Drapelul Roşu, februarie 1969 (Anul 25, nr. 7485-7508)
1969-02-01 / nr. 7485
» Q2 ‡ Bega veche și, canalul Bega — două fire de apă în cîmpia bănățeană pe care sînt înșirate, ca mărgelele a două șiraguri, mulțime de sate: Sînmihaiul Român, Uivar, Otelec, Bergsăul Mare, Cenei... Apa aduce rodnicie, fertilitate, viață — dar cînd se revarsă in șuvoaie fără sfîrșit, apa e distrugere... Cînd scrii istoria nouă a acestor locuri nu poți să uiți că, pînă mai ieri, apele Begăi ba țineau cu omul, îndestulîndu-i casa, ba ! Se împotriveau cu furie. Cronicarii începutului de veac consemnau că apele bănățene, ajunse în cîmpie, „pribegesc la întimplare schimbindu-și matca neîncetată, iar în timpul topirii zăpezilor și a, ploilor torențiale „se năpustesc în mari șuvoaie asupra ogoarelor" așa nncit nimic nu li se poate îmde-a lungul vremii, omul n-a contemplat pasiv deslănțuirea oarbă a forțelor naturii. Și-a luat casmaua în mină, a săpat șanțuri, a întărit malurile rîurilor. Fărîmițarea excesivă a pămîntului în mii și mii de trupuri, politica agra-potrivi. Numeroase mărturii confirmă constatările monografice : în 1859, debitul Begăi a crescut de peste cinci ori, distrugînd tot ce întîlnea în cale; în 1887, digul ridicat după revărsările precedente a fost pur și simplu măturat de apele repezi, învolburate ;. în 1912, viiturile au înecat sub Valuri reci truda țăranilor muncitori chinuiți, deznădăjduiți, obidiți... Fie cînd năvăleau cu furie, fie cînd liniștite bălteau pe cîmpie, apele smulgeau ogoarelor trupuri tot mai mari. „Locul numit „Belerîi“, își amintește cooperatorul Nicolae Murgu din Sînmihaiul Român, o suprafață de 150 de hectare, stătea tot anul sub apă. Sărăturile pe care nu se putea face nici o cultură se lățeau la noi an de an.“ Foieni, Cruceni și Giulvăz, din Diniaș și Sînmartinul Sîrbesc să ne ajute să curățăm șanțurile și să săpăm canale noi. Se minunează bătrînii cînd ies primăvara pe ogoare și văd că pămîntul nu mai mustește a apă. Le explicăm noi „minunca îngrijitorilor de vite. Tractoare mai multe, combine și semănătoare tot mai multe, pe care statul le pune la dispoziția cooperativelor, vorbesc și ele despre grija omului față de omul muncitor. Iar toate acestea mărturisesc noile dimensiuni ale bogățiilor cîștigate prin muncă. Sînmihaiul Român e doar o singură localitate pe firul Begheiului. De te duci mai departe, surprinzi alte momente ale îndoitei lupte în care s-a angajat omul — stăvilirea excesului de apă și obligarea ei de a-i asculta poruncile. Prin acțiuni intercooperatiste, la Beregsăul Mare s-au săpat anul trecut canale noi, în lungime de vreo 15 km, care afectează sute de hectare arabile, din care peste 200 inundabile. Cu fonduri de stat s-a reprofilat și lărgit ,tot în anul trecut și Sistemul de canale Vest Timiș — Săcălaz, menit să ridice productivitatea unei suprafețe de 2.100 de hectare. S-a început cu rezultate bune valorificarea apei freatice : un sistem de 30 de fîntîni grupate înlesnește la Sînmartinul Sîrbesc colectarea apei din pînza subterană și folosirea ei la irigarea a 45 de hectare cultivate cu legume. In anul acesta se vor mai fora aci alte 30 de fîntîni și se va mări suprafața irigată, așa cum ne asigură președintele C.A.P., tovarășul M. Jivanov. Proporțiile luptei devin tot mai impresionante: înainte de 1958, ne informează ing. Gheorghe Pirvulescu, șeful sistemului Timiș — Bega din cadrul D.I.F.O.T., rețeaua de canale pe ambele maluri ale Begăi navigabile avea o lungime de 219 km — acum ea cuprinde peste 1.000 de kilometri , în loc de trei stații de pompare, acționate de tractoare, de mașini cu aburi, care au existat în urmă cu zece ani, acum avem opt stații acționate electric. Prin păienjenișul de canale excesul de apă este evacuat în condiții tot mai bune. Suprafața arabilă, scoasă complet de sub apă, însumează aproape 34.000 de hectare, iar totalul întinderilor ameliorate — peste 57.000 hectare. Vor veni anii și noi lucrări se vor adăuga celor existente. De pe acum se studiază și se proiectează executarea de baraje de atenuare și de retenție a viiturilor, care vor contribui la sporirea respectiv la omogenizarea debitului de apă. Sunt posibilități suficiente și pentru desecarea, cu mijloace locale, a numeroase bălți, care, se află, ca niște piese de decor învechite la hotarele a numeroase comune. Vara Bega curge molcom, apele ei vîscoase, grele, par nemișcate. Vor veni ani și Bega, silită de om, va uda numai și numai grădini înfloritoare, împrăștiind cu dărnicie fertilitate, bogăție, viață. te și înfrumusețate. Iată, condensate, coordonatele unei noi umanități, socialiste, care transpar și mai puternic, în aceste zile, chiar din versurile unei melodii voioase : Ceneiul s-a gătit cu drag / Alegerile bat în prag / Iar la cămin în sărbătoare / S-au prins în joc după viori / In horă, fete și feciori / Săltind șirag... Salturi în timp Despre inginerul Constantin Tăbliță, președintele cooperativei de producție din Răuți, am auzit vorbindu-se la I.M.A. Cenei. „Mulți colegi de-ai lui susțin, ni s-a spus, că ar fi un om ciudat. Dacă agrotehnica indică o singură lucrare cu cultivatorul, el pretinde — așa spun oponenții lui — două sau chiar trei. Nu știm ce i se poate reproșa ca om, ca agricultor, însă, jos pălăria. Pămîntul Răuților e mai greu de lucrat, mai îndărătnic decit cel al Ceneiului sau al Cărpinișului, totuși, rezultatele obținute aici în ultimii ani întrec pe cele realizate în condiții agrotehnice net superioare. In 1968, recolta la griu s-a ridicat la 3.329 kg la hectar, cea de porumb, la 4.798 kg la hectar... îndărătnicia apelor poate fi biruită Anul XXV al erei noastre socialiste _B_811.,_B_B_B_B_BBBK8.B_8_BB,B • ■ 1 IIIIII t ................................... ■ III ■ ■ • IIIIIIIII III 8 8_8_888 8-8-8 8 B 8„88 8 8 8 88 BB0B900008B000*0SB«BBBBBBB900Baa00B00B0! s bbbbbbbb r •••BB**,r --Ba' » » « n . • t ■ b ■ ■ ■ a ■ K E N ERGIE IU IVIÄISI^ ie-*-BBBBs-*B"B*eBB*e*B*e*B*a,a8a*a*a"a*B*«',a0a*■*«"»* *«* •••■■••aaaaaaaaaaaaaaaaaaaai 'a*,".8«®,"«", -"a b"b*i"« ■•.•■•.•.•«'a*»*. 8 ■■«■«■aaaaaaaaeaaaeaasaaaaea ,8« B8BBB a8.8.8*8-B8L8_8_ 8_8_8_8_8,,a_ _8Blt8B-••••••• aBBsaaassaaaaaasaaaaaaaaaaaai ' .* ® «b® • ® „ 6 -a® , ® , ® ® • „ • _ ® ^ ® y • ^ • ^B ^ • CAII I I ISIIRIflCfl ilIIIIIIBIIIRI ra obtură a trecutelor regimuri reduceau însă la proporții modeste acțiunile întreprinse. Abia în anii noștri problema stăvilirii apelor a devenit o problemă de stat. La cooperativa agricolă de producție din Sînmihaiul Român ni se arată hărți și situații — multe amintind de lupta omului împotriva navalei apelor. Explicațiile inginerului George Galan dau contururi precise reprezentărilor grafice. — Vedeți aceste „drepte" — sunt șanțuri de scurgere noi, săpate in ultimii ani. Vă amintiți, desigur, de vara lui 1958, cînd mii și mii de muncitori s-au alăturat țăranilor pentru ca impreună să lucreze la curățirea, extinderea și sistematizarea canalelor de desecare în cîmpia bănățeană. Nu, n-a uitat nimenea zilele acelei veri cînd, la chemarea partidului, întreaga populație activă a Timișoarei, a Jimboliei, a satelor din cîmpie a muncit zile în șir la desecări. O lucrare veche, de mai bine de două secole, a fost reluată și amplificată în proporții nemaiîntîlnite, în condiții cu totul noi. Vara lui 1958 a constituit doar semnalul începutului. Experiența dobîndită, rezultatele obținute l-au făcut pe om conștient că unindu-și forțele poate să biruie îndărătnicia apei. Așa și la Sînmihaiul Român. Scriptele cooperativei de producție consemnează noi și noi terenuri redate agriculturii în ultimii ani. — Iarna trecută, ne spune cooperatorul Ilie Costea, la noi în comună s-a deschis uni mare șantier intercooperatist. Sute de oameni au venit din munca“ — și glasul interlocutorului seamănă mai mult cu al unui instruit agronom — prin sistemul de canale și dim pînza de apă freatică să coboare cu 1 Vs pînă la 2 metri, permițînd cultivarea terenului. Și cu mîndria omului sigur de izbîndă adaugă : „Nici ploaie, oricît de îmbelșugată, o nu va mai fi în stare să ne inunde ogoarele“. — Lupta se dă și cu alte mijloace, intervine inginerul Galan. Catedra de pedologie a Facultății de agronomie s-a instalat pur și simplu pe terenul nostru făcînd experiențe reușite în legătură cu amendarea terenurilor, cu diminuarea procentului de sărăturare. O străveche dorință a țăranului bănățean, care secole de-a rîndul a jinduit ca apele nărăvașe să fie domesticite, se împlinește în zilele noastre. Iar orice biruință pe acest tărîm înseamnă un plus de bogăție în hambare și în case. Lucrările de desecare, cultura intensivă a pămîntului au făcut ca și la Sînmihaiul Român recoltele să crească din an în an. In 1964, C.A.P. a recoltat 1.545 kg grîu la hectar, în 1968, în condițiile unui an nu prea bun, 2.264 kg, la porumb, producția a săltat de la 2.600 kg, la peste 3.000 kg la hectar. Sediul nou al C.A.P. e construcție luminoasă, cu geammuri mari, ce seamănă mai mult a școală. In sectorul zootehnic, cooperatorii și-au construit o baie și un club, iar lucrătorii au descoperit simțul minunat al reîmprospătării forțelor după treaba făcută. Adăpătoare mecanice și tocătoare ușurează deopotrivă Popas la Cenei, pe malul drept al Begăi vechi. La sediul C.A.P. se plătesc tocmai drepturile bănești ale cooperatorilor pe anul 1968. Bucuria e generală — nicicînd nu s-au distribuit aci 29 lei pentru o zi muncă. Cooperatorii vin, își ridică banii, zăbovesc apoi în discuții prietenești — se simt la ei acasă, ca membrii unei familii unite. Cum s-a ajuns aici ? Retrospectiva nu este greu de făcut. Vorbele brigadierului Jiva Ilin ne duc înapoi cu un sfert de veac, în 1944. „Aveam pe atunci 14 ani, ne mărturisește el, și a trebuit să lucrez pe la chiaburi — frații mei la fel. Ca s-o scoată la capăt, părinții au luat pămînt în parte, dar avere tot nu au făcut. Acum? Avem case frumoase și îndestulate, o întreagă gamă de aparate electrice, facem nunți „boierești“, cu 200 de invitați. Deunăzi mă întreabă un cooperator . Ce dobîndă îmi dă C.E.C.-ul după cei 25.000 lei depuși ? Mulți fii ai sărăntocilor de ieri au ajuns la școli înalte, la catedre, în laboratoare“. Lupta împotriva sărăciei a avut accente mai dramatice decit lupta împotriva viiturilor. O monografie a comunei, întocmită cu multă pricepere, consemnează că în anul 1938 " peste 300 de familii din Cenei nu aveau nici o sfoară de pămînt, iar alte 302 — doar 1—5 iugăre. Conversiunea din 1933 i-a „prins“ pe țâțanii din 1 Cenei cu datorii de peste 8 milioane de lei — adică cu vreo 3.500 lei pe cap de locuitor. Fierbea nemulțumirea mulțimii împotriva exploatării, a silniciilor fiscale. La îndemnul comuniștilor, ceneienții au inițiat o seamă de acțiuni curajoase pentru majorarea salariilor, pentru condiții mai bune de muncă. In timpul războiului antisovietic, cei mai buni fii ai Ceneiului îi îndemnau pe tineri să nu se supună la încorporare, ascunzîndu-i prin case, îi ajutau pe întemnițații politici. Mulți dintre ei au trebuit să plătească cu libertatea dorința aprigă de a-și făuri un trai mai bun, mai omenesc. — Mai era și altceva, interveni un bătrînel. Știți că pe , la început de veac erau două primării la Cenei, una sîrbă, alta croată ? Cercurile de lectură, bibliotecile care au luat ființă mai tîrziu, tot separate erau organizate... Nu, nu de dragul egalității în drepturi s-a făcut „minunea“ asta : administrația vroia, pur și simplu, ca țăranii să fie divizați. Cei dinții pași ai cooperativei agricole de producție au fost modești t averea obștească însuma la început (în 1951, un an după înființare) .10 taurine, 40 de ovine, și vreo 100 de porci. E greu să răzbești cînd ai așa de puțin ! Veniturile în primii ani erau mici, mulți se codeau să intre în C.A P., ba unii rînjeau pe socoteala cooperatorilor, încrederea în drumul arătat de partid a însemnat elementul motor al stăruinței și perseverenței cu care s-a muncit în acei ani. Ajutorul generos al statului, hărnicia și priceperea membrilor au făcut la Cenei o cooperativă înfloritoare. Azi, locuitorii Ceneiului, români, sârbi, germani, maghiari își îndestulează tot mai bine casele. In comună, construcții, noi — semne ale creșterii puterii economice. In centru, un cămin cultural modern, un complex de deservire al cooperației meșteșugărești ; la școală, trei săli de clasă noi, pe toată raza așezării — 120 de case durate de la înființarea C.A.P, multe altele lărgi-Cînd a venit la Răuți acum mai bine de 5 ani, inginerul Tăbliță a găsit mulți cooperatori harnici și muncitori, dar și destule concepții împietrite. Oamenii secerau cu coasele, pe alocuri, cu secerători trase de cai, mecanizarea era limitată doar la strictul necesar. Predomina tendința ca majoritatea lucrărilor să fie executate de cooperatorii înșiși. Se părea că aceasta este calea cea mai lesnicioasă, cea mai avantajoasă pentru înflorirea unității“. Brigadierii A. Tifan și Iosif Szabó își aduc aminte foarte bine de istoria ultimilor ani, de bătălia în care se angajase inginerul, colectivul de conducere, comuniștii. O bătălie grea, care trebuia dusă cu tact, căci fiecare măsură preconizată se cerea lămurită cu răbdare și convingere, întrucît efectuarea ei necesita participarea tuturor. Bătălia viza transformarea însăși a concepțiilor unora despre munca pămîntului, despre rostul mecanizării și al culturii intensive. Mulți cooperatori au venit în ajutorul inginerului, pe parcursul disputelor lungi, care se prelungeau uneori , pînă noaptea tîrziu, sau cînd îl însoțeau pe ogoare, pentru ca împreună să controleze starea semănăturilor, să decidă asupra oportunității propuse. Nu o dată, lucrărilor părerile se înfruntau ca niște tăișuri, dar cooperatorii cei mai înaintați, comuniștii găseau mai întotdeauna soluții juste. Acum la C.A.P. din Răut se practică o agricultură cu un nivel înalt de mecanizare. Condițiile concrete de sol și climă sunt mereu adaptate cerințelor agriculturii moderne. Cooperatorii nu se mai tem de „risipirea“ fondurilor. Mai avem multe de făcut ne spune președintele C.A.P Socot că valoarea zilei-muntie, pe alocuri, artificial diminuată printr-un consum nerațional al normelor. Sîntemc un mănunchi de oameni, totuși, prin hărnicie și perseverență, vom putea face ma mult. Cine vizitează azi Râuțiî găsește un sat înfloritor. Casei sclipesc a curățenie, multe case noi, în culori pastelate se întind de-a lungul ulițelor Antenele televizoarelor pa niște saloane de legătură ci contemporaneitatea. •k Bogății cîștigate prin munc — cine nu sînt azi in cîmpi Begăi ? Și vor fi tot mai multe! Trăim ani dinamici, ci neastîmpăr, ani în care experiența cîștigată se acumulează cu viteză, în care pricepirea și hărnicia proverbială pe să rodească nestingherite. N. CÎMPEANU Bătălia pentru recolte bogate lUiRSDEü 8-8-8_8_8_,l_8_,,_8_8_B_8_*_B-B_8_* • 88 8 * • • • aOBBS OBSSB b'b'bi'b'b * B a"0~0~0~B~B a b a B • • B I ••■»■••»•BBBBBBBBBBBBBBBBaBBBBBB ®_B.B_B-B_B_B_B-B_B„B-B_■_••• •■bbbbbbbbbbbsbbbbbbbbbbbbbbbb Bl Noul cămin cultural din Cenei a devenit punctul de atracție al sutelor de cetățeni. Construcție frumoasă și modernă, căminul are o sală de spectacole cu 400 de locuri, bibliotecă sală de lectură, săli de repetiție și vestiare pentru artiști. Foto : G. STOICOVICI l DRAPELUL ROȘU -7,485 DIM ALBUMUL CU ÎNFĂPTUIRI Insuflețiți de un fierbinte patriotism, oamenii muncii de pe plaiurile timișene — români, germani, maghiari, sârbi și de alte naționalități — au cucerit noi izbînzi în toate domeniile vieții economice, sociale și culturale. Ultimii ani consemnează în agenda noastră contemporană înfăptuiri semnificative și grăitoare. Prin grija partidului și statului nostru, ocrotirea sănătății omului se înscrie pe coordonate de civilizație la nivel mondial. Grija față de sănătate, care, după cum spunea Victor Babeș este „cea dinții condiție a fericirii omului și a dezvoltării energiei umane“ ... se materializează, astăzi, în spitale și aparatură modernă, un mare număr de medici, iar pe harta multora dintre satele timișene (un exemplu îl constituie imaginea din Remetea Mare, fotografia de sus) au apărut aceste dispensare medicale. Temperatura, umiditatea, pămîntul reavăn și fertil au fost „obligate“ să rămînă, prin vrerea omului, în aceste spații dominate de primăvară și vară , serele. Una dintre ele—in fotografia a doua — aparține C.A.P. Jimbolia, care își aduce contribuția la o bună aprovizionare cu legume. Modernul complex comercial din Recaș nu este nicidecum un fapt izolat, în aproape toate satele noastre au apărut multe edificii asemănătoare, (fotografia nr. 3). Situate în cimpie, sau deal, aceste adevărate „uzine agricole“ se conjugă perfect cu ridicarea necontenită a rodniciei ogoarelor. Dotate cu tractoare, combine, semănători și alte mașini agricole, întreprinderile de mecanizare a agriculturii (una dintre ele are ca adresă : Topolovățul Mare) au devenit unități puternice, de mare necesitate și eficiență, (fotografia nr. 4). Fotografii de E. ROBICSEK»