Drapelul Roşu, aprilie 1968 (Anul 24, nr. 7229-7250)

1968-04-06 / nr. 7229

S 2 # LA SFIRȘIT DE S­APT­AMINAM Mă aflam in locuința unui vechi prieten de-al meu. Se instalase de curind intr-unul din blocur­ițe noi din Zona Ti­pografilor. Ca de obicei, in a­­semenea situații, incă de d. intrare, ochii mei au căutat plini de curiozitate de jur îm­prejur. Nimic neobișnuit, con­fort, bun gust in modul de a­­ranjare a mobilei, tablouri frumoase, o bibliotecă, intr-un cuvânt in interior frumos — Iți plac fotoliile mele? — Foarte mult. Din țesătura migăloasă ți întortocheată a materialului­ X în care erau „îmbrăcate“ fo­to­foliile, recamierul, izbucnea­u culoarea unui cer primăvara-­­ tec, cu contururi de nori stră- C vezii, ce alunecau prin fața o­­­­chilor. Iată, așadar, ce anume­­ contribuise la farmecul deose­bit al acelui interior tn ima­­ginație-mi reînviaseră alte crîmpeie de frumusețe din alte interioare, de culoarea trandafirului sau a păpădiei, a liliacului sau a garoafei și,­­ împins de o nestăvilită curio­ X­­itate, m-am hotăr­it să in­to­tilnesc creatorii acestor mo­­­dele, acestor frumuseți, care,­­ prin munca lor, sporesc sa­tisfacțiile noastre Așadar, e­­ vorba de o întîlnire cu frumo­sul, deci cu arta, în cazul nos­tru, cu „Arta textilă", între­prindere timișoreană , ora 11. Printre oameni ai acestei fabrici, primii cu care cretara, fac cunoștință, este se­de partid, tovarășa Elena Borchin, care e amabilă și î-mi dă primele informații în legătură cu întreprinderea . La noi se fabrică stofe de mobilă, fețe de masă, dra­perii, cuverturi, suveici pen­tru războaiele de țesut. Fabri­ca­ noastră e destul de mică... Avem­­ 84 de mașini, deci u­­tilajul e relativ redus, totuși producem 35—40 sortimente variate, anual Pentru început, mă invită intr-un birou, aparent liniș­tit, care nu e altceva decit se­diul serviciului de creație. Predomină atmosfera de lucru, de echilibru, de căutări. — Ne străduim să modele cit mai apropiate creăm de gustul publicului. In acest an vom lansa aproximativ 40 la sută sortimente noi, spune tovarășul Tiberiu Szende, șe­ful serviciului creație Dînsul îmi vorbește și despre utilajele fabricii, din care 10— 75 la sută sînt noi, despre un număr suficient de mare de poziții diferențiate de crea­ție pentru fabricile de mo­bilă. — Ai-ar interesa, având in vedere că activitatea dumnea­voastră creatoare presupune un deosebit credit acordat ar­tei, să-mi vorbiți despre mo­dul in care vă „inspirați“ pentru elaborarea modelelor Interlocutorul meu zimbește cu subînțeles. — Am înțeles foarte bine în­trebarea dumneavoastră, noi câmpul de inspirație. ca la prima vedere, pare limitat, in realitate nu-i chiar așa. Munca noastră presupune o bună cu­noaștere a folclorului, a înnoi­rilor modalităților de expresie in artele plastice. Noi primim reviste și mostre din unele țări cu tradiție in acest sens, iar la toate acestea se adaugă fante­zia noastră, în timp ce ■șeful serviciului .,creație” vorbește cu entu­ziasm despre toate acestea, ob­serv în diferite locuri din bi­rou stative pe care sînt fru­mos rînduite mostre din vii­toarele modele îmi atrage a­­tenția un model conceput în stil popular: pe fond roșu, linii și zig-zag-uri înflorate, de culoarea florii-soarelui, îmi amintește de opregul nostru tradițional. Tovarășul Szende îmi aduce câteva mostre, de astă-dată păstrate intre niște coperți groase, arămii. — Modelul acesta, spune dînsul, l-am conceput cu gîn­­dul la o expoziție internațio­nală de mobilă, la care a par­ticipat și țara noastră, la Köln. Am primit o comandă de tip rustic și ne-am oprit la acest model. — Dar cine girează concep­ția artistică a produselor dumneavoastră, coloristica și stilul lor ? Răspunde foarte jovial tova­rășul Gheorghe Klein, bucu­ros parcă pentru faptul că are prilejul să-și prezinte colega din stingă. — Tovarășa Eva Winter, ab­solventă a institutului de arte plastice din Cluj. Tovarășa Winter își ridică ochii de pe hîrtia de calcul și ne privește zîmbind. — Munca noastră — spune dinsa — e prin excelență co­lectivă. Cu toții sintem­ intere­sați să oferim pieței produse de­­ calitate, ale căror valențe principale să fie frumusețea și durabilitatea. Convorbirea noastră con­tinuă pe tema desfacerii pro­duselor și aflu că se vor fa­brica în acest an cuverturi din fire sintetice (celolană) care imită lina și care vor purta frumosul nume COSÎNZEA­­NA. — Avem, să știți, și unele probleme ... mă asigură tova­rășul Gheorghe Klein. Lipsește o colaborare eficientă cu orga­nele de comerț, cu fabricile de mobilă. Uneori sincronismul, ca să zic așa, dintre lemnul mobilei și stofa furnizată de noi suferă din această pricină. Câ­ despre nou, care bănuiesc că vă interesează, acesta e re­ceptat de comerț destul de greu, iar lansarea lui compor­tă un risc. — De aceea, intervine șeful secției, reluăm anual produce­rea a circa 60 la sută din mo­delele anterioare de succes. Trag concluzia că aproape jumătate din procentaj e afec­tat totuși noului și mă bucur în sinea mea. Autoexigență in­terlocutorilor mei e de­­ bun augur. Mai aflu că in certifi­catele de naștere ale unor pro­duse notează numele de Hora Caval, Citera, Sarabanda, Ol­ga, Concertino, Sonatina etc.... Mulțumesc celor trei tova­răși, cărora le-am răpit cîteva minute prețioase, și, însoțit de tovarășa Elena Borchin, mă de­plasez in hala mare­ a războa­ielor. Zgomot de mașini, pa­nouri, grafice, fanioane pen­tru fruntași, băieți și fete in salopete... In stiigă, dincolo de o ușă verde de metal, se află o încăpere liniștită , e sec­ția „bătut și cusut cartele“, un fel de secție-translator. La o mașină pe care o confund cu o pianină sau cu o mașină de scris uriașă, muncitoarea A­­­­lexandrina Chiper, elevă a Șco­­a­lii tehnice textile, scoate in­­ relief gindirea creatorilor de­­ modele. Alături, alte două fete z> cos cartele, care sunt niște car­­­­tonașe dreptunghiulare perfo­­­rate, conținind modelul res­­o­pectiv. O Revenim in hala războaielor. V Prezența noastră e aproape o neobservată. Fiecare e preocu­­­­pat de munca sa. Intrăm din­­ cind in cind in „aria" unor­­ 5 războaie. Insoțitoarea mea nu- 9­tervine sa cite un război, că­­­ ruta i s-a rupt vreun fir sau i s-a produs vreo mică defec­ o­țiune. Cîțiva practicanți as­­­­cultă cu încredere sfatul celor 5 mai vechi in muncă. 9 Coloritul și relieful îmbătă­tor al viitoarelor frumuseți casnice mă incintă, mai ales aici unde­ totul prinde contur prin priceperea și hărnicia u­­nui colectiv bine sudat. ION VELICAN Infilnire cu textila Parodii de Sergiu Sitaru (S turna 4L JEBELEAHL în parc, tristețea toamnei desprinde foi cernite Mă-ntreb curios în mine, ce bolți stau în picioare ? N-or fi căderi grozave, doar frunze mâzgălite; Tristețea mea, adîncă, mai tainică transpare! Himera literară, devine o corvoadă. Cu frunzele-i chircite, podoaba mea brumată Se scutură sonoră și zboară obsedată Asemeni unui bine cu tinichea de coadă " Respinsă, elegia in preajma mea s-adună în cerc cu-n deget struna. Doamne, că fals mai sună Parcă-i o scripcă veche, refuză să vibreze­­ . Și contemplîndu-mi lira, dezacordată, strimbă, Oftez în pragul toamnei, severei exegeze Decit să zdrăngăn harfa, puteam să cânt din drimbă -I QJacă turn TRAIAN DORGOLAR Secvență pulvică. O gară Și sărutarea ta mă minte , Adio, pa și n-am cuvinte Iubita mea de astă-vară ! îți bănuiesc espectativa. Mi-auzi răsufletul greoi Și nu știi care dintre noi t Plâng eu sau e locomotiva ’ Intr-un târziu, așa-ntr-o doară M-ai sărutat cu ochi deschiși Țintind spre-a-ți sublima necazul. Chipiul șefului de gară... O, Alma, boare de caiși, Nici n-am plecat și-ntord macazul 1­a c­ótete Cad Lacrimi, tera-i tristă NiL-mi fie de deochi, Tare m-aș vrea batistă Să pot s-o șterg la ochi ! M-a prins așa o milă De-al lirei voastre glas Lega-voi cu manilă Aripe de Pegas învinși, eu vă voi plinge Morți, vă voi regreta Pe toți vă voi deplîngi. C-așa e scrisa mea Și morți cu mic, cu mare Ca ultim trist, oricum, în fine, voi apare Si eu într-un volum I HORI­A GLIA Știați că... .. „ In Cehoslovacia se produce (la întreprinderea „Fotochesna“ din Hradec Kralové) un film alb-negru care permite fotografierea fimi blo­z Intr-un mediu slab luminat ! El este foarte util in topografie si me­dicină. ... șoferii care au virata aub 25 de ani reprezintă numai 0 CINCIME din numărul total al conducătorilor de autovehicule din lume ? Cu toate acestea ei sunt vinovați pentru 0 TREIME din accidentele de circu­lație mortale. w. firele care se produc Intr-o secundă in lame pentru țesături a­­ting lungimea Ecuatorului! Cele produse Intr-un minut ajung pint­ra de cinci ori distanța dintre PS­ mint și Lună. ... prima instalație dispecer ra­dio-telefonică din țară pentru circu­lația locomotivelor in galerii a fost pusă recent in funcție la Filipeștii de Pădure . Această instalație asi­gură o mal rațională dirijare a par­cului de locomotive și deci o spo­rire substanțială a capacității de transport in subteran. ... există 10.000 de mări și lacuri artificiale . Suprafața lor ajunge la peste 500.000 kmp. Lacul de acu­mulare Acosambo de pe fluviul Volta din Ghana are cea mai mare supra­față — 8.500 kmp. în privința ca­pacității, recordul aparține mării ar­­tificiale Bratsk de pe fluviul An­gara din U.R.S.S. ... Ia Soceni, sat așezat intr-o frumoasă zonă turistică a județului Caraș-Severin, a început amenajarea unui parc dendrologic ! Turiștii vor putea admira aici specii de arbori exotici ca stejarul roșu, castanul co­mestibil, alunul turcesc etc. Parcul se va întinde pe mai bine de 50 ha. ... Industria maselor plastice este pe cale să devină cel mai puternic factor al economiei mondiale . De la 1,5 milioane tone tn 1950 pro­ducția acestei industrii a crescut la 1? milioane tone in 1987 — du­­blindu-se din cinci în cinci ani Căminul SALATA DE CIUPERCI. Canti­tăți — 3/4 kg de ciuperci, 3 lin­guri de untdelemn, două Unguri de oțet, verdeață, sare, piper. Du­pă ce ați curățat și ați spălat bine ciupercile, le dați la fiert în apă cu sare, pe foc repede în cî­teva minute au și fiert. Le scoa­teți, le clătiți în apă rece, scurgeți și le așezați într-un cas­le tron. Turnați peste ele untdelem­nul și oțetul, adăugați sare, piper și garnisiți cu verdeață tocată. PASTE FĂINOASE CU LEBAR Cantități — Va kg de lebăr, 250 g de paste făinoase, două cepe, grăsime, verdeață. Puneți la fiert pastele, de preferat melcișori sau steluțe, in apă cu sare. In altă cratiță înăbușiți în grăsime ce­pele tăiate mărunt. Fără să fie prăjită, ceapa se înmoaie foarte bine dacă o înăbușiți într-un vas acoperit la foc mic. Cind este ga­ta, puneți peste ea lebărul, pe care l-ați scos din coajă, verdeața tocată și, numai dacă este cazul, mai adăugați sare și piper. Lăsați acoperit pe plită, în acest inter­val, pastele au fiert. Le spălați în cîteva ape reci, le scurgeți și le amestecați cu lebărul din cratiță. Dacă mai este timp, treceți cra­­tița la cuptorul încins să stea cî­teva minute. Este o mîncare gus­toasă și consistentă. BIFTEC BASCHEZI 500 g de mușchi de mînzat într-o singură bucată, 150 g de miez de pîine veche, două gălbenușuri de ou, două căpățîni de usturoi, pătrun­jel, sare, piper, untdelemn și unt. Se taie mușchiul in două bucăți groase, egale. Se sfarîmă miezul de pîine, se călește în untdelemn amestecat cu unt, usturoi pisat, sare și piper. Se lasă să se ră­cească puțin. Cînd amestecul este călduț, i se pun cele două gălbe­nușuri crude și pătrunjel tocat fin. Se mai pot adăuga condi­mente după gust. Compoziția ast­fel preparată se așează între cele două bucăți de came, pe care le legăm cu o ață. Se ung ambele părți ale biftecului cu untdelemn și se dă la cuptor. vxx>o<><>c><x><><x)<><>o<><><x><><vx><x><xx)<><>c^ ooo^o<>o<xxxx>o<>ooooo<>o<xxx>o<x>oooo^ooo<>^ooooo<>oo<xxx>o<x><xxxx><x>oa6o<>ooooooooooo< CIPRU Turnul lui Othello din Famagusta. Legenda spune și acesta si foet locul unde, odată, s-a desfășurat drama lui Othello și a Desdemonei. Un aspect din sala valțurilor, complet automati­zată, a Întreprinderii de morărit și panificație „Dobrogea“. Campingul de la Coștei Pe măsură ce vremea se încăl­zește, tot mai mulți iubitori de drumeții vor poposi în locurile pitorești pentru a admira frumu­sețile naturii, pentru a se odihni și recrea. Printre locurile căutate de tu­riști se află și campingurile ame­najate din ce în ce mai bine. U­­nul din acestea se află situat pe șoseaua națională Lugoj — Timi­șoara, la Coștei, la o distanță de numai 8 km de Lugoj. Campin­gul este situat într-un loc pito­resc, chiar în parcul de aici. Cele 7 căsuțe, cu alte două locuri fie­care, sunt mobilate cu mult gust Președintele cooperativei de consum Flamura roșie“ din Lu­goj, de care aparține campingul de la Coștei, Pavel Galescu, ne-a spus că pînâ la începutul lunii mai, urmează să se introducă ilu­minatul electric și vor fi termina­te dușurile cu apă rece. Zilele a­­cestea va fi deschisă și grădina de vară din parc, unde turiștii vor găsi diferite mîncăruri și băuturi, în grădina de vară va fi înființată și o braserie. Toate acestea vădesc grija pentru ca cei care vin pentru scurt timp să se simtă cit mai bine. Din păcate însă, puținii dintre cei care trec cu mașinile ori cu motocicletele, pe lingă parcul Coș­tei,, știu că aici există un cam­ping. De ce.7 Pentru că există doar o firmă scrisă cu, litere mi­nuscule pe ca­re nu ești în stare să le descifrezi bine nici de la mică distanță, dar din goana ma­șinii ! Nu s-ar putea instala două table indicatoare — una pe șo­seaua Timișoara—Lugoj la o oa­recare distanță de la ieșirea din Belinț și alta pe șoseaua Lugoj— Timișoara în care să se arate — vizibil — locul unde e situat campingul? Șeful Agenției O.N.T. Lugoj, Mihai Hagneș, cu care am stat de vorbă, ne-a semnalat intre alte­le lipsa unui telefon public. „Da­că vine cineva la O.N.T. și soli­cită un joc nu avem posibilitatea să-i satisfacem dorința, deoarece nu avem legătura cu campingul“. Sunt­ desigur deficiențe pe care cooperativa „Flamura roșie" din Lugoj, cu sprijinul Uniunii jude­țene a cooperativelor de consum, poate să le înlăture. I­NOUB O GEAMIE CIUDATA In orașul Ispahan din Iran se afli o geamia străveche cu minarete în­clinate. Aceste turnuri de cite 15 metri înălțime­a a clatină foarte ușor, da În­dată ce cineva începe să urce pe scara in spirală. Dar cel mai interesant este că se leagănă nu nu­mai minaretul In care urci, ci și celălalt, chiar dacă in momentul acela nu se află nimeni In el. Enigma minaretelor din Ispahan a atras atenția inginerilor și arhitecților angajați să restaureze geamia. Pentru a dezlega taina, ei au dărîmat tur­nurile ptnă la temelii. Fiecare piatră a fost as­cultată cu cele mai per­fecționate aparate acus­­tice. Enigma a rămas însă nedezlegată. Cînd mina­retele au fost reconstrui­te, au Început din nou să se clatine dem­dată ce urca cineva pe scară. DRAPELUL ROȘU 7.229 In pragul unui nou destin... ... De la Piriul-Cirjei, sat așezat mai sus de apa Bistriței, pășim împotriva rîului pe un drum abia spinzurat pe marginea muntelui. Trecem prin Bor­ca, unde apa se împreună cu drumul, lăsăm in urmă Cotîrgașii pentru ca să sosim, în sfârșit, la Broșteni. Cititorul va observa fără greutate că reporterul urmează astăzi, fidel, calea pe care Ion Creangă a străbătut-o în urmă cu 120 de ani, minat către școala lui Alecu Baloș și împreună cu noi va desluși în turmul apei simțămintele de adîncă mâhnire ce-l copleșeau pe Nică a Petrei înstrăinat de malul Ozanei. .. . .. „Și satul Broșteni, fiind împrăștiat mai ca toate satele de la munte — avea să-și amin­tească mai tirziu marele povestitor din Humu­­lești — nu se rușina lupul a se arăta ziua­ mea­­za-mare prin el; o casă ici sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistrița sub altă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului indemină să și-o facă. Și Irinuca avea o cocioabă veche de beirne, cu fe­­reștile cu­ palma, acoperită cu scînduri, îngră­dită cu răzlogi de brad și așezată chiar sub munte pe malul sting al Bistriței, aproape de pod". . .. Poposim pe ulițele Broștenilor, dar aci, pioa­sele aduceri aminte par mai degrabă fragmente desprinse din străvechi legende. Nici Nică nu ne iese-n cale, nici cocioaba Irinucăi nu ne tulbură privirea, nici bătrinul dascăl Nanu nu-și mai poartă pașii măsurați către școală. Numai Bis­trița a rămas același rîu îmbietor, in unduirile căruia stai gata să te arunci de pe malul înalt; numai codrii Neamțului, ai căror copaci continuă să alunece pe apa Bistriței către gatere, rămân parcă nesfirșiți. Altminteri, Broștenii se află in ceas de răscruce. Se schimbă peisajul natural, se transformă din temelii casele și toate cele­lalte construcții, se schimbă oamenii. O meta­morfoză de proporții — reflex al industrializării socialiste ce­ a răsunat intția oară prin lovituri de ciocan bine plasate de către geologi și care s-a materializat apoi in noile exploatări de mine­reuri cuprifere de la Leșul-Ursului și Isipoaia. — Dar, veți întreba dumneavoastră, stimați cititori, ce implicații, de proporțiile metamorfo­zei, pot să prezinte oare perforatoarele din aba­tajele Isipoaiei in viața Broștenilor ? Pe cit de îndreptățită ni se pare întrebarea pe atit de simplu este răspunsul. Satul aminti­rilor lui Creangă, din anii de școală, este veci­nul celor două așezări plasate in anii din urmă pe traiectoria vieții industriale. Aici, la Broșteni, munții se dau parcă în lături pentru a face loc Bistriței. Valea este mai largă și mai lumi­noasă ca la Leșul­ U­rsului. De aceea, arhitecții și proiectanții au hotărît să dureze la Broșteni un oraș al minerilor care smulg din adincul pă­­mîntului prețioase minereuri cuprifere. Planu­rile și proiectele au început să prindă viață. In apropierea bisericuței de lemn de brad și tisă. Iși etalează fațadele, placate in piatră de Sa­­basa, primele blocuri. Constructorii s-au retras de pe schele in interior pentru finisări. Blocul ,,ne­familiștilor“ i-a și primit pe cei 225 de loca­tari. Tineri, pină mai ieri plutași, păstori, tăie­tori de lemne sau plugari, astăzi mineri, arti­ficieri, mecanici, electricieni locuiesc aici, în ca­mere bine mobilate, cu încălzire centrală și alte atribute ale confortului. La Broșteni, satul cu case răsfirate, se naște o nouă așezare — orașul minerilor de pe Valea Bistriței. In trei ani aici se vor înălța 50 de blocuri cu aproape 2.000 de apartamente, com­plex hotelier și comercial, casă de cultură, liceu, cinematograf și multe alte construcții. Peste trei ani, ulițele Broștenilor vor fi străzi și alei asfal­tate, zîmbind sub sclipiri de neon, peste trei ani apa și căldura vor intra in locuințe prin țe­vile ce vor porni de la centrala termică și de la punctul de alimentare in care vor fi captate multe izvoare de munte. Privesc în jur și parcă-mi vine să adaug la amintirile marelui povestitor din Humulești ima­ginile contemporane : ... Și satul Broșteni fiind incă împrăștiat ca mai toate satele de munte, se află in pragul unui nou destin. El schimbă vestmântul rural pe haina urbană, pășește din pagina de literatură beletris­tică în viața economică și spirituală modernă. Poate că in noianul transformărilor arhitecții nu vor uita să rezerve un loc central, pentru statuia, sau măcar bustul lui Nică a Petrei, cel care­ a scos pentru prima oară Broștenii din anonima­tul veacurilor. NICOLAE DASCALESCU ELENA ȚUICU Un istoriograf al Banatului NICOLAE STOICA Cu mai bine de două veacuri In urmă, mai precis la 24 februarie 1751, se năștea, la Mehadia, Ni­­colae Stoica, istoriograf al Bana­­tuului, de la care ne-a rămas o cronică valoroasă privind eveni­mentele dintre anii 1683—1827, împrejurarea că in 1784 este nu­mit preot militar la un batalion grăniceresc al regimentului „Va­­laho-iliric“ îl ajută să culeagă prețioase informații istorice. In 1790 este numit administrator al protopopiatului Mehadiei, iar du­pă terminarea războaielor antina­­poleoniene își scrie cronica. Moare la 8 ianuarie 1832 în Mehadia. Cunoscător al mai multor limbi, trăind în anturajul ierarhiei bise­ricești din Banat și al comanda­mentului militar bănățean, Nico­­lae Stoica, supranumit de Hațeg, a putut să descrie ca nimeni altul din vremea sa evenimentele epo­cii. Faptele istorice sunt descrise de la 1683, pe baza informațiilor culese de la bătrîni și din însem­nări găsite pe cărțile de strană ; el insistă pe larg asupra istoriei Țărilor Române, și mai ales a Ba­natului, amintind chiar de stăpi­­nirea romană în Dacia. Descrie a­­poi războaiele austro-turce, în­cheiate prin pacea de la Carlovăț din 1699, răscoala lui Rákóczi, răscoala antihabsburgică din Ba­nat din anii 1738—1739, despre care a cules știri de la moșul Ioan Nămăilă, fost seimen in armata turcă. Motând de ce descrie răs­coala antihabsburgică, el care slu­jise, ca preot militar, sub ordinele comandamentului militar austriac, arată că a dorit „a vedea înscris rumânește despre răsmeriță și de începutul militării de graniță“. Nu uită de luptele lotrilor, a haidu­cilor români, împotriva habsbur­­gilor. Amintește de banda lui Trăilă, Miclău, Mercea, de Petru Vancea din Lugoj, Pîrvu Juman­­ca, Nicolcea, Adam Mohora (unul din fruntașii răzvrătiților), de ves­titul Ianăș Bumbăcilă (cîntat în balade) și de mulți alții. A con­sultat și lucrarea lui Griselini, Istoria Banatului timișan, dar, în multe locuri, a completat izvorul cu cele auzite din gura bătrî­­nilor, martori oculari ai eveni­mentelor. Partea cea mai valoroasă a cro­nicii este aceea dedicată eveni­mentelor epocii, îndeosebi pagini­le privitoare la războiul austro­­turc din 1788—1789, trăite sunt povestite cu Episoade deosebit talent literar, într-o limbă fluen­tă, cu farmec arhaic, ce prezintă interes și din punct de vedere dialectal. Descrie mai ales sufe­rințele maselor, distrugerile pri­cinuite de război, apoi participa­rea grănicerilor bănățeni la cam­paniile militare Împotriva lui Na­poleon, în cadrul armatei austrie­ce, răscoala antihabsburgică grănicerilor români și sîrbi de la­­ Crușița (localitate din Iugoslavia) din anul 1808. Un loc important este acordat răscoalei din 1821 din Țara Românească, condusă de Tudor Vladimirescu, semn că Ni­­colae Stoica urmărea toate întîm­­plările din Principate, lupta co­mună a românilor pentru unitate și independență națională. Valoarea­ „Cronicii Banatului“ de Nicolae Stoica de Hațeg, aflată în manuscris la Biblioteca Acade­miei din București (secția ms. rom. nr. 5.520) este confirmată de numeroși istorici. Petru Maior, pe ultima filă a ediției de Buda din 1812, în „Istoria pentru înce­putul românilor în Dacia“ îl a­­mintește cu numele întreg, alături de cei mai de seamă istorici bă­nățeni. Patrichie Dragalina în lu­crarea sa „Din istoria Banatului Severin“ a folosit multe date din cronica lui, iar Nicolae Iorga îi apreciază mult opera în „Obser­vații și probleme bănățene“. Cuprinsul pe scurt al acesteia precum și unele fragmente mai interesante, a reprodus cercetăto­rul lugojean Aurel Bugariu, in lucrarea sa „Cronica Banatului de Nicolae Stoica de Hațeg“, tipărită la Timișoara în 1947. O copie a transcrierii se află la Muzeul Banatului. Recent, Anuarul pe 1967 al Institutului de isto­rie din Cluj al Academiei dedică un amplu studiu contribu­ției lui Nicolae Stoica de Hațeg la istoria războiului turco-aus­­triac de la 1788—1789. Sperăm că această valoroasă cronică a Bana­tului să vadă în curând lumina ti­parului prin străduința cercetă­torului I. D. Suciu, de la Institu­tul de istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei. Prof. ION GEORGESCU

Next