Drapelul Roşu, martie 1966 (Anul 22, nr. 6578-6604)

1966-03-01 / nr. 6578

Mai multa inițiativa in munca de partid! Zi obișnuită de muncă la comi­tetul de partid de la Uzinele me­canice Timișoara. Ușa biroului se deschide mereu : unii vin să se consulte, alții sunt chemați pentru rezolvarea unor probleme curente. Doi dintre noii veniți atrag atenția tuturor : după ce răsfoiesc colec­ția „Scînteii“, expusă pe una din mese, încep să discute cu pasiune un articol despre prietenie, despre forța socială a acestui sentiment. — E un articol profund, sus­ține tovarășul Dumitru Bandu, membru în comitetul de partid. Implicațiile prieteniei sunt tratate din punctul de vedere al moralei comuniste. Ce părere aveți, n-ar fi bine ca organizațiile . U.T.C. să pună în discuție această temă ? Interlocutorul său, un inginer tînăr din secția mecanică, este de acord cu el, așa incit discuția se duce asupra formei celei mai co­respunzătoare pentru abordarea problemei. Secretarul comitetului de partid, tovarășul Gh. Buștea, se alătură discuției și susține cu căldură inițiativa. Nu o dată, din experiența și pasiunea membrilor comitetului de partid și a celorlalți comuniști de la Uzinele mecanice se nasc ini­țiative meritorii. în ultimul timp, la secția mecanică, cazurile de a­­batere de la disciplină, de la morală, sînt analizate cu multă a­­tenție și grijă tovărășească, cre­­îndu-se o atmosferă prielnică in­fluențării și educării celor ce gre­șesc. La turnătorie, un sector cu rezultate bune în producție, co­muniștii și-au propus sa analizeze rezervele existente în reducerea prețului de cost al produselor ca în felul acesta să determine un reviriment al luptei pentru redu­cerea procentajului de rebuturi. Cîteva metode bune, verificate în practică, stimulează inițiativa co­muniștilor, în ultimele luni s-a în­tărit munca colectivă în cadrul co­mitetului. S-au creat condiții pen­tru ca toți membrii acestui organ de partid să participe la ședințele plenare. Materialele puse în discu­ție sunt elaborate de membri ai comitetului și ai activului de partid, avînd contigență cu proble­mele analizate. Se încetățenește și metoda folosirii grupelor de control care, urmărind înfăptuirea hotărî­­rilor comitetului de partid și ale organelor superioare dau un ajutor concret organizațiilor de bază. Munca colectivă se întărește tot mai mult și în practica organiza­țiilor de bază. Birourile organiza­țiilor de bază de la secțiile turnă­torie, mecanicul-șef etc., pregătesc cu mult simț de răspundere adună­rile de organizație, alcătuind colec­tive pentru studierea problemelor puse în discuție. Metoda aceasta a fost însușită și de conducerea în­treprinderii ; anul trecut, între al­tele, s-a făcut un studiu tehnico-e­­conomic complex în vederea profi­lării producției, în anii ce vin ținîndu-se cont și de cerințele eco­nomiei naționale. Pe bază de studii s-au realizat două linii tehnologice — la boghiuri și la clape de vagoa­ne — două din produsele de bază ale uzinei, în felul acesta s-a ajuns la o mai bună folosire a spațiului productiv, la economii de brațe de muncă și, în consecință, la crește­rea productivității muncii. Metodele acestea fac posibile se­sizarea unor neajunsuri și înfăp­tuirea de măsuri care să influențeze desfășurarea muncii în ansamblu. Cu toate acestea, o serie de pro­bleme urgente — laturi negative ale procesului de producție, ale muncii politice de masă etc., — nu au fost înscrise pe rolul preocupărilor co­mitetului de partid. O serie de neajunsuri în munca politică-educa­­tivă, în activitatea organizațiilor U.T.C. etc., sunt cunoscute de mem­brii comitetului — ele au fost sesi­zate și de echipe de control ale organelor de partid superioare. Ce i-a împiedicat pe comuniști să ia măsuri corespunzătoare ? Considerăm că stilul de muncă folosit de comitetul de partid nu reușește în toate împrejurările să proiecteze lumină asupra unor pro­bleme esențiale, arzătoare. E un fapt pozitiv la această organizație că ședințele se țin regulat, membrii comitetului participă la adunările organizațiilor de bază de care răs­pund, la cele ale U.T.C., dar se fo­losesc mai puține metode în stare să țină pulsul la toate problemele esențiale, astfel, ca în caz de nevo­ie, să se ia cu operativitate măsuri­le corespunzătoare. Respectarea cu strictețe a normelor leniniste de conducere trebuie îmbinată cu su­plețea în muncă, în așa fel, incit­or-Ajutor concret organizațiilor de partid Laturi deficitare, insuficiențe ale stilului de muncă Ce spun membri ai comitetului de partid? ganele de conducere să poată pre­vedea mersul lucrurilor, să poată interveni la timp în cazul unor nea­junsuri sau greșeli. Aceasta pre­supune îmbunătățirea neîncetată a stilului de muncă, găsirea în orice împrejurare a unor metode politice­­organizatorice adecvate, menite să contribuie la rezolvarea operativă a problemelor. Multe din sesizările făcute comi­tetului sau în dezbaterile plenarelor nu sunt sintetizate și studiate așa nicit să se depună eforturi coor­donate pentru rezolvarea lor. O discuție cu mai mulți membri ai comitetului și cu alți comuniști con­firmă această părere. Tovarășul ION MICLĂU, membru al comite­tului, susține că de multă vreme ar fi fost necesar să fie analizată ac­tivitatea tehnologului-șef, deoarece secțiile primesc adesea documenta­ții greșite sau incomplete, ceea ce vădește că fișele tehnologice sunt întocmite superficial, că unii teh­nologi au o calificare necorespun­zătoare. — Problema mai are și un alt aspect, ne spune tovarășul DUMI­TRU BANDU. Nu întotdeauna a­­nalizăm laturile esențiale ale mun­cii. O discuție amplă asupra orga­nizării producției ar putea da so­luții pentru depășirea unei serii de greutăți de care ne lovim și în mo­mentul de față. Afirmațiile acestea sunt confirma­te de o serie de realități. Ritmici­tatea necorespunzătoare a produc­ției (în cea de-a treia decadă a lunii se realizează mai mult de jumătate­a planului), atrage după sine supra­solicitarea muncitorilor, prestarea de ore suplimentare. Indicii de u­­tilizare a unor mașini, bunăoară, a strungurilor paralele, lasă să se întrevadă rezervele mari existente în această privință. Multe din aceste probleme pu­teau fi rezolvate. Nu e vorba, desi­gur, numai de o mai justă planifi­care a ședințelor plenare de comi­tet (lucru care trebuie și el făcut, căci nu e posibil ca toate proble­mele importante și urgente să fie discutate în ședințe), ci și de fo­losirea altor pîrghii care să permită abordarea lor operativă și compe­tentă : în primul rînd o muncă mai atentă cu activul de partid — atra­gerea lui în mai mare măsură la studierea unor fenomene, la mun­ca de control etc., apoi recoman­dări făcute conducerii pentru luarea d­e măsuri în scopul îmbunătățirii muncii intr-un domeniu sau altul, în acest scop e însă necesar ca unele cadre să nu fie suprasolicitate cu sarcini pe cînd altele nici măcar nu sînt folosite. Apreciem apoi că nici critica nu e mînuită adesea cu suficient curaj, cu o țintă precisă care să pună în lumină responsabilitățile. Astfel, către sfîrșitul anului trecut, comi­tetul de partid a pus în discuție modul cum a fost realizat planul tehnic al întreprinderii. Raportul prezentat de tovarășul inginer Re­­tezan, care răspunde pe linie admi­nistrativă de secțiile de concepții, a fost plin de justificări în legătură cu nerealizarea unor sortimente. E bine dacă șeful unui serviciu prezintă un raport de activitate în fața organului de partid, dar în a­­cest caz ar fi fost necesar să se întocmească un coraport, să se ve­rifice punct cu punct problemele puse în discuție —­ lucru ce nu s-a făcut. — Consider că raportul trebuia să fie mai critic, ne spune tovară­șul ȘANDRU PETRU, locțiitor al secretarului comitetului de partid. El a trecut cu vederea asemenea probleme cu scăderea la jumătate a numărului inovațiilor prezentate în anul 1965 față de 1964, desigur și din motivul că nu s-a dat cuve­nită atenție activității cabinetului tehnic. Propaganda tehnică slab organi­zată a fost, de asemenea, trecută cu vederea. Sesiunea științifică ți­nută anul trecut, prin nivelul co­municărilor s-a asemănat mai de­grabă cu o consfătuire de pro­ducție. Eficiența criticii este limitată și de faptul că adesea ea este formu­lată vag, atît în ședințe, cit și în materialele prezentate, nu sînt vi­zați șefii de secții, tovarășii din conducerea întreprinderii. Din acest motiv, stăruie unele deficiențe și în stilul de muncă al conducerii în­treprinderii. Așa cum spun tova­rășii Petru Șandru și Petru Mun­tean, secretarul organizației de ba­ză de la „mecanicul-șef“, se simte necesitatea ca și la nivelul condu­cerii uzinei să existe consultări or­ganizate în privința cererilor sala­riaților, în privința luării măsurilor în caz de abateri. De asemenea, tre­buie să se dea o mai mare atenție și muncii pentru îndeplinirea ho­­tărîrilor, spre a se asigura înfăp­tuirea măsurilor adoptate. Există pe acest tărîm întîrzieri nejustifi­cate, iar pe de altă parte, lipsuri în antrenarea factorilor de răspun­dere. De exemplu, nici pînă la 15 februarie a.c. nu au început cursu­rile de ridicare a calificării, deși numărul muncitorilor sub normă, în unele secții, este destul de ridi­cat. Așa cum ne spune tovarășul Pușcaș Vasile, secretarul organi­zației de bază de la serviciile de concepții, controlul exercitat de co­mitetul de partid are un caracter mai mult operativ, fără să adîn­­cească în toate cazurile problemele supuse examinării. Desigur aceste lipsuri influențează eficiența măsu­rilor adoptate, punerea în eviden­ță a laturilor negative și a rezerve­lor muncii. ★ Sarcinile mari care stau în fața colectivului de muncă de la U.M.T. cer îmbunătățirea în continuare a activității comitetului de partid. Munca corectă, respectarea norme­lor leniniste de conducere, trebuie îmbinate cu eforturi stăruitoare pentru cuprinderea sarcinilor esen­țiale, folosindu-se metode de muncă vii, corespunzătoare, care să atragă masele la rezolvarea problemelor de producție. N. CIMPEANU s Uzina de strunguri din Arad. Aspect de lucru de la asamblarea și montarea strungurilor ( S.N. 650)-800 mm. (Foto« N. BONDAR) Simpozion cu tema: „Ce să fiu5. Continuînd seria acțiunilor inițiate de Comitetul orășenesc U.T.C. Timișoara, pentru orien­tarea elevilor în alegerea me­seriei, duminică, în sala cine­matografului „Melodia“ a avut loc un simpozion intitulat „Ce să fiu". Cu acest prilej, în fața unui mare număr de elevi din clasa a VIII-a au vorbit des­pre frumusețea meseriei prac­ticate, tovarășii Maria Gătină, filatoare la U.T.T., ing. Iuliu Suli, de la U.M.T., Mihai Co­­coară, tehnician la fabrica de încălțăminte „Banatul“ și eleva Zoia Dincă de la Centrul șco­lar textil. Vizionarea, in con­tinuare, a unor filme care ilus­trează realizările poporului nostru în desăvîrșirea con­strucției socialiste a sporit eficacitatea acțiunii. CI DRAPELUL ROȘU NR. 6578­9 15 CARNET CULTURAL PROCESUL ALB“ Evocarea unei emoționante file de istorie Eugen Barbu a scris scenariul „Pro­cesului alb“ după romanul său, „Șo­seaua nordului“. Filmul începe cu un episod din zilele noastre, subliniind astfel perspectiva contemporană. Căci, la urma urmelor, filmul s-a făcut pen­tru cei de azi, pentru tinara generație, îndeosebi. Din punct de vedere al com­poziției, „Procesul alb“ alternează, cu sensibilitate și măsură, planul aminti­rilor comunistului Mareș, cu cel real, petrecut în urm­ă cu 22 de ani. Mai precis, acțiunea se desfășoară în zilele dinaintea și din timpul insurecției ar­mate din august 1944, cînd Partidul Comunist a organizat și condus lupta forțelor patriotice, pentru despresurarea Capitalei de ocupanții fasciști. Aria investigată e aceea trăită de evocator : un oraș de provincie, Piatra- Olt, apoi Capitala, în timpul unui bom­bardament aerian se reîntâlnește, în­­tr-un adăpost, cu Marta, o cântăreață ratată, cunoscută în provincie. Scurta lor idilă — rămasă pînă la urmă sub semnul trist al neîmplinirii —— este gata să pericliteze viața lui Mareș și acțiunile comuniștilor. In acele momente grave, partidul de­­săvîrșește planul atacării și zdrobirii ul­timului vestigiu al armatei germane din București : Comandamentul general mi­litar. (în film, momentului îi cores­punde acea aparentă petrecere a ofițe­rilor fasciști). Episodul cinematografic vorbind, este una din cele mai fru­moase secvențe ale filmului. Nu re­greți decit că în scenariu, Marta n-a fost mai precis conturată, că nu aflăm dacă participarea ei la această acțiune care a costat-o viața, a fost deliberată. Dar filmul narațiunii se prelungește după declanșarea insurecției armate, în acest moment, un agent obscur, me­diocru, care, așa cum îl caracterizează șeful prefecturii, „n-a strălucit prin nimic“ este pus, din cinism și cu to­tul lipsit de sens, să se... reabiliteze. Reabilitarea lui înseamnă o nouă crimă. Astfel cade victimă comunistul Dumi­­trana, omul cald, calm, lucid, puțin ironic, care a condus acțiunile împo­triva invadatorilor, omul care a trăit exemplar, pe o unică și gravă coordo­nată a vieții, lupta pentru eliberarea țării. Și într-o simbolică uzină elibe­rată, înt­r-un ungher, Dumitrana este asasinat mișelește. E în 24 august 1944. Dar lupta continuă, forțele pa­triotice sunt chemate în locurile în care trebuie să opună rezistență hitleriștilor în retragere. Acest film dens, cu episoade epice atît de pline de semnificații, beneficiază și de o distribuție capabilă să realizeze ti­puri caracteristice întregii epoci istorice despre care, ca literatură, știm încă atît de puțin . Admirîndu-se jocul, ne gîn­­deam la paginile bune, autentice de li­teratură care s-ar mai putea scrie încă, despre acea epocă eroică. Și, dacă am cunoscut — prin ei — o întreagă „ca­tegorie“ istorică, meritul a fost împăr­țit egal între Eugen Barba și străluciții interpreți ai filmului. Gh. Dinică (Du­mitrana), Iurie Darie (Matei), George Constantin și Tom­a Caragiu, în rolul șefului prefecturii, respectiv Cim­poi, aduc pe ecran, cu talent și inteligență, pagini de bună portretistică. Actrița Marga Barbu a compus frumos rolul Martei, pe coordonatele unei vieți triste, fără împlinire, fără sens. Personajul moare ca o lebădă, care a alunecat din viață, fără să întrevadă măcar un punct anume spre care să se îndrepte. Tipul conturat e al unui om cu multa valențe sufletești, care­ ar fi putut trăi demn și curat. O apariție modernă (în sensul bun al cuvîntului), delicată și gravă, ne-a prilejuit-o actrița Gina Patrichi (Ana Maria). Nu mai puțin savuroasă (des­­cinzînd parcă direct din „Groapa“ sau din alte scrieri realiste dedicate maha­lalei bucureștene) a fost apariția, des­tul de episodică, a vînzătorului de ziare (Jean Constantin), „copilul“ car­tierului, naiv și mahaleră în același timp. Subliniem, de asemenea, în alte roluri contribuția unor actori cunoscuți, cum sunt Lica Gheorghiu, Gh. Cozorici, György Kovács. Regizorul Iulian Mihu, pe care-l cu­noaștem din filmele sale anterioare, „La mere“, „Viața nu iartă“, „Poveste sentimentală“, a avut de rezolvat aici, problema ilustrării pe ecran a acelei pagini pe care părinții noștri o cunosc bine, pentru că au trăit-o. Și a făcut-o cu autenticitate, veracitate, patos. El a transformat filmul într-o dezbatere. O dezbatere de viață care angajează pe spectator, aducînd pe ecran cu sensi­bilitate și dragoste o pagină din eroica și zbuciumata istorie a partidului nos­tru; în felul acesta, „Procesul alb“, film cu atâtea episoade emoționante, comu­nică publicului — îndeosebi tinerilor spectatori — sentimente ale dragostei de patrie, de jertfă pentru cauza cla­sei muncitoare. E. SKIBINSKY Teatrul de stat din Arad a oferit publicului său cea de-a V-a premieră a stagiunii, poemul dramatic „Trandafirii roșii“ de Zaharia Bîrsan. Spectacolul, pus în scenă de Nicu Moldo­­vanu, în decorurile și costumele lui Sever Frențiu este inter­pretat de Ion Petrache, Viorica Popescu-Pintilie, Ion Cos­­tea, Liviu Mărtinaș, Elena Drăgoi ș.a., și s-a bucurat de căl­duroasa primire a publicului. ÎN CLIȘEU, scenă din spec­tacol. La încheierea „Lunii cărții la sate" S-au încheiat ieri în satele și comu­nele regiunii manifestările cultural­­artistice închinate „Lunii cărții la sate“. El Numeroși săteni din comunele Lcxianheim și Cheglevici au vizitat în aceste zile librăriile și expozițiile de cărți­ de la bibliotecă pe tema — „Creș­terea animalelor, izvor de mari veni­turi“ și „Viața și opera lui Emil Gîr­­leanu“. în sala căminului cultural din hol nu a avut loc o frumoasă întâlnire între cooperatori și un grup de scrii­tori timișoreni, care au citit din lucră­rile lor. Și-au dat concursul : Franz Liebhard, Haralambie Țugui, Grete Gross și Franz Mucka. La Curtici, la o șezătoare literară, scriitorii Radu Theodoru, Romul Fa­bian, și un grup de tineri poeți, Da­mian Ureche, Horia Guia, Claudia Lă­­zărescu, Ion Cădăreanu și Florian Pe­­truț s-au întâlnit cu membrii cercului literar „Șt. O. Iosif“ și un număr mare de iubitori de literatură. Oaspeții au citit din lucrările lor. Instructivă a fost — după cum ne informează profesorul Vasile Cica — și întîlnirea de la căminul cultural din Belinț, între Victor Zednic, redactor la „Editura tineretului“, și cei peste 350 de țărani cooperatori și elevi de liceu. Asemenea întîlniri au mai avut loc și în alte localități din regiune.­­ Din raionul Moldova-Nouă, di­rectoarea bibliotecii raionale, Veronica Popescu, ne scrie : „în perioada „Lunii cărții la sate“, s-au atras la bibliotecile comunale și sătești 1.500 de cititori noi și s-au difuzat peste 6.000 de cărți, în total, pe raion au avut loc peste 100 de acțiuni de masă, la care au participat 6.150 de cititori“. Manifestările închinate „Lunii căr­ții la sate“ — din care trebuie men­ționate numeroasele acțiuni de difuzare, inițiate de unitățile de desfacere ale U.R.C.C. Banat — s-au bucurat de o largă popularitate în rândul țăranilor cooperatori, în această perioadă cartea a pătruns și mai adtinc în viața satului socialist. Să extindem soiurile și hibrizii de­ ­ Urmare din pagina 1)­te superioară celor cultivate an­terior avînd un procent de fibre de peste 35 la sută. — Care este comportarea a­­cestor noi soiuri în cultură ? — Introducerea în cultură a noi­lor soiuri de plante, urmată de a­­plicarea întregului complex de mă­suri agrotehnice, a determinat o sporire substanțială a producției. Astfel, în sectorul de producție al stațiunii noastre, sector care are și menirea de a demonstra eficien­ța productivă a noilor soiuri cul­tivate pe suprafețe mari, s-a ob­ținut o producție de 3.690 kg orz de toamnă, 4.057 kg grîu, 3.340 kg ovăz, 7.481 kg porumb boabe, 2.666 kg sămînță de sfeclă de zahăr și 100 tone de sfeclă furaseră rădă­cini în medie la fiecare hectar cul­tivat cu aceste plante. Recolte ase­mănătoare s-au obținut și în nu­meroase gospodării de stat și co­operative agricole ca cele din Biled, Cenad, Grabați, Bulgăruș și alte­le. Faptul că producția de porumb pe regiune a crescut în anul 1965 cu 38 la sută, față de anii ante­riori, se datorește într-o măsură și activității stațiunii noastre. έ­n legătură cu produ­cerea de sămînță din soiuri raionate ce ne puteți spune? — Producerea de sămînță nu es­te altceva decît o continuare a lu­crărilor de ameliorare. Impurifica­­rea biologică și cea mecanică, neaplicarea unei agrotehnici cores­punzătoare sunt numai o parte din factorii care duc la scăderea ca­pacității de producție a soiurilor sau chiar la degenerarea acestora. Pentru acest motiv în viitor să­­mînța trebuie să se bucure de o atenție mult mai mare decît cea care i s-a acordat pînă acum. In stadiul actual de mecanizare a lucrărilor de însămînțare, per­fecționarea tehnică a semănători­lor determină folosirea unei can­tități mult mai reduse de sămîn­ță la hectar decît în trecut. Aceas­tă sămînță trebuie să aibă însă un cît mai ridicat grad de purita­te, o cît mai ridicată facultate ger­minativă, un procent ridicat energiei germinative — indici ca­at­racteristici fiecărei specii și uneori chiar fiecărui soi — căci altfel nu se pot realiza densitățile stabilite ceea ce duce la scăderea produc­ției și la impurificarea seminței, datorită apariției buruienilor în golurile din cultură. Măsura luată de către Institu­tul Central de Cercetări Agrico­le ca la stațiunea noastră să ia ființă un laborator pentru produ­cerea de sămînță, consider că es­te foarte bună deoarece prin acti­vitatea acestuia se vor putea asi­gura semințele cu valoare biologi­că ridicată, capabile să satisfacă cerințele tuturor unităților noastre de producție. La acest capitol sta­țiunea noastră a avut o contribu­ție însemnată prin asigurarea uni­tăților de producție cu semințe po­­sedînd o valoare biologică ridica­tă. — Puteți să ne spuneți ce cantități de sămînță a asigu­rat în 1965 Stațiunea experi­mentală Lovrin­g — în anul care s-a încheiat, s-au predat Agrosemului pentru u­­nitățile de producție, peste 4.000 tone de sămînță de diferite cul­turi, în mare parte fiind de elită, cu indici calitativi superiori. Co­operativelor agricole de producție le-au fost livrate 1.574 tone. A­­ceasta înseamnă că ele vor putea cultiva cu sămînță provenită de la noi peste 25,000 hectare de porumb și 10,000 hectare de păioase și legu­minoase. — Considerați că asigura­rea necesarului de sămînță de calitate superioară depinde doar de activitatea stațiunilor experimentale ? — Numai prin măsurile enume­rate mai înainte, nu se va putea rezolva complet problema produ­­cerii și asigurării cu semințe. Pen­tru o reușită deplină, la această acțiune vor trebui să participe atî gospodăriile agricole de stat cît ș cooperativele agricole de produc­ție. Acordînd o mai mare aten­ție decît pînă în prezent loturi­lor semincere, ele trebuie să în­mulțească sămînță de elită primiți de la stațiunea experimentală men­ționindu-i calitățile și caracteris­ticii inițiale într-o formă cî mai apropiată. De aceea, socotesc că atît Consiliul Superior al Agri­culturii cît și Institutul Central de Cercetări Agricole, vor trebui să acorde o atenție sporită întregu­­lui proces de producere de sămîn­ță atît sub raport cantitativ, cît ș sub raport calitativ. în această privință consider că sarcina principală a stațiunilor ex­perimentale este de a produce se­mințe de elită. Acestea trebuie a­­sigurate intr-un sortiment cît ma bogat, urmărindu-se îndeaproape structura planurilor de culturi ale unităților de producție, structuri care, la cooperativele agricole de producție, spre deosebire de gos­podăriile agricole de stat aflate în plin proces de specializare, este mai complexă. Consider, de aseme­nea, că o activitate rodnică a sta­țiunilor depinde și de justa plani­ficare a producerii de semințe Astfel, la acele stațiuni care se găsesc în interiorul marilor zone cerealiere de concentrare a produc­ției, cum este și Stațiunea Lovrin, să se asigure sporirea permanentă a capacității de producere a semin­țelor necesare unităților de pro­ducție din acele zone. mare productivitate

Next