a spus: „N’ai să ai curajul să faci lu­crul acesta”. Atunci am luat mă­ciuca, pe care o aveam în salon şi l-am lovit. Dacă aş fi avut un re­volver la îndemână, aş fi tras”. „In timp ce d-na Rottenburg fă­cea această declaraţie, şoferul Sto­ner s’a mulţumit să declare că ro­lul lui a fost de a veni in grabă la strigătele stăpânei şi de a ajuta să transporte in dormitor corpul so­ţului rănit. Frumosul şofer a fost arestat a­­bia după o săptămână de la săvâr­şirea crimei. Intre timp, el a înca­sat câteva cecuri în numele stăpâ­nei sale. La sfârşitul acestei a doua şedin­ţe, cu episoade atât de dramatice şi picante în acelaş timp, d-na Raten­­burg şi prietenul său sunt a­tât de calmi, încât toată lumea se întrea­bă din ce aluat sunt făcuţi. In tot timpul dezbaterilor n’au spus nici o vorbă. De altfel, de acum înainte ei nu vor mai vorbi, decât dacă vor simţi nevoia să fie audiaţi ca mar­tori. D-na Rattenburg şi Stener se despart la eşirea din Palatul Justi­ţiei, după ce au schimbat o lungă privire de dragoste şi speranţă. Un nou cutremur în Formosa TOKIO, 30 (Radar).— %în puternic cutremur s’a înregistrat ori în provin­ciile Taiciu și Sinciu, din insula Formosa. După știrile de până a­­cum se pare că nu sunt victime. Traversarea canalului Mânecii cu autemeiu! LONDRA, 30. (Rador). — Germa­nul Jacob Ban­g a reușit să traver­seze Canalul Mânecei, între Calais și Douvres, în 10 ore și 20 de minute, folosindu-se de un automobil pluti­tor. - —p——-- . .... Companys, preşedintele statelor ge­nerale şi unul din promotorii revo­luţiei din Catalonia, după gratiile celulei închisorii dinn Madrid. Proce­sul lui trebue să înceapă zilele a acestea. »

Next