Drapelul Roşu, septembrie 1962 (Anul 18, nr. 5496-5520)
1962-09-02 / nr. 5496
2 După cel de-al IV-lea concurs regional al artiștilor amatori Cei mai buni din 45.000 Cel de-al IV-lea concurs regional care a început in februarie 1962, a antrenat 2.567 formnafii artistice cu peste 45.000 de artiști amatori. După desfășurarea etapei finale, la care au participat cele mai formații artistice de amatori ale sindicatelor, așezămintelor culturale și bune ale cooperativelor, juriul a stabilit următoarele rezultate: CORURI : a) ale sindicatelor : I. Casa de cultură a sindicatelor Reșița și O.C.L. „Victoria“ Lugoj ; II. C.F.R. Timișoara ; III. Uzina de strunguri din Arad; b) ale caselor de cultură ; I. Casa de cultură „Ion Vidu“ Lugoj; II. Casa raională de cultură Caransebeș și Sînnicolaul-Mare ; III. Casa raională de cultură Oravița; c) ale căminelor culturale ■ I. Marga, raionul , Caransebeș ; II. Lenauheim, Sînnicolaul-Mare și Șiria-Arad ; III. Sintești-Făget. d) ale cooperativelor: II. Igiena-Timișoara și Munca-Lugoj. BRIGĂZI ARTISTICE DE AGITAȚIE. a) ale sindicatelor : I. T.R.C.L.B. Timișoara ; II. I.G.O. Lugoj ; III. Șantierul naval Orșova și Hala nouă-Reșița. b) ale caselor de cultură : III. Bozovici. c) ale căminelor culturale : I. Babșa-Lugoj și Cuvin-Lipova ; II. Dalboșeț-Bozovici ; III. Uivar-Timișoara și mențiune : Gaiul- Mic-peta. c) ale cooperativelor : I. Igiena- Timișoara ; III. Munca-Lugoj și Bîrzava- Reșița. FORMAȚII DE DANSURI POPULARE; a) ale sindicatelor : I. Oțelul Roșu-Caransebeș ; II. „Bega“-Timișoara ; III. „Teba“-Arad; b) ale cooperativelor: I. Artex-Arad ; II. Incălțămintea-Timișoara; c) ale căminelor culturale : I. Seceani- Arad ; II. Mehadica-Orșova și Vălișoara- Caransebeș ; III. Gornea-Moldova-Nouă și Ionel Timișoara. d) ale caselor de cultură : II. Sînnicolaul-Mare. BALET : I.I. Fonaghy Timișoara. FANFARE: a) ale sindicatelor : I. Clubul C.F.R. Timișoara ; II. Casa de cultură Reșița ; III. Oțelul-Roșu; b) ale căminelor culturale : I. Lăpușnicul-Mare-Bozovici și Topolovățul-Mare-Lugoj ; II. Ionel și Peciul- Nou-Timișoara. TARAFURI; a) ale sindicatelor : I. I.G.O. Timișoara ; II. Oțelul-Roșu ; III. Casa de cultură a sindicatelor Reșița; b) ale caselor de cultură : I. Caransebeș și Făget ; II. Oravița ; III. Lipova. c) ale căminelor culturale : I. Firiteaz-Arad, Diniaș, Beregsăul-Mic-Timișoara; II. Lenauheim-Sînnicolaul-Mare ; Tamburașii din Socol-Moldova-Nouă, fluierașii din Valea Bolvașnița- Orșova. ORCHESTRE DE MUZICĂ UȘOARA. a) ale sindicatelor : I. Clubul C.F.R. Timișoara ; II. Teba-Arad ; mențiune: Nădrag-Lugoj; b) ale căminelor culturale ; I. Tudor Vladimirescu-Arad; c) ale caselor de culturi ; I. Sînnicolaul-Mare. SOLIȘTI VOCALI : a) ai sindicatelor : I. Iica Teodor C.F.R.-Arad; Eugen Velea, C.F.R.-Oravița; II. Nica Achim-Oțelul-Roșu și Oiță Ina, C.E.C.-Timișoara ; III. Irina Dărăban. Casa de cultură a sindicatelor din Reșița, Livia Zlcău, Clubul C.F.R. Timișoara; b) ai caselor de cultură : I. Maria Bulgăr- Lipova ; II. Maria Pitic-Bozovici ; III Adriana Leneș-Sînnicolaul-Mare ; mențiune : Enache Ciuru-Orșova. c) ai căminelor culturale : I. Anica Adam, Maidan- Oravița, Cornel Vesălău, Gladna Romînă- Făget ; II. Eugenia Tudor, Vălișoara-Caransebeș ; III. Rodica Popescu, Tincova- Caransebeș, Stana Popa, Iablanița-Orșova, Slavin Comanov, Diniaș-Timișoara. SOLIȘTI INSTRUMENTIȘTI: a) ai sindicatelor : I. Gheorghe Spiridon; Casa de cultură a sindicatelor-Reșița, Molin Cîrpaci, C.F.R.Caransebeș și Pavel Roșu, I.G.O. Timișoara ; II. Nicolae Stanciu-Oțelul Roșu și Ion Constantin, I.G.O.T. ; III. Iosif Dantner-Tricoul Roșu-Arad; b) ai caselor de cultură : I. Medeia Gheorghe-Oravița ; II. Gheorghe Giura-Lipova ; III. Gheorghe Micota-Făget și Petru Păpuc-Lipova. c) ai căminelor culturale : I. Petru Goian, Răcăjdia-Oravița ; II. Procopie Otescu, Remetea Luncă- Făget ; III. Ion Suteanu, Satchinez-Sînnicolaul-Mare. DRAPELUL ROȘU La școala cîntecului popular Dirijorul fanfarei căminului cultural din lavățul Mare, Toporaionul Lugoj, a fost la faza finală a celui de-al concurs artistic IV-lea regional, un om în putere, „cu părul cu sarea din adîncul minei scoasă“, cum spune poetul. Stăpînea formația cu mînă sigură, iar sunetul curat, armonia și nuanțarea interpretării arătau o muncă îndelungată de sudare a colectivului de artiști amatori. Dacă îl cunoști mai îndeaproape pe dirijorul fanfarei colectiviștilor din Topolovățul-Mare își dai seama că meritul cel mare se datorește muncii lui îndelungate în fruntea acestei formații de entuziaști ai cîntecului. Ion Peri, căci despre el e vorba, e brigadier la sectorul zootehnic al colectivei și dirijează fanfara de mulți ani, încă din 1938. La început doar el putea descifra notele. Dar munca de la repetiții a devenit o adevărată școală a cîntecului popular. Ion Peri a instruit pe toți orchestranții, iar astăzi cu toții pot descifra partitura. Desigur că de aici se trage, întîi și întîi, sunetul melodios și deplina armonie a instrumentelor. Dar au urmat alte repetiții, îndelungate repetiții ale Cîntecelor, le-a venit în ajutor prof. Dimitrie Stan, artist emerit, și alți profesori ai Școlii populare de artă din Lugoj. Și fanfara s-a împrospătat, alături de Ilie Constantin, Iovi Mircea, Viorel Boldurean și alții din vechea generație, cîntă la fanfară Dionisie Crîsta, Dionisie loanovici, Constantin Lazăr, colectiviști, Ion Coșariu, tractorist. Acesta din urmă, un talent viguros, și alții ca el, a învățat mînuirea instrumentului la Școala populară de artă din Lugoj. De altfel, pe lîngă fanfară se face o adevărată școală de muzică. Elevul Ilie Rusu, de la școala medie de muzică din Timișoara, aici, în fanfară, a învățat notele și și-a dezvoltat aptitudinile. Alți 12 tineri școlari se pregătesc ca „rezervă" a fanfarei. Peste 2—3 ani vor apărea și ei în fața pupitrelor. Și-aduce aminte Ion Peri cum a început să se înjghebe fanfară în comună. Instrumentele noi pe care le au, le-au fost date premii de către puterea populară, ca răsplată a dragostei lor pentru cîntec. Nu mai vorbim de multele diplome și premii onorifice, obținute la diferite concursuri. Ce-i drept, au fost și unele perioade mai grele. La ultimul concurs pe țară, fanfara nu s-a mai clasat, ca altădată, pentru finala de la București. Unii „fanfariști“ au fost dezamăgiți și n-au mai venit la repetiții. Dar și cu acel prilej, dirijorul s-a dovedit același pedagog iscusit și grijuliu. Și discutînd cu fiecare, vechea descurajare s-a risipit. Acum iată-i din nou laureați pe „fanfariștii“ din Topolovățul Mare. „Vedeți dv. — zicea dirijorul lor — eu pe fiecare cîntăreț din fanfară îl privesc ca pe un fecior alipeț și de fiecare mi-i drag. Caut să-l învăț tot ce știu și să cer și ajutorul altora. Fără asta nu este reușită în muzică“. ...Și cu asemenea gînduri fanfara va fi și de înainte cîntăreață a vieții noi pe care, îndemnați de partid, și-au făurit-o colectiviștii. Prin modestie și muncă îndîrjită ! Ț un om de statură înaltă, cu ochi scînteietori și mereu cu zîmbetul pe buze. Are 45 de ani, este Teodor Ilica, talentat artist amator, interpret al cîntecelor noastre populare. încă de mic copil a îndragít doinele. In 1957 a absolvit Școala populară de artă din Arad. Astăzi, în repertoriul său figurează 103 cîntece din folclorul nou. Spune un cîntec care îi aduce totdeauna ropote de aplauze: „Azi ne înflorește țara ca bujorii primăvara/și sunt fericit Mărie/cu tine-n gospodărie./Fericit e tot poporul/cît belșug a dat ogorul./ Colectiva-i ca o floare. / Hai să-ntindem hora mare. / Cintecele lui inspirate din viața noastră nouă scot în evidență bucuria vieții noi, belșugul și bunăstarea colectiviștilor, a tuturor celor ce muncesc. dl . Să reținem și faptul că solistul vocal Teodor Ilica de la Clubul C.F.R. Arad își compune singur majoritatea textelor, pe melodii bănățene și ardelenești. Și cîntă mereu mai bine, mereu mai frumos. Pe cînd era copil, într-un sat de pe Crișul Alb, păștea vitele satului. Maică-sa socotea atunci, după o veche credință populară, că dacă băiatul ei va bea apă din clopoțelul turmei, va avea glas de zori bun. Dar Teodor Ilica a reușit să-și cultive talentul numai în anii noștri liberi. El a înțeles că numai munca îl va ajuta. De aceea a urmat cursurile școlii populare de artă. De aceea exersează atît de mult. Și succesele n-au întîrziat. La concursul din 1959 a fost clasat, ca solist vocal, pe locul 1 la București. In anul 1961, de asemenea, s-a clasat primul pe regiune, iar la cel de-al VI-lea concurs pe țară al artiștilor amatori a primit o mențiune. Acum, la concursul al IV-lea al artiștilor amatori din regiune s-a clasat din nou pe locul I. Paralel a urmat și drumul său în profesie. In 1945 Teodor Ilica era frînar la C.F.R. In producție manifesta hărnicie și pasiune, el a fost trimis la diferite școli. Azi este impiegat de mișcare, fruntaș în stația Șeilin. Contribuie zi de zi la siguranța circulației trenurilor. E punctual în muncă și conștient de datoria ce-i revine. La cererea sa comuniștii, analizîndu-i activitatea, l-au primit în 1958 în rîndurile lor. De atunci încoace se străduiește să nu dezmintă încrederea tovarășilor lui de muncă. El și-a propus să învețe cu și mai multă voință, să se inspire din mediul muncitoresc și să cînte din inimă în fața spectatorilor care-l aplaudă, ca solist, cu atîta dragoste și simpatie viața nouă din zilele noastre. Are voință și cu modestia ce-l caracterizează va izbuti și de acum înainte. SE ȘI ANUNȚĂ PRIMUL TURNEU AL NOII STAGIUNI . Teatrul de Comedie din București va prezenta la Timișoara, în zilele de 6 și 7 septembrie, spectacolul cu care a repurtat un strălucit succes : „Celebrul 702“ de Al. Mirodan, cu Radu Beligan în rolul principal. SEARĂ LITERARĂ. • La colțul roșu al secției „finisaj II“ a Uzinelor de vagoane din Arad a avut loc o reușită seară literară închinată marelui nostru poet clasic, Vasile Alecsandri Cu acest prilej, tovarășul Trang, directorul clubului, a vorbit despre creația poetului iar utomistul Ilie Buzura, artist amator, a recitat mai multe poezii, printre care „Sergentul „Doina“, „Plugul blestemat“. Cu concursul lui Francisc Ackermann, actor amator, a fost interpretat și înregistrat pe bandă de magnetofon un crîmpei din teatrul satiric a lui Alecsandri, sceneta „Clevetiri ultrademagogul“. Au luat parte cu acest prilej numeroși muncitori și tehnicieni din secția amintită. (Mihai Hrincu). * UN CLUB NOU. Conducerea întreprinderii de gospodărie raională Caransebeș a amenajat și pus la dispoziția artiștilor amatori un local spațios pentru club. Aici în timpul liber au loc repetițiile formațiilor artistice și sunt organizate și alte activități cultural-educative. Formațiile artistice pe lângă faptul că au dat numeroase spectacole în localitate, s-au deplasat și în comunele raionului, la Lacul, în centrul muncitoresc Rus- NOU TAT chița, la Zorlențul-Mare etc. Din rindul salariaților s-au ridicat talente noi: Dora Ivănescu, Gheorghe Tănase, electricieni, Maria Murara, Gheorghe Gurgu, muncitori și alții, fruntași în producție și munca culturală. (Nicolae Pîrvu). ■k ...ȘI UN NOV CĂMIN CULTURAL. Țăranii colectiviști din comuna Șanovița au muncit cu entuziasm la construcția noului cămin cultural. Noul cămin este înzestrat cu o sală modernă, spațioasă, bibliotecă, sală de lectură, precum și o scenă încăpătoare. La inaugurare a avut loc un bogat program artistic. Activitatea culturală din raionul Sînnicolaul-Mare în cifre % în primul semestru al anului au fost susținute 287 de conferințe, audiate de peste 66.500 participanți. Dintre acestea 157 de expuneri au fost cu caracter social-politic, în aceeași perioadă, brigăzile științifice au efectuat în raion 76 de deplasări, majoritatea în fața colectiviștilor. ( Așezămintele culturale găsesc forme tot mai nimerite pentru a veni în sprijinul G.A.C. în aceeași perioadă au avut loc 2.418 acțiuni de masă, ținute în fața a 210.971 oameni Dintre acestea, 56 au fost ai muncii, concursuri „Cine știe, cîștigă" în majoritate pe teme agricole, 73 de jurnale vorbite, 24 seri de calcul, 33 seri de întrebări și răspunsuri, 172 șezători literare, 120 seri tematice, 42 călătorii pe hartă, 27 seri închinate fruntașilor, 71 de expoziții, 200 de acțiuni cu filmul etc. În lunile ianuarie—iulie, formațiile artistice de amatori au prezentat peste 569 programe prin spectacole, în fața a 166.901 spectatori. Cele mai multe deplasări le-au avut căminele culturale din Teremia-Mare, S cnauheim, Sînpetru-Mare, Comloșul-Mare, Cenad, Nerău. La fazele celui de-al III-lea Festival bienal „I. L. Caragiale“ au participat din raion 221 de formații dramatice, cu 3.593 artiști amatori. t/,/,///////////////////////////ys/////'///S///////SS/////S////S/S/S''S'SS/,'"//'/"////''"''^^^t^-//^'f^~ INSTRUCTORII ARTISTICI în aceste zile, in orașul Timișoara se desfășoară, cu concursul Casei regionale a creației populare și al școlilor populare de artă, cursuri cu instructorii formațiilor artistice de amatori ale așezămintelor culturale din regiune. La Școala medie de muzică și arte plastice au loc cursuri cu dirijorii de coruri. ÎN CLIȘEU , Dirijorul corului din comuna Lacul, rezolvînd împreună cu lectorul cercului, tov. prof. Dimitrie Stan, artist emerit, o problemă de dirijat coral; în felul acesta, cursanții îmbină expunerea teoretică cu exercițiile practice. « « Carnet plastic Viața colectivei, în lucrările l artiștilor amatori . Casa raională de cultură din Aradul-Nou a fost deschisă recent expoziția raională de artă plastică în cadrul celui de-al lll-lea Festival bienal de artă plastică de amatori. Serii Tiafariî sunt în majoritate colectiviști din satele raionului. Sub penelul și condeiul lor peisajul ogoarelor înfrățite a primit lumină și culoare de la însăși oamenii muncii care-l schimbă zilnic și-l înfrumusețează. Omul din acuarelă este viu, adevărat, cu privirea lui liniștită și dîrză. Vibrează priveliștea satului colectivizat, peisajul și natura statică primesc o semnificație nouă, prin subiectul ales. Caut identitatea artiștilor în semnături. Traian Chevereșan, învățător din Șiria, e prezent cu multe portrete, executata în cărbune. Tematica creației sale o constituie viața satului colectivizat. „Colectivistul Gheorghe Petica“, „Activist cultural“ și altele dovedesc măiestrie artistică afirmată cu răbdare, cu muncă și simplitate. în lucrarea „Colectiviștii întorcîndu-se de la cîmp“ se distinge bine pe fețele lor bucuria muncii împlinite. Cu bună intuiție psihologică, Traian Chevereșan realizează o pictură de frumoase sensibilități. De asemenea și „Prima prașilă la porumb“ ne dezvăluie un crîmpei din munca entuziastă de pe ogoarele fără haturi, iar „Casă nouă din Șiria“ reflectă noile condiții de viață., Cu o tematică legată de viața nouă, operele artistului amator vorbesc despre participarea acestora la munca cîmpului, la marile prefaceri socialiste ale agriculturii noastre. Un alt artist amator, colectivistul Ioan Torma,din Dorobanți, completează expoziția cu două lucrări „Ferma de vaci“ și „La recoltat cu combina“, sugerînd o priveliște cu un lan de grîu în care navighează o combină, luminată de soarele verii. Autorul dispune de sensibilitate și de o paletă bogată în culori. Viața colectivei e surprinsă în momentele ei obișnuite, la care colectivistul Ioan Torma participă zi de zi. • Pe aceeași linie se remarcă și cele două compoziții, „Recoltatul stufului“ și „Arătura a doua“, de Avram Iancu din Orțișoara, lucrări care dovedesc îndemînare și sensibilitate coloristică; tema e clară: folosirea resurselor naturale și îmbunătățirea recoltei prin introducerea metodelor tehnice. Inspirate din mediul agricol sunt și lucrările semnate de Nicolae Blesz („Zi de odihnă"), de colectivistul Ion Bugureanu („In emurg“), de muncitorul Iosif Keller din Orțișoara („Natură moartă"), Ioan Dudaș, colectivist din Macea („Autoportret“, Julipani“). Acesta din urmă ar fi putut aborda și tema actualității satului colectivizat, nu numai natura moartă, dat fiindcă lucrează direct pe ogoarele colectivei. Ar fi necesar ca asemenea expoziții și pe teme diverse să fie inaugurate și în satele regiunii, cu sprijinul Casei regionale a creației populare și al caselor raionale de cultură. Apoi, ca vizitator, te întrebi nelămurit: de ce la Aradul-Nou această expoziția e deschisă numai de la orele 7—15, știind că majoritatea oamenilor muncii dimineața sînt la muncile cîmpului sau în uzine. AL. STEPANESCU Ansamblul artistic al tineretului din Timișoara, îndrumat de comitetul orășenesc U.T.M., se afirmă ca o formație în plină dezvoltare. ÎN CLIȘEU : Moment de la o repetiție, cu o parte din echipa de dansuri populare a ansamblului. Priul program Orchestra de muzică ușoară a casei de cultură din șița, cea mai tînără formație vede amatori înființată recent, a zentat la Reșița în premieră preun frumos program de muzică ușoară care s-a bucurat de mult sucit»» 0 „Scrisul bănățean" nr. 100 Cu numărul apărut în luna august revista timișoreană își sărbătorește al treisprezecelea an de existență. Revistă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R.. Scrisul bănățean Îndeplinește aici, la Timișoara, rolul unui important factor de cultură; în jurul ei s-au grupat, în acești ani, scriitorii regiunii noastre. S-au ridicat talente scriitoricești care s-au impus în frontul noii noastre literaturi, aducînd o contribuție însemnată la promovarea literaturii realismului socialist care contribuie la desăvîrșirea construcției socialismului în patria noastră. Numărul 100 al revistei îmbină în mod fericit caracterul festiv cu strădania de a reflecta progresul calitativ înregistrat, mai actix, centuat în ultima vreme. Din sumarul bogat al revistei reținem versurile lui Al. Jebeleanu și Anghel Dumbrăveanu. Haralambie Țugui publică Balada despre 6 august 1929 o reușită evocare în vers popular a grevei și luptelor minerilor din Valea-Jiului, organizate de P.C.R. Ceea ce i se poate solicita lui Haralambie Țugui, e însă aici o idee poetică mai puternic articulată, o prezență mai masivă — în baladă — a conștiinței de clasă a muncitorilor din Valea Jiului. Poemul lui Lucian Valea. Culorile, ¥ î valoros, construit pe o bună idee agistatorică, e închinat vieții și luptei, plină de abnegație a lui David Alfaro £ Siqueiros, membru al Partidului Comunist Mexican, deținut în închisoarea din Lecumberri pentru „delict de opinie“. Dintre materialele de proză consemnăm fragmentul de roman al tînărului prozator Ion Arieșanu, Savi. Acțiunea se petrece în minele de cărbuni de la Anina, iar fragmentul publicat istorisește preocupările de inovator ale unui tînăr muncitor. O judecată de valoare e încă prematură, în schimb interesul cititorului e reținut de o temă interesantă, cu o problematică actuală, care conturează chipul moral al unui tînăr muncitor al zilelor noastre, îndreptarea spre roman va grăbi desigur și maturizarea talentului lui Ion Arieșanu, solicitîndu-i o reflectare amplă și cuprinzătoare a vieții minerilor de la Anina. Cu interes se citește și reportajul lui Radu Theodoru: Elogiul științei, o succintă și vioaie trecere în ca să adauge ceva nou la ceea ce se spusese pînă acum, despre tînărul scriitor e în schimb minuțioasă și comparativă. Mai interesante ne apar articolele lui Nicolae Țirioi și Nicolae Ciobanu, în care se încearcă aprecieri asupra valorii artistice a poeziei, prozei și dramaturgiei scriitorilor timișoreni. Nicolae Țirioi examinează în Trăsătura principală și morală a personajului reportajul lui Mircea Șerbănescu, Timișoara, romanul aceluiași scriitor, O fată din cele multe și drama lui Radu Theodoru, Nedeia inimilor. Dacă subscriem la multe din observațiile critice făcute în legătură cu Timișoara, pe acelea care se referă la romanul O fată din cele multe le găsim, în majoritatea lor de prisos, învechite. Mircea Șerbănescu a depășit, în creația sa, schematismul care încărca în mod prea evident, osatura romanului. Era mai utilă o discuție a ultimelor sale scrieri în proză. Interesante sunt, în schimb observațiile criticului pe marginea dramei Nedeia inimilor. În articolul Glasuri poetice tot mai distincte se întreprinde o analiză binevenită a poeziei lui Al. Jebeleanu și Anghel Dumbrăveanu. Minuția analizei „la obiect“, observațiile interesante (deși uneori cam tehniciste) asupra poeziilor celor doi poeți bănățeni, nu acoperă decît parțial titlul articolului. A spune despre Al. Jebeleanu, de pildă, că „este un poet ce caută să cuprindă, în faza observației sale, o tematică cît mai largă“ nu înseamnă încă a arăta — ceea ce își propusese articolul — în ce constă specificul poeziei lui Al. Jebeleanu, care este nota distinctă a versului său. Subliniind lăudabilul efort al criticilor revistei de a-și îndrepta, în mai mare măsură ca pînă acum, atenția asupra colegilor lor de condei, poeților și prozatorilor timișoreni trebuie să le solicităm o exigență sporită. O exigență care va justifica, fără îndoială, angajamentul luat în editorialul La numărul 100, care deschide cuprinsul revistei. Se arată anume aici, că în viitor revista va milita — sub îndrumarea partidului — pentru ridicarea necontenită a făgăduială care nivelului ei artistic. Ea chezășuiește de pe acum progresele pe care, în viitor sîntem siguri, le va înregistra literaturii publicată de Scrisul bănățean, în stare să găsim reflectat la un nivel artistic superior, portretul moral al celor ce conduși de partid, desăvîrșesc, în fabrici, mine, pe ogoare, școli și laboratoare, construcția edificiului socialismului. TRAIAN LIVIU BIB&ESCU revistă a succeselor dobîndite de oamenii de știință timișoreni de la Baza Academiei R.P.R. în diferite ramuri ale cercetărilor științifice. Stilul reportajului, eliptic și dens, e convingător; eliminarea unor comentarii grandilocvent-retorice ca „istoria plină de frumuseți virile dobîndește unda de frumusețe transparentă a faptului împlinit“ ar spori valoarea reportajului. Mai semnează povestiri: Mircea Șerbănescu, Sofia Arcan și Alexandra Indrieș. Critica literară folosește prilejul aniversării revistei pentru a încerca o judecată de valoare pe marginea producției beletristice a colaboratorilor Scrisului bănățean. Cronica lui Leonard ticiențiat» Gavriliu la volumul « de debut al lui La o aniversare Ion Arieșanu, Anii adolescenței, fără Mîndrie ȘOFERUL ta firm nouăsprezece ani, ca nouăsprezece flăcări aprinse g pe cerul Reșiței. « Inima să-mi fie « clopot profund în care să răsune t toate cîntecele patriei... » Sîngele, o coloană, suind fulgerător pe treptele stelelor. « Mîinile, g rampe de lansare ale viitorului. 0 Neîntrerupt mă dăruim și în toate înfloresc, 5 ca surîsul alb al cireșilor * din dealurile Oraviței. g g Sînt fericit că m-am născut să zidesc , să apăr, să cînt, statornicia soarelui , pe-al patriei pămînt! IGNEALOGA 5 Careul literar „Maxim Gorki" Eu, frate drag, nu ți-am mai scris demult, De parcă am rămas cu fruntea-n stele, Doar vuietul mașinii ți-l ascult Cînd știu că treci pe umeri de șosele. Ne-om întîlni, și nu va trece anul, Pe-al satului de munte univers. Eu să te văd cum mînuiești volanul, Tu să mă vezi cum construiesc un vers. Cu dorul steag, privesc spre tine azi, Cu mina dreaptă streașină la frunte, Și-ți văd mașina cu bușteni de braz, Cum trece peste pietrele cărunte. Mașina ta cunoaște cînd te-avînți Șî piscul alb, și văile adinei; Tu ții cu mina de volan și cînți Peste șoseaua nouă dintre stînci. Te înfășoară zarea în lumină Cînd lupta cu distanțele deschizi. Ți-ai pus butoi de munte în cabină Și cetină stufoasă la parbriz. Pe unde treci se bucură drumețul Că ești stăpînul drumurilor dragi Și-acolo unde spumegă Oltețul, Și peste cîmp, mai jos de Polovragi. Eu știu că munca asta încordată Ți-aduce azi șirag de bucurii. Mi-au scris de-acasă că iubești o fată, Și anii tăi surîd în zori de zi. Azi, versul meu să-ți fie ca o stea In faptul dimineții și al serii Pe drumurile unde trec șoferii! Și snopi de raze să aprindă-aș vrea, Pe drumurile unde trec șoferii ! DAMIAN URECHE Nr.496 A !