Dimineaţa, mai 1936 (Anul 32, nr. 10542-10572)

1936-05-09 / nr. 10550

r MUSSOLINI A PROCLAMAT ANEXAREA ABISINIEI Cum este prezintată la Roma situaţia in vederea sesiunii Ligii, care începe la 11 Mai ROMA, 7. (Rador). — Co­­respondentul agenţiei Ha­vas transmite: Italia va trimite un re­­presentant la Geneva la sesiunea consiliului Soc­ie­tăţii Naţiunilor care-şi în­cepe lucrările la 11 Mai. Acest reprezentant însă nu va fi însărcinat să în­ceapă negocieri cu Socie­tatea Naţiunilor pentru soluţionarea problemei a­­bisiniene. Această soluţionare, din punctul de vedere italian, nu ar putea să constea de­cât în recunoaşterea stă­­rei de fapt, adică a „ane­­xiune”. La Roma a circulat svo­­nul că această anexare ar urma să fie declarată ofi­cial în şedinţa de Sâmbă­tă a Camerei italiene. Svonul acesta nu e con­firmat, însă cercurile ita­liene socotesc in unanimi­tate că discursul pronun­ţat alaităeri de d. Mussoli­ni nu înseamnă altceva decât proclamarea anexă­rii Abisiniei. Teza italiană, expusă de cercurile diplomatice ita­liene, a fost confirmată şi precizată pe cale diploma­tică. Această teză susţine că guvernul italian a fost dis­pus să negocieze cu gu­vernul abisinian, însă de la plecarea Regusului şi a principelui moştenitor, ne­gocierile au devenit impo­sibile. Un fapt capital este ace­la că Marea Britanie nu o­­pune nici o obiecţiune re­ală acestui punct de ve­dere. Se poate crede că Marea Britanie ar urma să discute numai punctul de vedere strict juridic, adi­că acela cu privire la exi­stenţa cel puţin teoretică a unui stat abisinian mem­bru al Societăţii Naţiuni­­lor şi în contra căruia vic­toria italiană n’ar putea avea nici o influenţă. Cercurile italiene bine informate lasă să se înţe­leagă dimpotrivă că Ma­rea Britani© ar fi gata să recunoască faptul înde­plinit şi că ea insistă în special, dacă nu chiar în mod exclusiv, de a obţine din partea Italiei e un anga­jament de a nu forma o armată din elemente ne­gre, adică indigene, mai mare decât ar fi nevoie pentru necesităţile inter­ne ale Abisiniei. Guvernul italian menţi­ne pe de altă parte făgă­duielile­­facute în mai multe rânduri cu privire la respectarea intereselor puterilor semnatare ale tratatului din 1906, adică a zonelor economice, ga­rantarea regimului ape­lor, etc. şi că asupra ace­stor chestiuni s© vor pu­tea începe conversaţii bi­laterale. Aceasta bineîn­ţeles în cazul când Marea Britanie va accentua noua direcţi© pe care se pare că voieşte să o ia şi că problema ridicării sanc­ţiunilor se va pune într’un viitor foarte apropiat. Totuşi, termină cores­pondentul agenfiei Siawas, nimeni dintre personali­tăţile italiene nu crede că în actuala sesiune a con­siliului Societăţii Naţiuni­lor, comitetul de 18 ar pu»­tea»să ia această hotărîre. ————— ► • -« ——mm. trei zile a făcut loc unul calm abso­lut, sub care pare să se ascundă se­rioase îngrijorări. In adevăr, cercu­rile guvernamentale italiene sunt serios preocupate de viitoarea or­ganizare politică a Abisiniei şi de negocierile ce vor începe după vic­toria militară. Cu alte cuvinte, se pune întrebarea dacă guvernul italian va putea să se bucure uşor, cum a afirmat in mai multe rânduri, de succesul obţinut fără a intra în lungi discuţii şi fără a fi silit să se ridice din nou contra Genevei şi contra Angliei. D. Mussolini a declarat că Abisi­nia este Italiană. Unii trag de aici concluzia că guvernul italian va pro­ceda la anexarea totală a Abisiniei; alţii se întreabă dacă n’ar fi prefe­rabilă o combinaţie mai puţin ra­dicală. In orice caz, ideia unui protecto­rat a căzut definitiv. Optzeci la sută din conducătorii fascişti sunt pentru anexarea totală. Dar restul de două­zeci la sută, printre cari s’ar număra şi d. Mussolini, sunt mai puţin ca­tegorici. Ei cred că anexarea totală ar ridica probleme care ar amenin­ţa să tulbura pacea. Anglia se va considera nu numai atinsă în inte­resele ei, dar mai ales lovită în pre­stigiul ei de mare imperiu. Şi ni­meni la Roma nu ignorează că cel mai târziu în doi ani Anglia va pu­tea dispune de un armament extrem de periculos. Mareşalul Badoglio a numit gu­vernator civil al oraşului Addis Abeba pe d. Giuseppe Bottai, care şi-a părăsit demnitatea de guvernator al Romei pentru a pleca in Africa Orientală ca vo­luntar. NEGUSUL A SOSIT LA SUEZ PORT SAID, fi (Rador). — Cru­cişătorul englez „Enterprise” este aşteptat să sosească aci astă noapte la ora 3. Negusul şi familia sa, cari se află pe bordul acestui vas, ur­­mează să părăsească vasul, pentru a îi transportaţi la îlaiîta cu vapo­rul „Valliant”. SUEZ, 7 (Rador). — Vaporul de război englez „Entreprise“, de bor­­did căreia se află Negusul, a sosit aci azi dimineaţă la ora şase. Pe punte au putut fi observate mai multe persoane din suita Ne­­gusului, dar acesta nu a fost văzut, apoi la chestiunea remilitarizârii Rhenaniei spunând: — Câţi din membri Camerei Co­munelor sau din oamenii In afară de Camera Comunelor—a întrebat d-sa — pot să-şi dea seama de semnifi­caţia acestei ameninţări? — A cere Marei Britanii să ia o măsură care i-ar angaja toate for­ţele in Mediterana Orientală, in timp ce primejdia europeană se apropie, ar însemna o pierdere totală a sen­timentului realităţii. A luat apoi cuvântul d. DERMAYS liberal naţional care a afirmat că Hitler a remilitarizat Rhenania ,şi că Mussolini a pornit la cucerirea Abi­siniei, pentru că ştiau că Anglia nu se va bate pentru respectarea tra­tatelor. D-sa a propus continuarea sancţiunilor şi crearea unui bloc al statelor din jurul canalului Mânecii care să apere aceasâ regiune, in ca­drul Societăţii Naţiunilor. Deputatul conservator O’NEIL a cerut desfiinţarea sancţiunilor şi li­mitarea activităţii Societăţi Naţiu­­nlor. DESMINŢIREA UNUI ÎMPRUMUT GERMANIEI Deputatul labursk­ LESLIE a cerut apoi informaţii asupra eventualităţii acordării unui împrumut Germaniei, la care lordul Crambourne, subsecre­tar de stat la externe, a răspuns că nu există nici un demers în acest sens şi că nu există vreun motiv să eu creadă că cercurile financiare bri­tanice ar putea proceda împotriva sentimentelor generale ale Camerei Comunelor. •­ Desbaterile s'au terminat fără vot. Şedinţa a fost închisă în mod automat la ora 23, pe când mai vor­bea deputatul comunist întrucât aşa dictează regulamentul Camerei. * DIFERITE PROPUNERI + Ce se ascunde în­dărătul entuziasmului italian LA ROMA PROFUNDĂ ÎNGRIJO­RARE ȘI NEHOTĂNIRE ROMA, 7, (Ager). — Marele entU­­si­asm care a domnit aici in ultimele Sâmbătă 9 Mai 1936 S’a atenuat încordarea anglo-italiană? LONDRA, 7. (Ager). — In cercuri­le politice engleze se observă că în­cordarea anglo-italiană a fost con­siderată atenuată de declaraţiile făcute de către d. Mussolini trimi­sului special al ziarului „Daily Mail“. Se subliniază că în aceste declara­ţii Ducele s’a arătat cât se poate de conciliant şi îndeosebi plin de mena­­jamente pentru interesele britanice. Opinia publică engleză se arată foarte sensibilă la asigurările date de şeful guvernului italian în mo­mentul celei mai strălucite victorii militare italiene, adică în apogeul succesului. Ordinea a fost restabilită la Addis-Abeba DJIBU'n 7, (Rador).­­ Legătu­rile telefonice si feroviare au fost reluate intre Djibuti si Addis Abeba ori după amiază la ora 16. Trupele franceze au sosit la Ad­dis Abeba, după ce pe drum au avut o ciocnire cu o bandă de jefuitori în gara Lakaki. Trupele franceze nu au avut nici o pierdere. Ele se vor retrage de la Addis Abeba la Dire­­dauia dat fiind că italienii sunt acum stăpâni pe situaţia din Addis Abeba, unde ordinea este complect resta­bilită. Oraşul Har­rar este părăsit de bandele de jufuitori alchinieni, însă până acum nu a fost ocupat de ita­lieni. Uniunea Sud africană pentru menţinerea sancţiunilor LONDRA, 7 (Rador). — Genera­lul Hertzog, preşedintele de consi­liu al Uniunii Sud-Africane, a de­clarat eri în Parlamentul din Cape­town că reprezentanţii Africei de Sud la Societatea Naţiunilor au pri­mit instrucţiuni să susţină, în vii­toarea sesiune a consiliului, toate măsurile menite a apăra prestigiul Societăţii Naţiunilor. Este prea de­vreme, a declarat d-sa, cu tot eşe­cul suferit în chestiunea abisiniană, se­ se conside­re sancţiunile ca măsuri defectuoase. Dacă, Socie­tatea Naţiunilor vrea să rămână credincioasă obli­gaţiilor ei, ea trebue să menţină politica sancţiu­nilor, la nevoe, timp de mai mulţi ani. Generalul Smuts a de­clarat că este partizan al politicii sancţiunilor. Cele aplicate acum împotriva Italiei trebue să fie men­ţinute. Dacă Italia ar pu­tea exploata succesul ei militar fără piedici, lu­mea s’ar afla în fața unei afise foarte grave. D. Bottai guvernator ai Addis-Abebei ADDIS ABEBA, 6. (Rador).) — t DESBATEREA POLITICII EXTERNE, IN CAMERA COMUNELOR In urma cererii partidului laburist, ori după amiază au avut loc, în Ca­mera Comunelor, dezbaterile asupra politicii externe. In faţa unei Camere arhipline, discuţia a început cu interpelarea deputatului DALTON, fost subsecre­tar de stat la ministerul afacerilor străine in guvernul laburist. D. Dalton a învinuit guvernul bri­tanic că n’a căutat, pe baza art. 11 din pactul Soc. Naţiunilor, să oprea­m­EDEN, ministrul de externe al Angliei, a răspuns ţinând o mare cuvântare şi făcând importante de­claraţii. CHESTIA ÎNCHIDERII CANA­LULUI DE SUEZ D-sa a arătat slăbiciunea sanc­ţiunilor, accentuând că o singură sancţiune ar fi avut efect: aceia de a lipsi Italia de folosinţa canalului de Suez, ea însă n’ar fi putut fi luată, căci art. 1 al convenţiei pri­vitoare la canalul Suez spune clar că acest canal trebue să rămână deschis atât in timp de pace ,cât şi in timp de război. Dată fiind atitu­dinea multora dintre guverne faţă de sancţiuni, măsura închiderii ca­nalului de Suez n’ar fi găsit o una­nimitate intre reprezentanţii ace­stor guverne. Nici partidul laburist, dacă ar fi fost la putere, n’ar fi pu­tut urma altă politică. CE TREBUE SA DEVIE SOCIE­­TATEA NAŢIUNILOR Trebue să facem faţă faptelor, a continuat d. Eden, şi să admitem in­succesul Societăţii Naţiunilor cu propria noastră dezamăgire. Este clar că Societatea Naţiunilor trebue să continue. Acest organism trebue să hotărască unitar calea sa viitoare de acţiune şi la momentul potrivit, guvernul britanic va fi gata sâ-şi spună părerea. Guvernul bri­scă deslănţuirea războiului italo-a­­bisinian şi că nu a executat apoi obli­gaţiile înscrise în pactul Societăţii Naţiunilor şi în deosebi acelea din art. 16. Deputatul laburist a cerut guver­nului să arate ce măsuri va lua după victoria italienilor precum şi să dea explicaţii cu privire la chestionarul pe care guvernul britanic urmează­­să-l remită guvernului german. Janic a mers mai departe decât So­cietatea Naţiunilor şi de aceia a luat conducerea acţiunii. Societatea Naţiunilor n’a putut opri dezlănţuirea războiului şi nici războiul după începerea lui.’ Ea a făcut însă mai grea şi mai costisi­toare continuarea, războiului. Se poate prevedea oare că în vii­tor acţiunea Societăţii Naţiunilor va fi mai viguroasă decât a fost în conflictul italo-abisinian? Vor fi naţiunile mai dispuse să înfrunte în virtutea pactului de la Geneva riscuri mai grave decât cele de până acum? Este posibil să se dea acţiunii So­cietăţii Naţiunilor o organizare de aşa fel încât această acţiune să fie mai degrabă preventivă decât repre­sivă? In privinţa politicii pe care înţe­lege să o susţie la 11 Mai la Geneva, d. Eden a dat asigurarea că guver­nul va continua politica de până acum, întemeiată pe pactul Socie­tăţii Naţiunilor. CHESTIONARUL GERMAN Cu privire la chestionarul ce ur­mează a fi trimes guvernului ger­man, la o întrebare a d-lui Lloyd George, ministrul de externe al Bri­­taniei a răspuns că chestionarul nu cuprinde probleme determinate de cererile altor guverne. Răspunderea lui o are numai guvernul britanic. Chestionarul britanic va fi supus sporirea sancţiunilor, până când Ita­lia va consimţi să se supună condi­ţiilor ca i se impun. EXPUNEREA LUI SIR AUSTEN CHAMBERLAIN A luat apoi cuvântul SIR AUSTEN CHAMBERLAIN care declară că continuarea sancţiunilor ar însemna de acum înainte o politică tot atât de primejdioasă pe cât de zadarni­că. Izgonirea Italiei din Societatea Naţiunilor, ar însemna o slăbire a Ligii. O acţiune navală ar fi putut reuşi la început. Mâine însă ar duce la război, îmbătată de victorie, Ita­lia n’ar mai putea capitula în faţa vreunei ameninţări. Abisinia nu mai poate fi reconstituită aşa cum era. Lupta n'ar mai fi pentru pace, ci pentru răzbunare. Sir Austen Camberlain a trecut astăzi in întrevederea pe care am­basadorul britanic din Berlin o va avea cu cancelarul Hitler sau cu ministrul de externe al Germaniei. PROBLEMA INARMARH Vorbind apoi de numeroasele greutăţi pe care guvernul le are de rezolvat, d. Eden a spus că nu tre­bue să se piardă nici un moment din vedere reînarmairea activă la care se dedau unele naţiuni, chiar in pofida economiei lor naţionale. Guvernul britanic nu-şi va putea îndeplini acest rol în mod efectiv, în mijlocul unei lumi înarmate, de­cât dacă are mijloace la dispoziţia sa. De aceia face apel la cea mai mare unire naţională, dacă voim ca democraţiile să supravieţuiască, a spus d-sa. SPORIREA SANCŢIUNILOR A luat apoi cuvântul d. SINCLAIR deputat liberal, care a spus că e în mod sincer de părere că Societatea Naţiunilor nu a eşuat încă (aplau­ze pe băncile opoziţiei) pentru că chestiunea care se află în joc intre Societatea Naţiunilor şi Italia nu a fost încă soluţionată. D-sa a cerut Declaraţia d-lui Eden D­­­UVV­AI BA TA O ziaristă americană dispărută WASHINGTON 7, (Rador). — D. Engert, ministrul Statelor Unite la Addis Abeba, a comunicat astă­noapte guvernului american că toţi supuşii americani cari se aflau la Addis Abeba în timpul dezordinelor recente, au putut fi salvaţi, afară de ziarista americană miss Eleanor Meade, venită din New York, care a dispărut. Comunicarea ministrului Statelor Unite din Abisinia adaugă însă că miss Eleanor Meade s-ar putea să se găsească printre pasagerii ple­caţi cu ultimele trenuri din Addis Abeba, înainte de începutul dezor­dinelor. Se mai anunţă că se fac cercetări pentru regăsirea ziaristei americane. Bunurile misiunilor şi spitalelor americane din Addis Abeba şi îm­prejurimi, sunt intacte, însă mai mulţi cetăţeni americani şi-au pier­dut întreaga lor avere în timpul je­fuirea oraşului de bandele de sol­daţi abisinieni care au devastat o­­rașul până la ocuparea lui de tru­pele italiene. --- MMI» - --­ Instrucţiunile pentru revizuirea străinilor D. Sergiu Dimitriu, secretarul general al ministerului de interne, a lucrat­eri dimineaţă, cu d. Bâr­­zescu, inspector la controlul străi­nilor, dând redactare definitivă instrucţiunilor amănunţite cu pri­vire la revizuirea supuşilor străini salariaţi şi nesalariaţi. Instrucţiunile au fost semnate de d-ni miniştri Inculeţ şi Nistor şi tri­mise apoi tuturor inspectoratelor de poliţie şi muncă. S-a stabilit definitiv că în locali­tăţile unde există inspectorate re­gionale de poliţie, comisiunile vor lucra acolo pentru străinii fără şi cu profesiunea, sub preşedinţia ins­pectorului regional de poliţie; în lo­calităţile unde nu sunt inspectorate de poliţie, comisiunile vor lucra la inspectoratul de munca, sub preşe­dinţia inspectorului respectiv. Acordul comercial franco-american a fost semnat PARIS, 7. (Rador). — D-nii La­­boulay şi Hiull au semnat eri la Washington un acord comercial franco-amreican. Ministerul comerţului comunică că în acest acord este prevăzută, cu unele excepţii, clauza naţiunii celei mai favorizate. Acordul intră în vi­goare la 15 iunie 1936, fiind înche­iat pentru o perioadă de un an, care se va prelungi în mod tacit, dacă acordul nu va fi denunţat de una dintre părţi, cu şase luni înainte. Textul acordului va fi publicat la 13 Mai atât la Paris cât şi la Wa­shington. Se subliniază că noul acord co­mercial este primul încheiat intre Franța şi Statele Unite de 150 ani încoace. Răpitorul lui Jacob con­damnat la trei ani închisoare BASEL, 8, (Rador). ■— Cartea cu Juri a condamnat astăzi pe ziaristul Wesemannn la trei ani închisoare. Wesemann este vinovat de a­­ organizat răpirea ziaristului german refugiat Berthold Ja­kob. Se știe că răpirea ziaristului Berthold Jakob a provocat o mare vâlvă şi că numai în ur­ma energiei atitudini a guver­nului elveţian autorităţile ger­mane au liberat pe ziarist. Pagina 7-a MOARTEA EDITORULUI H. STEINBERG Eri după amiază a Încetat din viaţă H. Steinberg, cunoscutul edi­tor din Capitală. El a fost proprie­tarul librăriei şi editurii „Cultura Românească“, bine cunoscută mai ales pe tărâmul de editură a cărţilor didactice. Editura a fost înfiinţată in anul 1866 de tatăl lui, Hascal Steinberg, care şi-a stabilit comerţul de anti­­cărie şi editură de cărţi populare in Hanul­ Golescu. Fiul său, H. Stein­berg, a intrat în acest comerţ în anuil 1877 şi până acum n’a încetat să-şi închine viaţa unei munci fără preget pentru propăşirea culturii şi răspândirea ei în straturile cât mai largi ale poporului. In anul 1929 editura a fost trans­formată in societate anonimă ro­mână cu denumirea „Cultura Româ­nească" şi având în consiliul de ad­ministraţie pe d-nii Gh. N. Costescu, inspector general şcolar, I. Nisipea­­nu, profesor, Petre Ghiaţa profesor, T. Grigorescu, profesor, şi Alexandru Voinescu, directorul învăţământului primar. Editura H. Steinberg are meritul de a fi pus bazele colportajului cul­tural la sate şi in mahalele oraşului. Dacă în zilele noastre, în România Mare, cu atâtea mijloace tehnice la dispoziţie, cartea apare şi se răs­pândeşte cu aşa greutat’­e, în Româ­nia Mică, dinainte de edita­rea şi publicarea unei cărţi , la un act de adevărat eroism. Editura H. Steinberg, astăzi Cultura Româneas­că are meritul de a fi tipărit şi răspândit mai mult decât toate ce­lelalte edituri, cărţi cu cântece populare, legende şi vieţi de eroi naţionali, broşuri cu cuprins reli­gios, calendare şi poveşti, cari pă­trundeau mai uşor în straturile de jos ale poporului, contribuind la trezirea gustului de citit şi la lumi­narea celor mulţi. Primele cărţi de şcoală, executate în bune condiţiuni tehnice, au apărut la librăria Steinberg. Abecedarele şi cărţile de citire, editate de această librărie au fost premiate acum 35 de ani de marele Spire Haret. Editura „Cultura Românească" a editat şi tipărit numeroase manua­le şi de curs secundar, din cei mai de frunte autori români şi străini. Cei mai de seamă scriitori ai noştri ca Liviu Rebreanu, D. D. Patraşcanu, Radu Rosetti, Jean Bart, H. Sanie­­levici, Ramoschi, Gib Mihăescu au găsit in H. Steinberg un editor înţe­legător şi priceput. După cum se vede, editura înfiin­ţată în 1896 a adus un real folos culturii româneşti, răspândind-o în toate colţurile ţării şi popularizând folklorul atât de bogat al legendelor vechilor haiduci şi eroi naţionali. H. Steinberg moare în vârstă de 73 ani. ww H. STEINBERG a circulară a ministerului de instrucţie Ministerul instrucţiune! a trimis ur­mătoarea circulară tuturor prefecturi­lor d© judeţ, primăriilor urbane şi Ca­merelor de comerţ şi de muncă :­ „Prin Decretul Regal No. 660 din 31 Martie 1936, s’a promulgat legea pentru organizarea învăţământului comercial secundar, publicată in Monitorul Ofi­cial No. 77, p. I, din 1 Aprilie 1939, iar cu Decretul Regal nr. 908 din 9 Aprilie 1936 s’a promulgat legea pentru organi­zarea şi funcţionarea Învăţământului secundar industrial de băeti şi fete, pu­blicată in Monitorul Oficial No. 88, p. I. din 16 Aprilie 1936. Legile stabilind obligaţiile ministeru­lui de instrucţie au trecut şi in grija au­torităţilor locale o parte din cheltuelte materiale necesare la promovarea învă­ţământului practic. 1) Legea învăţământului comercial se­cundar. In art. 30 prevede pentru Municipiu, Comune şi Camere de Comerţ şi indu­strie obligaţia de a construi, a repara şi a Întreţine localurile de şcoală şi l lo­­cuinţa personalului administrativ al şcoalei; a dota şcoalele cu mobilierul şi materialul didactic; a Îngriji de încălzi­tul, iluminatul şi celelalte trebuinţi gos­podăreşti ale localurilor de şcoale. 3) Legea învăţământului secundar in­dustrial de băeţi şi fete. In art. 108 dă in sarcina Judeţelor şi a comunelor, construirea de noi loca­luri, reparaţia şi Întreţinerea localuri­lor de şcoale şi a locuinţelor personalu­lui intern, o parte din bursele elevilor, Încălzitul, luminatul şi apa. Aceste chelt­ueli, conform prevederilor ambelor legi sunt obligatorii. Întrucât in cazul când judeţele şi comunele nu ar înscrie în bugetele respective sumele de­stinate acoperirii cheltuelilor menţio­nate mai sus, ministerul de interne, de comun acord cu ministerul Instrucţiunii Publice, prin Casa Şcoalelor va înscrie din oficiu, sumele necesare fără de care nu se vor aproba bugetele. Bineînţeles că sumele cu care veţi contribui, vor fi utilizate pentru şcoalele din judeţul sau oraşul respectiv şi vor fi fixate în funcţie de trebuinţele ace­stor şcoale şi în raport cu resursele bu­getare ale judeţului şi comunelor din acest judeţ. Avem onoare a vă ruga, călduros, să acordaţi toată bună voinţă intervenţiei noastre şi să prevedeţi in bugetul Dvs., pentru exerciţiul financiar 1936-37, su­mele necesare în vederea realizării dis­poziţiilor legilor învăţământului comer­cial şi industrial”. O delegaţie militară iugo­slavă a sosit la Paris PARIS 7, (Rador). — Eri a ate­rizat pe aerodromul din Le Bourget un avion cu o delegaţie militară iugoslavă în frunte cu generalul Jakovici. LA ANGHINA PECTORALA, dureri din când în când în regiunea inimii, legată de un sentiment de frică şi apă­sare, e recomandabil a se curăţa zilnic stomacul şi intestinul cu apa naturală purgativă ,,FRANCI­SC IOSIF”. Reco­mandat de medici. Dirijabilul „Hsfeburg“ a plecat ori spre America FRIEDRICHSHAFEN 7, (Rador).­­ La plecarea dirijabilului „Hin­­denburg‘‘ spre America de Nord au asistat aseară mai multe mii de persoane care au făcut o călduroa­să manifestaţie de simpatie echipa­­giului aeronavei. Dirijabilul a luat pe bord o în­cărcătură de 1.500 litri vin de Rh­in, o mare cantitate de bere bavareză, un bogat material fotografic şi ci­nematografic, precum şi 20.000 scri­sori pentru diferite persoane din America de Nord. Dintre pasagerii dirijabilului, în număr de 51, sunt numeroşi sa­vanţi, ziariști, turiști, aviatori, etc. Cutia cu Scrisori!*) Primim spre publicare: Din partea Asociaţiei generale a funcţionarilor publici, secţiunea „A­­sigurărilor sociale”, suntem rugaţi a publica următoarele: Domnule Director, In ziarul „Curentul” cu data de Sâmbătă 2 Maiu 1936, a apărut un articol în care se aduc Directorului Personalului din Casa Centrală a A­­sigurărilor Sociale, unele acuzaţiuni cu privire la alocarea în buget a Sporului „Titulescu”, drepturi câşti­gate de funcţionarii în pa­uză încă din anul 1924 şi cam­ printr’o rea In­terpretare data de Consilierul Con­trolor de pe lângă Asigurările Sociale ne-au fost reduse în anul 1933. Comitetul Secţiunei funcţionarilor din Asigurările Sociale care acti­vează în cadrul Asociaţiei g-rale a funcţionarilor publici, în numele funcţionarilor din această categorie, desminte pe această cale cele publi­cate în ziarul „CURENTUL” cu data sus arătată, referitor la onorabili­tatea Directorului Personalului, de­clarând­u-le complect inexacte. Cât privește sumele ce s’au colec­tat în diferite rânduri de către Co­­misiunea aleasă ,,ad-hoc” pentru a­­părarea drepturilor încălcate, decla­răm că ele au servit la acoperirea cheltuielilor de judecată şi onorariu de avocat în procesul pe care func­ţionarii vexaţi de măsura Consilie­rului Controlor l-au intentat în jus­tiţie. Fiind încredinţaţi că veţi binevoi a da publicităţii cele de mai sus, pri­miţi vă rugăm DOMINIE E.EREC­TOR asigurarea respectului şi a de­osebitei noastre consi­deraţiuni. Preşedinte, (ss.) VICTOR VALERIU Secretar- General, (ss.) NICOLAU *) Direcţia nu-şi ia nici o răspun­dere pentru cele pubicate sub a­­ceastă rubrică..

Next