Dimineaţa, august 1936 (Anul 32, nr. 10634-10664)

1936-08-01 / nr. 10634

Anul 32 No. 10.633 Q SÂUTUQÂ &com/rcm ALCALINA \l DIGESTIVA «W4RAT» CU N­THIHISÎ,1.'.1!! ' ' ^ f Fondată in 1904 de CONST. MILLE 3 Lei l1 Bucureşti, Str. Const. Mille (Sărindar) 5-7-9 TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.6313 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Sâmbătă t MferlOSS­IS CSODO­RACOROASA GRADINA A CAPITALEI UIICIIM05EA (lângă Arcul de Triumf) CANTA CRISTIAN VASILE DESCHIS ZIUA SI NOAPTEA , Tramvai 3. Taxico 31, 33 APARATUL DE - --------­ Cititorii noştri au putut lua cu­noştinţă de principiile cari au că­lăuzit comisiunea instituită la mini­sterul de justiţie şi care a elaborat proectul de statut pentru simplifi­carea aparatului de stat. Fără îndoială, această comisiune a at­acat una din cele mai grele şi mai importante probleme, cari pri­vesc viaţa şi funcţionarea statului nostru. Dar şi una din cele mai grele pro­bleme, care de multe decenii şi încă înainte de război, a format o­­biectul preocupărilor tuturor oame­nilor noştri politici şi al întregei o­­pinii publice. In asemenea condiţiuni opintirile şi încercările nu au lipsit. Dar re­zultatele au fost mereu insuficiente. Şi se poate spune că ceiace legife­rarea a încercat şi urmărit, a fost mereu zădărnicit, anihilat de prac­tică, adică de vechile obiceiuri, ca să nu zicem năravuri, şi de unele necesităţi, nu numai ale vieţii pu­blice, dar şi ale necesităţilor so­ciale şi economice. Când vorbim de simplificarea a­­paratului de stat, ne gândim cu toţii, în primul rând, la simplifica­rea aparatului funcţionăresc. La reducerea adică a numărului func­ţionarilor, ceia ce ar reclama nu nu­mai o sporire a capacităţii funcţio­narilor, ci şi o intensificare a ren­­dementului lor. Aceasta revine la a spune că e nevoie de o modificare a metode­lor birocratice, facila cea mare, nu numai a aparatului nostru de stat, ci a aparatelor mai a tuturor statelor. Căci nu există ţară în care Sfântul Birocratiu să nu fie obiect de critică şi ironie. Dar problema şi mai ales rezol­varea ei, nu e chiar atât de simplă, cum se crede. Azi viaţa e enorm de grea şi nici un bărbat cu răspun­dere nu s’ar putea încumeta să puie oameni, pe trotuar, să sporească a­­dică numărul şomerilor. Mai mult decât atâta. Marea chestiune a utilizării tineretului cu certificate de şcoală, reclamă nea­părat ca să se creeze posturi şi nici o raţiune financiară, nu în­găduie ca să se piardă aceasta din vedere. întreagă această chestiune nu este nouă. Ea se pune astăzi cu mai multă acuitate. Dar ea există de mult şi butada lui Petre Carp, că tot românul se naşte bursier, trăieşte ca funcţionar şi moare pen­sionar, conţine un fond de serio­zitate, pe care, chiar dacă teoria ar vroi să facă abstracţie de el, ne­voile practice îl vor pune mereu pe primul plan al preocupărilor, zădărnicind cele mai bune inten­­ţiuni. Căci este numai aparentă că ple­tora de funcţionari cari încarcă bu­getul statului, e exclusiv produsul moravurilor noastre politice. De­parte de noi gândul de a contesta că aceste moravuri au, şi ele parte în racila birocraţiei noastre. Dar mai mult în ce priveşte calitatea şi metodele de selecţionare ale funcţionărimei. In realitate ritmul accelerat, pre­cipitat, al dezvoltării statului nos­tru, care în câteva decenii a tre­buit să se puie la un nivel tehnic pentru atingerea căruia alte ţări au avut secole la dispoziţie,­­ a făcut că el a fost obligat să absoarbă tot mai mulţi absolvenţi ai şcolilor noastre, tot mai mulţi orăşeni, cari nu puteau găsi întrebuinţare în e­­conomia privată, nu pentru că a­­ceasta prefera străinii, cum cre­deau şi cred unii, ci pentru că pe de oparte economia privată s’a des­­voltat într’un ritm mult mai lent decât statul şi apoi fiindcă în ten­dinţa de a da aparatului de stat un caracter naţional integral, locuitorii de altă origine etnică, chiar când aveau apartenenţa de stat româ­nă, erau împinşi spre economia privată. De aci au decurs însă şi deza­­vantagii. Tineretul român a fost îndrumat prea mult spre funcţio­­narismul, care, se înţelege, oferea o viaţă mult mai comodă şi mai si­gură, decât oferă economia pri­vată, care e departe de a asigura tuturor acea îmbelşugare, de care se vorbeşte mereu, fiindcă se are în vedere numai pe cei cari s’au îmbogăţit sau cari se îmbogăţesc şi cari nu sunt decât o ridicol de infimă minoritate în raport cu i­­mensa majoritate a celor cari abia îşi agonisesc traiul şi chiar a acelor cari rămân an cu an şi zi de zi, pe pavaj, măcinaţi de angrenajul nemi­los al maşinăriei economiei moderne. Iată de ce, după umila noastră părere, simplificarea aparatului de stat e o încercare lăudabilă, dar care cu greu şi numai foarte cu în­cetul va putea fi realizată. B. Brănişteanu Scufundarea unui șlep 15 PERSOANE ÎNECATE CHICAGO, 29. (Rador). — Pe lacul Michigan s’a scu­fundat azi un șlep. Din cei 23 membri ai echipagiu­­lui, 15 s’au înecat. O impresionantă declaraţie a d-lui Baldwin LONDRA, 29. (Rador). — D Baldwin, preşedintele consiliului, a primit azi pe foştii luptători cana­dieni, veniţi în pelerinaj pe câmpu­rile de răsboiu din Fraiîţa. „Sunt convins că dacă morţii s’ar putea scula azi din morminte, n’ar mai fi răsboiu, a declarat d. Bald­win pelerinilor. Dacă Europa şi lu­mea întreagă nu pot găsi alt chip de a rezolva neînţelegerile decât prin răsboiu, — chiar acum când mai găsim încă şi mai îngropăm corpurile acelora cari au căzut cu 20 ani în urmă, — atunci lumea me­rită să piară“. ■ —■—— ■ .­­ I. Un copil răpit de un vultur uriaş VIENA, 29. (Rador). — In Alpii austriaci, în a­­propiere de satul Literna, un copil în vârstă de un an, pe când se juca pe o pajişte, a fost răpit de un vultur uriaş, sub privirile îngrozite­­de părinţilor lui. . Accidentul «Se­­rt de la Sănaggau ^ prăbuși« Situaţia din punct de vedere tehnic Să examinăm lucrurile mai dea­­proape din punct de vedere tech­nic, moral şi politic. De mai mulţi ani deja Comisia europeană a Dunării se sbate în mijlocul celor mai grele şi celor mai de neînvins dificultăţi finan­ciare. După ce a trăit mult timp pe picior cami nu mei corespundea veniturilor ce realiza din taxele de navigaţie, taxele, de îndată ce s’au reluat lucrările întrerupte sau suspendate In timpul războ­iului, au trebuit să fie considera­bil ridicate. Lucrările technice impuse de împotmolirile continui au înghiţit sume pe care taxele nu le mai puteau acoperi, împrumu­turile succesive acordate fie de ce­le patru guverne din Tezaurul public, fie de băncile particulare, sunt pe punctul de a nu mai pu­tea fi rambursate. Scăderea extraordinară şi cres­cândă a traficului maritim, o­­glindă fidelă a marasmului eco­nomic european, sporeşte în fie-­ care zi greutăţile materiale în mijlocul cărora se sbate Comisia europeană a Dunării. Şi în faţa acestei situaţii fără ieşire, înisi­­pările datorite aluviunilor inevi­tabile cari se înregistrează în fie­care an, impun Comisiunii obli­gaţia de a interveni şi de a inter­veni repede pentru ca să împiedi­ce năruirea într’o clipă a unor sforţări făcute în cursul unui lung şir de ani. Ajutorul din punea guvernel a devenit din ce in ce mai greu* excepţia aceluia al guvernului mâniei, care, special interesat in­ es­xecutarea lucrărilor şi mai ales grav ameninţat în interesele sale e­­conomice vitale, a fost totdeauna dispus să consimtă cele mai mari sacrificii pentru ca să nu risce să-şi vadă ţara izolată printr'o obstruare todeauna posibilă a unei ieşiri la mare. In aceste condiţii, guvernul român n’ar putea nici să negli­jeze, nici să se teamă de a pro­clama deschis că el nu înţelege să lase să se năruiască singu­rul său debuşeu fluvial impor­tant la Marea Neagră, pivot al existenţii sale economice. Motivele de ordin moral şi politic traordinar necunoscut în nici o in­stitutie din lume, DE A INCLUDE IN AMENDĂ SUMA AFERENTĂ PAGUBEI CAUZATE LUCRĂRI­LOR SI INSTRUMENTELOR A­­PARŢINÂND COMISIUNII. Judecător şi parte! la­tă ce sunt agenţii Comi­siunii europene a Du­nării. Adăugaţi la toate acestea toate concesiunile ameţitoare cari au fost cerute de Comisiunea europeană a Dunării: scutirea de taxe de timbru, de taxă fiscală în bănci, de taxă pentru serviciile de transport public efectiv furnizate, scutirea vamală pentru toate importațiunile, în nu­mele Comisiunii, a membrilor ei şi a funcţionarilor ei, inviolabilitatea domiciliului funcţionarilor, inviola­bilitatea personală a agenţilor, scu­tire poştală, scutire telegrafică, scu­tire telefonică. INTR’UN CUVÂNT SCUTIRI SI NUMAI SCUTIRI. Adaog că Puterile cari compun Comisiunea europeană a Dunării au dreptul de a întreţine vase staţio­nare, însărcinate de a garanta mili­­tăreşte executarea deriziunilor lor la caz de nevoie. Comisiunea euro­peană a Dunării merge până la a avea propriul ei cod civil intern. Ea regulează ordinea succesorală cu privire la distribuirea între soţi şi moştenitorii direcţi sau indirecţi, a fondurilor de pensiune constituite în numele agenţilor ei demisionari sau decedaţi. ŞI TOATE ACESTE PREROGA­TIVE SE EXERCITĂ PE TERITO­RIUL UNEI ROMÂNII SUVERANE. România va păstra totdeauna o mare recunoştinţă acestui organism internaţional, care i-a asigurat timp de mai multe decade desvoltarea economică, la adăpostul certurilor­ politice europene. I s 90UO,’­I« Dacă trecem la motivele de ordin o amendă oarecare, au dreptul ex­moral şi politic, ele sunt atât de nu­meroase, încât enumerarea lor nu ar putea să aibă decât un caracter pur indicativ. Scopul creierii comisiunii a fost facerea lucrărilor necesare la gu­rile Dunării şi în regiunile vecine“. Dar în acelaş timp cu această sarcină technică, Comisiunea pri­­mia o sarcină administrativă rela­tivă la navigaţiune. Şi cum regle­mentarea technică comportă şi re­presiunea contravenţiunilor, nu era decât un pas de făcut pentru crea­rea unui drept. Organele comisiunii europene a Dunării se recrutează fie printre străini, fie printre români, puşi la ordinele exclusive ale Comisiunii europene a Dunării. In adevăr, un agent este pus în capul portului Su­ltim, declarat port international, şi un altul în capul Inspecţiunii navi­gaţiei pe tot cursul fluviului până la Brăila. Fiecare din aceşti doi agenţi — căpitanul portului şi Inspectorul navigaţiei — nu au numai o compe­­tinţă administrativă, dar mai mult , ei au drept de jurisdicţie, fiecare în resortul lui. Ei constată singuri sau ajutaţi de agenţii lor contravenţiunile, ei în­tocmesc procese verbale, ei citează martori, ei judecă în primă instanţă şi dau hotărîrea lor în numele Co­misiunii europene a Dunării. Aceste hotărâri sunt suscep­tibile de apel în faţa Comisiu­nii europene a Dunării, care es­te în acelaş timp instanţă de apel şi Curte de Casaţie. Dar ele nu pot fi niciodată atacate în faţa instanţelor ţării. Mai mult, cei doi agenţi ai Comi­siunii, cari au competinta pentru a judeca afacerile penale și de a con­damna fie pe căpitanul vasului, fie m fl*­as­h gtlaftrt towwtell Dav tntrmbj ' ^ ' HÎOBfUi ’ România cere suprimarea Comisiunii Europene a Dunărei Interview acordat de d. Nicolae titulescu ziarului „le Temps” ► • ◄ „Pentru Romania egalitatea în­ drepturi și demnitate este o dogmă“ PARIS, 29. (Rador). — ziarul „Le Temps” de azi 29 Iulie scrie: Corespondentul nostru din Ge­neva intâlnindu-l pe d. Nicolae Titulescu, ministrul de Afaceri străine al României, şi întrebân­­du-l dacă este exact că în cursul conferinţei de la Montreux, d-sa a ridicat chestiunea regimului Co­misiunii europene a Dunării, d. Titulescu a binevoit a-i face de­claraţiile următoare: „Această chestiune nu poate face decât obiectul unor note diploma­tice, adresate cancelariilor intere­sate la momentul în care guvernul regal al României va socoti că este oportun să o ridice în mod ofi­cial. Dar ar fi o adevărată i­­pocrizie ca să se ascundă opiniei publice interna­ţionale liniile mari ale viitoarei noastre acţiuni şi sentimentele româ­neşti. Pentru ca chestiunea să poată fi bine înţeleasă trebue să reamintim că sunt două comisiuni ale Dunării. Una, denumită Comisiunea Interna­ţională a Dunării, creată prin trata­tele de pace, având sediul la Viena; cealaltă, denumită Comisiunea eu­ropeană, creată prin tratatul de la Paris din 1856, având sediul la Ga­laţi. România consideră ne­cesară suprimarea aces­tei a doua comisiuni, căci ea constitue, după cum se va vedea, un anachronism de necrezut, un control al străinilor, inadmisibil pe teritoriul strămoşesc şi un organism internaţio­nal, care corespunde sco­pului pentru care a fost creat mai puţin decât ori­care altul. România nu contestă caracterul internaţional al Dunării. In afară de atribuţiunile cari sunt de compe­ting teritorială şi cari trebue să re­vină statului român, s’ar putea exa­mina soluţia ca de pildă Comisiu­nea Internaţională a Dunării să-şi extindă competinţa până la gurile fluviului. Nu cerem revizuirea unor tra­tate. Am spus de altfel în discursul meu la şedinţa de deschidere a conferinţei dela Montreux, că mă voiu opune totdeauna unei revi­zuiri teritoriale, dar că voiu exa­mina dela caz la caz pe acelea cari nu se ating de teritorii şi cari vor fi făcute în formă legală. D. Litvinov a mers şi mai de­parte decât mine. D-sa a repudiat nu numai revizuirile teritoriale, dar chiar acele revizuiri neteritoriale, cam­ ar fi contrarii păcii. Mi se pare că a reda României atribuţiile teritoriale inerente ori­cărui Stat suveran este un act care serveşte Pacea. Drept vorbind, chestiu­nea pe care n­e propunem, să o ridicăm nu este o o chestiune de revizuire a tractatelor. Ea este chestiunea uni­ficării regimului Dunării, căci niciun fluviu inter­naţional din lume nu este supus la un regim de su­praveghere din partea a d­ouă comisiuni. Dunărea trece între alte ţări prin Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Iu­goslavia şi România. Mi se pare că nu pretindem prea mult când cerem ca în ce priveşte regimul Dunării, să fim trataţi pe picior de egalitate cu austriacii, cu cehoslovacii, cu ungurii şi cu iugoslavii. Să acceptăm ca români în ce pri­veşte Dunărea restricţiuni la suve­ranitatea noastră, pentru simpla ra­ţiune că în trecut nimeni nu îndrăs­­nia să impună vreo servitute­ Austro-Ungariei (pe care o repre­zintă azi Statele sus citate) pentru că ea era o mare Putere, pe când noi eram obligaţi să acceptăm acum o sută de ani condiţiile impuse nouă de aceste mari Puteri pentru a avea dreptul de a deschide ochii la lumina zilei ca Stat naţional, este un act atât de contrar demnităţii româ­neşti, încât nimeni, dar absolut nimeni din ţara mea, nu l­ar accepta. ţia României Noui, fruct al sacrificiilor ei în tim­pul marelui răsboiu şi al tractatelor de pace, este ea cu adevărat compati­bilă cu un regim creiat pentru Principatele du­nărene din 1856? Justiţia română, admirabil organi­zată pentru drepturile a douăzeci de milioane de locuitori, poate ea să nu fie considerată capabilă de a garanta cu imparţia­litate drepturile a câteva sute de vase? Tendinţa ce se constată azi de a face din suveranitatea Statelor E REALITATE, tendinţă de care au beneficiat numeroase state, poate ea lăsa România indiferentă regi­mului acestei servituţi şi acestui control al străinilor, pe cari ii con­­stitue Comisiunea europeană a Dunării ? Ar însemna să nu cu­noaştem românii, dacă nu ne-am da seama că, dacă ei au fost totdeauna gata să dea comunităţii internaţionale contribu­­ţiilea lor, oricare ar fi fost sacrificiile cari ni s’au cerut, ei fac azi o dogmă din egalitatea în drept şi in demnitate. Aşa fiind, guvernul Ro­mâniei își , propune de a­­începe prin calea legală, adică prin note adresa­te guvernelor interesate, pentru a se ajunge la su­primarea Comisiei euro­pene a Dunării. Procedând astfel, Gu­vernul Regal al României nu fa­ce operă de revizui­re, căci, conform artico­lului 7 din Convențiunea Statutului Dunării din 1921 aparține guvernelor francez, britanic, italian și român de a pune capăt puterilor Comisiunii eu­ropene a Dunării, prin în­cheierea între ele a unui acord în acest scop. Guvernului Regal al României îi place să spere că va găsi pe lângă cele trei guverne precitate acelaş spirit de comprehensiune de care acestea au dat dovadă in atât de numeroase ocazii faţă de alţii. Organismul succesor nu poate fi în chip firesc decât Statul teritorial — România — în ce priveşte drep­turile teritoriale suverane care i-au fost ridicate si care vor trebui să-i fie redate. Pentru rest s’ar putea examina soluţia ca Comisia internaţională a Dunării, cu sediul actual la Viena, să-şi întindă competinţa exact în condiţiile actuale. In acest fel, Statele actualmente reprezentate în comisiunea euro­peană a Dunării îşi vor păstra mi­siunea de membru în comisiunea internaţională a Dunării de la Viena cu acelaş titlu pe care îl au şi ri­veranii Dunării, situaţia cin­e­­voim să vorbim franc şi drept, va tt’Mie să displacă nimănui". D. N. TITULESCU Simunul, vântul arzător al Saha­­rei, a revărsat aer foarte fierbinte spre sudul Europei. Dela Gibraltar până la Bosfor mă­rile calde s’au transformat în mări fierbinţi. Valul de aer ecuatorial deslănţite furtuni. In Spania au fost ruperi de nori, Mediterana e agitată pe lito­ralul francez, furtunile se propagă acum spre Italia. Eri a fost la București una din cele mai călduroase zile de Cuptor cunoscute vre­odată. Aeroportul Băneasa a înregistrat 38 grade la orele 13, în aer liber. Termometrele din centrul Capi­talei arătau 39 grade la umbră, 55 grade la soare pe sol. Intre orele 13—15 au apărut la Bucureşti nori de forma cumulo­nimbus. Fără aceşti nori căldura ar fi atins 40 grade la umbră. Din cauza căldurii, străzile Capi­talei au fost aproape pustii în zilele de 28 şi 29 Iulie, în orele amiezii. Zăpuşala în noaptea de 28 spre 29 Iulie a fost la Bucureşti atât de pu­ternică, încât majoritatea locuitori­lor n’au putut adormi decât spre re­vărsatul zorilor. In România avem acum climatul Marocului. Arşiţa e generală, în câmpie, la mare şi la munte. Căldura cea mai intensă din Eu­ropa a fost ori pe Bărăgan şi la Bu­cureşti, in judeţul Ialomiţa caniculara a atins 40 grade la umbră, aproape 60 grade la soare pe sol. Dăm mai jos maximele în ultimele 24 ore. Sunt înregistrări la umbră. Ultimele două zile de iulie vor fi caniculare, dar e probabil să avem transit de nori, ce vor tempera ar­şiţa. Pe alocuri averse. De 5 ani, dela 1931, n’am mai avut un Iulie atât de fierbinte. Dela 1883, de când s’a fundat In­stitutul Meteorologic până în pre­zent, nu s’a cunoscut un număr atât de mare de zile cu temperaturi mai mari de 34 grade la umbră. August ne rezervă­m furtunile Per­­seidelor și câteva zile răcoroase. L. FLORIN CUM E TIMPUL 40 grade la umbră Canicula de eri a atins aproape 60 grade la soare pe sec Sărata 40 grade Bucureşti 39. „ Băneasa 38’ Galaţi 37 „ Iaşi ,56 „ Botoşani 35 Sinaia 31 Predeal 28 Lipseşte ghiaţa! Pe căldurile groaznice de-acum, Capitala e lipsită de ghiaţă. D. pri­mar general Al. Donescu, anunţă fel de fel de măsuri: sancţiuni împotri­va fabricanţilor ce nu fabrică ghia­ţă până la capacitatea maximă a u­­zinei lor, pedepsirea severă a specu­lanţilor, aducerea zilnică a nu ştiu câte vagoane de ghiaţă din provin­­cile. Fapt e, că în timp ce făgădueli­­le şi dispoziţiunile abundă, Capitala se zbate în călduri toride, fără a fi aprovizionată cu ghiaţă. Dacă toţi bucureştenii sufăr de pe urma a­­cestei calamităţi, soarta bolnavilor e tragică. Am primit ori la redacţie numeroase plângeri de la oameni disperaţi că nu pot procura ghiaţa necesară bolnavilor, a căror viaţă e primejduită din această cauză. Ni se mai relatează că puţina ,­­biată care a fost pusă ori în vân­zare, a fost speculată la preţuri mult sugotd­irii i­m& OSir­ii. După pronosticurile meteorologilor vom avea încă o lună de carduri tropicale. D. primar Donescu trabuc deci să ia de îndată măsurile ce se impun, ca Bucureştiul să fie ali­mentat cu ghiaţă suficientă şi la preţuri eftine. Amintim că lipsa gheţii întrlneşte aciuirea epidemiilor provocate de al­terarea alimentelor. Antrenamentele pentru olim­piada stânjenite BERLIN 39 (Rador). — Din cauza timpului rău, antrenamentul dife­ritelor echipe în „satul olimpic“ este mult stânjenit. Ploaia și furtunile nu au încetat în ultimele zile.

Next