Dobrogea Nouă, mai 1969 (Anul 22, nr. 6443-6468)

1969-05-16 / nr. 6455

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! Organ al Comitetului județean Constanța al P.C.R. și ai Consiliului popular județean Anul XXII, nr. 6455 Vineri, 16 mai 1969 4 pagini, 30 bani PE TEME ECONOMICE _________Obstacole care fronează soluționarea unui­­ deziderat economic de primă importanță cum își Îndeplinesc unele întreprinderi SARCINILE CONTRACTUALE ? Răspunsuri diferite — și unele chiar de interes general — ne-au fost date la această întrebare de mai mulți interlocutori pe care i-am solicitat în ancheta de față. Realizarea integrală și la timp a sarcinilor contractuale constituie pentru unitățile economice pro­ducătoare de bunuri materiale, pentru diverși beneficiari, un de­ziderat economic de primă im­portanță. Pentru că de modul cum­ sunt onorate contractele în­cheiate depind, în ultima instan­ță, și rezultatele economico-fi­­nanciare ale unităților respective. DAR, IN CALEA REALIZĂRII INTEGRALE ȘI LA TIMP A CONTRACTELOR AU EXISTAT ȘI CONTINUĂ SA PERSISTE O SERIE DE OBSTACOLE. CINE LE GENEREAZĂ. DE CE NA­TURĂ SÎNT RESPECTIVE ȘI OBSTACOLELE CE MĂSURI SE IMPUN A FI LUATE DE UR­GENȚĂ PENTRU ELIMINAREA LOR ? Sunt cîteva puncte la care ne-am­ propus să răspundem — chiar și parțial — prin ancheta noastră. Un prim obstacol: aprovizionarea defectuoasă cu materii prime Din cele relatate de mai mulți interlocutori, factori de răspunde­re din unitățile vizate, a rezultat că un prim obstacol în calea rea­lizării in bune condiții a sarcini­lor contractuale îl constituie a­­provizionarea defectuoasă cu ma­terii prime a unităților."­„La ma­șini universale de tîmplărie, la tocătoarele de furaje, la furtunul de cauciuc și alte produse fabri­cate, contractele sunt realizate, în general. Dar — ne precizia to­varășul Gabriel ȚIGĂNUȘ, ingi­­ner-șef la I. M. „ENERGIA­ — cu mare greutate și nu întotdea­una în termen. De ce ? Din cauza sistemului defectuos de aprovi­zionare cu materii prime. în pri­mul trimestru, de pildă, în loc de cornier laminat am primit cor­nier ambutisat, care nu se pre­tează la­­ produsele fabricate.­­Ca­blul trifazic pentru tocătoarele de furaje nici nu ne-a venit. Am fost nevoiți să trimitem delegați prin țară, fiind obligați să facem dublă aprovizionare. Aprovizionarea defectuoasă cu materii prime a afectat și al­te unități economice ale jude­țului nostru. UZINA DE REPA­RAȚII NĂVODARI, de pildă, a fost nevoită să livreze 200 de tractoare către beneficiari fără baterii de curent. Deși reparate, tractoarele respective stau și nu lucrează de peste cinci luni de zile. — In acest caz — ne spunea big. Mircea MOLDOVEANU, di­rectorul uzinei — evident că nu putem respecta contractele în­cheiate. Grav este că și în prezent continuăm să ducem lipsă de a­­ceste piese, deși fabrica producă­toare care intrase în renovare a început să producă din luna apri­lie. Iată, deci, câteva semnale care ar trebui să fie recepționate de urgență de factorii care concură la aprovizionarea unităților amin­tite. Beneficiari care și-au „uitat“ propriile obligații Dacă unitățile producătoare au obligația de a onora contractele la timp, unitățile beneficiare au obligația de a onora contractele prin ridicarea la timp a produse­lor comandate. Or, ancheta noas­tră a reliefat acest aspect cu to­tul neplăcut. Mulți dintre benefi­ciari „uită“ de produsele respec­tive și întîrzie să le ridice luni de zile. Aceasta, desigur, creează, in primul rind, greutăți celor ca­re le produc, prin aceea că spa­țiul lor productiv (și așa defici­tar in multe cazuri) in loc să f­ie folosit din plin stă blocat cu a­­ceste produse neridicate. Este ca­zul să amintim aici de MANGALIA, care „a uitat“ I.H.K. să ridice mobila comandată și exe­cutată de ÎNTREPRINDEREA DE PRELUCRARE A LUI CONSTANȚA. „Au LEMnU­sofale, paturi, noptiere și alt mobilier neridicat; au blocat pur și­ sim­plu spațiile noastre productive — ne-a declarat ing. Mircea STOIEN­ESCU, directorul I.P.L. Spun că n-au spațiu. Dar pe noi, ca producător, ne privește mai puțin acest lucru. Contractu­l contract, trebuie să se ridice. în caz contrar, vom fi nevoiți să constatăm că nu mai avem unde executa producția“. Situația este și mai alarmantă la I. M. „ENERGIA“, unde lista celor care nu se prezintă să-și ri­dice produsele este și mai mare. Aici, numărul tocătoarelor de fa- Gengel KAZALI (Continuare In pag. a IlI-a) Oameni, destine, pasiuni Rememorînd după un deceniu Dintr-o foarte comodă igno­rare a faptului obișnuit, „ba­nal" prin frecvența cotidiană, adesea sîntem tentați să luăm în se­amă doar acele elemente ce depășesc într-un fel cadrul general, ceea ce, de multe ori, ne sărăcește de conștiința va­lorilor ce ne împresoară dis­cret, dar tenace, cu efect de­terminant în realitatea încon­jurătoare. Dar nu mai puțin a­­devărat este că o prezență po­zitivă, modestă, însă constant eficientă prin rezultatele mun­cii, furnizează —­ mai devreme sau mai tîrziu — evidența du­rabilă, incontestabilă, a rolului său majoritar în respectiva formă de activitate. Despre a­­cest fel de prezențe, ne propu­nem să vorbim aici și, în acest sens, am ales figurile cîtorva tineri de pe șantierul C.E.T. Palas. Gheorghe Dragomir, Ion Sa­­va, Romică Tudosă și Aurel Pamfil vor sărbători, în luna iunie, 10 ani de la absolvirea școlii profesionale, ceea ce ne determină să ne oprim asupra lor și să-i îndemnăm să-și re­memoreze drumul parcurs de-a lungul unui deceniu. Discuția se desfășoară cu nota de sin­ceritate spontană, atît de spe­cifică firilor deschise, cu ap­titudini de comunicativitate fi­rească, nerezervată. La absolvirea școlii, au obți­nut calificarea de mecanici în specialitatea cazane cu aburi și au fost repartizați la Întreprin­derea „Energo-montaj" — București. După trei ani de stu­diu, tinerețea, elanul, visurile te umpleau de nerăbdare în aștep­tarea numirii la locul de mun­că, le creau emoțiile obișnuite fiecărui început. A sosit clipa despărțirii și iată-i plecînd — Dragomir la Stejarul, pe șan­tierul hidrocentralei „V. I. Le­nincova la Bicaz, Tudosă la Borzești, Pamfil la Govora, cu bucuria și îndoielile unor asemenea situații. inerente Apoi, ajung pe alte și alte șantiere, în „palmaresul“ lor înscriin­­du-se participarea la lucrările de construire sau extindere a centralelor electrice de la Pa­­roșeni, Hunedoara, Galați, Iași, Borzești, București, Brazi etc. — drumurile lor evoluînd pa­ralel, ăindu-se întretăindu-se, com­un­­pentru scurte pe­rioade de timp ! Muncesc, în­vață, viața își cere drepturile ei și, reîntîlniți pentru o vreme la Dumitru VANVULEA (Continuare în pag. a II-a) încheierea vizitei pe litoral a delegației Comitetului Național al­­l orașului Praga Delegația Comitetului Național al orașului Praga, condusă de Ludvik Cerny, primarul orașului, însoțită de Ion Borca, vicepreșe­dinte al Consiliului popular al Capitalei, și Vasile Drăgoescu, se­cretarul Consiliului, și-a conti­nuat joi vizitele pe litoral. In cursul dimineții, oaspeții au vizitat stațiunile Eforie Nord, E­­forie Sud, Mangalia Nord și Man­galia. După-amiază, delegația Comite­tului Național al orașului Praga s-a inapoiat in Capitală. O nouă ședință a Comitetului celor 18 state pentru dezar­mare Campania electora­lă pentru alegerile prezidențiale din Franța Pe scurt, din actuali­tatea internațională Comentariul zilei Forțele patriotice au atacat mai multe o­­biective militare a­­mericano-saigoneze Din noul peisaj al municipiului Constanța. TOVARĂȘUL dm CEAUȘESCU A PRIMIT DELEGAȚIA PARTIDULUI COMUN­ISI DIN AUSTRALIA Joi după-amiază, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar ge­neral al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, îm­preună cu tovarășul Chivu Stoi­ca, membru al Comitetului Exe­cutiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., au primit delegația Partidului Co­munist din Australia, alcătuită din tovarășii Laurie Aarons, se­cretar național al partidului, și Bernie Taft, membru al Comi­tetului Executiv Național al par­tidului, care, la invitația C.C. al P.C.R., face o vizită în țara noastră. Au participat tovarășii Ghizela Vass și Vasile Vlad, șefi de sec­ție la C.C. al P.C.R. In timpul întrevederii a avut loc un schimb reciproc de ve­deri asupra activității desfășura­te de cele două partide. Au fost discutate, de asemenea, proble­me actuale ale situației interna­ționale și ale mișcării comunis­te și muncitorești, exprimîndu-se hotărîrea celor două partide de a dezvolta relațiile de prietenie dintre ele și de a milita pentru întărirea unității mișcării co­muniste internaționale, întrevederea s­a într-o atmosferă caldă, desfășurat tovără­șească. Fără a diminua rolul pe care 1l joacă contribuția personală in bunul mers al treburilor, într-un loc de activitate sau altul, ridica­rea muncii și a rezultatelor ei la adevăratele potențe, la cerințele firești ale timpului, nu poate fi realizată doar prin prezența, de pildă, într-o uzină, a unui direc­tor capabil, a cîtorva cadre teh­nice bine pregătite, active și clar­văzătoare. Nu se poate imagina astăzi un sector de activitate cu rezultate pe adevărata măsură a forțelor pe care le înglobează, cită vreme toți factorii care-l al­cătuiesc nu participă efectiv, cu întreaga capacitate și răspundere, la realizarea dezideratului co­mun. De aici, necesitatea cunoaș­terii reciproce, a nivelării cunoș­tințelor și eforturilor, In sensul ridicării tuturor oamenilor anga­jați în atingerea unui deziderat economic, tehnic sau științific dat, la nivelul elementelor celor mai bine pregătite profesional, celor mai angajate în mecanismul ob­ținerii celor ce vor încununa în final munca întregului colectiv. Despre această trăsătură educa­tivă a procesului de creație mate­rială, despre întrepătrunderea de interese dintre individ și colecti­vitate, despre sudura organică a celor uniți prin profesie, loc de muncă și deziderat, am solicitat părerea cîtorva factori, aflați pe diverse trepte de răspundere și de coordonare a muncii, din cîte­va întreprinderi din județul nos­tru. Sudarea colectivului sta in puterea exemplului personal ■— Nici un colectiv­ mai vechi sau mai tînăr, indiferent dacă cei care-i intră în alcătuire sunt de ordinul zecilor sau miilor, nu se poate lăuda că a pornit de la în­ceput cu o omogenitate perfectă de valori profesionale, de atitu­a­dine față de muncă, de mod de concepe rezultatele muncii, viața de toate zilele, e de părere dulgherul Ignat FABIAN, șeful unei echipe din cadrul șantierului 130 Mangalia-Nord. Acum cinci ani, cînd am venit aici, la Mangalia-Nord, eram o echipă abia formată. Știam foar­te puține lucruri unul despre ce­lălalt, nu ne cunoșteam îndeajuns nici calitățile, nici slăbiciunile. Și aceasta avea să se vadă curînd, la prima solicitare mai serioasă a echipei. Ni s-a cerut să lucrăm un număr mai mare de ore decât cel stabilit. Nevoile șantierului o impuneau. Nu toți oamenii din echipa mea au înțeles necesitatea solicitării. Chiar dacă aceasta în­semna implicit creșterea cîștigu­­lui personal al fiecărui lucrător. Am hotărit totuși să nu cedez. Și împreună cu cîțiva dintre oa­menii apropiați, am continuat lu­crul după plecarea celorlalți, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. După o zi, mai mult de jumătate din cei ce plecaseră imediat după împlinirea celor S ore de lucru rămîneau alături de noi. Peste încă o zi, întreaga echipă. Cred că închegarea unui colectiv trai­nic, care să facă față tuturor si­tuațiilor și încercărilor, depinde in mare măsură de exemplul per­sonal al celui chemat să reali­zeze acest lucru. Și nu mai puțin, in puterea sa de a stărui în e­­xemplu, chiar atunci cind pare să fie foarte puțin înțeles de to­varășii săi de muncă in atitudi­nea sa. — Exemplul personal, ca mod de influențare, de apropiere a co­lectivului, joacă, firește, un rol h­otărîtor, apreciază Ion AN­­DREESCU, comandantul cargou­lui „Oradea“. Aș vrea însă să fa­cem de la capul locului distincție între atitudinea forțată, „de afiș“, care nu reflectă, în chip fidel, în­sușirile reale ale celui ce o a­­doptă și exemplul personal susți­nut de un potențial real. Exem­plul personal este în egală mă­sură o competiție intrinsecă, un proces de perfecționare a proprii­lor însușiri profesionale și psihi­ce, care poate transforma do­rința de a fi urmat într-o reali­tate evidentă. Am trăit acest lu­cru în primul meu voiaj, în ca­litate de proaspăt comandant, pe Buscaia, pe o furtună de gradul 10, care, dată fiind încărcătura nu prea potrivită a navei, ne-a îngreunat și mai mult situația. Știam că în echipajul navei sunt Oameni cu experiență, mulți din­ Nicolae FATU (Continuare in pag. a IlI-a) ANCHETA SOCIALA TU Șl TOVARĂȘII TĂI SIMPOZION La căminul cultural din co­muna Negru Vodă a avut loc un interesant simpozion, în ca­drul căruia participanții au as­cultat expuneri pe temele: „Contribuția poporului român la înfrîngerea Germaniei hitle­­riste. Activitatea P.C.R. pentru mobilizarea eforturilor materia­le și umane în războiul antihit­lerist“, „Participarea Republicii Socialiste România la circuitul economic mondial“. Temele simpozionului au fost susținute de locotenent colonel Vulpe Grigore și Manoliu Radu. Sim­pozionul a fost urmat de un recital de poezie: Ion TUDOSESCU, Negru Vodă SĂ DISCUTĂM ASTĂZI DESPRE:. CERȘETORIA este o plaga a trecutului. Sa nu o încurajam azi! In viața pe care o trăim și o construim astăzi, este firesc să ne fie caracteristice optimismul și dorința de a ne bucura plenar de tot ceea ce creăm, de visurile și de izbinzile noastre. Socialis­mului îi este total străină ideea alienării omului, a înstrăinării a­­cestuia de ceea ce este esență omenească în el. Văzân­d în mun­ca prestată de fiecare, în folosul tuturor și-al său propriu, un te­mei al bucuriei și al echilibrului, ne întristăm cind tovarășului nos­tru de muncă i se întimplă ceva dezagreabil, rău, trist. Și îi dăm, pe măsura nevoilor sale, tovără­­șește, ajutor. Este vorba de soli­daritatea oamenilor însuflețiți de un crez comun, care înțeleg să nu-și abandoneze semenul. Este vorba de un sentiment bărbă­tesc, de susținere morala și ma­terială a celui care are efectivă nevoie de acestea. Se mai intim­­plu. De-aici, insă, și pină la falsa milă drumul e lung... Este, de fapt, diferența între două menta­lități, dintre care una ni se pare nu doar deplasată, ci direct pă­gubitoare, socialmente vorbind. Și iată cazul care ilustrează afir­mațiile noastre: acum citeva zile, lucrători ai miliției și ai Biroului ■ de tutelă și asistență socială de pe lingă Consiliul popular al mu­nicipiului Constanța l-au reținut, pentru cîteva momente, pe Ni­colae Gădoiu, un bătrân de peste 10 de ani, care practica de multă vreme cerșetoria pe străzile ora­șului, prin piețe, pretutindeni. Din piese de cite 15 și 25 de bani, de cite un leu, lăsate în mina în­tinsă, pomana publică a dat, pină către prinz, suma de 96,70 lei. Lângă buletinul de identitate, bă­trinul își notase și totalul sume­lor de bani agonisite in cursul a­­nului trecut. Stupoare: suma se ridică la 13.253 lei, nici mai mult, nici mai puțin... Mai­mat cîștigul unui salariat­ mediu anual al Reproducem o parte din declarația lui N.G.: „Am plecat de acasă, ca in fiecare zi, ca să vizitez ta­rabele de mărfuri. In Piața U­­nirii, văzindu-mă in starea în ca­re sînt — cocîrjat și cu baston — diferite persoane mi-au dat cîte 15 sau 25 de bani, unii chiar lui leu. Alții mă duc la bufet și-mi dau cite un pahar de țuică sau de viu. Mă duc pe unde e lume mai multă, prin piețe, pe la judecătorie. Seara, mă retrag și-mi număr banii. Cîștig zilnic cam 25 de lei“. (Dar i s-au găsit, într-o singură zi, 96 de lei l ~ nn.). Cazul pe care îl dezbatem de­pășește limitele cotidianului, fiind — de ce n-am spune-o? — dintre cele mai delicate. Afirmam, la în­ceput, că orînduirii noastre îi sunt proprii respectul deplin față de om, solicitudinea, înțelegerea cea mai adinc omenească a durerii. In speță, este vorba despre un om care are un fiu salariat și ca­re a încercat în repetate rînduri — nu cu destulă tenacitate, to­tuși, zicem noi — să-și întoarcă părintele de pe drumul vicios pe care a apucat-o. Reținînd preci­zarea că cerșetoria înseamnă ac­țiune pornită în scopul procurării unor venituri ilicite, că este con­trară legilor, că înseamnă fugă de muncă, fiind, ca atare, străină spiritului moralei noastre — și, deci, prohibită — să vedem care este reversul medaliei. Trebuie spus din capul locului că umanismul statului nostru este puternic subliniat și de măsurile care se iau, prin lege, pentru o­­crotirea celor ajunși, dintr-o pri­cină sau alta, in situația de a nu mai putea munci. „In orașul Constanța — ne relatează tova­rășa Elena Constantinescu, șefa serviciului de contabilitate unifi­cată al Consiliului popular muni­cipal — sunt patru cantine de a­­jutor popular. Se servesc trei mese pe zi unui număr de 400 de asistați care pri­vesc, în zilele de sărbătoare legală, pachet in valoarea alocației zilnice. Suma afectată anual finanțării acestor cantine — in afară de salariul personalului de deservire — de Mihai ALEXANDRESCU (Continuare in pag. a­ni-a)

Next