Drapelul Roşu, aprilie 1968 (Anul 24, nr. 7229-7250)
1968-04-06 / nr. 7229
S 2 # LA SFIRȘIT DE SAPTAMINAM Mă aflam in locuința unui vechi prieten de-al meu. Se instalase de curind intr-unul din blocurițe noi din Zona Tipografilor. Ca de obicei, in asemenea situații, incă de d. intrare, ochii mei au căutat plini de curiozitate de jur împrejur. Nimic neobișnuit, confort, bun gust in modul de aranjare a mobilei, tablouri frumoase, o bibliotecă, intr-un cuvânt in interior frumos — Iți plac fotoliile mele? — Foarte mult. Din țesătura migăloasă ți întortocheată a materialului X în care erau „îmbrăcate“ fotofoliile, recamierul, izbucneau culoarea unui cer primăvara- tec, cu contururi de nori stră- C vezii, ce alunecau prin fața ochilor. Iată, așadar, ce anume contribuise la farmecul deosebit al acelui interior tn imaginație-mi reînviaseră alte crîmpeie de frumusețe din alte interioare, de culoarea trandafirului sau a păpădiei, a liliacului sau a garoafei și, împins de o nestăvilită curio Xitate, m-am hotărit să intotilnesc creatorii acestor modele, acestor frumuseți, care, prin munca lor, sporesc satisfacțiile noastre Așadar, e vorba de o întîlnire cu frumosul, deci cu arta, în cazul nostru, cu „Arta textilă", întreprindere timișoreană , ora 11. Printre oameni ai acestei fabrici, primii cu care cretara, fac cunoștință, este sede partid, tovarășa Elena Borchin, care e amabilă și î-mi dă primele informații în legătură cu întreprinderea . La noi se fabrică stofe de mobilă, fețe de masă, draperii, cuverturi, suveici pentru războaiele de țesut. Fabrica noastră e destul de mică... Avem 84 de mașini, deci utilajul e relativ redus, totuși producem 35—40 sortimente variate, anual Pentru început, mă invită intr-un birou, aparent liniștit, care nu e altceva decit sediul serviciului de creație. Predomină atmosfera de lucru, de echilibru, de căutări. — Ne străduim să modele cit mai apropiate creăm de gustul publicului. In acest an vom lansa aproximativ 40 la sută sortimente noi, spune tovarășul Tiberiu Szende, șeful serviciului creație Dînsul îmi vorbește și despre utilajele fabricii, din care 10— 75 la sută sînt noi, despre un număr suficient de mare de poziții diferențiate de creație pentru fabricile de mobilă. — Ai-ar interesa, având in vedere că activitatea dumneavoastră creatoare presupune un deosebit credit acordat artei, să-mi vorbiți despre modul in care vă „inspirați“ pentru elaborarea modelelor Interlocutorul meu zimbește cu subînțeles. — Am înțeles foarte bine întrebarea dumneavoastră, noi câmpul de inspirație. ca la prima vedere, pare limitat, in realitate nu-i chiar așa. Munca noastră presupune o bună cunoaștere a folclorului, a înnoirilor modalităților de expresie in artele plastice. Noi primim reviste și mostre din unele țări cu tradiție in acest sens, iar la toate acestea se adaugă fantezia noastră, în timp ce ■șeful serviciului .,creație” vorbește cu entuziasm despre toate acestea, observ în diferite locuri din birou stative pe care sînt frumos rînduite mostre din viitoarele modele îmi atrage atenția un model conceput în stil popular: pe fond roșu, linii și zig-zag-uri înflorate, de culoarea florii-soarelui, îmi amintește de opregul nostru tradițional. Tovarășul Szende îmi aduce câteva mostre, de astă-dată păstrate intre niște coperți groase, arămii. — Modelul acesta, spune dînsul, l-am conceput cu gîndul la o expoziție internațională de mobilă, la care a participat și țara noastră, la Köln. Am primit o comandă de tip rustic și ne-am oprit la acest model. — Dar cine girează concepția artistică a produselor dumneavoastră, coloristica și stilul lor ? Răspunde foarte jovial tovarășul Gheorghe Klein, bucuros parcă pentru faptul că are prilejul să-și prezinte colega din stingă. — Tovarășa Eva Winter, absolventă a institutului de arte plastice din Cluj. Tovarășa Winter își ridică ochii de pe hîrtia de calcul și ne privește zîmbind. — Munca noastră — spune dinsa — e prin excelență colectivă. Cu toții sintem interesați să oferim pieței produse de calitate, ale căror valențe principale să fie frumusețea și durabilitatea. Convorbirea noastră continuă pe tema desfacerii produselor și aflu că se vor fabrica în acest an cuverturi din fire sintetice (celolană) care imită lina și care vor purta frumosul nume COSÎNZEANA. — Avem, să știți, și unele probleme ... mă asigură tovarășul Gheorghe Klein. Lipsește o colaborare eficientă cu organele de comerț, cu fabricile de mobilă. Uneori sincronismul, ca să zic așa, dintre lemnul mobilei și stofa furnizată de noi suferă din această pricină. Câ despre nou, care bănuiesc că vă interesează, acesta e receptat de comerț destul de greu, iar lansarea lui comportă un risc. — De aceea, intervine șeful secției, reluăm anual producerea a circa 60 la sută din modelele anterioare de succes. Trag concluzia că aproape jumătate din procentaj e afectat totuși noului și mă bucur în sinea mea. Autoexigență interlocutorilor mei e de bun augur. Mai aflu că in certificatele de naștere ale unor produse notează numele de Hora Caval, Citera, Sarabanda, Olga, Concertino, Sonatina etc.... Mulțumesc celor trei tovarăși, cărora le-am răpit cîteva minute prețioase, și, însoțit de tovarășa Elena Borchin, mă deplasez in hala mare a războaielor. Zgomot de mașini, panouri, grafice, fanioane pentru fruntași, băieți și fete in salopete... In stiigă, dincolo de o ușă verde de metal, se află o încăpere liniștită , e secția „bătut și cusut cartele“, un fel de secție-translator. La o mașină pe care o confund cu o pianină sau cu o mașină de scris uriașă, muncitoarea Alexandrina Chiper, elevă a Școalii tehnice textile, scoate in relief gindirea creatorilor de modele. Alături, alte două fete z> cos cartele, care sunt niște cartonașe dreptunghiulare perforate, conținind modelul resopectiv. O Revenim in hala războaielor. V Prezența noastră e aproape o neobservată. Fiecare e preocupat de munca sa. Intrăm din cind in cind in „aria" unor 5 războaie. Insoțitoarea mea nu- 9tervine sa cite un război, că ruta i s-a rupt vreun fir sau i s-a produs vreo mică defec oțiune. Cîțiva practicanți ascultă cu încredere sfatul celor 5 mai vechi in muncă. 9 Coloritul și relieful îmbătător al viitoarelor frumuseți casnice mă incintă, mai ales aici unde totul prinde contur prin priceperea și hărnicia unui colectiv bine sudat. ION VELICAN Infilnire cu textila Parodii de Sergiu Sitaru (S turna 4L JEBELEAHL în parc, tristețea toamnei desprinde foi cernite Mă-ntreb curios în mine, ce bolți stau în picioare ? N-or fi căderi grozave, doar frunze mâzgălite; Tristețea mea, adîncă, mai tainică transpare! Himera literară, devine o corvoadă. Cu frunzele-i chircite, podoaba mea brumată Se scutură sonoră și zboară obsedată Asemeni unui bine cu tinichea de coadă " Respinsă, elegia in preajma mea s-adună în cerc cu-n deget struna. Doamne, că fals mai sună Parcă-i o scripcă veche, refuză să vibreze . Și contemplîndu-mi lira, dezacordată, strimbă, Oftez în pragul toamnei, severei exegeze Decit să zdrăngăn harfa, puteam să cânt din drimbă -I QJacă turn TRAIAN DORGOLAR Secvență pulvică. O gară Și sărutarea ta mă minte , Adio, pa și n-am cuvinte Iubita mea de astă-vară ! îți bănuiesc espectativa. Mi-auzi răsufletul greoi Și nu știi care dintre noi t Plâng eu sau e locomotiva ’ Intr-un târziu, așa-ntr-o doară M-ai sărutat cu ochi deschiși Țintind spre-a-ți sublima necazul. Chipiul șefului de gară... O, Alma, boare de caiși, Nici n-am plecat și-ntord macazul 1a cótete Cad Lacrimi, tera-i tristă NiL-mi fie de deochi, Tare m-aș vrea batistă Să pot s-o șterg la ochi ! M-a prins așa o milă De-al lirei voastre glas Lega-voi cu manilă Aripe de Pegas învinși, eu vă voi plinge Morți, vă voi regreta Pe toți vă voi deplîngi. C-așa e scrisa mea Și morți cu mic, cu mare Ca ultim trist, oricum, în fine, voi apare Si eu într-un volum I HORIA GLIA Știați că... .. „ In Cehoslovacia se produce (la întreprinderea „Fotochesna“ din Hradec Kralové) un film alb-negru care permite fotografierea fimi bloz Intr-un mediu slab luminat ! El este foarte util in topografie si medicină. ... șoferii care au virata aub 25 de ani reprezintă numai 0 CINCIME din numărul total al conducătorilor de autovehicule din lume ? Cu toate acestea ei sunt vinovați pentru 0 TREIME din accidentele de circulație mortale. w. firele care se produc Intr-o secundă in lame pentru țesături ating lungimea Ecuatorului! Cele produse Intr-un minut ajung pintra de cinci ori distanța dintre PS mint și Lună. ... prima instalație dispecer radio-telefonică din țară pentru circulația locomotivelor in galerii a fost pusă recent in funcție la Filipeștii de Pădure . Această instalație asigură o mal rațională dirijare a parcului de locomotive și deci o sporire substanțială a capacității de transport in subteran. ... există 10.000 de mări și lacuri artificiale . Suprafața lor ajunge la peste 500.000 kmp. Lacul de acumulare Acosambo de pe fluviul Volta din Ghana are cea mai mare suprafață — 8.500 kmp. în privința capacității, recordul aparține mării artificiale Bratsk de pe fluviul Angara din U.R.S.S. ... Ia Soceni, sat așezat intr-o frumoasă zonă turistică a județului Caraș-Severin, a început amenajarea unui parc dendrologic ! Turiștii vor putea admira aici specii de arbori exotici ca stejarul roșu, castanul comestibil, alunul turcesc etc. Parcul se va întinde pe mai bine de 50 ha. ... Industria maselor plastice este pe cale să devină cel mai puternic factor al economiei mondiale . De la 1,5 milioane tone tn 1950 producția acestei industrii a crescut la 1? milioane tone in 1987 — dublindu-se din cinci în cinci ani Căminul SALATA DE CIUPERCI. Cantități — 3/4 kg de ciuperci, 3 linguri de untdelemn, două Unguri de oțet, verdeață, sare, piper. După ce ați curățat și ați spălat bine ciupercile, le dați la fiert în apă cu sare, pe foc repede în cîteva minute au și fiert. Le scoateți, le clătiți în apă rece, scurgeți și le așezați într-un casle tron. Turnați peste ele untdelemnul și oțetul, adăugați sare, piper și garnisiți cu verdeață tocată. PASTE FĂINOASE CU LEBAR Cantități — Va kg de lebăr, 250 g de paste făinoase, două cepe, grăsime, verdeață. Puneți la fiert pastele, de preferat melcișori sau steluțe, in apă cu sare. In altă cratiță înăbușiți în grăsime cepele tăiate mărunt. Fără să fie prăjită, ceapa se înmoaie foarte bine dacă o înăbușiți într-un vas acoperit la foc mic. Cind este gata, puneți peste ea lebărul, pe care l-ați scos din coajă, verdeața tocată și, numai dacă este cazul, mai adăugați sare și piper. Lăsați acoperit pe plită, în acest interval, pastele au fiert. Le spălați în cîteva ape reci, le scurgeți și le amestecați cu lebărul din cratiță. Dacă mai este timp, treceți cratița la cuptorul încins să stea cîteva minute. Este o mîncare gustoasă și consistentă. BIFTEC BASCHEZI 500 g de mușchi de mînzat într-o singură bucată, 150 g de miez de pîine veche, două gălbenușuri de ou, două căpățîni de usturoi, pătrunjel, sare, piper, untdelemn și unt. Se taie mușchiul in două bucăți groase, egale. Se sfarîmă miezul de pîine, se călește în untdelemn amestecat cu unt, usturoi pisat, sare și piper. Se lasă să se răcească puțin. Cînd amestecul este călduț, i se pun cele două gălbenușuri crude și pătrunjel tocat fin. Se mai pot adăuga condimente după gust. Compoziția astfel preparată se așează între cele două bucăți de came, pe care le legăm cu o ață. Se ung ambele părți ale biftecului cu untdelemn și se dă la cuptor. vxx>o<><>c><x><><x)<><>o<><><x><><vx><x><xx)<><>c^ ooo^o<>o<xxxx>o<>ooooo<>o<xxx>o<x>oooo^ooo<>^ooooo<>oo<xxx>o<x><xxxx><x>oa6o<>ooooooooooo< CIPRU Turnul lui Othello din Famagusta. Legenda spune și acesta si foet locul unde, odată, s-a desfășurat drama lui Othello și a Desdemonei. Un aspect din sala valțurilor, complet automatizată, a Întreprinderii de morărit și panificație „Dobrogea“. Campingul de la Coștei Pe măsură ce vremea se încălzește, tot mai mulți iubitori de drumeții vor poposi în locurile pitorești pentru a admira frumusețile naturii, pentru a se odihni și recrea. Printre locurile căutate de turiști se află și campingurile amenajate din ce în ce mai bine. Unul din acestea se află situat pe șoseaua națională Lugoj — Timișoara, la Coștei, la o distanță de numai 8 km de Lugoj. Campingul este situat într-un loc pitoresc, chiar în parcul de aici. Cele 7 căsuțe, cu alte două locuri fiecare, sunt mobilate cu mult gust Președintele cooperativei de consum Flamura roșie“ din Lugoj, de care aparține campingul de la Coștei, Pavel Galescu, ne-a spus că pînâ la începutul lunii mai, urmează să se introducă iluminatul electric și vor fi terminate dușurile cu apă rece. Zilele acestea va fi deschisă și grădina de vară din parc, unde turiștii vor găsi diferite mîncăruri și băuturi, în grădina de vară va fi înființată și o braserie. Toate acestea vădesc grija pentru ca cei care vin pentru scurt timp să se simtă cit mai bine. Din păcate însă, puținii dintre cei care trec cu mașinile ori cu motocicletele, pe lingă parcul Coștei,, știu că aici există un camping. De ce.7 Pentru că există doar o firmă scrisă cu, litere minuscule pe care nu ești în stare să le descifrezi bine nici de la mică distanță, dar din goana mașinii ! Nu s-ar putea instala două table indicatoare — una pe șoseaua Timișoara—Lugoj la o oarecare distanță de la ieșirea din Belinț și alta pe șoseaua Lugoj— Timișoara în care să se arate — vizibil — locul unde e situat campingul? Șeful Agenției O.N.T. Lugoj, Mihai Hagneș, cu care am stat de vorbă, ne-a semnalat intre altele lipsa unui telefon public. „Dacă vine cineva la O.N.T. și solicită un joc nu avem posibilitatea să-i satisfacem dorința, deoarece nu avem legătura cu campingul“. Sunt desigur deficiențe pe care cooperativa „Flamura roșie" din Lugoj, cu sprijinul Uniunii județene a cooperativelor de consum, poate să le înlăture. INOUB O GEAMIE CIUDATA In orașul Ispahan din Iran se afli o geamia străveche cu minarete înclinate. Aceste turnuri de cite 15 metri înălțimea a clatină foarte ușor, da Îndată ce cineva începe să urce pe scara in spirală. Dar cel mai interesant este că se leagănă nu numai minaretul In care urci, ci și celălalt, chiar dacă in momentul acela nu se află nimeni In el. Enigma minaretelor din Ispahan a atras atenția inginerilor și arhitecților angajați să restaureze geamia. Pentru a dezlega taina, ei au dărîmat turnurile ptnă la temelii. Fiecare piatră a fost ascultată cu cele mai perfecționate aparate acustice. Enigma a rămas însă nedezlegată. Cînd minaretele au fost reconstruite, au Început din nou să se clatine demdată ce urca cineva pe scară. DRAPELUL ROȘU 7.229 In pragul unui nou destin... ... De la Piriul-Cirjei, sat așezat mai sus de apa Bistriței, pășim împotriva rîului pe un drum abia spinzurat pe marginea muntelui. Trecem prin Borca, unde apa se împreună cu drumul, lăsăm in urmă Cotîrgașii pentru ca să sosim, în sfârșit, la Broșteni. Cititorul va observa fără greutate că reporterul urmează astăzi, fidel, calea pe care Ion Creangă a străbătut-o în urmă cu 120 de ani, minat către școala lui Alecu Baloș și împreună cu noi va desluși în turmul apei simțămintele de adîncă mâhnire ce-l copleșeau pe Nică a Petrei înstrăinat de malul Ozanei. .. . .. „Și satul Broșteni, fiind împrăștiat mai ca toate satele de la munte — avea să-și amintească mai tirziu marele povestitor din Humulești — nu se rușina lupul a se arăta ziua meaza-mare prin el; o casă ici sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistrița sub altă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului indemină să și-o facă. Și Irinuca avea o cocioabă veche de beirne, cu fereștile cu palma, acoperită cu scînduri, îngrădită cu răzlogi de brad și așezată chiar sub munte pe malul sting al Bistriței, aproape de pod". . .. Poposim pe ulițele Broștenilor, dar aci, pioasele aduceri aminte par mai degrabă fragmente desprinse din străvechi legende. Nici Nică nu ne iese-n cale, nici cocioaba Irinucăi nu ne tulbură privirea, nici bătrinul dascăl Nanu nu-și mai poartă pașii măsurați către școală. Numai Bistrița a rămas același rîu îmbietor, in unduirile căruia stai gata să te arunci de pe malul înalt; numai codrii Neamțului, ai căror copaci continuă să alunece pe apa Bistriței către gatere, rămân parcă nesfirșiți. Altminteri, Broștenii se află in ceas de răscruce. Se schimbă peisajul natural, se transformă din temelii casele și toate celelalte construcții, se schimbă oamenii. O metamorfoză de proporții — reflex al industrializării socialiste ce a răsunat intția oară prin lovituri de ciocan bine plasate de către geologi și care s-a materializat apoi in noile exploatări de minereuri cuprifere de la Leșul-Ursului și Isipoaia. — Dar, veți întreba dumneavoastră, stimați cititori, ce implicații, de proporțiile metamorfozei, pot să prezinte oare perforatoarele din abatajele Isipoaiei in viața Broștenilor ? Pe cit de îndreptățită ni se pare întrebarea pe atit de simplu este răspunsul. Satul amintirilor lui Creangă, din anii de școală, este vecinul celor două așezări plasate in anii din urmă pe traiectoria vieții industriale. Aici, la Broșteni, munții se dau parcă în lături pentru a face loc Bistriței. Valea este mai largă și mai luminoasă ca la Leșul Ursului. De aceea, arhitecții și proiectanții au hotărît să dureze la Broșteni un oraș al minerilor care smulg din adincul pămîntului prețioase minereuri cuprifere. Planurile și proiectele au început să prindă viață. In apropierea bisericuței de lemn de brad și tisă. Iși etalează fațadele, placate in piatră de Sabasa, primele blocuri. Constructorii s-au retras de pe schele in interior pentru finisări. Blocul ,,nefamiliștilor“ i-a și primit pe cei 225 de locatari. Tineri, pină mai ieri plutași, păstori, tăietori de lemne sau plugari, astăzi mineri, artificieri, mecanici, electricieni locuiesc aici, în camere bine mobilate, cu încălzire centrală și alte atribute ale confortului. La Broșteni, satul cu case răsfirate, se naște o nouă așezare — orașul minerilor de pe Valea Bistriței. In trei ani aici se vor înălța 50 de blocuri cu aproape 2.000 de apartamente, complex hotelier și comercial, casă de cultură, liceu, cinematograf și multe alte construcții. Peste trei ani, ulițele Broștenilor vor fi străzi și alei asfaltate, zîmbind sub sclipiri de neon, peste trei ani apa și căldura vor intra in locuințe prin țevile ce vor porni de la centrala termică și de la punctul de alimentare in care vor fi captate multe izvoare de munte. Privesc în jur și parcă-mi vine să adaug la amintirile marelui povestitor din Humulești imaginile contemporane : ... Și satul Broșteni fiind incă împrăștiat ca mai toate satele de munte, se află in pragul unui nou destin. El schimbă vestmântul rural pe haina urbană, pășește din pagina de literatură beletristică în viața economică și spirituală modernă. Poate că in noianul transformărilor arhitecții nu vor uita să rezerve un loc central, pentru statuia, sau măcar bustul lui Nică a Petrei, cel care a scos pentru prima oară Broștenii din anonimatul veacurilor. NICOLAE DASCALESCU ELENA ȚUICU Un istoriograf al Banatului NICOLAE STOICA Cu mai bine de două veacuri In urmă, mai precis la 24 februarie 1751, se năștea, la Mehadia, Nicolae Stoica, istoriograf al Banatuului, de la care ne-a rămas o cronică valoroasă privind evenimentele dintre anii 1683—1827, împrejurarea că in 1784 este numit preot militar la un batalion grăniceresc al regimentului „Valaho-iliric“ îl ajută să culeagă prețioase informații istorice. In 1790 este numit administrator al protopopiatului Mehadiei, iar după terminarea războaielor antinapoleoniene își scrie cronica. Moare la 8 ianuarie 1832 în Mehadia. Cunoscător al mai multor limbi, trăind în anturajul ierarhiei bisericești din Banat și al comandamentului militar bănățean, Nicolae Stoica, supranumit de Hațeg, a putut să descrie ca nimeni altul din vremea sa evenimentele epocii. Faptele istorice sunt descrise de la 1683, pe baza informațiilor culese de la bătrîni și din însemnări găsite pe cărțile de strană ; el insistă pe larg asupra istoriei Țărilor Române, și mai ales a Banatului, amintind chiar de stăpinirea romană în Dacia. Descrie apoi războaiele austro-turce, încheiate prin pacea de la Carlovăț din 1699, răscoala lui Rákóczi, răscoala antihabsburgică din Banat din anii 1738—1739, despre care a cules știri de la moșul Ioan Nămăilă, fost seimen in armata turcă. Motând de ce descrie răscoala antihabsburgică, el care slujise, ca preot militar, sub ordinele comandamentului militar austriac, arată că a dorit „a vedea înscris rumânește despre răsmeriță și de începutul militării de graniță“. Nu uită de luptele lotrilor, a haiducilor români, împotriva habsburgilor. Amintește de banda lui Trăilă, Miclău, Mercea, de Petru Vancea din Lugoj, Pîrvu Jumanca, Nicolcea, Adam Mohora (unul din fruntașii răzvrătiților), de vestitul Ianăș Bumbăcilă (cîntat în balade) și de mulți alții. A consultat și lucrarea lui Griselini, Istoria Banatului timișan, dar, în multe locuri, a completat izvorul cu cele auzite din gura bătrînilor, martori oculari ai evenimentelor. Partea cea mai valoroasă a cronicii este aceea dedicată evenimentelor epocii, îndeosebi paginile privitoare la războiul austroturc din 1788—1789, trăite sunt povestite cu Episoade deosebit talent literar, într-o limbă fluentă, cu farmec arhaic, ce prezintă interes și din punct de vedere dialectal. Descrie mai ales suferințele maselor, distrugerile pricinuite de război, apoi participarea grănicerilor bănățeni la campaniile militare Împotriva lui Napoleon, în cadrul armatei austriece, răscoala antihabsburgică grănicerilor români și sîrbi de la Crușița (localitate din Iugoslavia) din anul 1808. Un loc important este acordat răscoalei din 1821 din Țara Românească, condusă de Tudor Vladimirescu, semn că Nicolae Stoica urmărea toate întîmplările din Principate, lupta comună a românilor pentru unitate și independență națională. Valoarea „Cronicii Banatului“ de Nicolae Stoica de Hațeg, aflată în manuscris la Biblioteca Academiei din București (secția ms. rom. nr. 5.520) este confirmată de numeroși istorici. Petru Maior, pe ultima filă a ediției de Buda din 1812, în „Istoria pentru începutul românilor în Dacia“ îl amintește cu numele întreg, alături de cei mai de seamă istorici bănățeni. Patrichie Dragalina în lucrarea sa „Din istoria Banatului Severin“ a folosit multe date din cronica lui, iar Nicolae Iorga îi apreciază mult opera în „Observații și probleme bănățene“. Cuprinsul pe scurt al acesteia precum și unele fragmente mai interesante, a reprodus cercetătorul lugojean Aurel Bugariu, in lucrarea sa „Cronica Banatului de Nicolae Stoica de Hațeg“, tipărită la Timișoara în 1947. O copie a transcrierii se află la Muzeul Banatului. Recent, Anuarul pe 1967 al Institutului de istorie din Cluj al Academiei dedică un amplu studiu contribuției lui Nicolae Stoica de Hațeg la istoria războiului turco-austriac de la 1788—1789. Sperăm că această valoroasă cronică a Banatului să vadă în curând lumina tiparului prin străduința cercetătorului I. D. Suciu, de la Institutul de istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei. Prof. ION GEORGESCU