Drapelul Roşu, martie 1966 (Anul 22, nr. 6578-6604)
1966-03-01 / nr. 6578
Mai multa inițiativa in munca de partid! Zi obișnuită de muncă la comitetul de partid de la Uzinele mecanice Timișoara. Ușa biroului se deschide mereu : unii vin să se consulte, alții sunt chemați pentru rezolvarea unor probleme curente. Doi dintre noii veniți atrag atenția tuturor : după ce răsfoiesc colecția „Scînteii“, expusă pe una din mese, încep să discute cu pasiune un articol despre prietenie, despre forța socială a acestui sentiment. — E un articol profund, susține tovarășul Dumitru Bandu, membru în comitetul de partid. Implicațiile prieteniei sunt tratate din punctul de vedere al moralei comuniste. Ce părere aveți, n-ar fi bine ca organizațiile . U.T.C. să pună în discuție această temă ? Interlocutorul său, un inginer tînăr din secția mecanică, este de acord cu el, așa incit discuția se duce asupra formei celei mai corespunzătoare pentru abordarea problemei. Secretarul comitetului de partid, tovarășul Gh. Buștea, se alătură discuției și susține cu căldură inițiativa. Nu o dată, din experiența și pasiunea membrilor comitetului de partid și a celorlalți comuniști de la Uzinele mecanice se nasc inițiative meritorii. în ultimul timp, la secția mecanică, cazurile de abatere de la disciplină, de la morală, sînt analizate cu multă atenție și grijă tovărășească, creîndu-se o atmosferă prielnică influențării și educării celor ce greșesc. La turnătorie, un sector cu rezultate bune în producție, comuniștii și-au propus sa analizeze rezervele existente în reducerea prețului de cost al produselor ca în felul acesta să determine un reviriment al luptei pentru reducerea procentajului de rebuturi. Cîteva metode bune, verificate în practică, stimulează inițiativa comuniștilor, în ultimele luni s-a întărit munca colectivă în cadrul comitetului. S-au creat condiții pentru ca toți membrii acestui organ de partid să participe la ședințele plenare. Materialele puse în discuție sunt elaborate de membri ai comitetului și ai activului de partid, avînd contigență cu problemele analizate. Se încetățenește și metoda folosirii grupelor de control care, urmărind înfăptuirea hotărîrilor comitetului de partid și ale organelor superioare dau un ajutor concret organizațiilor de bază. Munca colectivă se întărește tot mai mult și în practica organizațiilor de bază. Birourile organizațiilor de bază de la secțiile turnătorie, mecanicul-șef etc., pregătesc cu mult simț de răspundere adunările de organizație, alcătuind colective pentru studierea problemelor puse în discuție. Metoda aceasta a fost însușită și de conducerea întreprinderii ; anul trecut, între altele, s-a făcut un studiu tehnico-economic complex în vederea profilării producției, în anii ce vin ținîndu-se cont și de cerințele economiei naționale. Pe bază de studii s-au realizat două linii tehnologice — la boghiuri și la clape de vagoane — două din produsele de bază ale uzinei, în felul acesta s-a ajuns la o mai bună folosire a spațiului productiv, la economii de brațe de muncă și, în consecință, la creșterea productivității muncii. Metodele acestea fac posibile sesizarea unor neajunsuri și înfăptuirea de măsuri care să influențeze desfășurarea muncii în ansamblu. Cu toate acestea, o serie de probleme urgente — laturi negative ale procesului de producție, ale muncii politice de masă etc., — nu au fost înscrise pe rolul preocupărilor comitetului de partid. O serie de neajunsuri în munca politică-educativă, în activitatea organizațiilor U.T.C. etc., sunt cunoscute de membrii comitetului — ele au fost sesizate și de echipe de control ale organelor de partid superioare. Ce i-a împiedicat pe comuniști să ia măsuri corespunzătoare ? Considerăm că stilul de muncă folosit de comitetul de partid nu reușește în toate împrejurările să proiecteze lumină asupra unor probleme esențiale, arzătoare. E un fapt pozitiv la această organizație că ședințele se țin regulat, membrii comitetului participă la adunările organizațiilor de bază de care răspund, la cele ale U.T.C., dar se folosesc mai puține metode în stare să țină pulsul la toate problemele esențiale, astfel, ca în caz de nevoie, să se ia cu operativitate măsurile corespunzătoare. Respectarea cu strictețe a normelor leniniste de conducere trebuie îmbinată cu suplețea în muncă, în așa fel, incitor-Ajutor concret organizațiilor de partid Laturi deficitare, insuficiențe ale stilului de muncă Ce spun membri ai comitetului de partid? ganele de conducere să poată prevedea mersul lucrurilor, să poată interveni la timp în cazul unor neajunsuri sau greșeli. Aceasta presupune îmbunătățirea neîncetată a stilului de muncă, găsirea în orice împrejurare a unor metode politiceorganizatorice adecvate, menite să contribuie la rezolvarea operativă a problemelor. Multe din sesizările făcute comitetului sau în dezbaterile plenarelor nu sunt sintetizate și studiate așa nicit să se depună eforturi coordonate pentru rezolvarea lor. O discuție cu mai mulți membri ai comitetului și cu alți comuniști confirmă această părere. Tovarășul ION MICLĂU, membru al comitetului, susține că de multă vreme ar fi fost necesar să fie analizată activitatea tehnologului-șef, deoarece secțiile primesc adesea documentații greșite sau incomplete, ceea ce vădește că fișele tehnologice sunt întocmite superficial, că unii tehnologi au o calificare necorespunzătoare. — Problema mai are și un alt aspect, ne spune tovarășul DUMITRU BANDU. Nu întotdeauna analizăm laturile esențiale ale muncii. O discuție amplă asupra organizării producției ar putea da soluții pentru depășirea unei serii de greutăți de care ne lovim și în momentul de față. Afirmațiile acestea sunt confirmate de o serie de realități. Ritmicitatea necorespunzătoare a producției (în cea de-a treia decadă a lunii se realizează mai mult de jumătatea planului), atrage după sine suprasolicitarea muncitorilor, prestarea de ore suplimentare. Indicii de utilizare a unor mașini, bunăoară, a strungurilor paralele, lasă să se întrevadă rezervele mari existente în această privință. Multe din aceste probleme puteau fi rezolvate. Nu e vorba, desigur, numai de o mai justă planificare a ședințelor plenare de comitet (lucru care trebuie și el făcut, căci nu e posibil ca toate problemele importante și urgente să fie discutate în ședințe), ci și de folosirea altor pîrghii care să permită abordarea lor operativă și competentă : în primul rînd o muncă mai atentă cu activul de partid — atragerea lui în mai mare măsură la studierea unor fenomene, la munca de control etc., apoi recomandări făcute conducerii pentru luarea de măsuri în scopul îmbunătățirii muncii intr-un domeniu sau altul, în acest scop e însă necesar ca unele cadre să nu fie suprasolicitate cu sarcini pe cînd altele nici măcar nu sînt folosite. Apreciem apoi că nici critica nu e mînuită adesea cu suficient curaj, cu o țintă precisă care să pună în lumină responsabilitățile. Astfel, către sfîrșitul anului trecut, comitetul de partid a pus în discuție modul cum a fost realizat planul tehnic al întreprinderii. Raportul prezentat de tovarășul inginer Retezan, care răspunde pe linie administrativă de secțiile de concepții, a fost plin de justificări în legătură cu nerealizarea unor sortimente. E bine dacă șeful unui serviciu prezintă un raport de activitate în fața organului de partid, dar în acest caz ar fi fost necesar să se întocmească un coraport, să se verifice punct cu punct problemele puse în discuție — lucru ce nu s-a făcut. — Consider că raportul trebuia să fie mai critic, ne spune tovarășul ȘANDRU PETRU, locțiitor al secretarului comitetului de partid. El a trecut cu vederea asemenea probleme cu scăderea la jumătate a numărului inovațiilor prezentate în anul 1965 față de 1964, desigur și din motivul că nu s-a dat cuvenită atenție activității cabinetului tehnic. Propaganda tehnică slab organizată a fost, de asemenea, trecută cu vederea. Sesiunea științifică ținută anul trecut, prin nivelul comunicărilor s-a asemănat mai degrabă cu o consfătuire de producție. Eficiența criticii este limitată și de faptul că adesea ea este formulată vag, atît în ședințe, cit și în materialele prezentate, nu sînt vizați șefii de secții, tovarășii din conducerea întreprinderii. Din acest motiv, stăruie unele deficiențe și în stilul de muncă al conducerii întreprinderii. Așa cum spun tovarășii Petru Șandru și Petru Muntean, secretarul organizației de bază de la „mecanicul-șef“, se simte necesitatea ca și la nivelul conducerii uzinei să existe consultări organizate în privința cererilor salariaților, în privința luării măsurilor în caz de abateri. De asemenea, trebuie să se dea o mai mare atenție și muncii pentru îndeplinirea hotărîrilor, spre a se asigura înfăptuirea măsurilor adoptate. Există pe acest tărîm întîrzieri nejustificate, iar pe de altă parte, lipsuri în antrenarea factorilor de răspundere. De exemplu, nici pînă la 15 februarie a.c. nu au început cursurile de ridicare a calificării, deși numărul muncitorilor sub normă, în unele secții, este destul de ridicat. Așa cum ne spune tovarășul Pușcaș Vasile, secretarul organizației de bază de la serviciile de concepții, controlul exercitat de comitetul de partid are un caracter mai mult operativ, fără să adîncească în toate cazurile problemele supuse examinării. Desigur aceste lipsuri influențează eficiența măsurilor adoptate, punerea în evidență a laturilor negative și a rezervelor muncii. ★ Sarcinile mari care stau în fața colectivului de muncă de la U.M.T. cer îmbunătățirea în continuare a activității comitetului de partid. Munca corectă, respectarea normelor leniniste de conducere, trebuie îmbinate cu eforturi stăruitoare pentru cuprinderea sarcinilor esențiale, folosindu-se metode de muncă vii, corespunzătoare, care să atragă masele la rezolvarea problemelor de producție. N. CIMPEANU s Uzina de strunguri din Arad. Aspect de lucru de la asamblarea și montarea strungurilor ( S.N. 650)-800 mm. (Foto« N. BONDAR) Simpozion cu tema: „Ce să fiu5. Continuînd seria acțiunilor inițiate de Comitetul orășenesc U.T.C. Timișoara, pentru orientarea elevilor în alegerea meseriei, duminică, în sala cinematografului „Melodia“ a avut loc un simpozion intitulat „Ce să fiu". Cu acest prilej, în fața unui mare număr de elevi din clasa a VIII-a au vorbit despre frumusețea meseriei practicate, tovarășii Maria Gătină, filatoare la U.T.T., ing. Iuliu Suli, de la U.M.T., Mihai Cocoară, tehnician la fabrica de încălțăminte „Banatul“ și eleva Zoia Dincă de la Centrul școlar textil. Vizionarea, in continuare, a unor filme care ilustrează realizările poporului nostru în desăvîrșirea construcției socialiste a sporit eficacitatea acțiunii. CI DRAPELUL ROȘU NR. 65789 15 CARNET CULTURAL PROCESUL ALB“ Evocarea unei emoționante file de istorie Eugen Barbu a scris scenariul „Procesului alb“ după romanul său, „Șoseaua nordului“. Filmul începe cu un episod din zilele noastre, subliniind astfel perspectiva contemporană. Căci, la urma urmelor, filmul s-a făcut pentru cei de azi, pentru tinara generație, îndeosebi. Din punct de vedere al compoziției, „Procesul alb“ alternează, cu sensibilitate și măsură, planul amintirilor comunistului Mareș, cu cel real, petrecut în urmă cu 22 de ani. Mai precis, acțiunea se desfășoară în zilele dinaintea și din timpul insurecției armate din august 1944, cînd Partidul Comunist a organizat și condus lupta forțelor patriotice, pentru despresurarea Capitalei de ocupanții fasciști. Aria investigată e aceea trăită de evocator : un oraș de provincie, Piatra- Olt, apoi Capitala, în timpul unui bombardament aerian se reîntâlnește, într-un adăpost, cu Marta, o cântăreață ratată, cunoscută în provincie. Scurta lor idilă — rămasă pînă la urmă sub semnul trist al neîmplinirii —— este gata să pericliteze viața lui Mareș și acțiunile comuniștilor. In acele momente grave, partidul desăvîrșește planul atacării și zdrobirii ultimului vestigiu al armatei germane din București : Comandamentul general militar. (în film, momentului îi corespunde acea aparentă petrecere a ofițerilor fasciști). Episodul cinematografic vorbind, este una din cele mai frumoase secvențe ale filmului. Nu regreți decit că în scenariu, Marta n-a fost mai precis conturată, că nu aflăm dacă participarea ei la această acțiune care a costat-o viața, a fost deliberată. Dar filmul narațiunii se prelungește după declanșarea insurecției armate, în acest moment, un agent obscur, mediocru, care, așa cum îl caracterizează șeful prefecturii, „n-a strălucit prin nimic“ este pus, din cinism și cu totul lipsit de sens, să se... reabiliteze. Reabilitarea lui înseamnă o nouă crimă. Astfel cade victimă comunistul Dumitrana, omul cald, calm, lucid, puțin ironic, care a condus acțiunile împotriva invadatorilor, omul care a trăit exemplar, pe o unică și gravă coordonată a vieții, lupta pentru eliberarea țării. Și într-o simbolică uzină eliberată, într-un ungher, Dumitrana este asasinat mișelește. E în 24 august 1944. Dar lupta continuă, forțele patriotice sunt chemate în locurile în care trebuie să opună rezistență hitleriștilor în retragere. Acest film dens, cu episoade epice atît de pline de semnificații, beneficiază și de o distribuție capabilă să realizeze tipuri caracteristice întregii epoci istorice despre care, ca literatură, știm încă atît de puțin . Admirîndu-se jocul, ne gîndeam la paginile bune, autentice de literatură care s-ar mai putea scrie încă, despre acea epocă eroică. Și, dacă am cunoscut — prin ei — o întreagă „categorie“ istorică, meritul a fost împărțit egal între Eugen Barba și străluciții interpreți ai filmului. Gh. Dinică (Dumitrana), Iurie Darie (Matei), George Constantin și Toma Caragiu, în rolul șefului prefecturii, respectiv Cimpoi, aduc pe ecran, cu talent și inteligență, pagini de bună portretistică. Actrița Marga Barbu a compus frumos rolul Martei, pe coordonatele unei vieți triste, fără împlinire, fără sens. Personajul moare ca o lebădă, care a alunecat din viață, fără să întrevadă măcar un punct anume spre care să se îndrepte. Tipul conturat e al unui om cu multa valențe sufletești, care ar fi putut trăi demn și curat. O apariție modernă (în sensul bun al cuvîntului), delicată și gravă, ne-a prilejuit-o actrița Gina Patrichi (Ana Maria). Nu mai puțin savuroasă (descinzînd parcă direct din „Groapa“ sau din alte scrieri realiste dedicate mahalalei bucureștene) a fost apariția, destul de episodică, a vînzătorului de ziare (Jean Constantin), „copilul“ cartierului, naiv și mahaleră în același timp. Subliniem, de asemenea, în alte roluri contribuția unor actori cunoscuți, cum sunt Lica Gheorghiu, Gh. Cozorici, György Kovács. Regizorul Iulian Mihu, pe care-l cunoaștem din filmele sale anterioare, „La mere“, „Viața nu iartă“, „Poveste sentimentală“, a avut de rezolvat aici, problema ilustrării pe ecran a acelei pagini pe care părinții noștri o cunosc bine, pentru că au trăit-o. Și a făcut-o cu autenticitate, veracitate, patos. El a transformat filmul într-o dezbatere. O dezbatere de viață care angajează pe spectator, aducînd pe ecran cu sensibilitate și dragoste o pagină din eroica și zbuciumata istorie a partidului nostru; în felul acesta, „Procesul alb“, film cu atâtea episoade emoționante, comunică publicului — îndeosebi tinerilor spectatori — sentimente ale dragostei de patrie, de jertfă pentru cauza clasei muncitoare. E. SKIBINSKY Teatrul de stat din Arad a oferit publicului său cea de-a V-a premieră a stagiunii, poemul dramatic „Trandafirii roșii“ de Zaharia Bîrsan. Spectacolul, pus în scenă de Nicu Moldovanu, în decorurile și costumele lui Sever Frențiu este interpretat de Ion Petrache, Viorica Popescu-Pintilie, Ion Costea, Liviu Mărtinaș, Elena Drăgoi ș.a., și s-a bucurat de călduroasa primire a publicului. ÎN CLIȘEU, scenă din spectacol. La încheierea „Lunii cărții la sate" S-au încheiat ieri în satele și comunele regiunii manifestările culturalartistice închinate „Lunii cărții la sate“. El Numeroși săteni din comunele Lcxianheim și Cheglevici au vizitat în aceste zile librăriile și expozițiile de cărți de la bibliotecă pe tema — „Creșterea animalelor, izvor de mari venituri“ și „Viața și opera lui Emil Gîrleanu“. în sala căminului cultural din hol nu a avut loc o frumoasă întâlnire între cooperatori și un grup de scriitori timișoreni, care au citit din lucrările lor. Și-au dat concursul : Franz Liebhard, Haralambie Țugui, Grete Gross și Franz Mucka. La Curtici, la o șezătoare literară, scriitorii Radu Theodoru, Romul Fabian, și un grup de tineri poeți, Damian Ureche, Horia Guia, Claudia Lăzărescu, Ion Cădăreanu și Florian Petruț s-au întâlnit cu membrii cercului literar „Șt. O. Iosif“ și un număr mare de iubitori de literatură. Oaspeții au citit din lucrările lor. Instructivă a fost — după cum ne informează profesorul Vasile Cica — și întîlnirea de la căminul cultural din Belinț, între Victor Zednic, redactor la „Editura tineretului“, și cei peste 350 de țărani cooperatori și elevi de liceu. Asemenea întîlniri au mai avut loc și în alte localități din regiune. Din raionul Moldova-Nouă, directoarea bibliotecii raionale, Veronica Popescu, ne scrie : „în perioada „Lunii cărții la sate“, s-au atras la bibliotecile comunale și sătești 1.500 de cititori noi și s-au difuzat peste 6.000 de cărți, în total, pe raion au avut loc peste 100 de acțiuni de masă, la care au participat 6.150 de cititori“. Manifestările închinate „Lunii cărții la sate“ — din care trebuie menționate numeroasele acțiuni de difuzare, inițiate de unitățile de desfacere ale U.R.C.C. Banat — s-au bucurat de o largă popularitate în rândul țăranilor cooperatori, în această perioadă cartea a pătruns și mai adtinc în viața satului socialist. Să extindem soiurile și hibrizii de Urmare din pagina 1)te superioară celor cultivate anterior avînd un procent de fibre de peste 35 la sută. — Care este comportarea acestor noi soiuri în cultură ? — Introducerea în cultură a noilor soiuri de plante, urmată de aplicarea întregului complex de măsuri agrotehnice, a determinat o sporire substanțială a producției. Astfel, în sectorul de producție al stațiunii noastre, sector care are și menirea de a demonstra eficiența productivă a noilor soiuri cultivate pe suprafețe mari, s-a obținut o producție de 3.690 kg orz de toamnă, 4.057 kg grîu, 3.340 kg ovăz, 7.481 kg porumb boabe, 2.666 kg sămînță de sfeclă de zahăr și 100 tone de sfeclă furaseră rădăcini în medie la fiecare hectar cultivat cu aceste plante. Recolte asemănătoare s-au obținut și în numeroase gospodării de stat și cooperative agricole ca cele din Biled, Cenad, Grabați, Bulgăruș și altele. Faptul că producția de porumb pe regiune a crescut în anul 1965 cu 38 la sută, față de anii anteriori, se datorește într-o măsură și activității stațiunii noastre. În legătură cu producerea de sămînță din soiuri raionate ce ne puteți spune? — Producerea de sămînță nu este altceva decît o continuare a lucrărilor de ameliorare. Impurificarea biologică și cea mecanică, neaplicarea unei agrotehnici corespunzătoare sunt numai o parte din factorii care duc la scăderea capacității de producție a soiurilor sau chiar la degenerarea acestora. Pentru acest motiv în viitor sămînța trebuie să se bucure de o atenție mult mai mare decît cea care i s-a acordat pînă acum. In stadiul actual de mecanizare a lucrărilor de însămînțare, perfecționarea tehnică a semănătorilor determină folosirea unei cantități mult mai reduse de sămînță la hectar decît în trecut. Această sămînță trebuie să aibă însă un cît mai ridicat grad de puritate, o cît mai ridicată facultate germinativă, un procent ridicat energiei germinative — indici caatracteristici fiecărei specii și uneori chiar fiecărui soi — căci altfel nu se pot realiza densitățile stabilite ceea ce duce la scăderea producției și la impurificarea seminței, datorită apariției buruienilor în golurile din cultură. Măsura luată de către Institutul Central de Cercetări Agricole ca la stațiunea noastră să ia ființă un laborator pentru producerea de sămînță, consider că este foarte bună deoarece prin activitatea acestuia se vor putea asigura semințele cu valoare biologică ridicată, capabile să satisfacă cerințele tuturor unităților noastre de producție. La acest capitol stațiunea noastră a avut o contribuție însemnată prin asigurarea unităților de producție cu semințe posedînd o valoare biologică ridicată. — Puteți să ne spuneți ce cantități de sămînță a asigurat în 1965 Stațiunea experimentală Lovring — în anul care s-a încheiat, s-au predat Agrosemului pentru unitățile de producție, peste 4.000 tone de sămînță de diferite culturi, în mare parte fiind de elită, cu indici calitativi superiori. Cooperativelor agricole de producție le-au fost livrate 1.574 tone. Aceasta înseamnă că ele vor putea cultiva cu sămînță provenită de la noi peste 25,000 hectare de porumb și 10,000 hectare de păioase și leguminoase. — Considerați că asigurarea necesarului de sămînță de calitate superioară depinde doar de activitatea stațiunilor experimentale ? — Numai prin măsurile enumerate mai înainte, nu se va putea rezolva complet problema producerii și asigurării cu semințe. Pentru o reușită deplină, la această acțiune vor trebui să participe atî gospodăriile agricole de stat cît ș cooperativele agricole de producție. Acordînd o mai mare atenție decît pînă în prezent loturilor semincere, ele trebuie să înmulțească sămînță de elită primiți de la stațiunea experimentală menționindu-i calitățile și caracteristicii inițiale într-o formă cî mai apropiată. De aceea, socotesc că atît Consiliul Superior al Agriculturii cît și Institutul Central de Cercetări Agricole, vor trebui să acorde o atenție sporită întregului proces de producere de sămînță atît sub raport cantitativ, cît ș sub raport calitativ. în această privință consider că sarcina principală a stațiunilor experimentale este de a produce semințe de elită. Acestea trebuie asigurate intr-un sortiment cît ma bogat, urmărindu-se îndeaproape structura planurilor de culturi ale unităților de producție, structuri care, la cooperativele agricole de producție, spre deosebire de gospodăriile agricole de stat aflate în plin proces de specializare, este mai complexă. Consider, de asemenea, că o activitate rodnică a stațiunilor depinde și de justa planificare a producerii de semințe Astfel, la acele stațiuni care se găsesc în interiorul marilor zone cerealiere de concentrare a producției, cum este și Stațiunea Lovrin, să se asigure sporirea permanentă a capacității de producere a semințelor necesare unităților de producție din acele zone. mare productivitate