Drapelul Roşu, iunie 1961 (Anul 17, nr. 5106-5131)

1961-06-01 / nr. 5106

Citiți în interiorul ziarului — După o muncă perseverentă (pag. a 2-a) — Cum vorbim, cum scrie( pag. a 2-a­ — O escală înaintea unei întîl­­niri cu mult mai importante. Corespondență din Paris (pag. a 4-a) Cu forțe sporite la întreținerea culturilor! Porumbul se dezvoltă în voie o O—' O'—'O'—O'—O—O'— O'—O'—O Un bărbat cu fața bronzată, a­­«­rămie, pășea rar pe pămîntul rea-0 văii, oprindu-se din loc în loc și­­­ îmbrățișînd cu privirea tarlaua ne-1 sfîrșită de porumb. Ajuns la mar­­­­gine> mai privi o dată cu palma­­ steașină la ochi, bolta cerului pe­­, care începură să se ridice din nou l­a nori cenușii.­­ S-ar putea să avem iarăși sur­­­ prize, tovarășe inginer. Norii ăș­­t­tia...­ i se adresă îngrijorat tovară­­ș­­ui Ioviță Pridac, directorul gospo­­j­­dăriei, șefului secției din Utviniș ° a gospodăriei cu același nume. A­ ți poi, reliă, întrebîndu-1: - Cum stai pe secție ? Azi cît o porumb a mai fost prășit? Unde e î­­n pericol mai mare de îmburuienare? - Prima prașilă mecanică, după­­ cum știți, am terminat-o pe întrea­­­­ga suprafață (524 hectare semănate ) cu porumb pentru boabe și pe 30­0, hectare care au fost însămânțate ( prima dată cu porumb pentru st­­j­loz - n.n.) Pînă aseară am mai­­ făcut și a doua prașilă pe 220 ha. ” Prășitul manual a fost făcut pe­­ 350 ha și azi sigur încă 50 au fost f j1 realizate. Tot discutînd despre treburile s> secției, inginerul i-a arătat directo­­r tu­lui gospodăriei unde este perico­­­­lul de îmburuienare mai mare: pe o tarlaua de peste calea ferată, pe o vreo 30 de hectare din cele 60, ce­­ au mai rămas neprășite. Dar, și pe ăsta îl luăm mîine la rînd - zise el, în concluzie. 1. Apoi se îndreptară împreună­­ spre tarlaua cu pricina. Aici fură­­ întîmpinați de șeful brigăzii a II-a­­ de cîmp. —O­—O—O'—­O­—O'—O'” - Ce zici, tovarășe Kempf, se poate lucra ?­­ Trebuie, tovarășe director. Porumbul nu știe de scuze. Buru­iana crește. Și apoi cu forțele ce le avem și cu cîțiva oameni de la bri­gada a IV-a, îi venim de hac. Mîi­­ne, pe această tarla de 60 ha nici o buruiană n-o să mai rămînă. Pă­­mîntul s-a mai zvîntat. Numai să nu mai cadă ploaia ! ... Soarele își arăta anemic ra­zele prin stratul de nori cenușii, cînd cei doi, după ce au mai dat înconjur tarlalelor au pornit spre altă brigadă. în seara acestei zile de sfîrșit de mai brigadierul de la a IV-a, co­munistul Ion Popovici, a anunțat că brigada sa a terminat prășitul ma­nual al celor 50 ha de porumb. în zilele următoare, primele raze ale soarelui dimineții au găsit hol­da împînzită de oameni. Covorul verde, țesut din buruieni, care a­­copereau într-o bună măsură plan­tele cultivate, își schimba culoarea, în urma sapelor rămînea o întin­dere neagră pe care doar rîndurile de porumb se reliefau. Și lanul de peste calea ferată a fost curățit de buruieni. Plantele respirau ușurat și se bucurau parcă de lumină și căldură. Bilanțul de sîmbătă seara, al secției din Utviniș a fost rodnic. Aproape 400 de hectare cultivate cu porumb au fost prășite deja și manual. Porumbul se dezvoltă în voie. O. ROMULUS Concursul pe țară pentru îmbunătățirea calității pîinii Pîine de calitate cît mai bună în aceste zile are loc la București concursul pe țară pentru îmbunătă­țirea calității pîinii. Această acțiu­ne mare se încadrează în întrecerea ce se desfășoară în toate sectoarele de activitate pentru îmbunătățirea calității. La această întrecere între cei mai buni meseriași, care se des­fășoară timp de 60 de zile, participă și o echipă din întreprinderea noas­tră. Cei cinci tovarăși care formează echipa vor prezenta rețete proprii de producere a pîinii integrale de 1 kg, a franzelelor albe de 750 gr și a sor­timentelor noi de specialități de pa­nificație, care în prezent nu se pro­duc în țară cum ar fi: produs mă­runt de franzelărie cu lapte, mărgari­­nă, zahăr și nucă, căruia i-am dat denumirea de „cornuri de Timișoara“ și pîinea albă cu cartofi, împăturită, denumită „pîine de Banat“ și altele. La concurs au fost trimiși tovarăși cu o bogată experiență în domeniul panificației, majoritatea dintre ei au o îndelungată experiență în muncă. Tov. Petru Călescu, care conduce echipa este brigadier la secția de specialități de panificație și este unul din cei mai buni brigadieri. Schimbul său obține numai produse de bu­nă calitate. Comunistul Călescu ocupă mult de creșterea tinerelor ca­se dre împărtășind din experiența lui de muncă. Și ceilalți tovarăși care formea­ză echipa : S. Păcuraru, M. Orăvi­­țan, I. Buța și D. Rîncu sînt mun­citori cu o înaltă calificare. Concursul a noștri lucrează la început. Tovarășii întreprinderea „Steagul Roșu“. Ei se străduiesc să pună în practică toate cunoștințele, pentru a contribui prin aceasta la efortul depus de partid, pentru a da oamenilor muncii pîine din ce în ce mai bună și pentru a spori continuu numărul de sortimente. FLORIAN CRIȘAN directorul întreprinderii de panifica­ție Timișoara Fruntașii comunei Igriș Pentru a obține o recoltă bogată și în anul acesta, colectiviștii din comuna Igriș, raionul Sînnicolaul Ma­­­­re, au muncit cu mult elan. Cele 847­­ ha cu­­ porumb boabe dintre care no­i siloz, au fost semănate la timpul op­­­­tim. Prașila I s-a făcut pe întreaga­­ suprafață cu sapa rotativă, iar în pre­zent e pe terminate și prașila I ma­­­­nuală. Plivitul păioaselor a fost terminat la timp. Colectiviștii au efectuat și prașila a II-a la floarea-soarelui pe o suprafață de 80 ha, iar la sfecla de zahăr au terminat atît prașila a II-a, cît și răritul. Toate aceste succese reflectă mun­ca organizației de bază P.M.R. și a consiliului de conducere, care au organizat și îndrumat la timp colec­tiviștii în executarea acestor lucrări de mare importanță. Brigadierii Ioan Cristea, Arcadie Jebelean, Ilie Mer­­ce, Efta Puiu, precum și colectiviș­tii Milente Zamfir, loan Lupei, Gheorghe Farcaș, Sofia Cionca și al­ții au stat în permanență în frun­tea lucrărilor. GH. NEGRICIOIU corespondent „Pentru 3.500 litri lapte pe cap de vacă furajată" Căi de sporire a producției de lapte Selecția, furajarea după producție și greutatea corporală a animalelor, retribuția lucrătorilor din sectorul zootehnic după producțiile obținute, s-au dovedit a fi căi eficace prin a­­plicarea cărora s-au obținut produc­ții s­porite de lapte și carne, s-au creat nuclee de animale cu produc­tivitate sporită. Conducîndu-se după aceste prin­cipii, în ultimii doi ani (de cînd a început procesul de selecție), gospo­dăria colectivă din Vinga, raionul Arad, a îmbunătățit necontenit nu­cleele de animale și ca urmare, anul trecut s-a realizat o producție me­die de 3.040 litri de lapte pe cap de vacă furajată de la întreg efecti­vul de 264 de vaci, în anul acesta efectivul taurinelor va ajunge la 883 de capete, din care 382 vor fi vaci cu lapte. La acest efectiv vor fi adău­gate junincile, în momentul de față gestante și alte animale provenite din cumpărări. Pentru anul în curs colectiviștii din Vinga și-au propus să realizeze în medie pe cap de vacă furajată cîte 3.500 litri lapte. La această unitate selecția se a­­plică cu mult succes din anul 1959. Animalele care, deși furajate și îngri­jite în cele mai bune condiții nu reușesc să dea producțiile scontate, sunt eliminate din lut. Produșii vaci­lor cu productivitate sporită, ca de altfel și ceilalți viței, sunt furajați cu rații bine echilibrate, din care nu lip­sesc substanțele nutritive. Se urmă­rește de asemenea prin cîntăriri re­petate, cum valorifică ei furajele și dacă înregistrează sporul de creștere preconizat. Pe parcurs acele exem­plare care nu corespund sunt eliminate de la reproducție și valorificate pe bază de contract. Furajarea, după cum am amintit, se face individual, ținîndu-se seamă de producție, de greutatea corporală, de vîrsta animalului. Junincilor pri­­mipare, care încă nu și-au definitivat procesul de creștere, li se asigură un spor de hrană pentru creștere. Ani­malele mai în vîrstă care au o mare valoare zootehnică nu sînt eliminate de la reproducție. Ele sînt menți­nute mai mult pentru produșii lor și li se aplică o furajare în funcție de posibilitățile acestora de digestie. în rațiile zilnice pe lingă furajele fibroase și cele suculente se adaugă furaje concentrate și săruri mine­rale. în timpul iernii se asigură anima­lelor furajele suculente prin admi­nistrarea la iesle, la discreție, a nu­trețului murat produs din porumb recoltat în faza de coacere lapte­­ceară și a borhotului primit de la fa­brica de zahăr. Vara, de cum pășu­nea devine capabilă să asigure ani­malelor cantitatea de masă verde ne­cesară, atît vacile cît și tineretul tau­rin sunt scoase în taberele de vară. Ing. R. OLARIU (Continuare în pag. a II-a) Cînd nu sînt asigurate brațele de muncă ț In perioada actuală cînd, datorită­­ ploilor repetate, mecanizarea 1 zilor de întreținere a culturilor sacră­­este­­ încă pe alocuri stînjenită de excesul­­ de umiditate din sol, cupare­a conducătorilor principala preo­gospodăriilor agricole de stat trebuie să se în­drepte înspre asigurarea brațelor de muncă necesare prășitului manual (pe rînd). Trebuie menționat faptul că multe unități socialiste din agricultura re­giunii noastre au luat din vreme toate măsurile necesare privind efectuarea atît a prășitului mecanic, cît și a ce­lui manual, fapt care a dus la salva­rea porumbului de pericolul îmburuie­nării. Dar, mai sînt încă și conducă­tori de unități care s-au bazat exclusiv pe forțele mecanice cu care sînt do­tate gospodăriile, fără a ține seama și de necesarul de forțe de muncă în caz de timp nefavorabil. Printre acestea este și gospodăria agricolă de stat din Săcălaz. Această gospodărie are încă un deficit de 355 brațe de muncă, fapt care se explică și prin suprafețele mari de porumb ne­prășite manual (405 ha). Pentru ne­­prășitul manual tovarășii din condu­cerea gospodăriei nu pot avea nici un fel de justificări, deoarece din moment ce s-au prășit mecanic 600 ha din cele 700 cultivate, apoi cu atît mai ușor se putea face și prășitul manual. Și la gospodăria de stat din Semlac din cele 1.776 ha cultivate cu porumb, au fost prășite mecanic 1.400, iar ma­nual doar 700 ha tot din lipsă de asi­gurare din vreme­a brațelor de muncă. Și aici mai trebuie asigurate încă 350 brațe de muncă. Datorită slabei preocupări a con­ducerilor de unități în ce privește asi­gurarea brațelor de muncă, lipsă care reflectă și slaba preocupare în această problemă a Trustului regional Gostat (director tovarășul Ovidiu Pop), la multe gospodării, dacă nu se iau mă­suri urgente, porumbul va fi invadat de buruieni și ca atare producția peri­clitată. Acest lucru se prevede la G.A.S. Sculea, Percosova, Buziaș, Tirol, Liebling și altele. Față de această situație se impune luarea de urgență a unor măsuri grab­nice privind contractarea brațelor de muncă și organizarea întrajutorării între gospodăriile colective care au excedent de brațe de muncă și gospo­dăriile agricole de stat învecinate. Conducerea Trustului regional Gostat și conducătorii fiecărei gospodării ră­mase în urmă la prășit trebuie să pună pe prim-plan problema prășitului ma­nual, a salvării porumbului de perl­elul îmburuienării. I­I Sosirea în Capitală a președintelui Indoneziei dr. SUKARNO Președintele Republicii Indonezia,­­ dr. Sukarno, a sosit miercuri în Ca­­­­pitală. înaltul oaspete face o vizită de prietenie în țara noastră. [ Președintele Indoneziei este înso­­­­țit de miniștri și alte persoane ofi­­f­iciale, de ziariști. La ora 12, avionul cu care călăto­­­­rește președintele dt­ Sukarno, escor­­­­tat de avioane cu reacție romînești, și-a făcut apariția deasupra aeropor­­­­­tului Otopeni. Numeroși bucureșteni au venit să salute pe înaltul oaspete. Pe aeroport erau arborate drapelele de stat ale R.P. Române și Republicii Indonezia. Alături de portretele președintelui Republicii Indonezia, dr. Sukarno, și președintelui Consiliului de Stat al R.P. Romíne, Gheorghe Gheorghiu- Dej, era scrisă în limbile indone­­ziană și romînă urarea : „Trăiască prietenia între poporul indonezian și poporul român !“. în întîmpinarea președintelui dr. Sukarno pe aeroport se aflau tovarășii președintele Gheorghe Gheorghiu-Dej, Consiliului de Stat al R.P. Române, Ion Gheorghe Maurer, președintele Consiliului de Miniștri al R.P. Române, Gheorghe Apostol, prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Ștefan Voitec și Avram Bunaciu, vicepreședinți ai Consiliu­lui de Stat, general de armată Leon­­tin Sălăjan, ministrul Forțelor Armate, Corneliu Mănescu, minis­trul Afacerilor Externe și alte per­soane oficiale. Au fost de față Sukrisno, amba­sadorul Republicii Indonezia la București și membrii ambasadei, ti­neri indonezieni care studiază in țara noastră, precum și Pavel Silard, ambasadorul R.P. Romano la Dja­karta. în aplauzele celor prezenți, înal­tul oaspete a fost întîmpinat la co­­borîrea din avion de conducătorii statului nostru. Președintele dr. Su­karno se salută cordial cu tovarășii Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ion Gheorghe Maurer. Comandantul gărzii de onoare a­­liniate pe aeroport a prezentat ra­portul președintelui dr. Sukarno. Au fost intonate imnurile de stat ale Republicii Indonezia și R.P. Române. Președintele dr. Sukarno, împre­ună cu tovarășul Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej, au trecut apoi în revistă garda de onoare. După ce oaspetelui i-au fost pre­zentate persoanele oficiale venite în întîmpinarea sa, cei prezenți au pri­mit defilarea gărzii de onoare. Un grup de pionieri au înconjurat pe înaltul oaspete și persoanele care îl însoțesc, oferindu-le flori. Apoi, dr. Sukarno a luat loc în mașină, împreună cu tovarășii Gheor­ghe Gheorghiu-Dej și Ion Gheorghe Maurer. Coloana de mașini, însoțită de o escortă de motocicliști, s-a în­dreptat spre reședința rezervată înal­tului oaspete. Pe traseu, numeroși bu­­cureșteni au salutat pe președintele Indoneziei. (Agerpres) ■­ui­un 11111111 iii­iun­uiuuiluuuiiuuui (Citiți în pag. a IV-a relatări des­pre vizita președintelui Indoneziei, dr. Sukarno în București). 1 linie - Ziu inm­ardială a copilului Copilărie fericită, bucuria de a­­ trăi vremurile noastre noi, iată ce­­ exprimă zîmbetul acestei fetițe.­­ Ea ține în mîini, cu gingășie sim­­­­bolul păcii, bunul cel mai de preț al întregii omeniri pentru apărarea­­ căreia luptă oamenii cinstiți de pretutindeni. Drum deschis tehnicii noi în fața constructorilor de mașini-u­­nelte din Arad stau sarcini multiple. Una și cea mai importantă este îm­bunătățirea calității mașinilor. Studiind cu multă atenție și spirit de răspun­dere documentele partidului, colectivul nostru a pornit cu hotărîre la înfăptui­re acestei sarcini. FOLOSIND TOATE POSIBILITAȚILE Ce trebuia făcut ? A îmbunătăți ca­litatea unei mașini impune în primul rînd a ridica tehnicitatea ei, a o rea­liza prin procedee tehnologice noi. Cu alte cuvinte a promova tehnica nouă. Pornind de la această idee s-a por­nit o acțiune hotărîtă pentru perfec­ționarea procesului de producție, intro­ducerea unei tehnologii noi. Fabrica noastră a fost și continuă să fie înzestrată cu mașini noi, de înaltă tehnicitate. Aceasta asigură fără îndoială condiții mai bune de a rea­liza produse de înaltă precizie. Dar pentru a fi în pas cu tehnica nouă, noi nu ne limităm numai la utilajul mo­dern ce-l primim. In uzină se dă toată atenția ridicării performanțelor mași­nilor vechi, aplicării tehnologiei noi in procesul de producție. Colectivul uzinei a luat o serie de măsuri în vederea modernizării și mecanizării anumitor mașini mai vechi — ca de exemplu: mecanizarea avansului rapid transver­sal la mașina de rectificat ghidaje, mo­dernizarea mașinii pe care se face rec­tificarea conului arborelui principal. Mașina de găurit, orizontal a fost mo­dernizată, prin adaptarea unui agregat multiax, iar mașinii de rotunjit dan­tură i s-a ridicat productivitatea cu 50 la sută etc. O serie de strunguri vor fi moder­nizate contribuind atît la ridica­rea productivități mașinii, cît și a teh­nicității ei. Piesele produse cu ajuto­rul lor sînt mai precise. O importantă preocupare a noastră a fost aplicarea unor procese tehnologice avansate. Astfel, s-a pus în funcțiune un agregat de medie frecvență pentru călirea superficială a pieselor din oțel. Tot o metodă nouă de călire a fost aplicată și la arborele principal. Acum această operație se realizează electric prin contact. Un colectiv experimen­tează un agregat multiax pentru gău­rile carcaselor. Aplicarea acestuia va aduce pe lîngă o productivitate ridi­cată și o îmbunătățire simțitoare a ca­lității pieselor prelucrate. TEHNICA NOUA: RANDAMENT SPORIT ȘI ECONOMIE DE TIMP ȘI MATERIAL O preocupare deosebită a colectivu­lui întreprinderii este îmbunătățirea tehnologiei în vederea reducerii adao­surilor de prelucrare, respectiv reduce­rea consumului de metal. Astfel, s-a studiat fiecare reper în parte pentru a-l încadra în dimensiuni minime. Un exem­plu în acest sens este tehnologia mo­dificată a prelucrării port-cuțitului strungului S­3. Pentru aceasta s-a ce­rut furnizorului un profil pătrat, în to­leranțe mai restrînse și bare drepte. La această piesă se obține o reducere a consumului de oțel de 2 kg pe bu­cată. Prin introducerea croirii com­plexe a tablelor s-a redus consumul de tablă cu 8 kg pe produs. Matrița­­rea închisă la 26 repere, majoritatea roți dințate, a contribuit de asemenea la reducerea consumului de oțel aliat cu 18 kg pe produs. Aceste realizări con­stituie un îndemn să muncim și mai bine, să promovăm ,cu curaj și alte me­tode. Dintre metodele avansate ce vor fi introduse în viitiorul apropiat amin­tim broșarea canalelor de pană în bu­tuci înlocuind astf­el mortezarea, apli­carea capetelor multiax la găurirea simultană a mai multor găuri. Aceste capete fiind reglabile pot fi utilizate la o serie de repere­ similare. Procedeul de răzuire a roților dințate va reduce considerabil timpul d­e lucru și va mări precizia roților din state mai ales cînd se aplică concomitent cu călirea dan­turii prin curenți de înaltă frecvență. CADRE CU ÎNALTA CALIFICARE Se știe că tehnica nouă nu poate fi folosită și stăpînită decit de cadre calificate, cu o bună pregătire tehnică, atît din punct de vedere teoretic cît și practic. Această pregătire profesională a cadrelor este un proces de lungă du­rată, ea nu se poate dobîndi în cîteva luni, ci necesită o perfecționare conti­nuă. Colectivul uzinei noastre s-a stră­duit să găsească acele forme de edu­care și instruire care dau cele mai bune rezultate. In primul rînd faptul că uzina a fost dotată cu mașini noi a impus in­ginerilor și tehnicienilor noștri să stu­dieze funcționarea acestora, să elabo­reze tehnologia adecvată pentru prelu­crarea pieselor pe aceste mașini. A­­ceasta a contribuit la îmbogățirea cu­noștințelor lor profesionale. Muncitorii care lucrează pe aceste mașini moderne au trebuit să-și însușească corecta mînuire și buna în­treținere a lor, ceea ce a dus la ridi­carea nivelului lor tehnic și profesio­nal. O altă metodă de ridicare a nive­lului pregătirii profesionale este orga­nizarea schimburilor de experiență. Astfel, a avut loc un schimb de expe­riență cu demonstrație practică în sco­pul aplicării în producție a plăcuțelor minera­le­ ceramice. O contribuție însemnată în organi­zarea acestor schimburi de experiență a dat-o organizația A.S.I.T. Astfel, cu sprijinul consiliului local al sindica­tului și al filialei A.S.I.T.­Arad s-a or­ganizat schimbul de experiență cu 30 de ingineri, tehnicieni și inovatori de la uzina „înfrățirea“ din Oradea și întreprinderea „Electromotor“ din Ti­mișoara. Alte schimburi de experiență ALEXE SOOS ! .....".......... 1­1­­-­* I (Continuare în pag. a II-a) i O&col o, unde va.h.& ac;v&a... j care 0 vre '1’ Dănuț ? VLIM - Pe asta, mămico, í II spuse copilul pe un­­ ton cu care numai 1 copiii pot vorbi. Știi, mămico, to­­­­tu-i „adevărat". Are timbre, ștam­pilă .. . Știi de ce o vreau ? N-am­­ fost niciodată „poștaș".­­ - Pot să o desfac să văd, tova- 1 rășă vînzătoare ? - Desigur ! 1 - Stai, mămico, să-ți arăt.­­.­­ - Îmi arăți acasă. ! - Mă lași să o duc eu ? ! ★­­ - Tovarășă!, se adresă o fe­­­meie cu o fetiță în brațe, vinză­­t­­oarei, vă rog, o „ilustrație cu 1 ; animale". La vederea ei fetița începu să bată din palme de bucurie. 1 - Ce-i asta Lenuța ? întrebă mama, arătând fetiței un desen. - Gîs­ca. - Dar asta ? - Cățelu ! - Ăsta ? - Porumbelu'! - Spune, pa­ce! - Pa­ce! răspunse fetița. Am privit în urma celor două mame ; fericitul prima ducea de mină pe „poștaș", cealaltă își apropiase fața de obrazul tranda­firiu al fetiței care rămăsese cu desenul porumbelului strîns la piept, învățase încă un cuvînt. Un cuvînt pe care nu-l va uita nicio­dată. Momentele zugrăvite s-au pe­trecut la „Librăria noastră" nr. 2. Am socotit că, fiind 1 Iunie, Ziua internațională a copilului, care copiilor patriei li s-au zi în făcut atîtea cadouri, atîtea bucurii, ar fi poate bine să ilustrăm în cîteva rînduri și aspecte din munca celor care le-au făurit. Cu acest gînd, iată-ne la secția de jucării a între­prinderii poligrafice din Timișoara, b­a aici începe, mi-a spus tova­rășul^ Adalbert Stark „procesul de fabricație . Din bucățelele acestea de carton se fac cuburi, din „bas­mele în bucățele". Cartonașele patrate vor fi ilustrații cu animale, prima jucărie „didactică" pentru copiii care abia învață să vorbească. Jucîndu-se cu ele ei capătă cunoș­tințe despre animalul desenat, învață să-l numească. Este prima jucărie și, de aceea, este și cea mai simplă. Am pornit pe urmele cartona­șului care va deveni „cea mai sim­plă jucărie", prima jucărie „di­dactică". ROZÁLIA CSÁNYI, lipește o fîșie de hîrtie pe marginea carto­nului și îl lasă pe banda rulantă din față, tovarășa MARIA COS­TA unește, prin bucățele de pînză, șapte cartonașe. In sfirșit, pe cele 14 fețe ale cartonașelor sunt lipite desenele de animale. Am urmărit confecționarea al­tor jucării. Brigada U.T.M. frun­tașă, condusă de ANA LECA, lucra la două jocuri noi: „O în­trecere între iepurași“ și „Hip, hop". MARIA CAUTĂ mi-a spus: „Acestea sunt pentru cei „mari", care poartă de-acum cra­vată de pionier. Pentru cîrdurile de „șorțulețe azurii", avem ju­căriile pe care le vedeți aici, „vrei să lucrezi frumos ?", un joc prin care se educă dragostea față de frumos a fetițelor". Aici, în această lume a jucării­lor, „Capra cu trei iezi", poves­tea plină de duioșie a lui Creangă, nu începe cu „a fost o dată", ci parcă se înfiripă aevea.­­ Jucăria, oricare ar fi ea, trebuie să corespundă întrutotul normei de calitate, să fie frumos colorată, instructivă, trainică și în același timp ieftină, mi-a spus , Iuliana Kiss.­­ Priveam mîinile îndemânatice­­ ale acestor făuritori de bucurii:­­ trăgeau linii, alegeau culori vii,­­ plăcute Magdalena Raicu, una din­­ cele peste cincizeci de muncitoare,­­ cîte sunt în secție, lipea pe un­­ carton o imagine cu scene din „Ca­­m­pra cu trei iezi" . Am observat în­­ mișcările ei acea bucurie cu care­­ numai mamele fac jucării copiilor. ( Privea imaginea cu căldura dată de ] plăcerea de a oferi bucurii copii­­i­lor. Am întrebat-o : - Aveți copii ? - Da­­r Mi-a arătat o fotografie, îmi­­ zîmbea o față neobișnuit de ase­­­­mănătoare cu cele văzute în libră­­­­rie. Aveau parcă același zâmbet,­­ aceiași ochi ca la fetița cu un po­­rumbel în brațe, care surîde de pe­­­ufișul simbolic de „1 Iunie", prinș­i pe peretele secției... « N. BĂDILESCU ^

Next