Dimineaţa, decembrie 1935 (Anul 31, nr. 10394-10422)
1935-12-01 / nr. 10394
Anul 31 No. 10.394 14 PAGINI Fondată în 1904 de CONST. MILLE 3 LEI ŞI Bucureşti, Str. Const. Miile (Sărindar) 5 7 9 TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adria 3.63.53 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Duminică 1 Decembrie 1335 m . v .a v .aP 4 04A ♦ tK •m ■0 Adevărate şcoală In discursul ce a rostit la Senat, discurs în care seriozitatea fondului se armoniza şi se complecta aşa de bine cu frumuseţea formei literare, d. profesor N. Iorga a socotit de folos ca, între altele, să se ocupe şi de problema învăţământului—în deosebi a învăţământului primar. Aşa, după ce a enunţat incontestabilul adevăr că este bine ca orice ţăran să ştie carte, d-sa a ţinut să cerceteze mai deaproape şi în mod sincer răspunsul la întrebarea la ce-i foloseşte ţăranului ştiinţa de carte. Bineînţeles, nu a pus această intrebare cu gândul — de care a fost străin — de a tăgădui folosul învăţăturii de carte, — aşa ceva nici nu se poate închipui din partea celui mai mare cărturar al ţării — ci tocmai pentru a arăta drumul sănătos pe care trebuie să se meargă, direcţiunea înspre care trebue îndreptată pregătirea culturală şi morală a păturei ţărăneşti. Punându-se pe acest punct de vedere, d. profesor Iorga a atras atenţia asupra primejdiei ce prezintă pentru ţăran lectura gazetelor de aţâţări, precum şi îndemnurile pe cât de interesate, pe atât lipsite de scrupul, ale politicianismului, „ştiinţa de carte a ţăranului, a precizat d-sa, este folositoare pentru ţară, atunci când şcoala îl lasă in acelaş timp şi cu putinţa de a înţelege ceea ce va citi o viaţă întreagă”. Relevând apoi marea necesitate ca învăţătorii să fie mai bine plătiţi, d. profesor a continuat în felul ce urmează: „Câtă vreme Învăţătorul nu va fi în sat numai Învăţător şi şcoala sa nu va fi numai şcoala, nu facem nimic. Şcoala trebuie să fie inima însăşi a satului. Ea trebuie să fie un aşezământ permanent, în care să se adune şi părinţii şi copiii. Acolo să fie casa de citire.... învăţătorul să ţină în mână întreaga viaţă morală a satului”. Iată o definiţie plastică a adevăratei şcoli rurale — ba am putea spune şi urbane — şi a menirea ei. Şcoala să fie inima însăşi a satului, punctul central deja care să pornească îndrumări folositoa-re şi totdeauna înălţătoare, pune- tul central dela care să pornească şi poveţe curate, pentru a opri per ţăran dela spiritele şi rătăcirile in care caută să-l împingă atâţia, cari, punându-şi masca făţărniciei, se improvizează — ba chiar cu drept de monopol exclusiv — în prietenii şi salvatorii lui. Intr’o altă ordine de idei, nu trebuie nesocotită legătura strânsă ce există între nevoia sau lipsa de nevoe a ţăranului de a invăţa carte şi — adăogăm — de a nu o uita mai târziu şi între situaţia lui materială. Alfabetul n’a fost născocit doar din plăcere sau ca o simplă distracţie, ci pentru a satisface nevoile reale ale unei categorii de oameni, cari făceau afaceri, pentru corespondenţă şi aveau socoteli de ţinut. Insă, când cineva n’are nimic, decât, cel mult, datorii a căror grije o duce creditorul, când nu poate înjgheba măcar umbra unui buget de venituri şi de cheltueli şi când spiritul său nu este format în sensul de a se preocupa de probleme de un ordin mai înalt sau chiar de probleme, care i-ar putea îmbunătăţi soarta şi condiţiunile de traiu, se înţelege că învăţătura de carte nu prezintă pentru dânsul vreun interes deosebit. De aceea, e o legătură strânsă şi imediată între situaţia mate- rială a ţărănimei şi interesul ei pentru învăţătura de carte. Tot pentru acelaş motiv, se impune ca alături de întărirea şcoalei, de ridicarea nivelului ei cultural şi moral, să se facă şi tot ce este cu putinţă pentru îmbunătăţirea situaţiei materiale a ţăranului, care să-şi poată ridica şi actualul standard de viaţă. Se citează cazuri de ţări, cum ar fi, intre altele, Danemarca şi Elveţia, unde analfabetismul a dispărut cu desăvârşire. Să nu se uite insă că in aceste ţări şi situaţia ţăranului este cu totul alta, adică este mai bună. Iar ţăranii de acolo n’au învăţat carte numai pentru plăcerea teoretică de a şti să citească ,şi să scrie,ci pentru a se servi in trebuinţele lor de toate zilele. 9L Baharia i PRIMA LUPTĂ Guvernul a fost atacat bine... Nu, eu cred că a fost atacat rău... Grecia lucrurile se încurcă iar guvernul refuză alcătuirea proectului cerut de rege ATENA, 30. — Situaţia politică internă este destul de complicată. Regele George doreşte un larg decret de amnistie, care să cuprindă atât pe civilii cât şi pe militarii impicaţi în rişcările revoluţionare din ultimul timp, deci şi pe d. Venizslos. Pe această chestie a izbucnit un grav conflict între suveran şi preşedintele consiliului, Condilis. Vederile largi ale regelui nu sunt aprobate de armată. Comandantul arsenalului naval şi-a prezentat mai de mult demisia şi se aşteaptă acum şi alte demisii, este vorba anume despre demisia ministrului de război, a şefului marelui stat major al marinei şi a comandantului aviaţiei. REGELE A AMENINŢAT CU PLECAREA Regele George însă nu înţelege să cedeze pretenţiilor armatei. Sihr’o audienţă pe care a avut-o generalul Cnn-j dSlis, — regele a ameninţat —trei zile după «nisar cerea sa în ţară — cu pi®' carea. Câteva organizaţii antivenizeliste au anunţat întruniri publice de protestare împotriva amnistiei, întrunirile au fost însă oprîte de poliţie. SE VA FORMA ALT GUVERN Regele neputându-se sprijini pe guvernul Condylis, va forma probabil un guvern neutru, zis „de serviciu”, care să reguleze chestia amnistiei. Se şi vorbeşte despre ă. Demertzis, profesor universitar sau de ă. Maximos, ca preşedinţi ai acestui guvern. REGELE A ÎNCEPUT CONSULTAŢIILE Suveranul a chemat în audienţă diverse personalităţi politice, spre consultare. Dar d-nii Calandaris şi Papanastasiu au refuzat să se prezinte la palat, trimiţând scrisori de scuză mareşalatului Curţii. D. Sofuris, şeful partidului liberal, care este bolnav, a răspuns regelui printr’un memoriu în care se pronunţă pentru amnistie. D. Sofuris cere un guvern de alegeri şi apoi un guvern definitiv, pe baza majorităţilor parlamentare, vor fi amnistiaţi, ei îşi vor putea relua activitatea politică în cadrul regimului actual. NOUL GUVERN A SI FOST FORMAT? In ultimul moment a venit ştirea, neconfirmată încă, că d. Demertzis a fost însărcinat cu formarea guvernului. PARLAMENTUL GREC CERE SA DISCUTE AMNISTIA ATENA, 29. (Rador).— Ziarul „Typos’* anunţă că numeroşi deputaţi ai partidului guvernamental s’ar fi înţeles cu deputaţii partidului populist de sub conducerea d-lui Tsaldaris pentru a cere convocarea Adunării Naţionale în scopul de a se discuta chestiunea amnistiei. Primirea ragelul Georg® in portul Fíre*i Şi-a recăpătat memoria după zece ani NEW YORK, 29. (Rador) . Un individ, dispărut acum i se fusese internat ca boizece ani și declarat mort printr’o hotărîre jordiciar________ ră, a fost regăsit întrun Dacă d-nii Venizetes și Plastiras spital din Jersey City, unnav de amnesie. Bolnavul şi-a regăsit ori pe neaşteptate memoria şi a cerut să-şi revadă mama şi soţia, care l-au recunoscut imediat. Cu toate acestea autorităţile nu au voit să recunoască validitatea căsătoriei sale cu văduva prezumată şi pretind ca o nouă căsătorie să fie oficiată intre soţi.___________ Uragan in regiunea Adua Pagubele provocate in taberele italiene ASMARA, 29. (Rador).— Un uragan s’a abătut noaptea trecută asupra locatităței Adua și regiune înconjurătoare. Uraganul a provocat numeroase pagube în mai multe tabere italiene. Timp de câteva ore serviciul de aprovizionare a trebuit să fie îndreptat. Păţania unei corăbii turceşti pe Marea Neagră rece zile in luptă cu furia mării CONSTANŢA, 29. — Eri diminea-ilă, după trei zile de furtună, corăţa a sosit in portul nostru, venind bierii au reuşit să se pună la adăde la Zunguldac, corabia turcească ! —*• s- J---- ... „Huzel Ismir“ (Frumoasa Ismir), încărcată cu fier vechi pentru fabricile de la Reşiţa. Comandantul corăbiei, Amet Mustafa, a depus la căpitănia portului un protest de mare asupra voiajului ambarcaţiunei din portul turcesc până la Constanţa, voiaj care a durat timp de zece zile pe o mare furtunoasă. Corabia „Hazel Ismir" a părăsit portul Zunguldac în dimineaţa zilei de 18 Noembrie pe o vreme frumoasă. După cincisprezece ore de navigaţie s’a iscat o furtună puternică. In faţa acestei situaţiuni, comandantul a îndrumat corabia către ţărm, pentru a naviga mai în siguranţă. Transportul fiind prea mare şi cum o importantă cantitate de material era depozitată pe punte, corabia era ameninţată din moment in moment cu scufundarea. Pentru a se preîntâmpina un naufragiu, echipagil a aruncat in mare peste 10 tone de fier vechi. Cu toate acestea, situaţia nu s-a îmbunătăţit, iar valurile furioase au luat din magazia corăbiei provizia de alimente şi apa de băut. Morţi de foame, de sete şi oboseanumite post în dreptul punctului Iniada, spre vest de Bosfor. Aci corabia a stat patru zile fără ca marinarii să poată părăsi bordul pentru a merge pe ţărm să caute de ale mâncării şi apă. După acest interval, marea liniştindu-se, corabia s’a îndreptat către Vama cel mai apropiat port, pentru a se aproviziona cu combustibilul necesar motorului şi cu provizii. In drum spre Varna corabia a fost cuprinsă de o nouă furtună şi pânzele s’au rupt. Vasul a rămas în voia valurilor o zi şi o noapte, până ce s’au putut repara pânzele şi continua călătoria până la Vama La Vama, echipagiul a cerut asistenţa autorităţilor de port, pentru a-i procura combustibil şi alimente. Autorităţile bulgăreşti au venit, în ajutorul marinarilor sinistraţi doar cu o pâine de 2 kgr şi o găleată de motorină. Pentru a-şi putea continua drumul până la destinaţie, adică, nană în portul nostru, comandantul corăbiei şi membrii echipagiului şi-au vândut câteva lucruri. In portul nostru, s’au împărat imediat ajutoare membrilor echipagiului. ORA 7 SEARA Sentinţa in procesul transferului In procesul afacerii transferului, tribunalul, după ce încheiase desbaterire, fixase ziua de 22 Noembrie, pentru rostirea sentinţei. La această dată însă, tribunalul a amânat pronunţarea pentru eri. O lume imensă pe culoare şi în sala tribunalului, aştepta Intrarea magistraţilor. La ora 5 luni, tribunalul a pronunţat următoarea sentinţă: Condamnă pe: Const. Vasilescu la 5 ani închisoare şi 10.000 lei amendă. Paul Nacht la 1 an şi jumătate închisoare şi 5.000 lei amendă. Const. Călătorescu la 2 ani închisoare şi 10,6O6 lei amendă, Bd. Lînzemaier la 6 luni închisoare şi 260 lei amendă. Faţă de primii trei inculpaţi, care se află în prevenţie, tribunalul a hotărît să li se scadă din pedeapsă timpul executat până acum în închisoare. Tribunalul, cu majoritate de voturi, achită ped. Toni Iliescu, d. judecător Negru făcând opinie separată, d-sa fiind pentru condamnare. In ce priveşte despăgubirile civile, tribunalul a obligat pe inculpaţi, în mod solidar să plătească reprezentantului belgienilor, d. Roger de Staerke, suma de 21 milioane 612 mii lei, în afară de cele 3 milioane 200 mii Iei cari se află depuși ca corp delict, încă din cursul instrucțiunii. De asemenea acordă reclamantului Krause suma de 480.000 lei despăgubiri civile. Mai acordă societății „Erikson“ suma de 600 mii lei despăgubiri civile, pe cari să le plătească Vasilescu. Tribunalul admite cererea d-lui Firel Dumitrescu, fostul guvernator al Băncii Naţionale, constituit parte civilă, să oblige pe Vasilescu sâ plătească suma de 1 l%ei despăgubiri ©i!» O îmblânzitoare a leşinat in cuşca leilor S’a speriat de un şoarece LONDRA. 29. (Rador).— O îmblânzitoare de lei, speriată de un şoarece, a leşinat în cursul unei reprezentaţii la circul Olympia. Cei patru lei, văzând pe îmblânzitoare leşinată, s’au aruncat asupra ei. Publicul, înspăimântat a început să strige, provocând o şi mai mare furie a fiarelor. Paznicii circului au reuşit apoi, cu mare greutate, să scoată pe îmblânzitoare din cuşca leilor. Revenindu-şi din leşin, îmblânzitoarea a pătruns din nou printre lei, silindu-i să continue reprezentaţia.