Dobrogea Nouă, iulie 1955 (Anul 8, nr. 2160-2186)
1955-07-22 / nr. 2178
w DOBROGEA. NOUA Nr. 2178 Educația tinerii generații în spirit comunist este cauza comună a întregului popor și parte integrantă a muncii de partid. Tineretul simte nevoia să fie îndrumat în permanență pentru că, deși este dotat cu mari calități, energie, inițiativă și voință, este lipsit totuși de experiența vieții. Ținînd seama de faptul că educația comunistă promovează și dezvoltă tot ce este mai bun și nou, tot ce are tînărul mai curat, frumos și înălțător și muncind în spiritul Hotărîrii C.C. al P.M.R. cu privire la activitatea U. T. M, organizația de partid din S.M.T. Hagieni s-a ocupat îndeaproape de creșterea atemiștilor. Faptul că stațiunea noastră e fruntașă de mulți ani și se menține încă, se datorește muncii susținute dusă de comuniști pentru creșterea și educarea tractoriștilor în spirit nou față de muncă și societate. La început am avut și noi multe greutăți și lipsuri în acest sens. Mulți tineri nu munceau conștiincios, lipseau nemotivat din producție, nu-și îngrijeau cu drag mașina sau efectuau lucrări de proastă calitate. Discutînd în cadrul organizației de partid acest lucru, tov. director Cernica Ilie, comunist, ne-a propus un lucru foarte important: de a merge și studia pe teren, în primul rînd, condițiile de muncă și de viață ale tractoriștilor. In urma sezisărilor făcute s-au luat o serie de măsuri pe linie administrativă, astfel că azi vagoanele dormitor sunt înzestrate cu tot ce e necesar. Hrana e și ea mai consistentă. Tot în cadrul discuției organizației de partid, tovarășul Cernica a propus să se folosească și alte mijloace pentru a aduce pe codași în rîndurile fruntașilor. O măsură care a adus roade, ca urmare a propunerilor făcute, ia fost ținerea unei adunări cu prilejul încheierii campaniei de primăvară la care au fost invitați și unii părinți ai tractoriștilor fruntași cît și ai celor codași. Această ședință a avut o mare influență în îndreptarea codașilor. Părinții acestora au luat atitudine hotărîtă împotriva lipsurilor pe care le-au avut fiii lor și s-au angajat să sprijine conducerea stațiunii pentru îndreptarea acestora. Rușinați de faptul că părinții cunosc comportarea lor nejustă în producție, majoritatea s-au îndreptat. Așa pot da exemplul fraților Cojanu Dumitru și Ion, care erau foarte îndărătnici și încăpățînați, neținînd seamă nici de sfaturile organizației U.T.M. Acum, amîndoi se numără printre fruntași. Bunăoară, Cojanu Ton a depășit planul în campania de primăvară cu 140 la sută, iar acum cu tractorul gata pus la punct, a început recoltarea obținînd importante depășiri. Exemplu asemănător poate fi dat și Critic Vasile pe care nimeni, în afară de organizația de partid, nu credea că-l poate îndrepta. Pe lîngă această ședință noi am mai procedat și la trimiterea de felicitări părinților care au băieți fruntași. Iată cîteva cuvinte din conținutul unei astfel de felicitări : „Tovarășe Mocănescu Gheorghe, Cu ocazia încheierii campaniei de primăvară și a reparațiilor tractoarelor vă felicităm călduros pentru realizările obținute de fiul dvs. în lupta pentru îndeplinirea și depășirea planului de producție al stațiunii noastre. Sîntem convinși că la succesele obținute de fiul dvs., care și-a depășit sarcinile de plan cu 347 la sută au depus și dvs., în calitate de părinte, o contribuție de seamă. Pornind înainte pe drumul obținerii de succese mai mari în campania de recoltare și treieriș, sub îndrumarea dvs., dorim ca munca fiului dumneavoastră să poată fi socotită o contribuție de seamă la cauza păcii și progresului". Tot în scopul obținerii de rezultate mai bune, noi ne-am ocupat mai îndeaproape de dezvoltarea și întărirea spiritului colectiv al tineretului. Numai o muncă unită, colectivă poate înlătura lipsurile și deficiențele. Pentru aceasta au fost date tinerilor să citească diferite cărți și articole din presă și s-a scris la gazeta de perete articole în acest sens. Vorbind despre acest lucru nu pot trece cu vederea exemplele concrete. Prin contribuția lor personală tractoriștii brigăzii condusă de Clemente Sergiu au cumpărat un aparat de radio pe care l-au instalat în vagonul dormitor, iar în timpul liber ei ascultă în colectiv transmisiunea diferitelor posturi. De asemenea, în frunte cu șeful de brigadă Mușat Vasile, toți tractoriștii brigăzii și-au cumpărat biciclete. S-ar mai putea da și alte exemple de tineri ce și-au cumpărat loc de casă etc. Mulți dintre ei s-au căsătorit cu fete din stațiune, iar la nunțile ce au loc de obicei toamna, sunt invitați majoritatea tractoriștilor. La toate aceste acțiuni, organizația U.T.M. a fost îndrumată de organizația de partid să participe activ, iar comuniștii să sprijine din plin inițiativele acesteia,ținînd seama, în această acțiune, de faptul că sarcina organizației de U.T.M. este tocmai educația comunistă a tineretului. MILIUS SALICI secretarul organizației de partid de la S.M.T. Hagieni, raionul Fetești Viață de partid Sa creștem cu grijă tinerii utemiști Mica mecanizare — factor important în creșterea productivității muncii Grija pentru a crea muncitorilor condiții mai bune de lucru, cît și pentru mărirea productivității muncii, la fabrica de ulei „Argus“ se oglindește prin măsurile ce au fost luate de către colectivul de conducere și organizația de partid. Aici s-au construit diferite dispozitive, care, aplicate în procesul de producție, nu numai că ușurează munca, dar reduc și timpul de execuție a diferitelor lucrări. * Pînă la crearea dispozitivului pentru ridicarea butoaielor în vehicule, munca se făcea după obișnuitele metode. In vehicul sta un Eim care trăgea de un cablu petrecut pe la jumătatea butoiului, în timp ce alți doi sau chiar trei muncitori, îi împingea pe cei doi pari așezați înclinat la spatele vehiculului. Butoiul, de cîteva sute de kilograme, era urcat încet și cu multă greutate. Noul dispozitiv ușurează mult munca. Cu ajutorul lui butoiul este urcat în vehicul tot pe un plan înclinat. Dar forța celor 3-4 muncitori este înlocuită de un sistem de spîrghie, care pus în funcție de un singur om, face să fie tras un cărucior pe care se află butoiul. Cînd căruciorul a urcat pe planul înclinat la înălțimea vehiculului, o simplă împingere și... la rînd poate veni un alt butoi. * Unui om îi este destul de greu ca să furce cu două găleți pline cu apă, două etaje și apoi încă o scăriță îngustă. Cînd acest fapt trebuie repetat, devine obositor. Iar dacă în loc de apă, în cele două găleți este leșle de sodă caustică, lucrul devine primejdios, căci cîteva picături pot produce răniri, leșla arzînd puternic locul atins. Se pot întîmpla și accidente. O mică neatenție, cele 2 găleți vărsate și omul stropit de lichid poate suferi urmări destul de grave Era necesar ca metoda urcării, de către om a găleților pline de leșie, să fie înlocuită. Mica mecanizare a ajutat omului, pompă construită prin mijloace proprii, trimite leșia de la depozit pînă la destinație. Zecile de trepte ale scărilor și gălețile au fost înlocuite cu o țeava prin care se pompează leșia de sodă caustică. Și totul în 30 minute, înainte erau necesare 60-90 minute. i După un anumit timp de funcționare interiorul cazanului de aburi trebuie curățat de crusta ce se formează pe pereți. Se întrebuința pentru aceasta un rașchete cu care se ciocănea pînă cînd se desprindea crusta și lăsa peretele liber. Un cazan de aburi mare și un rașchete cît un ciocan de mînă. Pentru totala curățire era nevoie de 6 oameni și un timp de 1.524 ore. Noul dispozitiv creat după principiul pistolului pneumatic de nituit, ajută la executarea lucrării în timp de 560 ore și numai cu 2 oameni. Sistemul vechi mai prezenta și o greutate deosebită la curățatul între buteriile focare și mantaua exterioară a colectorului interior. Spațiul în care se lucra era atît de redus încît abia se putea folosi rașchetele. Numai cîțiva centimetri permiteau mînuirea rașchetelui, așa că cel care lucra de cele mai multe ori lăsa locuri necurățate, ceea ce dăuna cazanului. Noul ciocan de curățat înlătură și această greutate. Forța aerului comprimat poate pune în acțiune ciocanul și în acest spațiu redus, unde forța manuală a omului abia putea reuși. ★ La fabrica de ulei „Argus" mai sunt și alte dispozitive care ajută omului în procesul de producție. Recuperarea returului de coajă ce conține miez de sămînță de floareasoarelui, se făcea manual. Se aduna returul în niște coșuri ce se umpleau cu mîna și apoi se răsturnau în toba descojitorii. Un om trebuia să facă permanent această muncă Greutatea a fost înlăturată. Un transportor elicoidal și un elevator înlocuiește munca omului. ★ ...5 oameni în 6 zile puteau curăța țevile fierbătoare la cazanul de aburi cu ajutorul burghiilor de mînă. ...3 oameni în 3 zile execută aceeași lucrare cu turbina de aer comprimat, prevăzută cu rondele dințate. Nu mai este nevoie de vechile burghie lungi, grele, care trebuiau răsucite cu mîna pînă se curăța toată lungimea interiorului țevii. Noul dispozitiv înlătură efortul omului, căci forța aerului comprimat învîrtește și totodată dă o mișcare de înșurubare rondelelor dințate care prin această acțiune curăță țevile fierbătoare. Mica mecanizare a avut un cuvînt de spus: M. MIRICESCU i Ați făcut reparații de mîntuiala — Scrisoare deschisă tovarășului Căciuleanu Ion, directorul stațiunii de mașini și tractoare Hîrșova Secerători de-legături trimise în comuna Sarai, cred că de cînd au fost scoase din cîmp încă din campania anului 1954 nu au fost revizuite — de reparație nici pomeneală. Spun aceasta pentru că multe din secerătorile-legători trimise în comunele cele deserviți, printre care și comuna Ciobanu. S-au defectat din primele jile de lucru. Cele 7 secerători-legători trimise în comuna noastră pentru a veni în sprijinul colectiviștilor la recoltarea cerealelor stau la capetele lanurilor. In timp de 3 zile prielnice au recoltat doar o suprafață de cca. 5 hectare în loc de 126 hectare cît ar fi trebuit să se recolteze în mod normal, socotind norma unei secerători-legători de numai 6 hectare zilnic în loc de 6.8 ha-Două zile atelierul de reparații al stațiunii a stat în comuna Sarai sub conducerea iov. ing. mecanic șef Stănculescu Virgil, dar după plecare, secerătorile-legători au rămas în aceeași stare de nefuncționare. Ne întrebăm : de ce oare aceste mașini nu au putut fi reparate și verificate în stațiune înainte de a fi scoase în cîmp ? Cauza stă în munca necorespunzătoare a organelor conducătoare care nu au îndrumat și controlat îndeaproape modul cum se execută lucrările de reparații, urmărindu-se doar numai din punct de vedere cantitativ. Credem că e necesar ca conducerea stațiunii — respectiv tov. Căciuleanu Ion în calitate de director — să privească cu mai multă răspundere sarcinile ce-i stau în față, să ia urgente măsuri ca în cel mai scurt timp secerătorile-legători să fie puse la punct, antrenînd tractoriștii în mod deosebit în această hotărîtoare campanie de strîngere a recoltei, pentru a realiza și depăși viteza zilnică de lucru, pentru a evita pierderile la recoltare ce s-ar putea provoca prin nerecoltarea la timp și în bune condițiuni. De asemenea, cît timpul mai permite pînă la începerea treierișului să ia măsuri de trimiterea unei echipe de depanare pentru a revizui din nou în cîmp cele 11 batoze trimise comunei Sarai pentru ca nu cumva în momentul treierișului — care dealtfel trebuia început de mult să se întîmple ca și cu secerătorile-legători să se defecteze, provocînd întîrzieri în buna desfășurare a ’reierișului. COSTICA CONSTANTIN președintele sfatului popular comunal Sarai „Toamna se numără bobocii. Poate nicăieri nu se potrivește mai bine zicala decît în munca noastră, a plugarilor. Noi o spunem nu numai cînd e vorba de boboci, ci ori de cîte ori vine vremea să culegi. Și dacă eu o spun înainte de culesul porumbului, nu cred că greșesc. Mai ales că mă adresez țăranilor muncitori Ion Turcu, Gheorghe Șocarici și Ciulea Radu de la noi din comună. Voi, tovarăși, acum cîteva zile ați ieșit din nou la răriat porumbul N-am să vă scriu acum că este un obicei vechi care s-a prins ca scaiul de voi și pe care nu vreți să-l scuturați. Doar ați fost de față, la căminul cultural, cînd și inginerul agronom Nicolae Mușat și directorul școlii Ion Balmuș au vorbit despre dezavantajele rărițatului. Eu însă am să vă aduc aminte de ce ați cules astă toamnă, pentru că și anul trecut ați rărițat. Cît ați scos ? De pe un hectar ați luat 5.600 kg. de porumb. Să nu dați vina nici pe ploi, nici pe pămînt. Pămîntul lui Ștefan Matei este la fel ca al vostru. El a cules astă-toamnă 1.800 kg. porumb la hectar. Dar el, după cum știți, n-a mai dat cu rarița, ci și-a prășit porumbul după regulile agrotehnice. Ce vreți mai bună dovadă că, rămînd, faceți o greșeală pe care tot voi o s-o simțiți atunci cînd va veni vremea culesului? Atunci, la toamnă, cînd după vorba gospodarilor de la noi „se vor număra bobocii”, veți râmîne de rușinea comunii ? Pe ce o să dați vina ? Știți doar că pămîntul poate da mai mult dacă e lucrat cum trebuie. Aveți exemplul colectivei noastre. Noi am semănat anul trecut porumbul în pătrat. Cu rarița n-am dat. Și am scos peste 2.000 kg. la ha. Dar, am ascultat sfatul agronomului. Și iată că agrotehnica nu ne-a dus la rău, ci la bine. Voi ce aveți de gînd ? Părăsiți obiceiul vechi și prost al rărbatului ! Pentru fiecare din noi va fi o bucurie să știm că la toamnă și voi, Ion Turcu, Gheorghe Șocarici și Culea Radu ați scos porumb mult și bun, că asta vă înlesnește traiul casei. Alminteri, necazul o să-l simțiți în primul rînd voi, așa cum l-ați simțit "■[ anul trecut. NICOLAE GAIDAGIU președintele gospodăriei agricole colective din comuna Topalu, raionul Hîrșova Pînă cînd veți rărifa ? — Scrisoare deschisă adresată țăranilor muncitori Ion Turca, Gheorghe Șocarici și Calea Radu din comuna Topalu — Unii secera, iar alții stau și așteaptă... Odată ce secara și grîul erau tocmai bune de secerat n-am mai pierdut timpul și am ieșit cu cele 3 brațe de muncă din familia mea să execut această lucrare pe suprafața de 2 hectare. Pornind la muncă, în cîteva zile am secerat păioasele și le-am legat în snopi. Apoi am început să le car la arii și să le fac stoguri. Sunt tare mulțumit că am pus în practică cele învățate din unele conferințe la care am luat parte la căminul cultural Gîndeam că și cei ce sînt alături de locul meu cu parcelele, așa cum e Dumitru Tărăoi, care are un hectar cu secară și Vasile Popa, cu un hectar și jumătate cu secară și grîu vor începe și ei seceratul. Dar nici unul, nici celălalt, cu toate că m-au văzut că muncsc să string bucatele cît mai repede, nu se ostenesc să înceapă la seceriș. ★ Ca țărancă muncitoare care am avut de recoltat o jumătate hectar de secară m-am într-ajutorat cu C. Florica și muncind amîndouă am terminat într-o zi recoltatul. Astfel de oameni despre care a vorbit mai sus tovarășul Dinu se găsesc și în preajma locului pe care-l am eu. Unul este Ion Țăranu, care nici pînă acum nu a început recoltatul a jumătate hectar cu orz. Exemplu prost dă și Anton Civicu. Nu vă gîndiți tovarășilor care tărăgănați recoltatul că lăsați astfel să vi se irosească zadarnic munca ? VASILE DINU și IOANA PETRARU (ărani muncitori cu gospodării individuale din comuna Ostrov — raionul Adamclisi „Promisiunea dată, e datorie curată“ Nevoia de a avea și noi în comună un lăcaș unde să putem participa în număr cît mai mare la conferințe, prelucrări de hotărîri ale partidului și guvernului, serbări și diferite alte adunări cu caracter obștesc se simțea tot mai mult. Discutînd și analizînd temeinic aceasta, într-o adunare obștească am hotărît ca din autoimpunere să construim un cămin cultural încăpător, să-l înzestrăm cu cele necesare pentru ca activitatea culturală să se desfășoare în cît mai bune condițiuni. Aceasta a fost prin 1953. Cetățenii și-au îndeplinit cu cinste îndatoririle și pe lîngă asta au pus la dispoziție căruțe, cai, munca lor pentru transportul materialelor și chiar manoperă. In felul acesta mîndrul nostru cămin cultural cu o capacitate de peste 500 locuri, sală de bibliotecă și o sală unde colectivul de muncă își ține ședințele a fost terminat, bine acoperit, tencuit, văruit pe afară rămînînd numai în interior să se pună dușumeaua și să se căptușească pereții cu scînduri pînă la înălțimea de un metru pentru a se păstra mai bine. Pe lingă aceasta trebuie să plantăm pomi, să curățim curtea s-o împrejmuim cu gard ca să semene într-adevăr a lăcaș de cultură. Acum se simte din nou nevoie de ajutorul țăranilor muncitori din comună, a tineretului căruia noi nu i-am dat nimic din ceea ce au promis tovarășii veniți de la secțiile culturale raională și regională, de la comitetul raional de partid. Este vorba de acel aparat de cinematograf pe care locuitorii comunii noastre îl așteaptă cu nerăbdare de mai bine de un an și jumătate. Caravana cinematografică la noi vine rar, aparatul de radio ,al căminului este la baterii, destul de costisitor și se strică foarte repede. Or, noi avem curent electric, am făcut instalația la cămin și acum trebuie să schimbăm și aparatul. Cel mai bun stimulent pentru țărănimea muncitoare din comuna noastră care a muncit cu atîta drag la construirea căminului ar fi aparatul de proiecție care le-ar da posibilitatea să vizioneze săptămînal cîte un film. Țăranilor muncitori nu le mai putem solicita ajutorul pentru că imediat ne cer aparatul de filmat coniform promisiunilor făcute acum un an și repetate mereu cînd de tovarășul Stanciu îndrumător cultural, cînd de tovarășul Fălticeanu, șeful secției culturale regionale, de tovarășul Denisov Ivan, șeful secției de propagandă și agitație al comitetului raional de partid Istria cît și de alți tovarăși veniți de la Ministerul Culturii. Acum numai prin munca depusă de tov. Mitrică Teodor, directorul căminului cultural și a tovarășelor Voicu Filofteia, Niculina Mihai, colectiviste și a altor cîteva femei nu vom putea face mare lucru. Am gîndit să încerc pe această cale a scrisorii deschise să rog în numele țăranilor muncitori din comună pe tovarășul Fălticeanu care cunoaște perfect situația de la noi cît și pe tov. Rampa I., directorul întreprinderii Cinematografice Constanța, să asculte și să satisfacă dorința fierbinte a locuitorilor din comuna noastră trimițîndu-ne aparatul promis COLEA PETRE secretarul organizației de partid din comuna Mihai Viteazu Dumneata Maria Ion, ai intrat în casă. E dimineață. Copiii, Andrei și Anica, sunt încă în pat. Au făcut , ochi dar stau în așternut. Soarele n-a ajuns încă în dreptul ferestrei voastre, doar mușcatele s-au înviorat. Te-ndrepți către masă, îi netezești fața cu mina ta de gospodină și așezi în mijloc o pîine mare, rumenită. Ai adus-o acum. Și iată, Andrei și Anica tresar: — E caldă, mamă ? — E caldă ! Pîine caldă! Mirosul proaspăt, aburul sabia simțit plutesc în încăpere. Copiii sar din paturi. Pîinea caldă e parcă semnul începutului de zi. e parcă simbolul trăirii pline al belșugului. In datinele poporului nostru, ea este semnul sacru al prieteniei și ospitalității. ...In fiecare dimineață, Anica și Andrei așteaptă pîinea caldă. In fiecare dimineață, dumneata, Maria Ion, le-o aduci și le-o așterni pe masă. Copiii se bucură, rîd și înfulecă cu voluptate. Te uiți la ei și te bucuri. Uneori, dimineața este acasă și soțul tău, mecanicul de locomotivă Ion Ion. Și el se bucură. Dacă sosește din schimb, rupe și el un colț mai bine copt. Atunci, în clipele cînd în jurul mesei vă strîngeți și simțiți mirosul rumen al plinii, cînd aburul proaspăt vă pătrunde năriie, atunci, pentru bucuria voastră se mișcă brațele a sute de oameni. Eroi anonimi pe care nu i-ați cunoscut dar care într-un fel sau altul se gîndesc la voi și la alții ca voi. Căci pîinea caldă care vestește Anicăi și lui Andrei începutul zilei, își are istoria sa, o istorie scrisă de munca oamenilor de pe frontul cerealelor. v • 1 1n „De Paște, țăranii romîni mănîncă pîine. Spune preotul în biserică. Luați, mîncați, acesta este trupul meu... ...Aceasta nu se poate petrece decit de Paște și încă de două, trei ori pe an. E o realitate, valabilă cel puțin pentru trei sferturi din țăranii romîni, care la rîndul lor formează trei sferturi din populația țării. O țară ale cărei holde de aur poeții încurajați de oficialitate n-au mai contenit să le cînte. Nimeni n-a cîntat faptul că țăranii acestei țări mănîncă pîine numai la Paște“. (Acad. Geo Bogza — „Paște romînesc" (1935) din vol. „Anii împotrivirii". Nu cu mult înainte de a se fi aflat pe masa gospodinelor, pîinea rumenă și caldă a stat puțină vreme în rafturile înalte ale brutăriilor. Și poate, pîinea pe care în zori a cumpărat-o Maria Ion a ieșit din cuptoarele secției nr. 14. Aici, ca în multe alte secții se lucrează și ziua și noaptea. Meșterul Partenie Necipuruc, cu echipa sa frămîntă și așează în rafturi, în fiecare schimb mai bine de 1.300 de pîini. Acum ei lucrează ziua. Cucătorul Ismen Mustafa ascultă pulsul cuptorului întocmai cum un savant și-ar cerceta creația. Din urmă, tablagiul Dobre Manole alimentează gura lacomă și fierbinte a vetrei cu aluatul alb, dospit. Totul aici e alb. Panacodara Zamfira Vîrciu pare încărunțită. Doar cînd dă cu mîna peste sprîncene și șterge firele fine de făină te-ncredințezi că e încă tînără Din cînd în cînd, Necipuruc vine in biroul responsabilului de secție Anton Raizi. Fără să-l întrerupă din lucru, își apleacă privirile pe foile de hirtie de pe birou . „Expediat. 250 bucăți“ — spune una din hîrtii. Mai sus alta: „Expediat 300“. — Astăzi trebuie să dăm peste 1.500 pîini ! — zice Necipuruc, ca și cum între el și foile de pe masă ar fi existat un dialog real. La un moment dat, un puternic miros de pîine coaptă pătrunde în birou. Duduitul înfundat al cuptorului se aude mai puternic. Și zecile de pîini calde, într-o înșiruire obișnuită ocupă acum unul din rafturile secției. — E parcă mai frumoasă decît săptămîna trecută ! — remarcă Raizi. — E făină mai bună, mai albă — aprobă Partenie. Făină mai bună, mai albă ! Pentru ea, a fost ales bob cu bob grîul ogoarelor noastre. Pentru făina care se plămădește aici, poate undeva, pe malul Dunării s-au frămîntat zile și nopți alți oameni prinși în aceeași tumultoasă încordare de naștere a pîinii. ★ Tulburată ușor, bătrîna Dunăre parcă își încetinește în dreptul Hîrșovii și mai mult cursul. Aceasta face ca, în portul așezat între două stînci joase în decursul anilor de apele cînd line, cînd învolburate, animația să nu se oprească niciodată. Șlepurile trase de remorchere puternice, vasele ușoare de persoane, bărcile pescărești sînt nelipsite din micuțul port al Hîrșovii. La gara maritimă, la magaziile de pe mal sau la baza de recepție... Dar la baza de recepție din Hîrșova unde se depozitează rodul mănos al holdelor din împrejurimi e în perioada aceasta o animație deosebită, o forfotă neîntreruptă de camioane, căruțe și oameni care ț ine cît și ziua de mare. Șefa laborantă Georgeta Zarnea nu mai prididește stabilind cu ajutorul aparatelor gradul de umiditate, proporția corpurilor străine ca și greutatea hectolitrică a produselor primite spre înmagazinare. Alan Weis, șeful bazei, nu lipsește nici o clipă dintre oamenii care aduc și cei care primesc unul cite unul sacii dolofani, plini cu boabele aurii de grîu, ...S-au rupt primele chitanțe. Faptul a provocat o îndîrjită întrecere printre colectiviștii din împrejurimi. Mai toți intenționau s-o primească pe prima... — V-au tras pe sfoară cei de la Hîrșova. Și pe voi și pe noi care meritam pe bună dreptate chitanța nr. 1 Nu vezi cît îi de murdar grîul lor — se oțăra președintele gospodăriei colective din Ciobanu, Babu Radu, la șeful bazei de recepție. — So-l mănînc pe tot dacă al lor n-are mai multe corpuri străine ca al nostru ! Păi știi d-tacă noi l-am dat și la primirea ? — căuta să demonstreze bătrînul colectivist Stănescu Gheorghe, agitator și responsabil de batoză, care venise și el să fie de față la primirea chitanței nr. 1. Venise și Gogoașă Ștefan, secretarul organizației de partid, să ducă celor care așteptau la colectivă bucuria chitanței nr. 1. Era tîrziu, însă, Chitanța fusese ruptă celor din Hîrșova, care, fiind mai aproape de bază, aduseseră prima cantitate de grîu — deși mai murdar — cu cîteva ore înaintea celor din Ciobanu. Șeful bazei se străduia acum să le arate celor din Ciobanu că în mod normal ei meritau prima chitanță. — De ce vă supărați ? — le spunea ei domol. Uitați-vă, grîul vostru îl punem de o parte. Aveți dreptate, el e numai bob și bob. O parte îl vom da altor gospodării colective pentru a însămînța la toamnă. Și-apoi nici chitanța nr. 2 pe raion nu-i de lepădat. Sînteți primii care trimiteți din surplusul muncii voastre statului, pentru a asigura pîinea atît de mult așteptată în casele celor care ne trimit tractoare și alte produse industriale, muncitorii de la oraș. Vorbele șefului de bază găsiră o adîncă înțelegere în rîndul colectiviștilor din Ciobanu. Vînturîndu-i printre degete, fiecare parcă vedea în boabele ca aurul ce se scurgeau din mîini, aburul unei pîini calde de pe masa statornicului și înțeleptului prieten de la oraș. Secretarul organizației de partid fu acela care rupse într-un tîrziu tăcerea, adresîndu-se celor 7-8 colectiviști prezenți. — Și acum să mergem la treabă fraților — zise el. Ceilalți ne așteaptă... Acolo pe ogoare se dă lupta pentru strîngerea fiecărui bob, a fiecărui spic din grîul care va umple bazele de recepție și magaziile, care va face ca pe masa fiecărui om al muncii să aburească obișnuita pîine rumenă și frumoasă. Acolo... Colectiviștii din Ciobanu au început recoltatul imediat ce grîul a intrat în pîrgă. Combinerul Barcu R. Ion, utemist, n-a mai așteptat încă o zi cum primise dispoziție de la agronomul de sector. In urmă cu o duminică el a intrat cu combina în lanul de grîu. Avea dreptate agronomul. Grîul era cam moale, iar combina fiind în rodaj a trebuit menajată. Totuși cînd trecuse cîteva ceasuri de la prînzul mare el recoltase 12.000 kg. grîu. Bune grîul colectiviștilor față de alți ani. Producția de pînă acum tinde la totalizarea unei medii de mai bine de 1.600 kg. la hectar pe gospodărie. Va fi belșug in jucărie. De aceea întrecerea pentru strîngerea recoltei de pe cîmp a cuprins acum pe toți colectiviștii. Cît și de bătrîn Pascu Miu — a împlinit șapte zeci de primăveri — dar tot nu se lasă de Nicolae Cristea, Iordan Ghiocaru, Babu Petre și alți fruntași ai gospodăriei. întrecerea a cuprins pe mic și pe mare. Fie că lucrează la regat, la coasă, la batoză sau la vînturatul griului, fiecare Zorește, fiecare este pătruns de faptul că orice întîrziere duce la micșorarea pîinii lor și a celor de la oraș. Aceasta o știu și colectiviștii Gogoașe Ionca și Petrica Tincu care dau la primirea grîul recoltat cu combina. O știu toți și de aceea zoresc zi și noapte, fără întrerupere. Ei nu se pot împăca cu gîndul că tocmai acum din griul — viitoarea pîine — pe care l-au semănat încă din toamnă să se risipească boabe prețioase. Nu se vor risipi. O parte va pleca către bazele de recepție, alta către casele colectiviștilor. Pîinea nu trebuie să lipsească din casa nimănui... ★ ...In fiecare dimineață Anica și Andrei se bucură în jurul pîinii calde pe care o aduci dumneata, Maria Ion. Atunci, în clipele cînd în jurul mesei vă strîngeți și simțiți mirosul rumen al pîinii, cînd aburul proaspăt vă pătrunde nările, atunci, pentru bucuria voastră se mișcă brațele a sute de oameni. Eroi anonimi — pe care nu i-ați cunoscut — dar care într-un fel sau altul se gîndesc la voi și la alții ca voi. Căci pîinea caldă care se află pe masa oamenilor, pîinea din ce în ce mai multă și mai rumenă, are o istorie scrisă de munca entuziastă și grea a oamenilor de pe frontul cerealelor H. TOMA șI N. CONSTANTIN