Drapelul Roşu, februarie 1969 (Anul 25, nr. 7485-7508)

1969-02-01 / nr. 7485

» Q­2 ‡ Bega veche și, canalul Bega — două fire de apă în cîmpia bănățeană pe care sînt înșira­te, ca mărgelele a două șira­guri, mulțime de sate: Sîn­­mihaiul Român, Uivar, Otelec, Bergsăul Mare, Cenei... Apa aduce rodnicie, fertilitate, via­ță — dar cînd se revarsă in șuvoaie fără sfîrșit, apa e dis­trugere... Cînd scrii istoria nouă a acestor locur­i nu poți să uiți că, pînă mai ieri, apele Begăi ba țineau cu omul, în­­destulîndu-i casa, ba ! Se îm­potriveau cu furie. Cronicarii începutului de veac consem­nau că apele bănățene, ajunse în cîmpie,­­ „pribegesc la în­­timplare schimbindu-și matca neîncetată, iar în timpul topi­rii zăpezilor și a, ploilor to­rențiale „se năpustesc în mari șuvoaie asupra ogoarelor" așa nncit nimic nu li se poate îm­de-a lungul vremii, omul n-a contemplat pasiv deslăn­­țuirea oarbă a forțelor naturii. Și-a luat casmaua în mină, a săpat șanțuri, a întărit malu­rile rîurilor. Fărîmițarea exce­sivă a pămîntului în mii și mii de trupuri, politica agra-potrivi. Numeroase mărturii confirmă constatările mono­grafice : în 1859, debitul Be­găi a crescut de peste cinci ori, di­strugînd tot ce întîlnea în cale; în 1887, digul ridicat după revărsările precedente a fost pur și simplu măturat de apele repezi, învolburate ;. în 1912, viiturile au înecat sub Valuri reci truda țăranilor muncitori chinuiți, deznădăj­duiți, obidiți... Fie cînd năvăleau cu furie, fie cînd liniștite bălteau pe cîmpie, apele smulgeau ogoa­relor trupuri tot mai mari. „Locul numit „Belerîi“, își a­­mintește cooperatorul Nicolae Murgu din Sînmihaiul Român, o suprafață de 150 de hectare, stătea tot anul sub apă. Sără­­turile pe care nu se putea fa­ce nici o cultură se lățeau la noi an de an.“ Foieni, C­ruceni și Gi­ulvăz, din Diniaș și Sînmartinul Sîrbesc să ne ajute să curățăm șan­țurile și să săpăm canale noi. Se minunează bătrînii cînd ies primăvara pe ogoare și văd că pămîntul nu mai mustește a apă. Le explicăm noi „mi­nunca îngrijitorilor de vite. Tractoare mai multe, combine și semănătoare tot mai multe, pe care statul le pune la dis­poziția cooperativelor, vorbesc și ele despre grija omului fa­ță de omul muncitor. Iar toa­te acestea mărturisesc noile dimensiuni ale bogățiilor cîș­­tigate prin muncă. Sînmihaiul Român e doar o singură localitate pe firul Begheiului. De te duci mai de­parte, surprinzi alte momente ale îndoitei lupte în care s-a angajat omul — stăvilirea excesului de apă și obligarea ei de a-i asculta poruncile. Prin acțiuni intercooperatiste, la Beregsăul Mare s-au săpat anul trecut canale noi, în lun­gime de vreo 15 km, care a­­fectează sute de hectare ara­bile, din care peste 200 inun­dabile. Cu fonduri de stat s-a reprofilat și lăr­git­ ,tot în anul trecut și Sistemul de canale Vest Timiș — Săcălaz, menit să ridice productivitatea unei suprafețe de 2.100 de hectare. S-a început cu rezultate bune valorificarea apei freatice : un sistem de 30 de fîntîni gru­pate înlesnește la Sînmartinul Sîrbesc colectarea apei din pînza subterană și folosirea ei la irigarea a 45 de hectare cultivate cu legume. In anul acesta se vor mai fora aci­ alte 30 de fîntîni și se va mări su­prafața irigată, așa cum ne asigură președintele C.A.P., tovarășul M. Jivanov. Proporțiile luptei devin tot mai impresionante: înainte de 1958, ne informează ing. Gheorghe Pirvulescu, șeful sistemului Timiș — Bega din cadrul D.I.F.O.T., rețeaua de canale pe ambele maluri ale Begăi navigabile avea o lun­gime de 219 km — acum ea cuprinde peste 1.000 de kilo­metri , în loc de trei stații de pompare, acționate de trac­toare, de mașini cu aburi, care au existat în urmă cu zece ani, acum avem opt stații ac­ționate electric. Prin păienje­nișul de canale excesul de apă este evacuat în condiții tot mai bune. Suprafața arabilă, scoasă complet de sub apă, în­sumează aproape 34.000 de hectare, iar totalul întinderi­lor ameliorate — peste 57.000 hectare. Vor veni anii și noi lucrări se vor adăuga celor existente. De pe acum se studiază și se proiectează executarea de ba­raje de atenuare și­ de reten­­ție a viiturilor, care vor con­tribui la sporirea respectiv la omogenizarea debitului­ de apă. Sunt posibilități suficien­te și pentru desecar­ea, cu mij­loace locale, a numeroase bălți, care, se află, ca niște piese de decor învechite la ho­tarele a numeroase comune. Vara Bega curge molcom, apele ei vîscoase, grele, par nemișcate. Vor veni ani și Bega, silită de om, va uda nu­mai și numai grădini înflori­toare, împrăștiind cu dărnicie fertilitate, bogăție, viață. te și înfrumusețate. Iată, condensate, coordona­tele unei noi umanități, socia­liste, care transpar și mai pu­ternic, în aceste zile, chiar din versurile unei melodii voioa­se : Ceneiul s-a gătit cu drag / Alegerile bat în prag / Iar la cămin în sărbătoare / S-au prins în joc după viori / In horă, fete și fecior­i / Săltind șirag... Salturi în timp Despre inginerul Constantin Tăbliță, președintele coope­rativei de producție din Răuți, am auzit vorbindu-se la I.M.A. Cenei. „Mulți colegi de-ai lui susțin, ni s-a spus, că ar fi un om ciudat. Dacă agrotehnica indică o singură lucrare cu cultivatorul, el pre­tinde — așa spun oponenții lui — două sau chiar trei­. Nu știm ce i se poate reproșa ca om, ca agricultor, însă, jos pălăria. Pămîntul Răuților e mai greu de lucrat, mai în­dărătnic decit cel al Ceneiului sau al Cărpinișului, totuși, re­zultatele obținute aici în ulti­mii ani­ întrec pe cele realiza­te în condiții agrotehnice net superioare. In 1968, recolta la griu s-a ridicat la 3.329 kg la hectar, cea de porumb, la 4.798 kg la hectar... îndărătnicia apelor poate fi biruită Anul XXV al erei noastre socialiste _B_811.,_B_B_B_B_BBBK­8.B_8_B­B,B • ■­­ 1 I­I­I­I­I­I t ................................... ■ I­I­I ■ ■ • I­I­I­I­I­I­I­I­I I­I­I 8 8_8_888 8-8-8 8 B 8„88 8 8 8 88 BB0B900008B000*0SB«BBBBBBB900Baa00B00B0! s bbbbbbbb r •••BB**,r --Ba' » » « n . • t ■ b ■ ■ ■ a ■ K E N ERGIE IU IVIÄISI^ ie-*-BBBBs-*B"B*eBB*e*B*e*B*a,a8a*a*a"a*B*«',a0a*■*«"»* *«* •••■■••aaaaaaaaaaaaaaaaaaaai 'a*,".8«®,"«", -"a b"b*i"« ■•.•■•.•.•«'a*»*. 8 ■■«■«■aaaaaaaaeaaaeaasaaaaea ,8« B8BBB a8.8.8*8-B8L8_8_ 8_8_8_8_8,,a_ _8Blt8B-••••••• aBBsaaassaaaaaasaaaaaaaaaaaai ' .* ® «b® • ® „ 6 -a® , ® , ® ® • „ • _ ® ^ ® y • ^ • ^B ^ • CAII I I ISIIRIflCfl ilIIIIIIBIIIRI ra obtură a trecutelor regi­muri reduceau însă la propor­ții modeste acțiunile întreprin­se. Abia în anii noștri proble­ma stăvilirii apelor a devenit o problemă de stat. La cooperativa agricolă de producție din Sînmihaiul Ro­mân ni se arată hărți și situa­ții — multe amintind de lupta omului împotriva navalei ape­lor. Explicațiile inginerului George Galan dau contururi precise reprezentărilor grafice. — Vedeți aceste „drepte" — sunt șanțuri de scurgere noi, săpate in ultimii­ ani. Vă a­­mintiți, desigur, de vara lui 1958, cînd mii și mii de mun­citori s-au alăturat țăranilor pentru ca impreună să lucreze la curățirea, extinderea și sis­tematizarea canalelor de de­secare în cîmpia bănățeană. Nu, n-a uitat nimenea zilele acelei veri cînd, la chemarea partidului, întreaga populație activă a Timișoarei, a Jimbo­­liei, a satelor din cîmpie a muncit zile în șir la desecări. O lucrare veche, de mai­ bine de două secole, a fost reluată și amplificată în proporții ne­­maiîntîlnite, în condiții cu to­tul noi. Vara lui 1958 a constituit doar semnalul începutului. Experiența dobîndită, rezulta­tele obținute l-au făcut pe om conștient că unindu-și forțele poate să biruie îndărătnicia apei. Așa și la Sînmihaiul Ro­mân. Scriptele cooperativei de producție consemnează noi și noi terenuri r­edate agricultu­rii în ultimii ani. — Iarna trecută, ne spune cooperatorul Ilie Costea, la noi în comună s-a deschis uni mar­e șantier intercooperatist. Sute de oameni au venit din munca“ — și glasul interlocu­torului seamănă mai mult­ cu al unui instruit agronom — prin sistemul de canale și dim pînza de apă freatică să co­boare cu 1 Vs pînă la 2 metri, permițînd cultivarea terenului. Și cu mîndria omului sigur de izbîndă adaugă : „Nici ploaie, oricît de îmbelșugată, o nu va mai fi în stare să ne inunde ogoarele“. — Lupta se dă și cu alte mijloace, intervine inginerul Galan. Catedra de pedologie a Facultății de agronomie s-a instalat pur și simplu pe tere­nul nostru făcînd experiențe reușite în legătură cu amen­darea terenurilor, cu diminua­rea procentului de sărăturare. O străveche dorință a țăra­nului bănățean, care­­ secole de-a rîndul a jinduit ca apele nărăvașe să fie domesticite, se împlinește în zilele noastre. Iar orice biruință pe acest tă­­rîm înseamnă un plus­ de bo­găție în hambare și în case. Lucrările de desecare, cultura intensivă a pămîntului au fă­cut ca și la Sînmihaiul Român recoltele să crească din an în an. In 1964, C.A.P. a recoltat 1.545 kg grîu la hectar, în 1968, în condițiile unui an nu prea bun, 2.264 kg, la po­rumb, producția a săltat de la 2.600 kg, la peste 3.000 kg la hectar. Sediul nou al C.A.P. e construcție luminoasă, cu gea­m­muri mari, ce seamănă mai mult a școală. In sectorul zoo­tehnic, cooperatorii și-au con­struit o baie și un club, iar lucrătorii au descoperit simțul minunat al reîmprospătării forțelor după treaba făcută. Adăpătoare mecanice și tocă­toare ușurează deopotrivă Popas la Cenei, pe malul drept al Begăi vechi. La sediul C.A.P. se plătesc tocmai drepturile bănești ale coopera­torilor pe anul 1968. Bucuria e generală — nicicînd nu s-au distribuit aci 29 lei pentru o zi muncă. Cooper­atorii vin, își ridică banii, zăbovesc apoi în discuții prietenești — se simt la ei­ acasă, ca membrii unei familii unite. Cum s-a ajuns aici ? Retrospectiva nu este greu de făcut. Vorbele briga­dierului Jiva Ilin ne duc înapoi cu un sfert de veac, în 1944. „Aveam pe atunci 14 ani, ne mărturisește el, și a trebuit să lucrez pe la chia­buri — frații mei la fel. Ca s-o scoată la capăt, părinții au luat pămînt în parte, dar ave­re tot nu au făcut. Acum? Avem case frumoase și îndes­tulate, o întreagă gamă de aparate electrice, facem nunți „boierești“, cu 200 de invitați. Deunăzi mă întreabă un coo­perator . Ce dobîndă îmi dă C.E.C.-ul după cei 25.000 lei depuși ? Mulți fii ai sărănto­cilor de ieri au­ ajuns la școli înalte, la catedre, în labora­toare“. Lupta împotriva sărăciei a avut­ accente mai dramatice decit lupta împotriva viituri­lor. O monografie a comunei, întocmită cu multă pricepere,­­ consemnează că în anul 1938 " peste 300 de familii din Cenei nu aveau nici o sfoară de pă­mînt, iar alte 302 — doar 1—5 iugăre. Conversiunea din 1933 i-a „prins“ pe țâțanii din 1 Cenei cu datorii de peste 8 mi­­­­lioane de lei — adică cu vreo­­ 3.500 lei pe cap de locuitor.­­ Fierbea nemulțumirea mulți­­­­mii împotriva exploatării, a­­ silniciilor fiscale. La îndemnul­­ comuniștilor, ceneienții au ini­­­­țiat o seamă de acțiuni cu­­­­rajoase pentru majorarea sa­lariilor, pentru condiții mai bune de muncă. In timpul răz­boiului antisovietic, cei mai buni fii ai Ceneiului îi îndem­nau pe tineri să nu se supună la încorporare, ascunzîndu-i­ prin case, îi ajutau pe întem­nițații politici. Mulți dintre ei au trebuit să plătească cu li­bertatea dorința aprigă de a-și făuri un trai mai bun, mai omenesc. — Mai era și altceva, inter­veni un bătrînel. Știți că pe , la început de veac erau două primării la Cenei­, una sîrbă, alta croată ? Cercurile de lec­tură, bibliotecile care au luat ființă mai tîrziu, tot separate erau organizate... Nu, nu de dragul egalității în drepturi s-a făcut „minunea“ asta : ad­ministrația vroia, pur și sim­plu, ca țăranii să fie divizați. Cei dinții pași ai cooperati­vei agricole de producție au fost modești t averea obșteas­că însuma la început (în 1951, un an după înființare) .10 tau­­­­rine, 40 de ovine, și vreo 100 de porci. E greu să răzbești cînd ai așa de puțin ! Venitu­rile în primii ani erau mici, mulți se codeau să intre în C.A P., ba unii rînjeau pe so­coteala­­ cooperatorilor, încre­derea în drumul arătat de partid a însemnat elementul motor al stăruinței și perseve­renței cu care s-a muncit în acei ani. Ajutorul generos al statului, hărnicia și priceperea membrilor au făcut la Cenei o cooperativă înfloritoare. Azi, locuitorii­ Ceneiului, români, sârbi, germani, maghiari își îndestulează tot mai bine ca­sele. In comună, construcții, noi — semne ale creșterii­ pu­terii economice. In centru, un cămin cultural modern, un complex de deservire al coo­perației meșteșugărești ; la școală, trei săli de clasă noi, pe toată raza așezării — 120 de case durate de la înființa­rea C.A.P, multe altele lărgi-Cînd a venit la Răuți acum mai bine de 5 ani­, inginerul Tăbliță a găsit mulți coopera­tori harnici și muncitori, dar și destule concepții împietrite. Oamenii secerau cu coasele, pe alocuri, cu secerători trase de cai, mecanizarea era limitată doar la strictul necesar. Pre­domina tendința ca majorita­tea lucrărilor să fi­e executate de cooperatorii înșiși. Se pă­rea că aceasta este calea cea mai lesnicioasă, cea mai avan­tajoasă pentru înflorirea uni­tății“. Brigadierii A. Tifan și Iosif Szabó își aduc aminte foarte bine de istoria ultimilor ani, de bătălia în care se angajase inginerul, colectivul de con­ducere, comuniștii. O bătălie grea, care trebuia dusă cu tact, căci fiecare măsură pre­conizată se cerea lămurită cu răbdare și convingere, întru­­cît efectuarea ei necesita par­ticiparea tuturor. Bătălia viza transformarea însăși a concep­țiilor unora despre munca pă­mîntului­, despre rostul meca­nizării și al culturii intensive. Mulți cooperatori au venit în ajutorul inginerului­, pe par­cursul disputelor lungi, care se prelungeau uneori , pînă noaptea tîrziu, sau cînd îl în­soțeau pe ogoare, pentru ca împreună să controleze starea semănăturilor, să decidă asu­pra oportunității propuse. Nu o dată, lucrărilor părerile se înfruntau ca niște tăișuri, dar cooperatorii cei mai înain­tați, comuniștii găseau mai în­totdeauna soluții juste. Acum la C.A.P. din Răut se practică o agricultură cu un nivel înalt de mecanizare. Condițiile concrete de sol și climă sunt mereu adaptate ce­rințelor agriculturii moderne. Cooperatorii nu se mai tem de „risipirea“ fondurilor.­­ Mai avem multe de făcut ne spune președintele C.A.P Socot că valoarea zilei-munti­e, pe alocuri, artificial dimi­nuată printr-un consum ne­rațional al normelor. Sîntemc un mănunchi de oameni, to­tuși, prin hărnicie și perseve­rență, vom putea face ma mult. Cine vizitează azi Râuțiî gă­sește un sat înfloritor. Casei sclipesc a curățenie, multe ca­se noi, în culori pastelate se întind de-a lungul ulițelor Antenele televizoarelor pa niște saloane de legătură ci contemporaneitatea. •k Bogății cîștigate prin munc — cine nu sînt azi in cîmpi Begăi ? Și vor fi tot mai mul­te! Trăim ani dinamici, ci neastîmpăr, ani în care expe­riența cîștigată se acumulea­ză cu viteză, în care pricepi­rea și hărnicia proverbială pe să rodească nestingherite. N. CÎMPEANU Bătălia pentru recolte bogate lUiRSDEü 8-8-8_8_8_,l_8_,,_8_8_B_8_*_B-B_8_* • 88 8 * • • • aOBBS OBSSB b'b'bi'b'b * B a"0~0~0~B~B a b a B • • B I ••■»■••»•BBBBBBBBBBBBBBBBaBBBBBB ®_B.B_B-B_B_B_B-B_B„B-B_■_••• •■bbbbbbbbbbbsbbbbbbbbbbbbbbbb Bl Noul cămin cultural din Cenei a devenit punctul de atracție al sutelor de cetățeni. Con­strucție frumoasă și modernă, căminul are o sală de spectacole cu 400 de locuri, biblio­tecă sală de lectură, săli de repetiție și vestiare pentru artiști. Foto : G. STOICOVICI l DRAPELUL ROȘU -7,485 DIM ALBUMUL CU ÎNFĂPTUIRI Insuflețiți de un fierbinte patriotism, oamenii muncii de pe plaiurile timișene — români, germani, maghiari, sârbi și de alte naționalități — au cucerit noi izbînzi în toate dome­niile vieții economice, sociale și culturale. Ultimii ani con­semnează în agenda noastră contemporană înfăptuiri semni­ficative și grăitoare. Prin grija partidului și statului nostru, ocrotirea sănătății omului se înscrie pe coordonate de civili­zație la nivel mondial. Grija față de sănătate, care, după cum spunea Victor Babeș este „cea dinții condiție a ferici­rii omului și a dezvoltării energiei umane“ ... se materia­lizează, astăzi, în spitale și aparatură modernă, un mare nu­măr de medici, iar pe harta multora dintre satele timișene (un exemplu îl constituie imaginea din Remetea Mare, fo­tografia de sus) au apărut aceste dispensare medicale. Temperatura, umiditatea, pămîntul reavăn și fertil au fost „obligate“ să rămînă, prin vrerea omului, în aceste spații dominate de primăvară și vară , serele. Una dintre ele—in fotografia a doua — aparține C.A.P. Jimbolia, care își adu­ce contribuția la o bună aprovizionare cu legume. Modernul complex comercial din Recaș nu este nici­decum un fapt izolat, în aproape toate satele noastre au apărut multe edificii asemănătoare, (fotografia nr. 3). Situate în cim­pie, sau deal, aceste adevărate „uzine agricole“ se conjugă perfect cu ridicarea necontenită a rod­niciei ogoarelor. Dotate cu tractoare, combine, semănători și alte mașini agricole, întreprinderile de mecanizare a agri­culturii (una dintre ele are ca adresă : Topolovățul Mare) au devenit unități puternice, de mare necesitate și eficiență, (fotografia nr. 4). Fotografii de E. ROBICSEK»

Next