Dimineaţa, septembrie 1935 (Anul 31, nr. 10303-10332)
1935-09-15 / nr. 10317
Anul 31 No.1O.317 Duminică 15 Septembrie 1935 cântă la cea mai frumoasă grădină a Bucureștilor O VIZITA ÎN NOUL NOSTRU MAGAZIN DIN STR.LIPSCANIÎI LÂNGĂ CALEA VICTORIEI tacâmuri untigheiTii ARCIMTÂRIE “w* CADOURI . Fondată în 1904 de CONST. MILLE 3 Lei| București, Str. Const. Miile (Sărindar) 5-7-9 |T£LEF.‘. Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.63.52 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33______ lângă Arcul de Triumf) — Taxico 31—2. Tramvai 3 — Grătar renumit. PREŢURI MODERATE Marile hotărîri Discursul prin care ministrul de externe al Angliei, sir Samuel Hoare a precizat în adunarea generală a Societăţii Naţiunilor programul de politică externă a Marii Britanii, continuă să preocupe opinia publică mondială şi factorii conducători ai politicii europene. Sir Samuel Hoare a pus pentru întâia oară în numele Angliei problema obligaţiunilor de ordin practic, pe care toţi membrii Societăţii Naţiunilor deopotrivă le-au luat în momentul intrării lor în instituţia internaţională de la Geneva şi pe cari trebue să le respecte. Ministrul de externe al Angliei a afirmat în modul cel mai hotărât că securitatea celor mai mulţi dintre membrii Societăţii Naţiunilor nu poate fi asigurată prin eforturile numai a câtorva, oricât de puternici ar fi aceştia. Prin urmare viitorul lumii pacea pentru toţi care să îngădue posibilităţile de protest, nu va putea fi asigurată decât printr-o acţiune colectivă pentru cauza păcii. Prin aceste declaraţiuni Anglia şi-a însuşit încă odată principiul indivizibilităţii păcii mondiale, care stă la baza acordului franco-englez de la Londra şi care a determinat încheerea pactului de asistenţă mutuală între Paris şi Praga deoparte şi între Rusia Sovietelor de alta. Pactul de asistenţă mutuală cu Rusia Sovietelor, ca şi tratatele de alianţă ce ■ stau la baza Micii înţelegeri şi înţelegerii Balcanice, nu au în realitate alt scop decât „menţinerea colectivă a pactului de la Geneva în întregul său şi în special rezistenţa fermă şi comună faţă de orice act de agresiune neprovocată. Aceleaşi principii despre care sir Samuel Hoare a arătat în modul cel mai lămurit în discursul său, că alcătuesc directivele şi telul adevăratei politici externe engleze pe continent. Angajarea formală a Marei Britanii ri* -'vmo’rv-' cari' fără îndoiala Va avea şi energia şi mijloacele de a le apăra, constitue pentru toate statele mici din Europa şi în deosebi pentru România şi Mica Înţelegere, un motiv de încurajare şi de a putea privi cu încredere viitorul nostru. Pe cât se pare guvernul englez a răspuns la întrebarea cabinetului din Paris, în sensul că Marea Britanie este gata să participe la sancţiunile prevăzute de art. 16 din pactul Societăţii Naţiunilor, împotriva oricui ar încerca să obţie prin agresiune o modificare teritorială. Ceea ce înseamnă că se va putea crea în mod precis şi eficace acea organizare a păcii asigurate, la care râvnim de atâta vreme şi care să puie în faţa colectivităţii înarmate a continentului nostru pe oricine ar încerca să violeze independenţa Austriei sau să încerce o revizuire a prevederilor teritoriale din tratatele de pace. Astfel trebue să recunoaştem că din acţiunea ameninţătoare şi din agitaţia provocată de atitudinea agresivă a imperialismului fascist de la Roma, va eşi un progres remarcabil pentru opera de organizare a păcii. Cu atât mai mult cu cât Geneva este pe cale să stabilească un exemplu foarte elocvent în cazul conflictului dintre Italia şi Abisinia. După o telegramă oficială a agenţiei Havas, consiliul Societăţii Naţiunilor va prezenta peste câteva zile d-lui Mussolini şi Abisiniei un proect de compromis. Iar în cazul când Italia va refuza să subscrie recomandarile Consiliului şi ar deslănţui o agresiune pe teritoriul Abisiniei, vor fi puse imediat în mişcare sancţiunile cuprinse la art. 16 din statutul Societăţii Naţiunilor. Astfel Franţa se va găsi alături de o majoritate imensă a statelor din Societatea Naţiunilor, cari în cursul şedinţelor din ultimele trei zile s’au rostit în favoarea menţinerii şi aplicării statutului de la Geneva, chiar şi împotriva unei agresiuni a Italiei. Defilarea delegaţilor la tribună a avut în realitate caracterul unui vot pentru respectarea integrală a angajamentelor internaţionale, chiar dacă în acest caz ar urma să se recurgă la aplicarea sancţiunilor. Ceea ce înseamnă că a fost deajuns un cuvânt hotărât din partea Angliei, pentru ca lumea întreagă să se solidarizeze împotriva eventualului agresor şi să consimtă de a se aduce sacrificii numai pentru ca să se salveze ideea de pace şi să sestabilească în sfârşit pilda practică a pedepsei imediate şi generale, care il aşteaptă pe orice agresor. Liviu P. Nasta VIE ÎNCORDARE LA GENEVA GENEVA, 12 (Rador). — Comitetul de 5 va prezenta consiliului un raport asupra lucrărilor sale şi un proect de compromis în conflictul italo-abisinian. Dacă consiliul adoptă acest proect, fie şi numai cu majoritate, el va fi prezentat în urmă celor două părţi. In cazul când Italia ar refuza să subscrie recomandabile consiliului şi ar deslănţui o agresiune pe teritoriul Abisiniei, art. 16 din Pact ar fi pus în mişcare. Consiliul Societăţii Naţiunilor ar fi atunci din nou convocat şi s’ar propune sancţiunile necesare contra agresorului. Aceste sancţiuni ar fi desigur votate. Agenţia „Havas” este în măsură să anunţe că, departe de a refuza să adere la orice măsură contra violării pactului, Franţa s’ar asocia la aplicarea dispoziţiunilor lui cu caracter economic şi financiar. Silinţele de conciliere depuse de d. Laval au şi avut un rezultat, şi anume au împiedicat Marea Britanie de a se gândi pentru moment la sancţiuni de ordin militar sau naval, care ar fi avut drept consecinţă să determine pe d. Mussolini a riposta în acelaş fel, riscând astfel să mărească proporţiile conflictului, cu incalculabile consecinţe pentru Europa. In special agenţia „Havas” crede a putea afirma fără teamă de desminţire că pentru moment închiderea canalului de Suez de către flota britanică este o chestiune care nu se pune,rele război, Italia. Mai mult decât cea mai mare parte din oameni, urăsc ideia unei divergenţe de vederi între Anglia şi Italia. Eu însumi am servit în timpul războiului un an şi jumătate în Italia şi am veşnic mare admiraţie pentru italieni şi pentru progresele realizate de ei în ultimii ani. Să mă creadă italienii când le spun că doresc tot aşa de arzător ca şi toată lumea din Europa să se găsească o soluţie care să fie justă şi pentru drepturile naţionale în Abisinia şi pentru revendicările Italiei în ce priveşte expansiunea ei. Eterul să ducă astăseară Italiei cuvintele acestea. Orice cuvinte amare au putut să fie spuse, n’au fost decât cuvintele unui prieten. Am fost adânc impresionat de respectul de care se bucură ţara noastră. Acest lucru înseamnă pentru noi toţi greaua răspundere de a ajuta cauza păcii în Europa. De aceea am spus limpede în discursul meu că rămânem neclintiţi pentru a susţine rezistenţa colectivă la orice agresiune neprovocată. Dar aceasta înseamnă grele răspunderi şi pentru lumea întreagă. Sir Samuel Hoare a încheiat amintind că ţara sa este gata să examineze chestiunea de a se da o mai bună întrebuinţare resurselor economice ale lumii. Ele susţin punctul de vedere al lui Sir Samuel Hoare după care chestiunea materiilor prime nu poate fi soluţionată prin simpla trecere a unui mandat sau colonii din mâinele unei puteri în a celeilalte. „Daily Express“ declară că d. Laval se găseşte într’o foarte grea dilemă, trebuind să aleagă între Anglia şi Italia. Ziarul crede că în cele din urmă Franţa va înţelege că adevăratele interese ale poporului francez şi ale lumii sunt mai bine sprijinite de punctul de vedere înfăţişat de Marea Britanie. Ziarul „Star” scrie că Italia se găseşte astăzi „într’o izolare care nu are nimic splendid“, întreaga lumes’a îndepărtat deja naţiunea care pentru scopuri ambiţioase caută să târască din nou omenirea într’un război. Sir Samuel Hoare a denunţat cu drept cuvânt naţionalismul orb al expansiunii militare arătând cât de nefirească şi de ameninţătoare pentru pacea lumii este politica „naţionalismului agresiv” inaugurată de Germania şi Italia. Pacea lumii se hotărăşte acum Sir Samuel Hoare, de vorbă, la Reneva, cu donii Eden şi Aloisi, reprezentantul Italiei. Toate puterile împotriva Italiei NEVA, 12. (Radar).Conflictul italo-abisinian continuă să domine lucrările Societăţii Naţiunilor. Toţi oratorii, cari au luat cuvântul în adunarea Societăţii Naţiunilor, s’au rostit în favoarea menţinerii pactului Ligei. Defilarea delegaţilor la tribună are caracterul unui vot pentru sau contra respectării integrale a angajamentelor internaţionale, chiar dacă în acest caz ar urma să se recurgă la aplicarea sancţiunilor. Situaţia se prezintă, totuşi, foarte deosebită de aceia care era în momentul conflictului manciurian, când marile puteri au adoptat o atitudine pasivă. Hotărârea Marei Britanii față de Italia este vădit contrarie și ea târăște în urmă-i o mișcare de adeziune aproape generală la teza engleză. Un mesagiu radiofonic al LONDRA. 12. (Rador). — Sir Samuel Hoare a cetit astăzi la microfonul postului de radio al Societăţii Naţiunilor o adresă în care spune intre altele: Aş vrea să vă pot spune că şansele unei soluţionări a diferendului italo-abisinian sunt mai bune. Nu pot s’o fac. Totuşi pot spune că aceste şanse nu s’au înrăutăţit. In ce ne priveşte, am făcut tot ce am putut pentru a le îmbunătăţi. Eu am făcut tot ce mi-a fost posibil pentru a exprima sentimentele marei majorităţi a compatrioţilor mei faţă de această problemă. Astfel am încercat să arăt aici punctul lor de vedere tipic şi mai ales să exprim în primul rând dorinţa noastră de a fi lăsaţi să trăim şi de a lăsa toată lumea să trăiască în pace, iar în al doilea rând hotărârea noastră de a ţine cuvântul pe care l-am dat in mod solemn în pactul Societăţii Naţiunilor. Nădăjduiesc mult că silindu-ne să atingem aceste două obiective şi fiind drepţi faţă de Abisinia, vom putea să menţinem legăturile de amiciţie cu aliata noastră din ma Lloyd George de acord cu Sir Samuel Hoare LONDRA, 12 (Ager). — D. Louil George a ţinut astăzi un important discurs la Plymouth pentru Societatea Amicilor Păcii. Vorbind despre diferendul italabisinian şi despre încercările care se fac pentru a-i da o soluţiune paşnică, D. Lloyd George spune că d-sa crede că un apel al tuturor popoarelor membre ale Societăţii Naţiunilor sau în afara instituţiei de la Geneva adresat Italiei ar avea toate şansele de reuşită întrucât Ducele cel puţin acuma, este gata să primească oferte rezonabile. Sir Samuel Hoare în discursul său a prezentat punctul de vedere al întregului popor britanic, întrucât privește schimbarea teritoriilor sub mandat, d. Lloyd George a declarat că, crede că a venit momentul revizuirii totale a problemei. Mai departe fostul premier englez a arătat că totuși nu crede că prin discursuri să se poată opri un război. Important este deocamdată, să se dea o definiţie precisă a agresorului, după aceia să se aplice sancţiunile impuse de obligaţiunile internaţionale cu toată severitatea. „Cred ca şi Sir Samuel Hoare, a spus d. Lloyd George, că nu putem acţiona singuri, în faţa unui eveniment cu consecinţe internaţonale, întreaga colectivitate este obligată să treacă la măsurile necesare. Societatea Naţiunilor îşi va arăta numai în felul acesta adevăratul ei rost”. Eroarea pe care Anglia şi Societatea Naţiunilor a comis-o cu Japonia, a adăugat d. Lloyd George, nu trebue să se mai repete. Din cauza slăbiciunii acesteia, a Societăţii Naţiunilor la un moment dat, Germania şi Japonia au părăsit Societatea Naţiunilor. In prezent instituţia din Geneva are datoria să împiedice un război neprovocat. Sancţiunile ar fi putut fi draconice, a declarat vorbitorul, dacă discursul acesta al lui Sir Samuel Hoare ar fi fost pronunţat acum şase luni. Intr’adevăr astăzi d. Mussolini s’a angajat atât de mult încât nu mai poate da înapoi. Nimic nu-i va putea mulţumi decât pierderea independenţii Abisiniei. Astăzi sancţiunile contra unui agresor sunt extrem de dificile. Amânarea a făcut o acţiune concentrată foarte anevoiaşă. Anglia are datoria ca în colaborare cu ceilalţi membri ai Societăţii Naţiunilor să menţină dreptatea internaţională, şi-a încheiat discursul său de Lloyd George. D. Laval trebue să aleagă azi între Anglia şi Italia LONDRA, 13. (Ager).—Ziarele engleze revin şi astăzi asupra importantului discurs ţinut la Geneva de Sir Samuel Hoare exprimându-şi satisfacţia pentru declaraţiile de realitate faţă de pactul Societăţii Naţiunilor făcute de ministrul englez. Ziarele dau o deosebită atenţie şi anchetei internaţionale privitoare la problema controlului materiilor prime din teritoriile, coloniile şi mandatele încredinţate marilor puteri Pretenţiile Italiei din nou interview al d-lui Mussolini PARIS, 13 (Rador). — D. Mussolini a declarat următoarele unui reprezentant al revistei săptămânale „Grengoir”: „Abisinia, care constitue un obstacol între Eritreea şi Somalia italiană, este ţara expansiunii naturale a Italiei“. In ce priveşte împrejurările care au pricinuit divergenţele de vederi dintre Anglia şi Italia, d. Mussolini a declarat că în nota sa din 29 ianuarie guvernul italian a supus guvernului britanic un raport amănunţit al proectelor sale. Din clipa când a luat în mod evident toate măsurile necesare pentru realizarea acestor proecte — a adăugat d. Mussolini — Anglia, cunoscând toate intenţiile Italiei, ar fi putut să-şi expună la timp obiecţiunile sale. Reprezentantul lui „Grengoir” arată apoi că a luat un interview şi unei personalităţi marcante din apropierea Ducelui. Această personalitate a declarat următoarele: Anglia nu vrea ca Italia să-şi mărească imperiul său colonial prin ocuparea Abisiniei pentru că această ţară constituie o parte din Africa în care ea este interesată. Anglia trebue să facă acum pentru prima dată cunoştinţă cu faptul că opunerea ei nu a parvenit şi nici nu va parveni să reţină Italia. Guvernul din Londra desigur că nu vede cu ochi buni că Franţa şi Italia, care au fost timp îndelungat puteri rivale, s-au pus acum de acord în ce priveşte Abisinia. Reprezentantul lui Grengoir declară apoi că, după întrevederea avută cu d. Mussolini, a avut impresia că Italia va executa în orice caz şi prin propriile sale forţe proectele sale. Chiar un fel de mandat al Societăţii Naţiunilor nu ar mai fi suficient pentru Italia. Unele concesiuni, pe care guvernul din Roma le-ar fi acceptat acum câteva luni, nu mai pot să-l mulţumească în clipa de faţă. La o întrebare făcută d-lui Mussolini, dacă ar fi dispus, după obţinerea unui prim succes militar zdrobitor, să negocieze cu celelalte puteri în privinţa viitoarei configuraţii a Abisiniei, Ducele a declarat că ar fi dispus G. POENARU până la un anumit punct să accepte această cale. Totuşi, dacă Anglia se opune încă de la început la executarea proectelor italiene, se pot aştepta unele complicaţiuni, dacă nu grave, totuşi dureroase. S© fortifici litoralul egiptean CAIRO, 13 (Rador). Ziarele anunţă că autorităţile militare fortifică litoralul, creind baze navale la Aknbatiran şi baze aeriene la Sollum, Marsah şi Matroum. Ziarul arată că la Abukir ar fi sosit trei sute de avioane tip nou. în auriu ■iifiniw---------- 17 morţi la Mapplewell LONDRA, 13 (Rador).— Numărul total al victimelor de pe urma exploziei în galeriile unei mine din Mapplewell, se ridică la 17. Seceta în Basarabia Guvernul este din nou în căutarea resurselor financiare pentru îndestularea cu cereale de hrană şi sămânţă, populaţia din regiunile basarabene bântuite de secetă. Acelaş grilă, guvernul e nevoit s-o poarte şi altor regiuni cu recolta compromisă, însă, zădărnicia sforţărilor de a se obţine în anumite regiuni ale Basarabiei — mereu aceleaşi — recolte mijlocii, aşa cum se obţin în restul ţării, a devenit un fenomen persistent. De ani de zile se repetă mereu aceiaş chesstiune : populaţia basarabeană trebu să fie ajutată căci altfel moare iie foame. Şi de fiecare dată guvernul e nevoit să sacrifice din bugetul statului, zeci sau chiar sute de milioane. Nu ştim căror împrejurări se datoreşte persistenţa acestei calamităţi abătute asupra unei părţi însemnate din ţinutul basarabean. De altfel, autorităţile noastre nici n’au întreprins o cercetare serioasă pentru a afla cauzele schimbărilor petrecute în condifiunile naturale de cultură, sau poate numai de viaţă a regiunilor mereu lipsite de hrană şi sămânţă. Dacă ar fi făcut-o, nu putem crede că n’ar fi ajuns la o altă formulă de intervenţie a Statului decât repetatele acte de filantropie sau de prevedere socială, cu preţul unor grele sacrificii bugetatare. Faptul că s’au putut înfiripa, pe acele meleaguri aşezări omeneşti cari au putut trăi si chiar prospera dealiingul unor vremuri când statul nu te venea in ajutor, dovedeşte că s'a produs ceva care face imposibil traiul populaţiei din regiunile bântuite acum de foamete. Când lucrurile stau astfel — şi nu vedem întrucât greşim — n’ar fi fost oare mai raţional ca în loc de ajutoare anual repetate, să se întrebuinţeze o parte din banii astfel cheltuiţi, cu măsuri de îndreptare permanentă a condiţiunilor de trai de acolo ? Fie că e nevoie de schimbarea culturilor pentru a le adapta climatului schimbat al regiunii, fie că s’a ajuns ca producţia obişnuită să nu mai mai poată asigura existenţa sporului de populaţie, fie, în sfârşit, că au dispărut unele surse de câştig din trecut, tot ar reveni Statului, mai eftină o remediere a situaţiei prin măsuri statornice decât să dăruiască mereu cereale şi sămânţă. Cerând acest act de prevedere din partea guvernului — şi nu numai a celui actual — ne gândim că prevederea este de esența guvernării. Afară numai dacă nu se găsește -i cerem prea mult. .. 1 Maglavit, — noaptea