Drapelul Roşu, septembrie 1962 (Anul 18, nr. 5496-5520)

1962-09-02 / nr. 5496

2 După cel de-al IV-lea concurs regional al artiștilor amatori Cei mai buni din 45.000 Ce­l de-al IV-lea concurs regional care a început in februarie 1962, a antrenat 2.567 formnafii artistice cu peste 45.000 de artiști amatori. După desfășurarea etapei finale, la care au participat cele mai formații artistice de amatori ale sindicatelor, așezămintelor culturale și bune ale cooperativelor, juriul a stabilit următoarele rezultate: CORURI : a) ale sindicatelor : I. Casa de cultură a sindicatelor Reșița și O.C.L. „Victoria“ Lugoj ; II. C.F.R. Timișoara ; III. Uzina de strunguri din Arad; b) ale caselor de cultură ; I. Casa de cultură „Ion Vidu“ Lugoj­; II. Casa raională de cultură Ca­ransebeș și Sînnicolaul-Mare ; III. Casa raională de­ cultură Oravița; c) ale cămi­nelor­­ culturale ■ I. Marga, raionul , Ca­ransebeș ; II. Lenauheim, Sînnicolaul-Mare și Șiria-Arad ; III. Sintești-Făget. d) ale cooperativelor: II. Igiena-Timișoara și Munca-Lugoj. BRIGĂZI ARTISTICE DE AGITAȚIE. a) ale­ sindicatelor : I. T.R.C.L.B. Timi­șoara ; II. I.G.O. Lugoj ; III. Șantierul naval Orșova și Hala nouă-Reșița. b) ale caselor de cultură : III. Bozovici. c) ale căminelor culturale : I. Babșa-Lugoj și Cuvin-Lipova ;­ II. Dalboșeț-Bozovici ; III. Uivar-Timișoara și mențiune : Gaiul- Mic-peta. c) ale cooperativelor : I. Igiena- Timișoara ; III. Munca-Lugoj și Bîrzava- Reșița. FORMAȚII DE DANSURI POPULARE; a) ale sindicatelor : I. Oțelul Roșu-Ca­­ransebeș ; II. „Bega“-Timișoara ; III. „Teba“-Arad; b) ale cooperativelor: I. Artex-Arad ; II. Incălțămintea-Timișoara; c) ale căminelor culturale : I. Seceani- Arad ; II. Mehadica-Orșova și Vălișoara- Caransebeș ; III. Gornea-Moldova-Nouă și Ionel­ Timișoara. d) ale caselor de cul­tură : II. Sînnicolaul-Mare. BALET : I.­I. Fonaghy Timișoara. FANFARE: a) ale sindicatelor : I. Clubul C.F.R. Timișoara ; II. Casa de cultură Reșița ; III. Oțelul-Roșu; b) ale căminelor cultu­rale : I. Lăpușnicul-Mare-Bozovici și To­­polovățul-Mare-Lugoj ; II. Ionel și Peciul- Nou-Timișoara. TARAFURI; a) ale sindicatelor : I. I.G.O. Timișoa­ra ; II. Oțelul-R­oșu ; III. Casa de cultură a sindicatelor Reșița; b) ale caselor de cultură : I. Caransebeș și Făget ; II. Oravița ; III.­ Lipova. c) ale căminelor culturale : I. Firiteaz-Arad, Diniaș, Bereg­­săul-Mic-Timișoara; II. Lenauheim-Sînni­­colaul-Mare ; Tamburașii din Socol-Mol­­dova-Nouă, fluierașii din Valea Bolvașnița- Orșova. ORCHESTRE DE MUZICĂ UȘOARA. a) ale sindicatelor : I. Clubul C.F.R. Ti­mișoara ; II. Teba-Arad ; mențiune: Nă­drag-Lugoj; b) ale căminelor culturale ; I. Tudor Vladimirescu-Arad; c) ale caselor de culturi ; I. Sînnicolaul-Mare. SOLIȘTI VOCALI : a) ai sindicatelor : I. I­ica Teodor C.F.R.-Arad; Eugen Velea, C.F.R.-Oravi­­ța; II. Nica Achim-Oțelul-Roșu și Oiță Ina, C.E.C.-Timișoara ; III. Irina Dără­­ban. Casa de cultură a sindicatelor din Re­șița, Livia Zlcău, Clubul C.F.R. Timișoara; b) ai caselor de cultură : I. Maria Bulgăr- Lipova ; II. Maria Pitic-Bozovici ; III Adriana Leneș-Sînnicolaul-Mare ; men­țiune : Enache Ciuru-Orșova. c) ai cămi­nelor culturale : I. Anica Adam, Maidan- Oravița, Cornel Vesălău, Gladna Romînă- Făget ; II. Eugenia Tudor, Vălișoara-Ca­­ransebeș ; III. Rodica Popescu, Tincova- Caransebeș, Stana Popa, Iablanița-Orșova, Slavin Comanov, Diniaș-Timișoara. SOLIȘTI INSTRUMENTIȘTI: a) ai sindicatelor : I. Gheorghe Spiridon; Casa de cultură a sindicatelor-Reșița, Mo­­lin Cîrpaci, C.F.R.­Caransebeș și Pavel Roșu, I.G.O. Timișoara ; II. Nicolae Stanciu-Oțelul­ Roșu și Ion Constantin, I.G.O.T. ; III. Iosif Dantner-Tricoul Ro­­șu-Arad; b) ai caselor de cultură : I. Me­­deia Gheorghe-Oravița ; II. Gheorghe Giura-Lipova ; III. Gheorghe Micota-Fă­­get și Petru Păpuc-Lipova. c) ai căminelor culturale : I. Petru Goian, Răcăjdia-Ora­­vița ; II. Procopie Otescu, Remetea Luncă- Făget ; III. Ion Suteanu, Satchinez-Sînni­­colaul-Mare. DRAPELUL ROȘU La școala cîntecului popular Dirijorul fanfa­rei căminului cultural din lavățul­ Mare, Topo­­raio­nul Lugoj, a fost la faza finală a ce­lui de-al concurs artistic IV-lea re­gional, un om în putere, „cu părul cu sarea din adîn­­cul minei scoasă“, cum spune poetul. Stăpînea formația cu mînă sigură, iar sunetul curat, armo­nia și nuanțarea interpretării arătau o muncă îndelungată de sudare a colectivului de artiști amatori. Dacă îl cunoști mai îndeaproape pe dirijorul fanfarei colectiviștilor din Topolovățul-Mare își dai seama că me­ritul cel mare se datorește muncii lui îndelungate în frun­tea acestei formații de entuziaști ai cîntecului. Ion Peri, căci despre el e vorba, e brigadier la sectorul zootehnic al colectivei și dirijează fanfara de mulți ani, încă din 1938. La început doar el putea descifra notele. Dar munca de la repetiții a devenit o adevărată școală a cîntecului popular. Ion Peri a instruit pe toți orchestranții, iar astăzi cu toții pot descifra partitura. Desigur că de aici se trage, întîi și întîi, sunetul melodios și deplina armonie a instru­mentelor. Dar au urmat alte repetiții, îndelungate repetiții ale Cîntecelor, le-a venit în ajutor prof. Dimitrie Stan, artist emerit, și alți profesori ai Școlii populare de artă din Lugoj. Și fanfara s-a împrospătat, alături de Ilie Constan­tin, Iovi Mircea, Viorel Boldurean și alții din vechea gene­rație, cîntă la fanfară Dionisie Crîsta, Dionisie loanovici, Constantin Lazăr, colectiviști, Ion Coșariu, tractorist. Acesta din urmă, un talent viguros, și alții ca el, a învățat mînui­­rea instrumentului la Școala populară de artă din Lugoj. De altfel, pe lîngă fanfară se face o adevărată școală de muzică. Elevul Ilie Rusu, de la școala medie de muzică din Timișoara, aici, în fanfară, a învățat notele și și-a dez­voltat aptitudinile. Alți 12 tineri școlari se pregătesc ca „rezervă" a fanfarei. Peste 2—3 ani vor apărea și ei în fața pupitrelor. Și-aduce aminte Ion Peri cum a început să se în­jghebe fanfară în comună. Instrumentele noi pe care le au, le-au fost date premii de către puterea populară, ca răsplată a dragostei lor pentru cîntec. Nu mai vorbim de multele diplome și premii onorifice, obținute la diferite concursuri. Ce-i drept, au fost și unele perioade m­­ai grele. L­a ultimul concurs pe țară, fanfara nu s-a mai clasat, ca altă­dată, pentru finala de la București. Unii „fanfariști“ au fost dezamăgiți și n-au mai venit la repetiții. Dar și cu acel prilej, dirijorul s-a dovedit același pedagog iscusit și grijuliu. Și discutînd cu fiecare, vechea descurajare s-a risipit. Acum iată-i din nou laureați pe „fanfariștii“ din Topolovățul­ Mare. „Vedeți dv. — zicea dirijorul lor — eu pe fiecare cîntăreț din fanfară îl privesc ca pe un fecior alipeț și de fiecare mi-i drag. Caut să-l învăț tot ce știu și să cer și ajutorul altora. Fără asta nu este reușită în muzică“. ...Și cu asemenea gînduri fanfara va fi și de înainte cîntăreață a vieții noi pe care, îndemnați de partid, și-au făurit-o colectiviștii. Prin modestie și muncă îndîrjită ! Ț u­n om de sta­­tură înaltă, cu ochi scînteie­­tori și mereu cu zîmbetul pe buze. Are 45 de ani, este Teodor Ilica, talentat artist a­­mator, interpret al cîntecelor noas­tre populare. încă de mic copil a în­­­dragít doinele. In 1957 a absolvit Școala populară de artă din Arad. Astăzi, în repertoriul său figurează 103 cîn­tece din folclorul nou. Spune un cîntec care îi aduce totdeauna ropote de aplauze: „Azi ne înflorește țara ca bujorii primăvara/și sunt fericit Mărie/cu tine-n gospodă­rie./Fericit e tot poporul/cît belșug a dat ogorul./ Colectiva-i ca o floare. / Hai să-ntindem hora mare. / Cintecele lui inspirate din viața noastră nouă scot în evidență bucuria vieții noi, belșugul și bunăstarea colectiviștilor, a tuturor celor ce muncesc. d­l . Să reținem și faptul că solistul vocal Teodor Ilica de la Clubul C.F.R. Arad își compune singur majoritatea textelor, pe melodii bănățene și ardele­nești. Și cîntă mereu mai bine, mereu mai frumos. Pe cînd era copil, într-un sat de pe Crișul Alb, păștea vitele satului. Maică-sa socotea atunci, după o veche credință populară, că dacă băiatul ei va bea apă din clopoțelul turmei, va avea glas de zori bun. Dar Teodor Ilica a reușit să-și cultive talentul numai în anii noștri liberi. El a înțeles că numai munca îl va ajuta. De aceea a urmat cursurile școlii populare de artă. De aceea exersează atît de mult. Și succesele n-au întîrziat. La concursul din 1959 a fost clasat, ca solist­ vocal, pe locul 1 la București. In anul 1961, de asemenea, s-a clasat primul pe regiune, iar la cel de-al VI-lea concurs pe țară al artiștilor amatori a primit o mențiune. Acum, la concursul al IV-lea al artiștilor amatori din regiune s-a clasat din nou pe locul I. Paralel a urmat și drumul său în profesie. In 1945 Teodor Ilica era frînar la C.F.R. In producție ma­nifesta hărnicie și pasiune, el a fost trimis la diferite școli. Azi este impiegat de mișcare, fruntaș în stația Șeilin. Contribuie zi de zi la siguranța circulației trenurilor. E punctual în muncă și conștient de dato­ria ce-i revine. La cererea sa comuniștii, analizîndu-i activitatea, l-au primit în 1958 în rîndurile lor. De atunci încoace se străduiește să nu dezmintă încre­derea tovarășilor lui de muncă. El și-a propus să învețe cu și mai multă voință, să se inspire din me­diul muncitoresc și să cînte din inimă în fața specta­torilor care-l aplaudă, ca solist, cu atîta dragoste și simpatie viața nouă din zilele noastre. Are voință și cu modestia ce-l caracterizează va izbuti și de acum înainte. SE ȘI ANUNȚĂ PRI­MUL TURNEU AL NOII STAGIUNI . Tea­trul de C­omedie din Bu­curești va prezenta la Timișoara, în zilele de 6 și 7 septembrie, spectacolul cu care a repurtat un strălucit succes : „Celebrul 702“ de Al. Mirodan, cu Ra­du Beligan în rolul principal. SEARĂ LITERARĂ. • La colțul roșu al secției „finisaj II“ a Uzinelor de vagoane din Arad a avut loc o reușită sea­ră literară închinată marelui nostru poet cla­sic, Vasile Alecsandri Cu acest prilej, tovară­șul T­rang, directorul clubului, a vorbit des­­pre­ creația poetului iar utomistul Ilie Buzu­ra, artist amator, a re­citat mai multe poezii, printre care „Sergentul „Doina“, „Plugul bles­temat“. Cu concursul lui Francisc Ackermann, actor amator, a fost in­terpretat și înregistrat pe bandă de magneto­fon un crîmpei din tea­trul satiric a lui Alec­sandri, sceneta „Cleve­tiri ultrademagogul“. Au luat parte cu acest pri­lej numeroși muncitori și tehnicieni din secția amintită. (Mihai Hrin­­cu). * UN CLUB NOU. Con­ducerea întreprinderii de gospodărie raională Caransebeș a amenajat și pus la dispoziția ar­tiștilor amatori un local spațios pentru club. Aici în timpul liber au loc repetițiile formațiilor artistice și sunt organi­zate și alte activități cultural-educative. Formațiile artistice pe lângă faptul că au dat numeroase spectacole în localitate, s-au depla­sat și în comunele raio­nului, la Lacul, în cen­trul muncitoresc Rus- N­O­U TAT­­­­ chița, la Zorlențul-Mare etc. Din rindul salaria­ților s-au ridicat talente noi: Dora Ivănescu, Gheorghe Tănase, elec­tricieni, Maria Murara, Gheorghe Gurgu, mun­citori și alții, fruntași în producție și munca cul­turală. (Nicolae Pîrvu). ■k ...ȘI UN NOV CĂ­MIN CULTURAL. Țăra­nii colectiviști din co­muna Șanovița au mun­cit cu entuziasm la con­strucția noului cămin cultural. Noul cămin este în­zestrat cu o sală moder­nă, spațioasă, bibliotecă, sală de lectură, precum și o scenă încăpătoare. La inaugurare a avut loc un bogat program artistic. Activitatea culturală din raionul Sînnicolaul-Mare în cifre % în primul semestru al anului au fost susținute 287 de conferințe, au­diate de peste 66.500 participanți. Din­tre acestea 157 de expuneri au fost cu caracter social-politic, în aceeași pe­rioadă, brigăzile științifice au efectuat în raion 76 de deplasări, majoritatea în fața colectiviștilor. (­­ Așezămintele culturale găsesc for­me tot mai nimerite pentru a veni în sprijinul G.A.C. în aceeași perioadă au avut loc 2.418 acțiuni de masă, ținute în fața a 210.971 oameni Dintre acestea, 56 au fost ai muncii, concursuri „Cine știe, cîștigă" în majoritate pe teme agricole, 73 de jurnale vorbite, 24 seri de calcul, 33 seri de întrebări și răspunsuri, 172 șezători literare, 120 seri tematice, 42 călătorii pe hartă, 27 seri închinate fruntașilor, 71 de expo­ziții, 200 de acțiuni cu filmul etc. În lunile ianuarie—iulie, forma­țiile artistice de amatori au prezentat peste 569 programe prin spectacole, în fața a 166.901 spectatori. Cele mai multe deplasări le-au avut căminele culturale din Terem­ia-Mare, S­ cnauheim, Sînpetru-Mare, Comloșul-Mare, Cenad, Nerău. La fazele celui de-al III-lea Festi­val bienal „I. L. Caragiale“ au parti­cipat din raion 221 de formații drama­tice, cu 3.593 artiști amatori. t/,/,///////////////////////////ys/////'///S///////SS/////S////S/S/S''S'SS/,'"//'/"////''"''^^^t^-//^'f^~ INSTRUCTORII ARTISTICI în aceste zile, in orașul Timișoara se desfășoară, cu concursul Casei regionale a creației populare și al școlilor populare de artă, cursuri cu instructorii formațiilor artistice de­­ amatori ale așeză­mintelor culturale din regiune. La Școala medie de muzică și arte plastice au loc cursuri cu dirijorii de coruri. ÎN CLIȘEU , Dirijorul corului din comuna Lacul, rezolvînd împreună cu lectorul cercului, tov. prof. Dimitrie Stan, artist eme­rit, o problemă de dirijat coral; în felul acesta, cursanții îmbină expunerea teoretică cu exercițiile practice. « « Carnet plastic Viața colectivei, în lucrările l­­­­ artiștilor amatori . Casa raională de cultură din Aradul-Nou a fost deschisă re­cent expoziția raională de artă plas­tică în cadrul celui de-al lll-lea Festi­val bienal de artă plastică de amatori. Serii Tiafariî sunt în majoritate colecti­viști din satele raionului. Sub penelul și condeiul lor peisajul ogoarelor în­frățite a primit lumină și culoare de la însăși oamenii muncii care-l schimbă zilnic și-l înfrumusețează. Omul din acuarelă este viu, adevărat, cu privi­rea lui liniștită și dîrză. Vibrează pri­veliștea satului colectivizat, peisajul și natura statică primesc o semnifica­ție nouă, prin subiectul ales. Caut identitatea artiștilor în semnă­turi. Traian Chevereșan, învățător din Șiria, e prezent cu multe portrete, exe­cutata în cărbune. Tematica creației sale o constituie viața satului colecti­vizat. „Colectivistul Gheorghe Petica“, „Activist cultural“ și altele dovedesc măiestrie artistică afirmată cu răbdare, cu muncă și simplitate. în lucrarea „Colectiviștii întorcîndu-se de la cîmp“ se distinge bine pe fețele lor bucuria muncii împlinite. Cu bună intui­ție psihologică, Traian Chevereșan realizează o pictură de frumoase sen­sibilități. De asemenea și „Prima pra­­șilă la porumb“ ne dezvăluie un crîm­pei din munca entuziastă de pe ogoa­rele fără haturi, iar „Casă nouă din Șiria“ reflectă noile condiții de viață., Cu o tematică legată de viața nouă, operele artistului amator vorbesc des­pre participarea acestora la munca cîmpului, la marile prefaceri socialis­te ale agriculturii noastre. Un alt artist amator, colectivistul Ioan Torma,din Dorobanți, completea­ză expoziția cu două lucrări „Ferma de vaci“ și „La recoltat cu combina“, sugerînd o priveliște cu un lan de grîu în care navighează o combină, luminată de soarele verii. Autorul dis­pune de sensibilitate și de o paletă bogată în culori. Viața colectivei e surprinsă în momentele ei obișnuite, la care colectivistul Ioan Torma par­ticipă zi de zi.­­­ • Pe aceeași linie se remarcă și cele două compoziții, „Recoltatul stufului“ și „Arătura a doua“, de Avram Iancu din Orțișoara, lucrări care dovedesc îndemînare și sensibilitate coloristică; tema e clară: folosirea resurselor na­turale și îmbunătățirea recoltei prin introducerea metodelor tehnice. Inspi­rate din mediul agricol sunt și lucră­rile semnate de Nicolae Blesz („Zi de odihnă"), de colectivistul Ion Bugurea­­nu („In emurg“), de muncitorul Iosif Keller din Orțișoara („Natură moartă"), Ioan Dudaș, colectivist din Macea („Au­toportret“, Julipani“). Acesta din ur­mă ar fi putut aborda și tema actua­lității satului colectivizat, nu numai natura moartă, dat fiindcă lucrează direct pe ogoarele colectivei.­ Ar fi necesar ca asemenea expoziții și pe teme diverse să fie inaugurate și în satele regiunii, cu sprijinul Casei regionale a creației populare și al caselor raionale de cultură. Apoi, ca vi­zitator, te întrebi nelămurit: de ce la Aradul-Nou această expoziția e des­chisă numai de la orele 7—15, știind că majoritatea oamenilor muncii dimi­­neața sînt la muncile cîmpului sau în uzine. AL. STEPANESCU Ansamblul artistic al tineretului din Timișoara, îndrumat de comitetul orășenesc U.T.M., se afirmă ca o formație în plină dez­voltare. ÎN CLIȘEU : Moment de la o repetiție, cu o parte din echipa de dansuri populare a ansamblu­lui. Priul program Orchestra de muzică ușoară a casei de cultură din șița, cea mai tînără formație ve­de amatori înființată recent, a zentat la Reșița în premieră pre­un frumos program de muzică ușoa­ră care s-a bucurat de mult suc­it»» 0 „Scrisul bănățean" nr. 100 C­u numărul apărut în luna august revista timișoreană își sărbăto­rește al treisprezecelea an de existen­ță. Revistă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R.. Scrisul bănățean Îndeplinește aici, la Timișoara, rolul unui important factor de cultură; în jurul ei s-au gru­pat, în acești ani, scriitorii regiunii noa­stre. S-au ridicat talente scriitoricești care s-au impus în frontul noii noastre literaturi, aducînd o contribuție însem­nată la promovarea literaturii realismu­lui socialist care contribuie la desăvîr­­șirea construcției socialismului în pa­tria noastră. Numărul 100 al revistei îmbină în mod fericit caracterul festiv cu străda­nia de a reflecta progresul calitativ înregistrat, mai ac­­­­t­ix, centuat în ultima vreme. Din sumarul bogat al revistei reținem versurile lui Al. Jebeleanu și Anghel Dumbrăveanu. Haralambie Țu­gui publică Balada despre 6 august 1929 o reușită evocare în vers popu­lar a grevei și luptelor minerilor din Valea-Jiului, organizate de P.C.R. Ceea ce i se poate solicita lui Haralambie Țugui, e însă aici o idee poetică mai puternic articulată, o prezență mai masivă — în baladă — a conștiinței de clasă a muncitorilor din Valea­ Jiului. Poemul lui Lucian Valea. Culorile, ¥ î valoros, construit pe o bună idee agi­­s­tatorică, e închinat vieții și luptei, pli­­­­nă de abnegație a lui David Alfaro £ Siqueiros, membru al Partidului Comu­­nist Mexican, deținut în închisoarea­­ din Lecumberri pentru „delict de­­ opinie“. Dintre materialele de proză consem­­­năm fragmentul de roman al tînăru­­­lui prozator Ion Arieșanu, Savi. Acțiu­nea se petrece în minele de cărbuni de la Anina, iar fragmentul publicat istorisește preocupările de inovator ale unui tînăr muncitor. O judecată de valoare e încă prematură, în schimb interesul cititorului e reținut de o te­mă interesantă, cu o problematică ac­tuală, care conturează chipul moral al unui tînăr muncitor al zilelor noastre, îndreptarea spre roman va grăbi desi­gur și maturizarea talentului lui Ion Arie­șanu, solicitîndu-i o reflectare amplă și cuprinzătoare a vieții minerilor de la Anina. Cu interes se citește și re­portajul lui Radu Theodoru: Elogiul științei, o succintă și vioaie trecere în ca să adauge ceva nou la ceea ce se spusese pînă acum, despre tînărul scriitor e în schimb minuțioasă și comparativă. Mai interesante ne apar articolele lui Nicolae Țirioi și Nicolae Ciobanu, în care se încearcă aprecieri asupra valorii artistice a poeziei, pro­zei și dramaturgiei scriitorilor timișoreni. Nicolae Țirioi examinează în Trăsă­tura principală și morală a personaju­lui reportajul lui Mircea Șerbănescu, Timișoara, romanul aceluiași scriitor, O fată din cele multe și drama lui Radu Theodoru, Nedeia inimilor. Dacă subscriem la multe din observațiile critice făcute în legătură cu Timișoara, pe acelea care se referă la roma­nul O fată din cele multe le găsim, în majoritatea lor de prisos, învechite. Mircea Șerbănescu a depășit, în crea­ția sa, schematismul care încărca în mod prea evident, osatura romanului. Era mai utilă o discuție a ultimelor sale scrieri în proză. Interesante sunt, în schimb observațiile criticului pe marginea dramei Nedeia inimilor. În articolul Glasuri poetice tot mai distincte se întreprinde o analiză bine­venită a poeziei lui Al. Jebeleanu și Anghel Dumbrăveanu. Minuția anali­zei „la obiect“, observațiile intere­sante (deși uneori cam tehniciste) asu­pra poeziilor celor doi poeți bănățeni, nu acoperă decît parțial titlul artico­lului. A spune despre Al. Jebeleanu, de pildă, că „este un poet ce caută să cuprindă, în faza observației sale, o tematică cît mai largă“ nu înseam­nă încă a arăta — ceea ce își propuse­se articolul — în ce constă specificul poeziei lui Al. Jebeleanu, care este nota distinctă a versului său. Subliniind lăudabilul efort al criti­cilor revistei de a-și îndrepta, în mai mare măsură ca pînă acum, atenția asupra colegilor lor de condei, poeților și prozatorilor timișoreni trebuie să le solicităm o exigență sporită. O exigen­ță care va justifica, fără îndoială, an­gajamentul luat în editorialul La nu­mărul 100, care deschide cuprinsul revistei. Se arată anume aici, că în viitor revista va milita — sub îndru­marea partidului — pentru ridicarea necontenită a făgăduială care nivelului ei artistic. E­a chezășuiește de pe acum progresele pe care, în viitor sîntem siguri, le va înregistra literaturii publicată de Scrisul bănățean, în stare să găsim reflectat la un nive­l artistic superior, portretul moral al­­ celor ce conduși de partid, desăvîrșesc, în fa­brici, mine, pe ogoare, școli și labo­ratoare, construcția edificiului socia­lismului. TRAIAN LIVIU BIB&ESCU revistă a succeselor dobîndite de oa­menii de știință timișoreni de la Baza Academiei R.P.R. în diferite ra­muri ale cercetărilor științifice. Stilul reportajului, eliptic și dens, e convin­gător; eliminarea unor comentarii grandilocvent-retorice ca „istoria pli­nă de frumuseți virile dobîndește unda de frumusețe transparentă a faptului împlinit“ ar spori valoarea reportajului. Mai semnează povestiri: Mircea Șer­­bănescu, Sofia Arcan și Alexandra Indrieș. Critica literară folosește prilejul ani­versării revistei pentru a încerca o judecată de valoare pe marginea pro­ducției beletristice a colaboratorilor Scrisului bănățean. Cronica lui Leonard ticiențiat» Gavriliu la volumul­­ « de debut al lui La o aniversare Ion Arieșanu, Anii adolescenței, fără Mîndrie ȘOFERUL t­a fir­m nouăsprezece ani, ca nouăsprezece flăcări aprinse g pe cerul Reșiței. « Inima să-mi fie « clopot profund în care să răsune t toate cîntecele patriei... » Sîngele, o coloană, suind fulgerător­­ pe treptele stelelor. « Mîinile, g rampe de lansare ale viitorului. 0 Neîntrerupt mă dărui­m și în toate înfloresc, 5 ca surîsul alb al cireșilor * din dealurile Oraviței. g g Sînt fericit că m-am născut să zidesc , să apăr, să cînt,­­ statornicia soarelui , pe-al patriei pămînt! IGNEA­LOGA 5 Careul literar „Maxim Gorki" Eu, frate drag, nu ți-am mai scris demult, De parcă am rămas cu fruntea-n stele, Doar vuietul mașinii ți-l ascult Cînd știu că treci pe umeri de șosele. Ne-om întîlni, și nu va trece anul, Pe-al satului de munte univers. Eu să te văd cum mînuiești volanul, Tu să mă vezi cum construiesc un vers. Cu dorul steag, privesc spre tine azi, Cu mina dreaptă streașină la frunte, Și-ți văd mașina cu bușteni de braz, Cum trece peste pietrele cărunte. Mașina ta cunoaște cînd te-avînți Șî piscul alb, și văile adinei; Tu ții cu mina de volan și cînți Peste șoseaua nouă dintre stînci. Te înfășoară zarea în lumină Cînd lupta cu distanțele deschizi. Ți-ai pus but­oi de munte în cabină Și cetină stufoasă la parbriz. Pe unde treci se bucură drumețul Că ești stăpînul drumurilor dragi Și-acolo unde spumegă Oltețul, Și peste cîmp, mai jos de Polovragi. Eu știu că munca asta încordată Ți-aduce azi șirag de bucurii. Mi-au scris de-acasă că iubești o fată, Și anii tăi surîd în zori de zi. Azi, versul meu să-ți fie ca o stea In faptul dimineții și al serii Pe drumurile unde trec șoferii! Și snopi de raze să aprindă-aș vrea, Pe drumurile unde trec șoferii ! DAMIAN URECHE Nr.­­496 A !

Next