Dimineaţa, august 1936 (Anul 32, nr. 10634-10664)
1936-08-01 / nr. 10634
Anul 32 No. 10.633 Q SÂUTUQÂ &com/rcm ALCALINA \l DIGESTIVA «W4RAT» CU NTHIHISÎ,1.'.1!! ' ' ^ f Fondată in 1904 de CONST. MILLE 3 Lei l1 Bucureşti, Str. Const. Mille (Sărindar) 5-7-9 TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.6313 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Sâmbătă t MferlOSSIS CSODORACOROASA GRADINA A CAPITALEI UIICIIM05EA (lângă Arcul de Triumf) CANTA CRISTIAN VASILE DESCHIS ZIUA SI NOAPTEA , Tramvai 3. Taxico 31, 33 APARATUL DE - -------- Cititorii noştri au putut lua cunoştinţă de principiile cari au călăuzit comisiunea instituită la ministerul de justiţie şi care a elaborat proectul de statut pentru simplificarea aparatului de stat. Fără îndoială, această comisiune a atacat una din cele mai grele şi mai importante probleme, cari privesc viaţa şi funcţionarea statului nostru. Dar şi una din cele mai grele probleme, care de multe decenii şi încă înainte de război, a format obiectul preocupărilor tuturor oamenilor noştri politici şi al întregei opinii publice. In asemenea condiţiuni opintirile şi încercările nu au lipsit. Dar rezultatele au fost mereu insuficiente. Şi se poate spune că ceiace legiferarea a încercat şi urmărit, a fost mereu zădărnicit, anihilat de practică, adică de vechile obiceiuri, ca să nu zicem năravuri, şi de unele necesităţi, nu numai ale vieţii publice, dar şi ale necesităţilor sociale şi economice. Când vorbim de simplificarea aparatului de stat, ne gândim cu toţii, în primul rând, la simplificarea aparatului funcţionăresc. La reducerea adică a numărului funcţionarilor, ceia ce ar reclama nu numai o sporire a capacităţii funcţionarilor, ci şi o intensificare a rendementului lor. Aceasta revine la a spune că e nevoie de o modificare a metodelor birocratice, facila cea mare, nu numai a aparatului nostru de stat, ci a aparatelor mai a tuturor statelor. Căci nu există ţară în care Sfântul Birocratiu să nu fie obiect de critică şi ironie. Dar problema şi mai ales rezolvarea ei, nu e chiar atât de simplă, cum se crede. Azi viaţa e enorm de grea şi nici un bărbat cu răspundere nu s’ar putea încumeta să puie oameni, pe trotuar, să sporească adică numărul şomerilor. Mai mult decât atâta. Marea chestiune a utilizării tineretului cu certificate de şcoală, reclamă neapărat ca să se creeze posturi şi nici o raţiune financiară, nu îngăduie ca să se piardă aceasta din vedere. întreagă această chestiune nu este nouă. Ea se pune astăzi cu mai multă acuitate. Dar ea există de mult şi butada lui Petre Carp, că tot românul se naşte bursier, trăieşte ca funcţionar şi moare pensionar, conţine un fond de seriozitate, pe care, chiar dacă teoria ar vroi să facă abstracţie de el, nevoile practice îl vor pune mereu pe primul plan al preocupărilor, zădărnicind cele mai bune intenţiuni. Căci este numai aparentă că pletora de funcţionari cari încarcă bugetul statului, e exclusiv produsul moravurilor noastre politice. Departe de noi gândul de a contesta că aceste moravuri au, şi ele parte în racila birocraţiei noastre. Dar mai mult în ce priveşte calitatea şi metodele de selecţionare ale funcţionărimei. In realitate ritmul accelerat, precipitat, al dezvoltării statului nostru, care în câteva decenii a trebuit să se puie la un nivel tehnic pentru atingerea căruia alte ţări au avut secole la dispoziţie, a făcut că el a fost obligat să absoarbă tot mai mulţi absolvenţi ai şcolilor noastre, tot mai mulţi orăşeni, cari nu puteau găsi întrebuinţare în economia privată, nu pentru că aceasta prefera străinii, cum credeau şi cred unii, ci pentru că pe de oparte economia privată s’a desvoltat într’un ritm mult mai lent decât statul şi apoi fiindcă în tendinţa de a da aparatului de stat un caracter naţional integral, locuitorii de altă origine etnică, chiar când aveau apartenenţa de stat română, erau împinşi spre economia privată. De aci au decurs însă şi dezavantagii. Tineretul român a fost îndrumat prea mult spre funcţionarismul, care, se înţelege, oferea o viaţă mult mai comodă şi mai sigură, decât oferă economia privată, care e departe de a asigura tuturor acea îmbelşugare, de care se vorbeşte mereu, fiindcă se are în vedere numai pe cei cari s’au îmbogăţit sau cari se îmbogăţesc şi cari nu sunt decât o ridicol de infimă minoritate în raport cu imensa majoritate a celor cari abia îşi agonisesc traiul şi chiar a acelor cari rămân an cu an şi zi de zi, pe pavaj, măcinaţi de angrenajul nemilos al maşinăriei economiei moderne. Iată de ce, după umila noastră părere, simplificarea aparatului de stat e o încercare lăudabilă, dar care cu greu şi numai foarte cu încetul va putea fi realizată. B. Brănişteanu Scufundarea unui șlep 15 PERSOANE ÎNECATE CHICAGO, 29. (Rador). — Pe lacul Michigan s’a scufundat azi un șlep. Din cei 23 membri ai echipagiului, 15 s’au înecat. O impresionantă declaraţie a d-lui Baldwin LONDRA, 29. (Rador). — D Baldwin, preşedintele consiliului, a primit azi pe foştii luptători canadieni, veniţi în pelerinaj pe câmpurile de răsboiu din Fraiîţa. „Sunt convins că dacă morţii s’ar putea scula azi din morminte, n’ar mai fi răsboiu, a declarat d. Baldwin pelerinilor. Dacă Europa şi lumea întreagă nu pot găsi alt chip de a rezolva neînţelegerile decât prin răsboiu, — chiar acum când mai găsim încă şi mai îngropăm corpurile acelora cari au căzut cu 20 ani în urmă, — atunci lumea merită să piară“. ■ —■—— ■ . I. Un copil răpit de un vultur uriaş VIENA, 29. (Rador). — In Alpii austriaci, în apropiere de satul Literna, un copil în vârstă de un an, pe când se juca pe o pajişte, a fost răpit de un vultur uriaş, sub privirile îngrozitede părinţilor lui. . Accidentul «Sert de la Sănaggau ^ prăbuși« Situaţia din punct de vedere tehnic Să examinăm lucrurile mai deaproape din punct de vedere technic, moral şi politic. De mai mulţi ani deja Comisia europeană a Dunării se sbate în mijlocul celor mai grele şi celor mai de neînvins dificultăţi financiare. După ce a trăit mult timp pe picior cami nu mei corespundea veniturilor ce realiza din taxele de navigaţie, taxele, de îndată ce s’au reluat lucrările întrerupte sau suspendate In timpul războiului, au trebuit să fie considerabil ridicate. Lucrările technice impuse de împotmolirile continui au înghiţit sume pe care taxele nu le mai puteau acoperi, împrumuturile succesive acordate fie de cele patru guverne din Tezaurul public, fie de băncile particulare, sunt pe punctul de a nu mai putea fi rambursate. Scăderea extraordinară şi crescândă a traficului maritim, oglindă fidelă a marasmului economic european, sporeşte în fie- care zi greutăţile materiale în mijlocul cărora se sbate Comisia europeană a Dunării. Şi în faţa acestei situaţii fără ieşire, înisipările datorite aluviunilor inevitabile cari se înregistrează în fiecare an, impun Comisiunii obligaţia de a interveni şi de a interveni repede pentru ca să împiedice năruirea într’o clipă a unor sforţări făcute în cursul unui lung şir de ani. Ajutorul din punea guvernel a devenit din ce in ce mai greu* excepţia aceluia al guvernului mâniei, care, special interesat in esxecutarea lucrărilor şi mai ales grav ameninţat în interesele sale economice vitale, a fost totdeauna dispus să consimtă cele mai mari sacrificii pentru ca să nu risce să-şi vadă ţara izolată printr'o obstruare todeauna posibilă a unei ieşiri la mare. In aceste condiţii, guvernul român n’ar putea nici să neglijeze, nici să se teamă de a proclama deschis că el nu înţelege să lase să se năruiască singurul său debuşeu fluvial important la Marea Neagră, pivot al existenţii sale economice. Motivele de ordin moral şi politic traordinar necunoscut în nici o institutie din lume, DE A INCLUDE IN AMENDĂ SUMA AFERENTĂ PAGUBEI CAUZATE LUCRĂRILOR SI INSTRUMENTELOR APARŢINÂND COMISIUNII. Judecător şi parte! lată ce sunt agenţii Comisiunii europene a Dunării. Adăugaţi la toate acestea toate concesiunile ameţitoare cari au fost cerute de Comisiunea europeană a Dunării: scutirea de taxe de timbru, de taxă fiscală în bănci, de taxă pentru serviciile de transport public efectiv furnizate, scutirea vamală pentru toate importațiunile, în numele Comisiunii, a membrilor ei şi a funcţionarilor ei, inviolabilitatea domiciliului funcţionarilor, inviolabilitatea personală a agenţilor, scutire poştală, scutire telegrafică, scutire telefonică. INTR’UN CUVÂNT SCUTIRI SI NUMAI SCUTIRI. Adaog că Puterile cari compun Comisiunea europeană a Dunării au dreptul de a întreţine vase staţionare, însărcinate de a garanta milităreşte executarea deriziunilor lor la caz de nevoie. Comisiunea europeană a Dunării merge până la a avea propriul ei cod civil intern. Ea regulează ordinea succesorală cu privire la distribuirea între soţi şi moştenitorii direcţi sau indirecţi, a fondurilor de pensiune constituite în numele agenţilor ei demisionari sau decedaţi. ŞI TOATE ACESTE PREROGATIVE SE EXERCITĂ PE TERITORIUL UNEI ROMÂNII SUVERANE. România va păstra totdeauna o mare recunoştinţă acestui organism internaţional, care i-a asigurat timp de mai multe decade desvoltarea economică, la adăpostul certurilor politice europene. I s 90UO,’I« Dacă trecem la motivele de ordin o amendă oarecare, au dreptul exmoral şi politic, ele sunt atât de numeroase, încât enumerarea lor nu ar putea să aibă decât un caracter pur indicativ. Scopul creierii comisiunii a fost facerea lucrărilor necesare la gurile Dunării şi în regiunile vecine“. Dar în acelaş timp cu această sarcină technică, Comisiunea primia o sarcină administrativă relativă la navigaţiune. Şi cum reglementarea technică comportă şi represiunea contravenţiunilor, nu era decât un pas de făcut pentru crearea unui drept. Organele comisiunii europene a Dunării se recrutează fie printre străini, fie printre români, puşi la ordinele exclusive ale Comisiunii europene a Dunării. In adevăr, un agent este pus în capul portului Sultim, declarat port international, şi un altul în capul Inspecţiunii navigaţiei pe tot cursul fluviului până la Brăila. Fiecare din aceşti doi agenţi — căpitanul portului şi Inspectorul navigaţiei — nu au numai o competinţă administrativă, dar mai mult , ei au drept de jurisdicţie, fiecare în resortul lui. Ei constată singuri sau ajutaţi de agenţii lor contravenţiunile, ei întocmesc procese verbale, ei citează martori, ei judecă în primă instanţă şi dau hotărîrea lor în numele Comisiunii europene a Dunării. Aceste hotărâri sunt susceptibile de apel în faţa Comisiunii europene a Dunării, care este în acelaş timp instanţă de apel şi Curte de Casaţie. Dar ele nu pot fi niciodată atacate în faţa instanţelor ţării. Mai mult, cei doi agenţi ai Comisiunii, cari au competinta pentru a judeca afacerile penale și de a condamna fie pe căpitanul vasului, fie m fl*ash gtlaftrt towwtell Dav tntrmbj ' ^ ' HÎOBfUi ’ România cere suprimarea Comisiunii Europene a Dunărei Interview acordat de d. Nicolae titulescu ziarului „le Temps” ► • ◄ „Pentru Romania egalitatea în drepturi și demnitate este o dogmă“ PARIS, 29. (Rador). — ziarul „Le Temps” de azi 29 Iulie scrie: Corespondentul nostru din Geneva intâlnindu-l pe d. Nicolae Titulescu, ministrul de Afaceri străine al României, şi întrebându-l dacă este exact că în cursul conferinţei de la Montreux, d-sa a ridicat chestiunea regimului Comisiunii europene a Dunării, d. Titulescu a binevoit a-i face declaraţiile următoare: „Această chestiune nu poate face decât obiectul unor note diplomatice, adresate cancelariilor interesate la momentul în care guvernul regal al României va socoti că este oportun să o ridice în mod oficial. Dar ar fi o adevărată ipocrizie ca să se ascundă opiniei publice internaţionale liniile mari ale viitoarei noastre acţiuni şi sentimentele româneşti. Pentru ca chestiunea să poată fi bine înţeleasă trebue să reamintim că sunt două comisiuni ale Dunării. Una, denumită Comisiunea Internaţională a Dunării, creată prin tratatele de pace, având sediul la Viena; cealaltă, denumită Comisiunea europeană, creată prin tratatul de la Paris din 1856, având sediul la Galaţi. România consideră necesară suprimarea acestei a doua comisiuni, căci ea constitue, după cum se va vedea, un anachronism de necrezut, un control al străinilor, inadmisibil pe teritoriul strămoşesc şi un organism internaţional, care corespunde scopului pentru care a fost creat mai puţin decât oricare altul. România nu contestă caracterul internaţional al Dunării. In afară de atribuţiunile cari sunt de competing teritorială şi cari trebue să revină statului român, s’ar putea examina soluţia ca de pildă Comisiunea Internaţională a Dunării să-şi extindă competinţa până la gurile fluviului. Nu cerem revizuirea unor tratate. Am spus de altfel în discursul meu la şedinţa de deschidere a conferinţei dela Montreux, că mă voiu opune totdeauna unei revizuiri teritoriale, dar că voiu examina dela caz la caz pe acelea cari nu se ating de teritorii şi cari vor fi făcute în formă legală. D. Litvinov a mers şi mai departe decât mine. D-sa a repudiat nu numai revizuirile teritoriale, dar chiar acele revizuiri neteritoriale, cam ar fi contrarii păcii. Mi se pare că a reda României atribuţiile teritoriale inerente oricărui Stat suveran este un act care serveşte Pacea. Drept vorbind, chestiunea pe care ne propunem, să o ridicăm nu este o o chestiune de revizuire a tractatelor. Ea este chestiunea unificării regimului Dunării, căci niciun fluviu internaţional din lume nu este supus la un regim de supraveghere din partea a două comisiuni. Dunărea trece între alte ţări prin Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi România. Mi se pare că nu pretindem prea mult când cerem ca în ce priveşte regimul Dunării, să fim trataţi pe picior de egalitate cu austriacii, cu cehoslovacii, cu ungurii şi cu iugoslavii. Să acceptăm ca români în ce priveşte Dunărea restricţiuni la suveranitatea noastră, pentru simpla raţiune că în trecut nimeni nu îndrăsnia să impună vreo servitute Austro-Ungariei (pe care o reprezintă azi Statele sus citate) pentru că ea era o mare Putere, pe când noi eram obligaţi să acceptăm acum o sută de ani condiţiile impuse nouă de aceste mari Puteri pentru a avea dreptul de a deschide ochii la lumina zilei ca Stat naţional, este un act atât de contrar demnităţii româneşti, încât nimeni, dar absolut nimeni din ţara mea, nu lar accepta. ţia României Noui, fruct al sacrificiilor ei în timpul marelui răsboiu şi al tractatelor de pace, este ea cu adevărat compatibilă cu un regim creiat pentru Principatele dunărene din 1856? Justiţia română, admirabil organizată pentru drepturile a douăzeci de milioane de locuitori, poate ea să nu fie considerată capabilă de a garanta cu imparţialitate drepturile a câteva sute de vase? Tendinţa ce se constată azi de a face din suveranitatea Statelor E REALITATE, tendinţă de care au beneficiat numeroase state, poate ea lăsa România indiferentă regimului acestei servituţi şi acestui control al străinilor, pe cari ii constitue Comisiunea europeană a Dunării ? Ar însemna să nu cunoaştem românii, dacă nu ne-am da seama că, dacă ei au fost totdeauna gata să dea comunităţii internaţionale contribuţiilea lor, oricare ar fi fost sacrificiile cari ni s’au cerut, ei fac azi o dogmă din egalitatea în drept şi in demnitate. Aşa fiind, guvernul României își , propune de aîncepe prin calea legală, adică prin note adresate guvernelor interesate, pentru a se ajunge la suprimarea Comisiei europene a Dunării. Procedând astfel, Guvernul Regal al României nu face operă de revizuire, căci, conform articolului 7 din Convențiunea Statutului Dunării din 1921 aparține guvernelor francez, britanic, italian și român de a pune capăt puterilor Comisiunii europene a Dunării, prin încheierea între ele a unui acord în acest scop. Guvernului Regal al României îi place să spere că va găsi pe lângă cele trei guverne precitate acelaş spirit de comprehensiune de care acestea au dat dovadă in atât de numeroase ocazii faţă de alţii. Organismul succesor nu poate fi în chip firesc decât Statul teritorial — România — în ce priveşte drepturile teritoriale suverane care i-au fost ridicate si care vor trebui să-i fie redate. Pentru rest s’ar putea examina soluţia ca Comisia internaţională a Dunării, cu sediul actual la Viena, să-şi întindă competinţa exact în condiţiile actuale. In acest fel, Statele actualmente reprezentate în comisiunea europeană a Dunării îşi vor păstra misiunea de membru în comisiunea internaţională a Dunării de la Viena cu acelaş titlu pe care îl au şi riveranii Dunării, situaţia cinevoim să vorbim franc şi drept, va tt’Mie să displacă nimănui". D. N. TITULESCU Simunul, vântul arzător al Saharei, a revărsat aer foarte fierbinte spre sudul Europei. Dela Gibraltar până la Bosfor mările calde s’au transformat în mări fierbinţi. Valul de aer ecuatorial deslănţite furtuni. In Spania au fost ruperi de nori, Mediterana e agitată pe litoralul francez, furtunile se propagă acum spre Italia. Eri a fost la București una din cele mai călduroase zile de Cuptor cunoscute vreodată. Aeroportul Băneasa a înregistrat 38 grade la orele 13, în aer liber. Termometrele din centrul Capitalei arătau 39 grade la umbră, 55 grade la soare pe sol. Intre orele 13—15 au apărut la Bucureşti nori de forma cumulonimbus. Fără aceşti nori căldura ar fi atins 40 grade la umbră. Din cauza căldurii, străzile Capitalei au fost aproape pustii în zilele de 28 şi 29 Iulie, în orele amiezii. Zăpuşala în noaptea de 28 spre 29 Iulie a fost la Bucureşti atât de puternică, încât majoritatea locuitorilor n’au putut adormi decât spre revărsatul zorilor. In România avem acum climatul Marocului. Arşiţa e generală, în câmpie, la mare şi la munte. Căldura cea mai intensă din Europa a fost ori pe Bărăgan şi la Bucureşti, in judeţul Ialomiţa caniculara a atins 40 grade la umbră, aproape 60 grade la soare pe sol. Dăm mai jos maximele în ultimele 24 ore. Sunt înregistrări la umbră. Ultimele două zile de iulie vor fi caniculare, dar e probabil să avem transit de nori, ce vor tempera arşiţa. Pe alocuri averse. De 5 ani, dela 1931, n’am mai avut un Iulie atât de fierbinte. Dela 1883, de când s’a fundat Institutul Meteorologic până în prezent, nu s’a cunoscut un număr atât de mare de zile cu temperaturi mai mari de 34 grade la umbră. August ne rezervăm furtunile Perseidelor și câteva zile răcoroase. L. FLORIN CUM E TIMPUL 40 grade la umbră Canicula de eri a atins aproape 60 grade la soare pe sec Sărata 40 grade Bucureşti 39. „ Băneasa 38’ Galaţi 37 „ Iaşi ,56 „ Botoşani 35 Sinaia 31 Predeal 28 Lipseşte ghiaţa! Pe căldurile groaznice de-acum, Capitala e lipsită de ghiaţă. D. primar general Al. Donescu, anunţă fel de fel de măsuri: sancţiuni împotriva fabricanţilor ce nu fabrică ghiaţă până la capacitatea maximă a uzinei lor, pedepsirea severă a speculanţilor, aducerea zilnică a nu ştiu câte vagoane de ghiaţă din provincile. Fapt e, că în timp ce făgăduelile şi dispoziţiunile abundă, Capitala se zbate în călduri toride, fără a fi aprovizionată cu ghiaţă. Dacă toţi bucureştenii sufăr de pe urma acestei calamităţi, soarta bolnavilor e tragică. Am primit ori la redacţie numeroase plângeri de la oameni disperaţi că nu pot procura ghiaţa necesară bolnavilor, a căror viaţă e primejduită din această cauză. Ni se mai relatează că puţina ,biată care a fost pusă ori în vânzare, a fost speculată la preţuri mult sugotdirii im& OSirii. După pronosticurile meteorologilor vom avea încă o lună de carduri tropicale. D. primar Donescu trabuc deci să ia de îndată măsurile ce se impun, ca Bucureştiul să fie alimentat cu ghiaţă suficientă şi la preţuri eftine. Amintim că lipsa gheţii întrlneşte aciuirea epidemiilor provocate de alterarea alimentelor. Antrenamentele pentru olimpiada stânjenite BERLIN 39 (Rador). — Din cauza timpului rău, antrenamentul diferitelor echipe în „satul olimpic“ este mult stânjenit. Ploaia și furtunile nu au încetat în ultimele zile.