Dimineaţa, ianuarie 1936 (Anul 32, nr. 10423-10453)

1936-01-14 / nr. 10436

a an o a nu. REGAL continuarea succesului filmului rusesc TINEREŢE__ intrarea cu LEI 30 de const. miile 3 LEI Bucureşti, Str. Const. Miile (Sărindar) 5-7-9 TELEF.: Direcţia şi Relacţia 3.84.30; Adiţia Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Wnnţi 14 lâHbâhft 1 \$W CEL MAI DISTINS \ DISEUR AL ZILEI \ ANTONII! cântă la Restaurantul rus.63.m|^ COSIJA-Buzești REFUGIAŢII Secretariatul Societăţii Naţiu­nilor a dat publicităţii raportul întocmit de comitetul pentru a­­sistenţa internaţională a refugia­ţilor din diferitele state. Din a­­cest raport reiese că numărul cel mai mare de refugiaţi — în cifră rotundă, 800 de mii — provine din Rusia. Sunt aceia cari au căutat să se pună la adăpost, fu­gind de prigoana deslănţuită de regimul bolşevic in primii ani de instaurare a acestui regim. Iar după ruşi vin, ca număr, armenii, al căror număr de refu­giaţi este de 240 de mii de suflete. Ar fi fost oarecum surprinzător ca în această cumplită tragedie a nenorociţilor constrânşi să-şi părăsească avutul şi căminul şi să apuce drumul pribegiei şi al mi­zeriei, armenii să fi lipsit sau să nu fi dat un contingent impună­tor. Armenii se pare doar că au fost creaţi să fie popor de sufe­rinţă continuă şi de martiraj ne­întrerupt. Vina lor? Această vină trebue căutată în însuşirile lor preţioase şi în faptul că au aprins făclia culturei şi civilizaţiei în bezna continentului asiatic. Refugiaţ­i! E un cuvânt, care trezeşte în mulţi cititori amintiri triste şi dureroase din timpul răz­­boiului, când ei şi familiile lor fugeau înaintea invaziei armtelor duşmane. Fugeau, lăsând în voia soartei şi casă şi avut. Fugeau, fără să aibă siguranţa că le vor mai găsi la înapoiere şi — ceea ce, bine­înţeles, nu era de natură să le mai susţină moralul — fără să ştie unde se vor opri sau dacă a­­colo unde aveau de gând să se oprească, vor găsi un adăpost şi putinţa de a-şi ţine zilele. Iar a­­lături de oştenii morţi pe câmpul de luptă, răpuşi de gloanţele ori de ghiulele duşmanilor, ni­mic a fost numărul celor ce şi-au dat viaţa pe drumul bejeniei şi nu ■uşoare au fost suferinţele îndu­rate, îşi, de­sigur, tocmai in rân­durile lor tifosul exantematic şi alte boli ucigătoare au făcut ra­vagii. De aceea, fiind vorba despre refugiaţi, în fiecare din noi se trezesc amintiri dureroase şi în acelaş timp, sentimente de com­pătimire pentru semenii noştri, loviţi de o soartă asemănătoare. Insă, refugiaţii de cari se ocu­pă raportul publicat de Secreta­riatul Societăţii Naţiunilor, dife­ră de refugiaţii ce provoacă ine­­vitabil orice războiu. Diferă prin aceea că situaţia lor are un ca­racter de permanenţă. La sfârşi­tul unui războiu, cei ce se văzu­seră siliţi să fugă de năvălirea duşmană, ştiu sau au măcar spe­ranţa că se vor putea întoarce la căminurile lor şi vor putea să continue iarăşi modul anterior de viaţă. Nu tot aşa însă se prezintă situaţia cu refugiaţii, de cari ne ocupăm în articolul de faţă. In primul rând, ei n’au fugit şi nu şi-au părăsit ţara de teama armatelor duşmane ori sub pre­siunea autorităţilor unui stat străin, ci au luat drumul pribe­giei, fiind isgoniţi sau fiind ame­ninţaţi cu exterminarea de auto­rităţile propriului lor stat, a ţării lor de naştere. Au fost alungaţi dela ei de acasă, unde mulţi ca dânşii şi-au găsit moartea prin ştreang or, prin împuşcare. In al doilea rând, cu trecerea anilor, într’nşii slăbeşte mereu speranţa de a se întoarce şi de a-şi revedea căminurile şi locu­rile ce, de sigur, le sunt atâta de dragi. O ultimă observaţie. Ţinând seama de ţările de origină ale re­fugiaţilor din această categorie, constatăm că ei provin din state, care s’au abătut din drumul drept şi normal al unui regim de liber­tate şi au apucat pe cărările în­tortochiate ale regimurilor dicta­toriale. E incă o dovadă de consecin­ţele rele şi nefaste ale unor astfel de regimuri. N. Bac­aria Atentatorul la viaţa marelui rabin Niemirower cercetat la parchet ------------------ «■■«rBil m OM—*— Interogatoriul.­Emiterea mandatului de arestare Poliţia a înaintat chiar In după amiaza zilei de eri la parchetul de Ilfov, pe atentatorul Aurel Ionescu, împreună cu dosarul primelor cerce­tări efectuate de către comisarii an­chetatori. De asemenea au fost înain­tate revolverul, ca principal corp delict, împreună cu 8 cartuşe pline şi patru tuburi de cartuşe, corespun­zând acestea din urmă celor patru focuri trase de atentator. Cum la percheziţia făcută atenta­torului s’au găsit în afară de 11 car­tuşe în buzunar şi un plic de mare dimensiune în care se găseau tot fe­lul de evocări mistice, aşa zise „po­runci divine”, pe cartoane legate cu panglicuţe de mătase albastră sau galbenă, — şi acest plic a fost pre­dat parchetului pentru a se trage con­cluzii în cercetarea actului săvârşit de către atentator. Ciudatul plic poartă d­in litere mari şi vizibile o menţiune în sensul că nimeni nu are dreptul să pună mâna şi să deschidă plicul cu poruncile dumnezeeşti afară de... Vodă Carol II şi acesta incă numai cu voia aten­tatorului. Instruirea cazului a fost încredin­ţată d-lui Gh. Oprescu, titularul ca­binetului 9. După ce parchetul prin d. procuror Vorvoreanu a dat rechi­zitor introductiv în cauză, deschi­zând acţiune publică împotriva lui Aurel Ionescu, pentru crimă săvâr­şită cu premeditare şi pândire, dar neisbutită — atentatorul a fost su­pus unui lung interogatoriu de d. ju­decător de instrucţie Oprescu. CINE ESTE ATENTATORUL Din răspunsurile date de arestat, pe chestiunile esenţiale privitoare la faptul săvârşit, reese că Aurel Io­nescu este muncitor cu ziua, fără do­miciliu stabil, mai mult vagabond şi că­­­e mai mulţi ani se manifestă prin actele şi purtarea sa in genere, ca un maniac religios. Dânsul a fost internat în câteva rânduri la diverse intervale în spitalul central de boli nervoase, fiindcă a fost prins mereu ba trăgând clopotul cel mare al Mi­tropoliei, ba odată încercând să-i dea foc, — toate acestea spunând că le face din îndemnul cerului de a da veste lumii că se apropie sfârşitul ei. MOBILUL ATENTATULUI Asupra mobilului care l-a determi­nat sa atenteze la viaţa şefului rabin, acuzatul declară că n’ar fi fost în­demnat de nimeni ci că ar fi primit poruncă dela Dumnezeu ca s’o facă. Dealtfel sunt vreo patru ani de când tot primeşte asemenea porunci şi chiar a voit să le execute de fiecare dată de patru ori până acum, însă n’a avut curajul. Dealtfel nu avea nici armă de foc şi în cele câteva rânduri căutase să se servească de un topor. De data aceasta a putut să împlinească porunca divină, fiindcă întâmplarea a făcut să aibă un revol­ver. Arma, veche şi ruginită, a găsit-o într-o sobă pe care a transportat-o. Nu poate da nicio indicaţiune pre­cisă asupra timpului când a dus a­­cea sobă, nici a persoanelor care i-au dat însărcinarea să facă acest transport și nici chiar casa de unde a luat soba sau cei la care a dus-o, nu poate să le arate. Această lipsă de memorie, cu totul ciudată, rămâne a fi cercetată spre a se vedea întrucât poate fi primită fără nicio rezervă. PROVENIENŢA GLOANŢELOR Aceiaşi atitudine o are atentatorul şi in ce priveşte provenienţa gloanţe­lor de care s’a servit. Răspunde că a cumpărat 12 gloanţe din care cu 6 a încărcat revolverul, iar celelalte le-a ţinut in buzunar, însă declară că nu poate arăta magazinul de unde le-a cumpărat, susţinând că nu cunoaşte numele străzilor, orientându-se in drumurile sale după biserici. In cursul cercetărilor viitoare, urmează ca atentatorul să meargă împreună cu judecătorul de instruc­ţie şi să-i arate, folosindu-se de ori­entarea care îi este obişnuită, maga­zinul de arme de unde a cumpărat cartuşele. Atentatorul astfel pregătit, recu­noaşte că s’a dus in seara de Vineri la templu unde oficia d. dr. Niemi­rower, a aşteptat până ce slujba s’a terminat şi d-sa a plecat, spre casă, urmărindu-l spre a putea afla astfel locuinţa d-sale. A doua zi, Sâmbătă dimineaţa, s’a postat de pe la orele 8 la colţul străzilor Mântuleasa cu Sborului, în faţa locuinţei şefului ra­bin şi a aşteptat până pe la 9 şi un sfert, când acesta a eşit ca de obi­­ceiu din casă, indreptându-se spre templu. Când d. dr. Niemirower, tra­versând strada, s’a angajat pe strada Sborului, Aurel Ionescu, a descărcat revolverul când victima trecea late­ral faţă cu poziţia atentatorului. D. dr. Niemirower, după primele două gloanţe s’a întors cu faţa spre aten­tator, dându-se puţin înapoi şi ferin­­du-se în lături, când atentatorul tră­gea celelalte două focuri. După al pa­trulea foc, criminalul a fost apucat pe la spate de şoferul Câmpeanu care l-a dezarmat, scoţându-i revol­verul din buzunarul stâng în care-l băgase. Atentatorul, deşi nu este stângaci, totuşi, în săvârşirea atenta­tului a mânuit revolverul cu mâna stângă. Tot atunci au sărit şi doi lu­crători care treceau pe stradă, năpu­­stindu-se asupra atentatorului, însă şoferul i-a reţinut, arătându-le că l-a dezarmat pe atentator, prin luarea revolverului. Din cele patru gloanţe, unul nu şi-a atins de loc ţinta, două au găurit numai paltonul victimei care în mişcarea sa de apărare fă­cuse ca poalele paltonului să se dea la o parte, iar la patrulea trecând tangenţial prin haină, a atins corpul victimei, făcând-i o contuziune în re­giunea stângă a abdomenului. După terminarea interogatoriului lui Aurel Ionescu, magistratul in­structor a emis împotriva lui mandat de arestare calificând fapta numitu­lui, în acord cu vederile parchetului, drept asasinat săvârşit dar neisbutit, cu alte cuvinte crimă săvârşită cu premeditare şi pândire, dar neisbu­tită din cauze independente de voin­ţa criminalului (art. 226 şi 38 al. II din cod­ penal). Atentatorul a fost încarcerat la Văcăreşti şi urmează a fi adus mâi­ne, înaintea tribunalului Ilfov, spre a i se judeca mandatul de arestare, tins numai de unul şi acesta tre­când tangenţial,­­ dar atentatorul a ţinut arma cu ţeava aplecată mai mult în jos, astfel că proectilul a luat o traectare oblică în­spre soL Dacă gura ţevei ar fi fost mai ri­dicată numai cu 2—3 milimetri, a­­tunci glontele, in loc să treacă tan­genţial pe lângă corp, intra sub coaste şi nimerea in splină. Deasemeni este o fericire, că pre­latul nu are o rană deschisă, ceea ce ar fi fost foarte primejdios, deoa­rece suferă de diabet. Starea d-lui dr. Niemirower Deşi d. dr. Niemer­ower a vorbit foarte animat, totuşi medicii cari îl îngrijesc, mi-au spus, că această bună stare e mai mult aparentă, doarece d-sa era aseară hiper excitat.. In urma şocului nervos suferit, fe­bricitează puţin, având un puls exa­gerat. Medicii cred, că bolnavul va avea nevoe de cel puţin 7—8 zile linişte complectă, spre a se remite. Mâine se va da un comunicat, semnat de medici. VIZITE, TELEGRAME, SCRISORI Vestea atentatului a făcut o pro­fundă impresie în toată Capitala, în provincie şi în străinătate, unde vestea a fost transmisă de cores­pondenţii ziarelor streine. S-ar putea spune că, începând de la ora 9 de dimineaţă şi până târ­ziu seara, casa marelui rabin a fost un adevărat loc de pelerinagiu pen­tru populaţia evreeascâ. Au sosit teancuri de telegrame din toate părţile ţării, de la societăţi şi comu­nităţi evreeşti, şi persoane particu­lare, arătându-se simpatii marelui prelat. Deasemeni s-au interesat telefo­nic, au venit personal sau au tele­­grafiat şi diferite personalităţi din lumea oficială şi intelectuală, etc. Dintre aceştia cităm pe: Patriarhul Miron Cristea; Sir Reginald Hoare, ministrul plenipotenţiar al Angliei; d. Lapedatu, ministrul cultelor, a scris o scrisoare lungiă foarte afectuoasă; d. Inculeț, ministrul de interne; d. Const. I. C. Brătianu, șeful partidului liberal; d. Titules­­cu, ministrul de externe; d. I. Mi­­halache; d. Eugen Titeanu, subse­cretar de stat; d. George Brătianu; d. general Văitoianu; d. Virgil Mad­­gearu; d. Romulus Voinescu; d. ge­neral ’Nicoleanu, d. Lascăr Antoniu, etc. Din străinătate au sosit telegrame din Londra, Paris și Praga. PERSONALITATEA D-RULUI NIEMIROWER D. doctor Niemirower este doctor în filosofie de la Berna. A scris o te­ză de doctorat strălucită despre Li­berul arbitru. își aducea despre el cu entuziasm aminte mai ales cu­noscutul profesor de filosofie Lud­wig I. Stern, din Berna. E un publicist strălucit, distingân­­du-se prin claritatea sa. In lucrările cunoscute, patru vo­lume groase, atinge cele mai dificile probleme de filosofie religioasă, me­tafizică, etică şi istorie. Este un orator de anvon, dintre cei mai ascultaţi, atât pentru elo­­cinţa sa, pentru bogatele sale cunoş­tinţe în toate domeniile, cât şi pen­tru înălţimea la care ridică subiec­tele ce tratează, precum şi auditoriul ce-l ascultă. Un spirit liberal, de o simpatică şi sinceră toleranţă pentru toate opi­niile, ce se exprimă cu sinceritate şi cuviinţă. Se bucură de largi şi temeinice simpatii, nu numai în sânul popu­laţiei, pe care o păstoreşte, cu o re­marcabilă autoritate, ci şi in toate celelalte cercuri, unde îşi exercită interesul său viu pentru viaţa pu­blică şi binele obştesc. La Senat, al cărui membru de drept este, ca reprezentant al cultu­lui mozaic, i se dă o reală atenţiune, fiind apreciat pe toate băncile, în­cepând cu aceea a prelaţilor. bine, vă rog să unele sentimente, primiţi detinsele A. LAPEDATU Dr. Itliemirover pe patul de suferinţă Convorbire cu d. dr. Niemirower L-am găsit pe marele rabin, şef al colţului mozaic, culcat în pat, sub deaproape supraveghere­a d-lor doctori: Kaufman-Cozia, Mosberg, şi Schwartz. Mi-a vorbit animat şi exuberant, mulţumindu-mi pentru felicitările ce i-am adresat, constatând modul miraculos cum a scăpat de marea primejdie. Spre a nu obosi prea mult pe su­ferind, m’am retras, urându-i o grabnică întrebare. CE S’A PETRECUT? Din anturajul d-lui dr. Niemiro­wer am aflat, că d-sa, când ese în oraş, ia totdeauna un taxi, dela sta­ţia dn faţa casei d-sale, str. Mân­tuleasa colţ cu Paleologu. Totuşi Sâmbătă, umblă totdeauna numai pe jos, conform ritualului mozaic. Dri dimineaţă, pe la ora 9, fără un sfert, d-sa a traversat strada Mântuleasa, unde locueşte cu fa­milia, îndreptându-se apoi spre in­tersecţia cu strada Sborului având intenţia să se ducă la templu. La această răspântie a zărit, pe trotuar, trei indivizi necunoscuţi. Unul l-a şi arătat cu degetul. Această întâm­plare nu i s’a părut extraordinară, deoarece şi altă dată este aşteptat pe stradă de către trecătorii, cari voesc să-l vadă mai de aproape. La un moment dat, unul dintre cei trei inşi suspecţi, a început să tragă cu revolverul. Cum d. doctor Niemirower mergea gânditor şi foarte încet nu şi-a dat seamă că d-sa este ţinta, de­cât atunci când a fost atins, de al patrulea glonte. In aceiaşi clipă, câţiva trecătorii au sărit de au dezarmat pe aten­tator. Printre aceştia a fost şi d. avocat Schuller. •­ Povestirea unui şofer Şoferul Iacob Hrinco este unul dintre cei ce au putut împiedeca din fericire, un asasinat mişelnic. Iată cum complectează d-sa relata­rea. — Eram în staţie, — ne povesteşte el — împreună cu şoferii Victor Scorei, Ion Farcaş şi Vasile Câm­peanu. Marele rabbi tocmai eşise de a­­casă, iar eu am spus glumind: „Azi am pierdut un muşteriu...” Toată lumea din jur ştie, că niciodată d. dr. Niemirower nu se urcă Sâmbăta în­tr’o trăsură... Ne uitam după dân­sul, cum păşea agale, parcă întâr­ziind să­ se aproprie de nenorocire. Deodată am auzit împuşcături. Am alergat cu toţii... Au mai sărit trei trecători. Pe când noi îl ţineam pe atentator şoferul Vasile Câmpeanu l-a dezarmat. Trebue să adaug, că d. dr. Niemi­rower — spune martorul — a ridicat pumnii în sus, voind să se apere singur şi admonestând pe atentator. — Cum?— Voeşti să mă omori? După fuga tovarăşilor şi imobili­zarea atentatorului principal, am S’a telefonat imediat după me­dici, cari au constatat că glontele, găurind paltonul şi hainele victi­mei, a trecut tangenţial pe lângă partea stângă a corpului, provocând mai mult o contuzie, adică o lovitură fără rană, deschisă. Din pricina aceasta n’a fost ne­voe să se facă vre-un pansament, aplicându-se numai comprese reci. Medicii au remarcat că marele ra­bin a scăpat ca prin minune, nu numai faptul, că — la câţi­va paşi adus repede ahto-ul meu, voind «EH — din cele patru gloanţe, a fost a dus acasă pe marele rabin. — Iţi mulţumesc... nu e nevoe... mă duc pe jos!, mi-a spus rănitul. Totuşi lumea din jur l-a ridicat pe braţe şi astfel a fost dus până acasă, în str. Mântuleasa Nr. 5, şi apoi urcat pe scări, la etajul I-iu. D-na doctor Niemirower şi restul membrilor familiei au fost profund impresionaţi, chiar cuprinşi de pa­nică, văzând că marele rabin este adus astfel, pe braţe, numai după câteva minute de la plecarea lui. CONSTATAREA MEDICILOR Prăbuşirea cazărmei din Gratz Numeroase victime VIENA, II (Rador). — De sub dărâmăturile cazărmii prăbuşite din Gratz au fost scoşi până acum trei soldaţi grav răniţi. Se crede că sub dărâmături f­obe în care era instalată se află cinci soldaţi morţi. '­zarma. Autorităţile sunt de părere că nenorocirea s’a produs în urma cutremurului de acum câteva zile care a crăpat mai­­ multe ziduri din clădirea de ca ALEX. F. MIHAIL Telegrama d-lui Al. Lapedatu Mult stimate domnule doctor, Legat in pat din cauza unei gripe, abea acum pe seară, am aflat de o­­diosul şi nebunescul atentat îndrep­tat împotrva Dv. Daţi-mi voe să vă arăt toată bucuria mea că, prin protecţia bunului Dumnezeu, aţi rămas neatins de gloanţele crini­­nale şi că, deci, vă vom avea mai departe în mijlocul nostru, stimat şi respectat cum sunteţi de toată lumea. Pu cele mai evide­nt vii urări de D. Gh. Brătianu înfierează atentatul Intr’o convorbire telefonică avută cu d. Chelner, d. Gheorghe Brătianu şi-a exprimat indignarea împotriva atentatului ce putea să suprime via­ţa şefului unui cult de aproape un milion de cetăţeni. D. Gheorghe Bră­­tianui a declarat’ că nu crede că a­­narhia ar putea merge atât de de­parte. SERVICII DIVINE Uniunea comunităţilor evreeşti a dispus ca toate comunităţile din ţară să organizeze servicii divine pentru a aduce mulţumiri lui Dum­ nezeu că a ocrotit viaţa i­ lui şef­­rabin dr. Niemirower. Duminică 12 ianuarie, ora 10.30 dim. va avea loc la Templul coral din str. Sf. Vineri un serviciu divin, organizat de comitetul Templului coral şi al Comunităţii evreilor din Bucureşti. Impresia în ţară La Huşi HUŞI, 11. — Vestea atentatului contra d-lui dr. Niemirower a im­presionat profund populaţia core­ligionară. Senatorul Eugen Linde din Fălciu, foarte afectat, veştejeşte atentatul, exprimând simpatia sa victimei. Deasemenea şi fostul senator a­­vocat Ioan Mitache. Regele a plecat la Belgrad Preşedinţia Consiliului de Miniştri comunică: Majestatea Sa Regele, însoţit de Marele Voevod Mihai, a plecat la Belgrad azi Duminică 12 Ianuarie pentru a face o vizită M. S. Reginei Maria a Iugo­slaviei. M. S. Regele se va îna­poia la Bucureşti mâine, Luni 13 Ianuarie. ★ TIMIŞOARA, 11. — Regele Ca­rol II şi Marele Voevod Mihai au participat azi, împreună cu invi­­taţii lor, la o vânătoare la Casa Verde şi Reschia. CUm E TIMPUL 0 iarnă cum na mai fost Primăvara se menţine in toată ţara Cerul s’a înseninat şi în Muntenia. După trei săptămâni de neguri fără sfârşit s'au văzut şi la Bucureşti raze de soare. Soare de primăvară în Ianuarie! Pomii înfloresc în multe locali­tăţi din Banat, în câmpia Dunării, şi Moldova. Am intrat în a doua decadă a lui Ianuarie şi primăvara timpurie se menţine în toată ţara. Iarna aceasta e cea mai uşoară iarnă cunoscută de generaţia actua­lă. Ea a întrecut prin căldura ei chiar şi iarna excepţională dela 1930, atât de scurtă, aproape fără zăpadă. Eri s’au înregistrat în ţară urmă­toarele temperaturi maxime: Balcic plus 11 grade; Brăila plus 9 grade; Seceleanu plus 8 grade; Bucureşti plus 5 grade; Sinaia plus 2 grade. Minimele coboară sub zero numai în regiunile muntoase. IERNI UŞOARE Din cronici vechi aflăm că anii 1280, 1607, 1613 şi 1617 n’au avut iar­nă. La 1650 nu s’a cunoscut nici ger, nici zăpadă. In anii 1172 şi 1572 pomii au În­florit in Ianuarie. La fel se va vorbi anul acesta la viitor: „In Ianuarie 1936 au înflorit pomii până şi în Moldova”. La 1421 viile au înflorit în Martie, cireşile s’au copt in Aprilie şi stru­gurii în Mai. Acum 398 ani, în ianuarie 1538, grădinele erau pline de flori. La 1583 semănăturile de toamnă au făcut spic de Paşti. Ierni foarte uşoare au fost în anii 1781, 1808, 1822 şi 1866. Moartea pictorului Gropeanu La Paris, unde locuia de aproape patruzeci de ani, a încetat din via­ţă, pictorul Nicolae Gropeanu. PICTORUL GROPEANU Defunctul a fost un artist de ma­re valoare. Pictura sa a fost mult apreciată, atât la noi în ţară, cât şi în străinătate. O experienţă îndelungată, dăduse tehnicei sale, ceva din acel finit, care îngăduie ca să dea o formă a­­decvată cugetărei, gândirei, viziune! artistice. Gropeanu a avut nenumărate ex­poziţii in România, ţara sa natală, în Franţa, în Italia, în Spania, în Egipt, în Algeria. El a fost reprezentat cu lucrări de ale sale, nu mai toate saloanele oficiale din Paris, însuşi statul francez a cumpărat mai multe din­tre picturile sale, pentru diferite muzee. Cel din palatul Louxenbourg (Paris), adăposteşte şi el două lu­crări ale lui Gropeanu, care a fost decorat cu mai multe ordine române și cu Legiunea de onoare în gradul de ofițer. Sinuciderea a doi săteni in jud. Constanţa CONSTANŢA, 11. — In locuinţa sa din suburbia Medea a fost găsit spânzurat cetăţeanul Constantin Ni­cola, în etate de 33 de ani. Din cercetările întreprinse de jan­darmi s’a stabilit că Nicola s’a si­nucis, din cauză că suferea de o boală incurabilă. Dii seară a băut mult in diferite cârciumi, iar dimi­neaţa s’a spânzurat. Legiunea de jandarmi a mai fost­ anunţată de o altă sinucidere, în­tâmplată în comuna Surtuchioi. Aci s’a spânzurat săteanul Dumitru N. Coleaşe, în urma unei certe avuta, cu soţia. Pentru ambii Parchetul Iţ autori­­zat in mormântargie

Next