Dimineaţa, ianuarie 1937 (Anul 33, nr. 10785-10815)

1937-01-01 / nr. 10785

Anul 33 No. 10.785 A «piriit révittá R ADIO radiofool› - televiziune știință pentru toți Număr special DE ANUL NOU 40 PAGINI L#1­14 PAGINI Director politic I MIHAIL SADOVEANU V. X­I . Fondată in 1904 de CONST. MILLE II3 Lei­bJ București, Str. Const. Mille (fostă Sărindar) 5-7-9 IITELEF.­ Direcția și Redacția 3.84.30; Ad­ția 3.63.53 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Vineri 1 ianuarie 1937 CADOU e Sărt»t*rl B B­O­STO­N Mr. Upw«st 10. «*1 VictoVM Mofa pentru Oeetmne si statoaad in crmiDO j .­i. Mijloacele de traiu Este mare deosebire, în privința mijloacelor de traiu, între vremile primitive și cele de astăzi. Atunci nădejdea omului sta în ceea ce gă­sea pe pământ și în ape. Trăia mai bine cine apuca mai mult. De aci luptă înverșunată pentru mâncare, până la ucideri. Cei slabi recurgeau la înșelătorie, minciună, prefăcăto­rie, curse. Tot ce închipuirea dia­volească putea produce și tot ce forța brutală putea impune, erau fo­losite de oameni pentru câștigarea hranei. Vă puteți închipui grozăvii­le din vremi de secetă, când creș­teau mai puține ierburi, din vremi geroase când animalele se ascun­deau, sau din ținuturi unde oame­nii se înmulțiseră. De atunci a rămas în fiecare din­tre noi frica de a nu muri de­ foa­me, fiindcă, într’adevăr mureau oa­menii cu nemiluita din cauza lipsei de hrană. Și astăzi în ținuturile săl­batice ori înapoiate lucrurile se în­tâmplă tot așa. De când s’a desvoltat spiritul de solidaritate și de iubire între oa­meni, mulțumită religiilor, științei, literaturii și artei, s’a văzut că hra­na nu este numai aceea lăsată de D-zeu pe pământ și în ape, ci mare parte vine din munca omului. Cu cât suntem mai deștepți, cu atât pu­tem crea mijloace de traiu. Cu cât suntem mai mulți și ne înțelegem împreună, cu atât putem înmulți hrana. De unde înainte, din contra, trăiau mai bine oamenii dacă erau mai puțini, în lumea civilizată este contrariul. Și astăziei fără cultură cred că lumea rău, fiindcă este prea multa. A^Ș­i ies în țările agricole, țăranii s că se­ inulțesc, pe din care se hrăni­tinde. In mintea 1 că numai păm­ân și munca lor, că această muncă nu înmulțește mijloacele de train. Adevărul este Insă! că din ce in­ ce, același pământ i­ți roade mai multe după priceperea muncitorilor, după hărnicia lor și, mai ales, după buna înțelegere dintre ei. Munca în tovărășie, cooperația, a produs mi­nuni, a înzecit și a însoțit roadele pământului acolo unde a prins. Un pogon de grâu rodește oare tot atât în orice vreme, cu orice fel de mun­citori, cu orice fel de sămânță, cu orice fel de mașini? Deșteptăciunea omului și munca în tovărășie a scos roade din piatră seacă, din mlaștini, din râpi,­­­i la gândiți-vă la pomărit și la vii. Ce deosebire între ținuturile unde oamenii știu și­ vor să muncească livezile și viile cum trebue și între cele lăsate ’n voia lui D-zeu. Aproa­pe îți vine să spui că numai munca și priceperea omului aduc bogăția.­­ Același pom, pe același pământ ro­­­dește mai frumos și mai mult, după­­ cum l-ai îngrijit. Intr’o curte sau în­­­­tr’o livadă hrănește o familie nu­­­meroasă și într’altele nici măcar un­ copil. Sunt cârti și școli unde omul poate învăța să facă nu numai dhr­tr’un leu doi, ci zece. Vita dă oare tot u­n fel de struguri și tot atât de mulți? N’atârnă după felul ei și du­pă cum e muncită? iată dar că putem crea și noi hrana, ca și D-zeu, cu deșteptăciu­­nea pe care tot el ne-a dat-o. Să nu mai tremurăm de frică ce vom mânca în viitor, ci din vreme să ne­­gândim și să ne pregătim pentru în­mulțirea mijloacelor de traiu. Să ne dam­ copiii la carte, să se deștepte, să se-nvețe cu munca în tovărășie, fiindcă din mijlocul lor se vor ridica cei care vor perfecționa mijloacele de traiu și le vor înmulți. Dintr’o populatiune înapoiată însă, asemenea valori nu vor ieși niciodată. Intr’a­­devăr, talentul sau geniul sunnt înăs­­cute în om, nu vin din școală, nici din cărți, dar daca nu vor ști să fo­­­losească materialul și mașinăriile existente, nu vor putea face un pas, nici mai mulți mai departe. Petre V. Haneș r­e văzând pământul se mai în­­'­onvin.eerea i hrănește, nu PROBLEMELE ZILEI ----- nu se mai sporesc impozitele?. -----Nu. Sporesc nevoile... Războiul amenință­ ­­ri tei de întrebare LONDRA.­­ Ziarul „Daily He­rald" organul partidului laburist englez, ocupându-se de ultimele e­­venimente din Spania, face urmă­toarele constatări : „La început Spania a constituit o aventură a lui Mussolini, germanii urmând să joace rolul unor tova­răși credincioși și devotați ai Du­celui italian. După câtva timp, însă, ofițerii germani trimiși pe frontul genera­lului Franco, mândri pe forța și uni­­formele lor, au arătat tot disprețul ofițerilor italieni. Și se știe că nu există durere mai mare pentru Hi­tler, decât atunci când lumea nu e prea admirativă fată de armata sa. In momentul de față, situația este următoarea: Totul depinde de ofensiva gene­ralului Franco împotriva Madridu­lui. Dacă învinge Franco, atunci Hitler și Mussolini II vor sprijini mai departe; dacă însă el va suferi o a doua înfrângere, atunci Musso­lini cel dintâi și apoi Hitler vor muceda la o retragere diplomatică a forțelor militare, pe care le-au trimis în Spania pentru a ieși din­­tr-o situațiune delicată, care începe să devie chiar imposibilă. Afară de cazul când Hi­tler va declara că urmând „misiunea sa divină", se vede silit să sprijine mai departe pe Franco, fără nici o rezervă. In cazul acesta, Spania va deveni mormântul Rei­­chului III, după cum a fost mormântul primului imperiu francez. UN RISC PREA MARE Ziarul „Manchester Guardian", ocupându-se de aceiaș chestiune, scrie între altele următoarele: Victoria lui Franco este, atât din punct de vedere intern, cât și din punct de vedere extern, o chestiune de prestigiu pentru Hitler. Factorii militari germani s-au de­clarat împotriva unei intervenția«­ fățișe în Spania. Probabil că Reich«! va aștepta succesul ofensivei forțelor rebele împotriva Madridului. La această ofensivă vor lua parte, incontestabil, trupele ger­mane. Abia după rezultatul acestei o­­fensive factorii hotărîtori ai Rei­­chului III se vor decide dacă să in­tervină din nou în Spania sau nu. In orice caz, o nouă intervențiune este foarte riscantă pentru Germa­nia față de evenimentele în curs. TEAMA DE O IZOLARE Ziarul „New­ York Times“ ocu­pându-se de situațiunea din Euro­pa, face următoarele precizări, în ultimul său articol de fond: Teama împărtășită de multe cercuri diplomatice din Europa cu privire la un nou atac al cancelaru­lui Hitler, atac care s-ar produce în Spania, e subordonată în reali­tate, temerii Germaniei de a se ve­dea din nou izolată. Tăria și stabilitatea Franței con­­stitue un element de seamă pentru alimentarea acestui sentiment. Mul­țumită politicii categorice și loiale a d-lui Leon Blum și influenței exercitată de acordul valutar, dintre Franța, Anglia și Statele Unite, chiar factorii cei mai pesimiști nu mai pot crede în eventualitatea unei revoluții în Franța. RETRAGEREA LUI HITLER LA BERCH­TESGADEN PARIS.­­ Ziarul „Echo de Pa­ris“ publică, sub semnătura lui Per­tinax, următorul articol cu privire­­ la retragerea lui Hitler la proprie­­­­tatea sa din Berchtesgaden: J „Retragerea la munți, pentru a lua de acolo ho­­tărîri de o deosebită im­portanță, este unul din obiceiurile cele mai peri­culoase ale lui Hitler. I . Prin acest procedeu,­­ sfetnicii săi cu experien­ță, sunt înlăturați pentru "un anumit timp și Hitler se poate lăsa în voia por­nirilor sale demonice, ca­re nu țin seama întot­deauna de rațiune, ci mai mult de intuiția cancela­rului".­­ Pertinax, ocupăndu-se apoi de­­ ultimele evenimente din Spania și , în general de problema păcii euro­pene, face aceste constatări: „Nimeni nu se poate hotărî, în­­ împrejurările actuale, să renunțe­m la intervențiunea indirectă în Spa­nia. E drept că forțele acestea se știesc să nu se afișeze în mod fă­țiș și să nu dea impresia că au o intervențiune directă în republica iberică. In ce privește Germania, ea se află în momentul de față în dilema următoare. Sau continuă schimbul de păreri, ca o consecință a denun­țării unilaterale a acordului de la Locarno, sau trece la o acțiune di­rectă care să inaugureze politica forței. Dacă Anglia ar avea cea mai u­­șoară înclinațiune de a lăsa mână­­ libera „Fuehrerului” în Europa centrală și orientală, atunci desigur că alegerea pustnicului de la Berch­tesgaden ar fi cu mult mai ușoară. Insă, cu toate concesiunile formale, ministerul de externe britanic men­ține dârz principiul păcii indivizi­bile”. GENERALUL FRANCO FELICITĂRI ȘI ORICI RECLAME PENTRU NU­MĂRUL NOSTRU SPECIAL DE ANUL NOU ce va apărea Vineri 1 Ianuarie 1937, SE PRIMESC PANA JOI $EAR,i, 31 DEC. 1936 m i La Ultima Oră, Berna, Portugalia și India pregătesc răspunsul la torsul Puterilor Răpiri de copii în America NEW­ YORK, 29. (Rador).­­ Ră­pirile de copii continuă să preocupe pe cronicarii ziarelor americane. La lacoma (New-York), a fost răpit fiul bogatului medic Mattson, în vârstă de 10 ani. Răpitorii au trimis părinților o scrisoare prin care cer suma de 28.000 dollari, pentru a pune în libertate pe copil. La Washington, a fost răpit în noaptea de Crăciun fiul ambasa­dorului Alearo, în vârstă de 15 ani. Pe­ când se înapoia acasă, însoțit de un servitor, copilul a fost răpit de doi bandiți și dus cu un automo­bil. După ce i s-a luat tot ce avea a­­supra lui, copilul a fost pus în li­bertate, într'o stradă pustie. Ciocnire intre cargobotul „Bucegi“ și un vas bulgar Vasul român grav avariat CONSTANTA. 29. — O gravă ciocnire de vapoare s’a pretins ori dimineață în portul nostru. Vaporul „Bucegi", care se afla a­­costat de câteva zile la cheiul danei nr. 20, a fost ciocnit și grav avariat la pupă de vaporul bulgar „Rovina", care a intrat la ora 9,30 în port. S-a deschis o anchetă pentru stabilirea răspun­derilor și pagubelor. Audienta d-lui Gh. Tătărescu la Suveran O declarație a d-lui D­ iuca Scurta vacantă pe care viata po­litică a luat-o cu prilejul Crăciunu­lui a fost ori întreruptă de un fanț pe marginea căruia s’au făcut a­­seară variate comentarii. Se știe că după vânătoarea de la Reșița, și după discuțiunile cu d. Stoiadinovici, d .Gh. Tătărescu, pre­ședintele consiliului, urma să se ducă eri la Urșani pentru a parti­cipa împreună cu ceilalți membri ai guvernului la parastasul de trei ani de la moartea regretatului I. G Duca. Spre surprinderea cercurilor po­litice s’a putut afla însă că d. Gh. Tătărescu a sosit ori dimineață di­rect la Sinaia cu un vagon special, atașat la rapidul ce venea de la Arad La ora 12 primul ministru s’a pre­zentat In audiență Suveranului la castelul Foișor. Această audiență a durat o oră și jumătate. ■ După terminarea ei d. G. Tătă­rescu s’a înapoiat in capitală cu un tren special fără a mai rămâne în gara Sinaia unde la ora 4 a avut lor o pioasă solemnitate în memoria lui I. G. Duca. De altfel, însuși primul ministru și-a exprimat regretul că nu a putut rămâne pentru a participa la acea­stă solemnitate. Trenul special de la Sinaia a so­sit în gara Mogoșoaia la ora 3 și ju­mătate. Pe peronul gării nu se aflau decât d. D. Iuca, ministrul internelor și d. Radu Grigorescu șeful de cabinet al primului ministru. D. Gh. Tătărescu s’a abținut dela orice fel de declarații. D-sa a plecat împreună cu d. mi­nistru Iuca spre locuința d-sale, iar aci s’au despărțit. Un redactor al nostru care a avut prilejul unei convorbiri cu d. D. Iuca, imediat după ce acesta se des­părțise de primul ministru, a obținut deja d-$a următoarea declarație: — „Dacă vă interesează situația guvernului, vă pot spune că n’a in­tervenit nimic nou. Situația e neschimbată“. EXPLICAȚII DIN SURSA­ GUVERNAMENTALĂ In mod firesc cercurile politice au făcut — după cum am spus ■ — diverse comentarii in legătură cu această audiență. Guvernamentalii au ținut să dea următoarele lămuriri: Suveranul voind să plece astăzi la vânătoare, audiența d-lui Gh. Tătărescu a tre­buit să aibă loc­uri. Și aceasta pentru că era natural ca primul ministru să informeze pe suveran cât mai curând asupra dis­­cuțiunilor pe care le-a avut cu d. Stoiadinovici, președintele consi­liului iugoslav cu prilejul vânătorii de la Reșița. . Aceasta ar fi, ni s’a spus, singura­ explicație a modului cum s’a produs audiența de eri. O NOTA A „VIITORULUI" Sugestivă pentru situația politică este desigur și nota care a apărut în numărul de ori al ziarului „Vii­­torul“.­ După cum se știe, ziarele au pu­blicat­ acum două zile o foarte scurtă­ declarație a primului mini­stru făcută parte ziariștilor și parte fruntașilor liberali din Timișoara, după vânătoarea de la Reșița, decla­rația în care se afirma, între altele, că guvernul actual „nu va părăsi puterea așa ușor“. Pe marginea acestora „Viitorul“ de eli, publică următoarea notă: „Câteva ziare au publicat textul unor declarațiuni făcute de d. pre­ședinte al consiliului la Timișoara, după plecarea d-lui Stoiadinovici, primul ministru iugoslav. Suntem autorizați a afirma că d. Gh. Tătărescu nu a făcut cu acest prilej nimănui vreo declarațiune re­feritoare atât la politica externă cât și la politica internă. Cu fruntașii organizațiunii națio­nal- liberale din Timișoara d-sa n’a avut decât un schimb de vederi asupra situațiunii locale”. Solemnitatea de pe peronul gării Sinaia, pentru pomenirea lui I. G. Duca

Next