Drapelul Roşu, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 8025-8048)

1970-11-01 / nr. 8025

ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN TIMIȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXVII nr. 8.025 Duminică, 1 noiembrie 1970 6 pagini, 30 bani «ObbOOOOOOOOOOOOOOOOOOO Dimensiunea respectului Respectul, ca orice formă a­­plicată a eticii, se lasă greu a­­bordat din punct de vedere teoretic, pretîndu-se, fără echi­voc și îndeosebi, practicii diur­­­­ne a relațiilor dintre indivizi. O „Cei șapte ani de­ acasă“ este­­ expresia clasică a zestrei de e­­ducație cu care se prezintă in­­­n­dividul în societate, mai bine­­ zis în mediul social organizat. ^ Căci și copilăria e o societate O bine determinată, cu legile și c­u limitele ei —o societate care își­­ lasă de cele mai multe ori am­­­­prenta asupra omului, chemat­ă să contribuie la desăvîrșirea u­­­­nui ideal,­­a unei comenzi so­­­­ciale, printr-un comportament X și un efort care să se conjuge In cooperativele agricole de producție Fondurile imobilizate­­ grabnic puse în valoare Folosirea, cu înalt randament, a mijloacelor bănești de care dispun cooperativele agricole constituie un factor de mare însemnătate pentru creșterea puterii lor economice. In acest scop este necesar ca la efec­tuarea cheltuielilor de producție și de investiții să se manifeste­­ o deosebită grijă, pentru a preîntîm­­pina imobilizarea fondurilor în stocuri de materiale și utilaje inac­tive, care aduc pierderi în dauna averii obștești. Cu toate că în această direcție se remarcă, de o vreme, mai mare preocupare, trebuie să scoatem în evidență faptul că rezultatele nu sunt peste tot pozitive. Se cunoaște că pentru satisfacerea nevoilor reale ale producției au fost apli­cate, an de an, măsuri de lărgire a drepturilor privind utilizarea fondurilor de care dispun unități­le. Acest lucru presupune, totoda­tă, creșterea spiritului gospodăresc, o preocupare susținută în ceea ce privește urmărirea și controlul ri­guros al cheltuielilor mijloacelor bănești, rezultate din valorificarea producției, ori împrumutate de la stat. Trebuie reținut că orice su­mă cheltuită și nematerializată in­tr-un spor de producție și venituri nu permite asigurarea fondurilor necesare dezvoltării economice a unităților. Utilizarea rațională a mijloacelor bănești nu poate să ducă decit la sporirea venitului net, in raport de care se consti­tuie fondul de acumulare și de retribuire a muncii. Din păcate, în multe unități se mai mențin încă situații cînd însemnate fonduri, în loc să urmeze circuitul economic prevăzut prin plan, se regăsesc, la un moment dat, în stocuri fără în­trebuințare și utilaje neproductive și care, cu timpul, se pierd par­țial sau în totalitate. Nu arareori, din cauza imobilizării fondurilor în stocuri fără mișcare și utilaje nefolosite, unitățile ajung să-și creeze singure greutăți in satis­facerea, la timp, a cheltuielilor stricte de producție. In urma analizelor făcute în cursul acestui an asupra folosirii fondurilor de către unități s-a re­liefat, în multe cazuri, existența unor importante stocuri de mate­riale și utilaje inactive cît și efec­tuarea de cheltuieli lipsite de efi­ciență. Așa, de pildă, cooperativa agricolă de producție din Buziaș deține o serie de utilaje — hră­nitoare automate pentru pui, ma­șină de împrăștiat îngrășăminte chimice, tocătoare de sfeclă, cu motor electric, cositoare de fîn, ra­me pentru răsadnițe etc. în valoa­re de aproape 40 mii lei — care, deși în stare de funcționare, nu se folosesc. Sunt­­ de altfel, nume­roase unitățile care dețin în stoc, de mai mulți ani, diferite mașini și utilaje, pentru care s-au plătit sum­e importante și care nu și-au adus aportul cuvenit la creșterea producției și a veniturilor. In a­­ceastă situație se află și cooperativa agricolă din Denta, — care are în stoc 30 adăpători automate, cea din Diniaș — cu un uscător de lucernă în valoare de 76 mii lei, în cea mai mare parte neutilizat, și cea din Biled — care a procurat, în 1968, o tocătoare de fibroase în valoare de 36 mii lei și nu este folosită etc. Situațiile acestea explică, într-o oarecare măsură, și rezultatele ne­­satisfăcătoare obținute în realiza­rea veniturilor planificate. De ase­menea, este inexplicabilă măsura luată de conducerea cooperativei agricole din Sînmihaiul care a făcut aprovizionări, Român, peste necesar, cu diverse materiale, în cantități importante și de valori mari, din cauza cărora unitatea are dificultăți financiare în efec­tuarea plăților privind activitatea curentă de producție. De pildă, la ora actuală, are în stoc, peste ne­cesar, 15 tone ciment, 100 mi buș­teni rășinoase, 70 mii bucăți că­rămidă, care împreună totalizează peste 150 mii lei. Această practică denotă superficialitate în orienta­rea cheltuielilor, cu implicații ne­gative asupra activității de pro­ducție tocmai datorită imobilizări­lor nejustificate de fonduri bănești. De aceea, considerăm că în etapa actuală, cînd pentru agricultură, partidul și statul au stabilit sar­cini mari în direcția dezvoltării multilaterale a unităților, nu e per­mis să-și facă loc astfel de prac­tici păgubitoare. Față de aceste si­tuații, este necesar să se întăreas­că munca de analiză, iar la luarea hotărîrilor să se aibă în vedere, mai mult decit pînă acum, crite­­riul eficienței economice, cauzele care produc o asemenea stare de lucruri. Sunt numeroase unitățile, la care, urmărindu-se cu perseveren­ță folosirea din plin a utilajelor, o serie de lucrări s-au putut exe­cuta mecanizat și în condiții de calitate superioară. In­­ acest fel s-au înregistrat economii de nor­me convenționale, iar forța de muncă a putut să fie mai bine uti­lizată în alte sectoare importante, cum ar fi legumicultura, zootehnia etc. Dar, nu în puține cazuri, ast­fel de preocupări au fost­ mai limi­tate și nu și-au găsit suficient CONSTANTIN MATEI director adjunct al Sucursalei județene a Băncii Agricole (Continuare în pag. a III-a) In secția construcții metalice de la binecunoscuta uzină timișo­reană U.M.T. cuvinte potrivite ’ armonios cu cele ale semenilor. 1 Respectul ar fi, cu alte cuvin­­­­te, un deziderat destinat nu , numai relațiilor cu membrii so­­­­­­cietății, ci față de societatea­­ însăși, ca și față de sine. E de­­ altfel greu să-ți imaginezi ca un om­ ce nu respectă societa­­­­tea să se respecte pe sine. Modelele clasice ale respec­­­­tului, nemodernizate însă, se a­­șează vizavi de vîrstă, de sex, de profesie, de persoane necu­­­­noscute și, odată mențin un echilibru, înfăptuite, , fără de­­­­ care universul uman ar șchio­­­­păta cu siguranță. Dar sfera , de influență a respectului, în­­ cazurile de fertil proces etic.se' extinde și în cadrul aceleiași , familii , intre indivizi de ace­­­­­­eași vîrstă, de același sex, de '­­ aceeași profesie, cunoscuți sau '­­ necunoscuți. 1 ' Ca să fii respectat, începe prin­­ a te respecta tu însuți, spunea­­ Arghezi. Intr-adevăr a ne res­­­­­­pecta pe noi înșine e o artă cu , implicații profunde în lumea­­ ' exterioară. Intre scriitori respectul u­­neori se uită din pricina, să­­ , zicem, a unei polemici, a falsu­­­­lui orgoliu, a unui crez estetic. Totdeauna însă, marii creatori " "­ au știut să treacă peste astfel , de momente, dind cîștig de ■ cauză unui singur factor : CA­LITATEA ACTULUI ARTIS­­■­TIC. Iată o marcă sui-generis­t­ă a respectului scriitorului față­­ de sine și față de societate. O ION VELICAN O<>000<X><><><X>0<><X><>00<><>0<>0<> Au încheiat recoltatul porumbului Folosind din plin zilele bu­ne de lucru și mijloacele me­canice și manuale, multe uni­tăți agricole socialiste din ju­dețul nostru au reușit să strîn­­gă recolta de porumb de pe întreaga suprafață cultivată. Din evidențele județean al I.A.S. Inspectoratului rezultă că, pînă în ziua de 31 octombrie, lucrătorii întreprinderii agrico­le de stat din Variaș au strîns porumbul de pe 1.330 din cele 1.390 hectare cultivate, de la Sînnicolaul Mare de pe 1.300, din cele 1.589 hectare, Sînan­­drei, de pe 1.800 din cele 2.316 hectare, Cenei, de pe 950 din cele 1.224 hectare cultivate etc. In patru întreprinderi, această importantă lucrare a și fost în­cheiată. Urmare a intensificării ritmului de recoltat, pe in­spectorat a fost strînsă recolta de pe 88 la sută din suprafața cultivată. Și în cooperativele agricole de producție, datorită mobili­zării forței de lucru manuale și a utilizării din plin a mij­loacelor mecanice puse la dis­poziție de către întreprinderile pentru mecanizare, ritmul de recoltare a porumbului a spo­rit simțitor. S-a reușit astfel ca pe județ să se realizeze 85 la sută din planul de recoltare a acestei importante culturi cerealiere. Intrucît în unele întreprin­deri de stat și cooperative agri­cole mai există încă mari su­prafețe de recoltat, iar în mul­te unități știuleții culeși n-au fost transportați de pe cîm­p, se impune ca, in aceste zile, toate forțele să fie concentrate la încheierea grabnică a strîn­­sului porumbului, recoltei din cîmp în transportul hambare și a îndeplinirii obligațiilor fa­ță de stat la acest produs. Concomitent cu strînsul re­coltei de porumb, trebuie tă­iați cocenii și eliberate terenu­rile, în vederea trecerii efecti­ve la executarea ogoarelor. E­­xemplul unităților fruntașe la această lucrare trebuie să fie peste tot urmat. Este de dato­ria organelor agricole județene de a îndruma și sprijini efectiv unitățile rămase în urmă la re­coltat, de a organiza, acolo un­de este cazul, acțiuni practice de întrajutorare. Este necesar ca la recoltatul porumbului să se evite orice risipă. in pagina a lll-a in pagina a IV-a — Reducerea consumului specific. — In întâmpinarea semicentenarului o acțiune continuă Partidului Comunist Român - Prin măsuri concrete și prin sprijin eficient - Un spectacol de înaltă ținută vom impulsiona lucrările de campanie - Afirmări promițătoare PE DUNĂRE, ÍN JOS... Pe marele șantier hi­droenergetic ți de naviga­ție de la Porțile de Fier s-a petrecut un nou eve­niment de seamă : prin ecluza de pe malul iugo­slav al Dunării a trecut primul convoi de nave. Acest fapt creează condi­ții pentru trecerea la nouă etapă de construc­­­ție a sistemului- In conti­nuare, pe malul românesc al fluviului, colectivul grupului de șantiere Por­țile de Fier al Întreprin­derii de construcții hidro­energetice Bucurețti va turna, în partea din a­­monte a ecluzei, încă 40.000 mc de betoane, înălțîndu-i actualul nivel cu circa 9 m, în vederea dării eclu­zei in exploatare definiti­vă cu funcționare in două trepte, ața cum prevăd proiectele. In legătură cu modul în care ecluza românească ți-a îndeplinit rolul pen­tru care a fost realizată ți cu perspectivele ce se vor deschide navigației prin punerea în funcțiune a in­stalațiilor de pe ambele maluri ale fluviului, ingi­nerul ALEXANDRU PE­­TRESCU, reprezentantul României în Comitetul Administrației fluviale Porților de Fier, a decla­a­rat corespondentului „A­­gerpres“, Marin I Coandă : „După cum este cunos­cut, de la 11 august 1969 ți pînă în prezent, navi­gația în zona șantierelor Sistemului hidroenergetic ți de navigație „Porțile de Fier“ a fost dirijată prin ecluza de pe malul româ­nesc al­ Dunării, care în această fază de exploatare provizorie a funcționat numai într-o singură treaptă. In acest interval, pe aici au trecut aproape 30.000 de nave sub felu­rite pavilioane, avînd a­­proximativ 22.300.000 to­­ne­ capacitate. Condițiile bune de navigație au per­­mis o continuă creștere traficului fluvial. Sectorul a Porților de Fier, între 77. Severin și Moldova Veche, de exemplu, a fost traver­sat în­ 1963 de un număr de vase fluviale care au însumat 11­ 834.999 tone­­capacitate, în anul urmă­tor de 14.018.207 tone, în 1967 de 13.836.072 tone, în 1968, cînd au fost con­diții hidrologice deosebit de favorabile, de 16.424.483 tone, în 1969 de 13.927.986 tone pentru ca in perioada 2 ianuarie- 30 octombrie 1970 să se înregistreze ne­capacitate. 14.300.000 to- Numai în cursul lunii iu­nie 1970, bunăoară, na­vele care au traversat sec­torul au totalizat 2.011.770 tone-capacitate, sumă ce reprezintă cel mai ridicat trafic de nave realizat în­tr-o lună în istoria navi­gației prin această zonă- Din datele prezentate re­zultă că și în perioada construcției Sistemului hi­droenergetic și de naviga­ție „Porțile de Fier“, cir­culația navală pe Dunăre se desfășoară normal. Se poate spune că examenul susținut de toți factorii care au contribuit la con­strucția și exploatarea e­­cluzei românești — Uzina constructoare de mașini Reșița, Șantierul naval Galați, Uzina de construc­ții metalice și mașini a­­gricole Bocșa, Întreprinde­rea de construcții hidro­energetice ți Întreprinderea Declarație consemnată de MARIN COANDA (Continuare in pag. a 111-a) Ampla operă constructivă de la Porțile de Fier se apropie de cota finală. In pagina a ll-a 200 DE ANI DE LA NAȘTEREA LUI CONSTANTIN DIACONOVICI-LOGA : Înflăcărat patriot și pedagog Pe urmele istoriei Zilele trecute, 40 de pionieri ai Școlii generale nr. 16 din Tir­mișoara, împreună cu un grup de profesori,­­au întreprins sub con­ducerea profesorului de istorie, tovarășul Vasile Cernea, o dru­meție de-a lungul Văii Mureșu­lui, spre cetatea Șoimoș. Aici pionierii au urmărit o interesantă lecție legată de semnificația ce­tăților medievale de tipul celei de la Șoimoț, despre lupta maselor împotriva asupririlor vremii ; léc­ras­lui spre Jia a avut ca­­ deznodămînt coala de sub conducerea Gheorghe Doja. In drum cetate, copiii au văzut urmările calamităților naturale provocate în primăvara acestui an de revăr­sarea Mureșului, dar și hărnicia oamenilor pentru refacerea distru­gerilor. Partea instructiv educa­tivă a secției a fost completată cu jocuri pionierești, orientări în natură, cu descrierea frumuseți­lor autumnale ale acesteia. C­entrul cultural al Bana­tului, temelie a unor străvechi tradiții mește­­șugărești cuib în care s-au născut și ți-au des­­fățurat activitatea per­sonalități marcante ale mișcarii progresiste, Lugojul a constituit în lungul existenței sale un bla­zon al vitalității bănățe­nilor, statorniciei lor pe aceste pămînturi ți, tot­odată, al geniului cu care au făurit cîntecul ți în­florit cojoacele, au dăl­tuit stihuri sau proză, au măcinat în inimi scînteii­le libertății ți le-au vrut înscrise pe steagul între­gii Românii. Intr-un ase­menea context, existența sau mai exact fundamen­tarea unei școli românești acum 200 de ani în orațul străbătut de apele domoa­­le ale Timișului nu sur­prinde pe nimeni. De fapt, numai absența unor do­cumente științifice ne împiedică să afirmăm că înființarea unei școli românești cu caracter cal­vin s-a produs încă din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Cert este că in anii 1768—1769 oberchinezul Gavril Gureanu construiețte, pe locul unde se află astăzi localul Școlii generale nr. 3, o școală care, în anul urmă­tor iți începe cursurile. Estimind materialul de construcție utili­zat: trei uși, 9 ferestre, două sobe etc. ne putem da seama cit de modest a fost conceput. Pagi­nile albe ale cronicii acestei școli nu ne îngăduie să scriem despre profesorii ți elevii începutului. Abia pe baza informațiilor furni­zate de acte datînd din 1818 a­­flăm că ea purta denumirea de Școala normală capitală și func­ționa cu două clase la care pre­dau doi învățători : Dionesiu Du­mitru și Nicolae Marcovici. Pe parcurs școala și-a adăugat, du­pă cum menționează epitropul Constantin Udrea în 1839, încă o clasă, iar în 1869 s-a zidit „o chilie pentru bibliotecă“. Nu cu mult mai tîrziu, in 1884 cînd so­cietatea de lectură de la actualul Liceu „Coriolan Brediceanu“ este urmărită de autorități, biblioteca ei este dată în păstrare Școlii nor­­male capitale. Urcind treptele is­toriei ajungem la anul 1888 cînd se face numirea învățătorului Ion Vidu. Pînă in 1919 renumi­tul compozitor ți dirijor va func­ționa la această școală selecțio­­nînd dintre elevii săi, dar nu nu­mai dintre ei, membri pentru co­rul de copii al școlii, pe care-i va antrena apoi și în Reuniunea de ciat și muzică. Cu puțin timp înaintea venirii lui Vidu, la ace­eași școală a funcționat ca în­vățător o altă personalitate a lu­mii muzicale, Timotei Popovici. Unirea Transilvaniei și Bana­tului cu România, înălțător act istoric pentru înfăptuirea căruia lugojenii au luptat cu înflăcăra­re, constituie un reviriment și in viața școlilor. Numărul elevilor 200 de ani de la înființarea Școlii generale nr. 3 DECANUL DE AL ȘCOLII LUGOJENE crește, se schimbă în bine clima­tul în care cadrele didactice își desfășoară activitatea instructiv­­educativă. în cartea de onoare a școlii din acea vreme figurează numele învățătorilor Marat, Ștefan Lipovan, Nicolae Vasile Nicolescu, Gheorghe Ghinea, Constantin Liuba, Gheorghe Joan­­tza, Alexandru Onae, So­fia Florescu, Gheorghe Onae, Romulus Roman, Si­­donia Vidu și alții. Pasiu­nea cu care ei au ostenit pentru știința de carte făcut ca în­ pofida condi­­­țiilor materiale sărace, din rîndul foștilor elevi ai șco­lii să se ridice persona­lități de mare prestigiu, cunoscute și apreciate nu numai în Banat, ci și pe plan național: Brediceanu, Victor Coriolan Vlad Delamarina, Ion Popovici- Bănățeanul, Tiberiu Bre­diceanu, temporani iar dintre Ion­D­i­m­i­t­r­i­e Stan, Filaret Barbu, Ioan Dimi­­trie Sucut­ Anii de construcție a socialis­mului în patria noastră au dat adevăratul sens și o dezvoltare fără precedent și școlii. La cele 7 clase cu un număr de 198 de elevi din anul școlar 1948—1949 ION MARIN ALMAJAN (Continuare în pag. * V-a) —- —-■ omul familia, societatea Cine sínt absenții? m Constatări după zece ore într-un raid cu un ofițer de miliție In momentul în care lucrătorul de miliție se apropie de tine, te salută amabil, și, apoi, ți se a­­dresează politicos solicitîndu-ți getele la control“, încerci un sentiment aparte față de omul legii. El se află in exercițiul funcțiunii, are de îndeplinit, poate, o misiune și oricare cetă­țean i-ar putea fi de folos în elucidarea unei fapte neclarifi­cate. Să-l urmărim, pas cu pas, pe unul din lucrătorii Inspecto­ratului miliției județului Timiș într-o incursiune pe care a fă­cut-o, timp de zece ore, prin Timișoara. Dialogăm împreună, avînd impresia că îi sîntem co­legi de breaslă atunci cînd are de elucidat o situație pe care nu ne-am dorit-o, prin excelență, senzațională. ROLAND VASILIEVICI : I­­deea de a vă transforma într-un ofițer de miliție mi se pare in­teresantă și o putem realiza cu prisosință astăzi (sîmbătă, 24 octombrie 1970 — n.a.) deoarece vom participa la o acțiune co­mună organizată in colaborare cu Comitetul județean Timiș al U.T.C. Obiectivul pe care ni-l propunem este bine conturat : ce motive îi determină, pe unii ti­neri (dar și vîrstnici­­) ca la sfîrșitul săptâmînii să „asalteze“ cofetăriile, barurile, restaurantele, nelipsind dintre ei elevi și stu­denți. Seara vrem să vizităm lo­curile unde tinerii își­ petrec tim­pul liber : cluburile­ NICOLAE PÎRVU . Nu ți­nem, neapărat, tovarășe căpitan, să vă însoțim în urmărirea unui infractor periculos, sau a unor versați delapidatori; o temă ca aceia pe care ne-ați împărtășit-o mi si pare mult mai importantă, mai ales că nu pentru prima dată au avut loc, în municipiul nostru, astfel de acțiuni. De efi­ciența lor am avut prilejul să ne convingem. Totuși pornim la drum cu o oarecare incertitu­dine: îl vom întîlni sau nu pe elevul­ fugar, pe tînărul care face u­n scandal, sau chiulește de la locul ii de muncă ? I R. V. : De ce să ne punem pro­­st­blema în felul acesta și nu in­­­­vers ? Chiar dacă nu-i întîlnim s­ă vom avea prilejul, sînt sigur, să-i­­ vedem pe cei care știu sarși pe­­­­treacă timpul liber, unde și cum i­ s-o facă. Dar, cum munca unui lucrător de miliție este plină de­­­ ’ neprevăzut.... ^ N. P. : . .. să pornim în în­ i­­tîmpinarea lui ! ^ R. V. . La ora 11,30 elevul­­ care are cursuri de dimineață ar trebui să fie la școală. Simplu și ț­­ obligatoriu. De ce oare tînărul­­ acesta, cu nr. 661 părăsește, toc­­­­mai acum, cofetăria „Flora“ ?­­ N. P. : Să stăm de vorbă cu­­ el și cu colegul lui. Procedăm ca­­­atare și răminem consternați. Doi­­ elevi al Liceului nr. 1, loan Radu­­ și Dorin Bechir nici măcar n-au­­ fost, astăzi, la școală. De dimi­­neață Ionel s-a dus la Dorin și­­ ' au .. . învățat la matematică [UNK] !' Apoi au venit la „Flora" uitînd­­ de cele mai elementare obligații si pe care le incumbă calitatea de elev I­i'­ R. V. . Cred că este util să­­ semnalăm cazul în sine, în spe­­ranța că organizația U.T.C. — i­i ai cărei membri sînt — va com­­­­­bate atitudinea lor, nerămînînd­­ indiferente nici familiile celor­­ doi elevi Dincolo de cazul a­­­­cesta particular trebuie să rele­­văm că, din păcate, semnalăm a­­­­­­proape zilnic prezența elevilor­­ timișoreni în cafenele, baruri, co­­fetari etc. Să fim bine înțeleși:­­­­ nu sintem­ împotriva lor, dar de­­ ce preferă unii dintre ei, ca­ ,­feaua, matematicii sau lecției ) NICOLAE PIRVU­­ ROLAND VASILIEVICI t ----------------------------------------------­­ (Continuare în pag. a ll­ a) \

Next