Drapelul Roşu, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 8152-8177)

1971-04-22 / nr. 8170

® 2 • LIMBAJ CONVINGĂTOR ȘI COMBATIV AGITAȚIEI VIZUALE! In primul an al actualului cinci­nal, valoarea producției globale la Fabrica de nasturi din Jamb­lia va crește cu 33 la sută față de anul 1970, iar productivitatea muncii, cu 24 la sută. Aceste cifre mobiliza­toare au pus în fața comitetului de partid și a celor peste 250 comu­niști din organizația noastră sar­cini noi în organizarea producției, întărirea disciplinei, dezbaterea și popularizarea acestor sarcini, în așa fel încit fiecare salariat să le cunoască, să contribuie la realiza­rea lor. In acest sens, se știe că munca politică de masă joacă un rol im­portant prin latura agitației vizu­ale. Aceasta, în condițiile în care agitației i se dă un caracter con­cret, menit să reflecte, obiectivele pe care le au de îndeplinit colecti­­­­­­vele de muncă, să atragă aten­ția asupra proble­melor esențiale care stau în a­ „„.......................­tenție intr-un ment sau altul. mo­In același timp, prin conținutul chemărilor, lozin­cilor, panourilor ea trebuie să su­gereze nu numai ce este de făcut, ci, pe cit posibil, și cum anume trebuie să se acționeze. Tocmai de aceea, una din metodele folosite de către comitetul nostru de par­tid, în popularizarea sarcinilor ,de plan, a fost agitația vizuală, folosită atît pentru reactualizarea ei pe baza noilor sarcini care ne revin, cit și pentru p­opularizarea angajamentelor luate de întregul colectiv pe anul în curs. La rezolvarea acestor sarcini a fost antrenată comisia pentru acti­vitatea de propagandă, învățămint și cultură de care răspunde tova­rășul Ioan Radu, membru al co­mitetului de partid. Intr-o ședință de lucru, ținută în cursul lunei ia­nuarie a.c„ au fost stabilite măsu­rile ce trebuie luate, trecîndu-se imediat la confecționarea a două­­ panouri care să oglindească dina­mica creșterii principalilor indica­tori de pin in ultimuii cinci ani, sarcinile și angajamentele curente ce ne revin, precum și 40 de lo­zinci, care au fost afișate în toate secțiile și atelierele de producție. Pentru ca acestea să fie cît mai strîns legate de producție, s-a for­mat un colectiv din ing. Vasile Pungă, Faiter Schira și Gheorghe Milutin care au formulat cu multă grijă textele angajamentelor luate pe măsura posibilităților și forțe­lor existente în fiecare secție. Intensificînd în permanență mun­ca politică de masă, organizația noastră de partid a găsit și alte mijloace de agitație vizuală. Ur­mătorul exemplu este edificator în acest sens. Faptul că unitatea noas­tră a fost înzestrată anul trecut cu noi mijloace de mare productivi­tate, a determinat organizația de bază de la secția strunjit să hotă­rască ca la fiecare utilaj sau gru­puri de utilaje să afișeze lozinci care vorbesc despre ce producție se pierde prin nefolosirea acestora ajungind până la ordinul minute­lor. Se pot citi astfel la multe locuri de muncă lozinci ca : „Un minut de stagnare la acest aduce pierderi în valoare de utilaj 64 lei". Știți că în u­­nitatea noastră un minut de re valorează stagna­2.500 lei, un gros de nas­turi rebutat ne cos­­tă 125 lei ?“ și alte­le lângă aceste panouri cu carac­ter temporar, există altele care o­­glindesc realizările obținute de un grup de muncitori sau în mod in­dividual. Asemenea lozinci sunt : „Urmați exemplul tovarășului Eu­gen Chesnoiu care și-a depășit azi norma cu 2 la sută“. „Prin folo­sirea din plin a timpului de lucru, echipa condusă de tovarășul Iosif Mitrányi și-a depășit sarcinile de plan pe luna anterioară cu 1 la sută“ etc. Prin cele cîteva exemple aduse în discuție am vrut să dovedesc că există o convingere personală, și anume aceea că, a te ocupa de agitația vizuală în momentul și la timpul oportun, nu este „un lux". Dimpotrivă, practica a dovedit în plus eficacitatea agitației vizuale ca mijloc important de antrenare a salariaților la Îndeplinirea rit­mică și în condiții de bună cali­tate a sarcinilor de plan, la rezol­varea au­tor altor probleme econo­mice și social-culturale ale între­prinderii, la crearea unei opinii de masă împotriva manifestărilor înapoiate, retrograde. Putem să afirmăm, așadar, bazîndu-ne pe experiența proprie, că timpul con­sumat pentru a elabora și executa diferite materiale agitatorice nu este pierdut, cum înclină unii să afirme, ci efortul este cu prisosin­ță compesat de rezultatele care se obțin in mobilizarea maselor. Bineînțeles, cu condiția ca agita­ția vizuală, așa cum am mai sub­liniat, să aibă un conținut bogat, un caracter mobilizator, lozincile ce se expun, gazetele satirice să vizeze pregnant aspectele actuale ale vieții economice din fiecare secție în parte și ale fabricii Ir. ansamblu, să conțină calculele e­­xacte care să convingă. Să depă­șească, cum s-ar zice, acea etapă a „copilăriei“ lor, cînd „vorbeau“ despre toate într-un limbaj mai puțin convingător și combativ. In prezent, colectivul nostru vede în agitația vizuală un sprijin efectiv al muncitorilor, tehnicie­nilor și inginerilor, în eforturile pe care le depun pentru transpu­nerea în practică a Directivelor Congresului al X-lea al P.C.R. și întîmpinarea semicentenarului partidului cu rezultate cit mai bu­ne în muncă. Aceasta cu atît mai mult cu cît, prin agitația vizuală, sînt popularizate documentele de partid și de stat, experiența și metodele bune de muncă din di­ferite sectoare de activitate. O suită de panouri, înfățișează, pe înțelesul bunăoară, tuturor, cum au reușit unele formații de lucru sau anumiți salariați să se situeze în rîndul evidențiaților și fruntașilor, printre care se numără tovarăși : Eugen Chesnoiu, Ana Mocanu, Margareta Juhasz, Maria Metzger, Gheorghe Milutin, Nic. Finkler II și mulți alții, care se mențin evidențiați lună de lună, iar în anul trecut au cucerit titlul de fruntași in întrecerea socialistă. ELENA BANCU secretara comitetului de partid de la Fabrica de nasturi — Jimbolia V I -A T A DE PARTID le. Electrobanat, geneză și semnificație (Urmare din pag. 1­­namică în continuă scădere, de la 1,53 lei la mia de lei la 0,45. Există o întrebare anume pe care întotdeauna ești tentat să o pui atunci cînd îți face impresia că te afli în fața neobișnuitului : „Spuneți-mi, există vreun secret care stă la baza succeselor dv ?“. Adresind-o întreprinderii, răspun­sul îl afli numai dacă o integrezi unui circuit mai general, înlăun­­trul căreia ea se condiționează. Afli atunci că secretul nu este de fapt un secret, ci un principiu de funcționare, a cărui valabilitate se explică tocmai prin permanen­ta sa mobilitate acordată cerințe­lor generale. Acest deziderat este ilustrat și de către Electrobanat. Numărul salariaților, în perioada la care ne referim, a crescut de la 2.088 in 1965 la 4.170 în 1970 iar, pe același interval productivi­tatea muncii a crescut cu 168,7 la sută. Ponderea produselor asimi­late în ultimul cincinal reprezintă 68 la sută din totalul producției. Dintre acestea, o serie, ca de pildă sortimente de faruri pentru auto­vehicule, au fost omologate potri­vit prescripțiilor regulamentului elaborat de comisia economică pentru Europa, de pe lingă O.N.U. Un ultim indiciu al di­namicii producției, pe care îl con­semnăm noi, bineînțeles, este cel al producției marfă la mia de lei mijloace fixe: 1966 — 4.149, 1970 — 6.019 lei. Și cînd te gîn­­dești că pentru realizarea cande­­­brului din sala Teatrului Națio­nal din Timișoara a fost necesar un an de zile, nu poți să nu te gindești și la faptul că o astfel de expansiune nu poate fi realizată în afara existenței unui verificat principiu de funcționare elabo­rat după cele mai valoroase metode de funcționare. Metode care, pentru a-și dovedi viabili­tatea, trebuie să pornească în pri­mul rínd de la grija față de oa­meni. Dar spunind acest lucru, nu poți să nu-ți aduci aminte că le­gea supremă a orînduirii socialis­te, ridicată la rangul de principiu fundamental de către Partidul Comunist Român este tocmai con­tinua ridicare a nivelului de trai și bunăstare a tuturor oamenilor muncii ce trăiesc în această țară. Chiar și numai destinul omului despre care am pomenit mai la în­ceput ilustrează pe deplin viabili­tatea acestei legi. ■ . „Medalia de argint“ și „Clasa europeană de jazz“ pentru Cvin­tetul jazz-clubului timișorean Intre 15 și 17 aprilie, în Prerov din R. S. Cehoslovacă orașul desfășurat cea de a VI-a ediție s­ a Festivalului internațional de jazz, al a cărui scop este promovarea valorilor din cadrul formațiilor neprofesioniste. Anul acesta, în competiție au intrat 23 de formații europene dintre care unele cu o bogată tradiție : Polonia, Suedia, Spania, R. D. Germană, Un­garia și Olanda. Un numeros public și critici de specialitate au urmărit o amplă pa­noramă a jazzului, de la formele sale tradiționale (Dixieland) la manifes­tările de avangardă ale Free-Jazzului. Pentru prima oară, la acest festival a fost invitată să participe o forma­ție românească, Cvintetul Paul Wei­ner a jazz-clubului Timișoara, care a prezentat în concurs piesa „Nisip in scoică“, o încercare de integrare in contextul jazzului a specificului nostru folcloric. Apreciind deosebitele calități ale piesei, juriul a acordat autorului P. Weiner premiul „Pentru cea mai bună și cea mai originală compoziție prezentată în festival“, iar formației timișorene, „Medalia de argint“ și „Clasa europeană de jazz“. Pentru prima oară, o formație ro­mânească de jazz se afirmă cu suc­ces pe plan internațional. Recenta distincție a avut drept urmare invi­tarea, de către Federația europeană de jazz a grupului timișorean, la edi­țiile din acest an a Festivalului de la Sans (Spania) și Pescara ( Italia). P. UMANSCHI ÎN CLIȘEU : formația premiată pe scena festivalului CONFERINȚA La Casa prieteniei din Timi­șoara a avut loc, amiază, o manifestare ieri după­, prilejuită de împlinirea a 101 ani de la naș­terea lui V. V­ Lenin. Despre acest eveniment a vorbit tovarășul Tra­ian Sencu, vicepreședinte al Co­mitetului județean pentru cultu­ră și artă. Cei peste 100 de parti­cipanți au urmărit, apoi, filmul documentar „27 de minute despre Rusia". Demaraj bun, dar nu în toate unitățile (Urmare din pag. I) 25 de tractoare. Numai la coope­rativa din Sînpetru Mare au stat inactive 9 tractoare, la cea din Pesac, 8 (3 defecte), la Igriș, 5 etc. Motivările aduse de conducerea S.M.A. cum că „n-avem ce le da de lucru“, „n-avem suficiente discuri și mașini SPC-6“, deși adevărate, nu ne pot satisface din moment ce s-au folosit doar două din cele 13 mașini 2 SPC-2 (la semănat floa­­rea-soarelui). Chiar și grapele și mașinile de semănat SPC-6 exis­tente nu sunt folosite la întreaga capacitate, ceea ce a făcut ca pînă în seara zilei de 21 aprilie in faza de activitate a stațiunii să fie rea­lizată numai 29 la sută din planul de însămînțare la porumb. „.Faptul că semănatul porumbu­lui, a acestei importante culturi cerealiere, se află in plină actua­litate, că în majoritatea unităților ritmul de lucru din ultimele zile este tot mai alert și că se pune, după cum e și firesc, un accent deosebit pe calitatea lucrărilor, ne dă convingerea că această ope­rațiune va putea fi încheiată la timpul optim. Pentru aceasta, este însă necesar ca lipsurile existente în utilizarea din plin a mijloace­lor mecanice și a timpului de lucru să fie cît mai de grabă lichidate, ca demarajul bun să se încetățe­nească în toate unitățile. pronoexpres La tragerea din 21 aprilie a.c. au ieșit cîștigătoare următoare­le numere : EXTRAGEREA I , 16, 33, 30, 44, 27, 23. EXTRAGEREA a II-a : 1, 24, 43, 21, 28. ' * \ r TELEVIZIUNE JOI, 22 APRILIE 1971 18,00 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară. 18,30 La volan — emisiune pen­tru conducătorii auto. 18,50 Mult e dulce și frumoasă. 19,15 Publi­citate. 19,20 1.001 de seri. 19,30 Telejurnalul de seară. de ani în 50 de evocări. 20,00 50 20,20 România in lume. In circuitul economic și tehnico-științific mondial. 20,50 Jocul salbelor. Cîntece și dansuri populare din zona de șes a Banatului in in­terpretarea artiștilor amatori din comuna Drăgoiești. 21,05 Planeta se grăbește. Film docu­mentar de montaj. 21,45 Emi­siune literară. 22,05 Tele­diver­­tisment. Selecțiuni din muzi­­cal­urile Romeo și Julieta de A. Giroveanu, Alcor și Mona de C. Dăscălescu și Poveste din Cartierul de Vest de L. Bern­stein. 22,50 Telejurnalul de noapte. S \ ! pe scene și ecrane ! <a JOI, 22 APRILIE 1971 , Teatrul Național : ARCA BUNEI SPERANȚE (19,30) ; \ CINEMATOGRAFE : □ Modern : ROMEO ȘI JU­I­LIETA (14,30, 17,30, 20,30) : □ Arta : MEXIC '70 (9, 11, 14,30 16,45, 19, 21) ; □ Parc : CINCI PENTRU INFERN (10, 14, 16. 18. 20) ; □ Studio : KING-KONG­R­­I­­­VADEAZA (11, 15, 17. 19, 21) ; □ Melodia : RAKJEREA FE­­L­CIO­ARELOR (9) : PATRICIA ȘI­­ MUZICA (11, 15, 17, 19, 21) ; □ Victoria : JANDARMUL SE LISOARA (10, 14, 16, 18, 20) ; I—I MUNcitoresc — Fratelia • TIFFANY MEMORANDUM (15, ,­­ 17, 19) ; □ Steaua roșie — Mehala : 1 STRĂINII (17, 19) ; AMINTIRI i ^ DIN COPILĂRIE (15) ; □ Muncitoresc — Freidorf : I MAYERLING seriile I și a II-a­­­­ (16,30, 19) I LUGOJ r~l 23 August : DE BRABANT; r—I Victoria : K. O. și KING- ț KONG EVADEAZA ; ’ BUZIAȘ \ □ Dinamo : CARTIERUL VE- ț SELIEI : / JIMBOLIA I—I Flacăra : COLUMNA și OMUL DIN SIERA. SÎNNICOLAUL MARE □ Arta : BALADA PENTRU MARIUCA ȘI ȘARADA. DETA 1­­­ □ Parc : AMINTIRI BUCU­REȘTENE șI ÎNTOARCEREA ! DR. MABUSE. GENOVEVA \ TEATRUL Înseamnă publici De vorbă cu tov. Bruno Wurtz, directorul Teatrului german de stat din Timișoara Teatrul german de stat din Ti­mișoara adaugă an de an noi va­lențe afirmării sale pe coordonatele multiple ale mișcării noastre tea­trale. În aceste zile, consiliul de direcție, colectivul artistic sunt preocupați de strîngerea legăturii cu publicul spectator, de înviorarea întregii activități. Amănunte ne furnizează prof. Bruno Wurtz, di­rectorul instituției : — In con­textul efervescentei munci creatoare pe care o trăiesc toate compartimentele vieții noastre materiale și spirituale, teatrul ca să­­și îndeplinească misiunea de focar cultural de educare și formare conștiinței oamenilor, trebuie să-și­­ împrospăteze mereu activitatea, să capteze interesul, să fascineze, îna­inte de toate, teatrul înseamnă p­u­­blic­­ în condițiile actuale, cind televiziunea, cinematografia cîștigă teren, teatrul trebuie să facă efor­turi suplimentare pentru a-și păs­tra și chiar pentru a-și extinde propriul său public.­­ După cite știm, sînteți sin­gura scenă germană de stat din țară, exceptînd secția exis­tentă pe lângă teatrul din Sibiu. Ce responsabilități considerați că vă revin din această situa­ție ? — Suntem­ singura instituție tea­trală de stat în limba germană nu numai din țară, dar și din afara granițelor țărilor de limbă germană. Dacă la aceasta adăugăm faptul că anual statul nostru cheltuiește peste un milion și jumătate lei pentru instituția noastră, misiunea noastră ca și ambianța propice ce ne este asigurată se conturează și mai pregnant. Ea este complexă, plină de răspundere. Mai mult ca oricînd, astăzi teatrul trebuie să fie la dispoziția publicului ! Or, acest deziderat se poate realiza numai și numai printr-un specta­col de calitate, elevat. Publicul vine in sălile noastre pentru reve­lații. — Aveți în vedere, cu alte cuvinte, mesajul artei, reper­toriul ... — Ca și întregul arsenal de mij­loace care concură la asimilarea artei. Prima carte de vizită în tea­tru este cît de valoros este mesa­jul ideologic-artistic al artei și ce formulă alegi pentru acesta, la ce nivel artistic transmiți acest me­saj ? — De bună seamă. Dacă vreți să intrăm acum puțin în__cu­lisele teatrului. Ce ne puteți arăta ? — In dorința de a înviora acti­vitatea instituției, ne-am propus citeva măsuri. In primul rînd, vom trece la un nou gen de spec­tacol, „teatrul de foaier“, credem noi, în „premieră“ pe țară. Este o formă originală de confruntare cu publicul. Spectacolul, dacă se poa­te numi astfel, se va desfășura in holul instituției. Spectatorii vor putea fuma și bea cafea. După reprezentație, in acest cadru in­tim, vom continua cu discuții. Aș­teptăm păreri, propuneri, sugestii, de care avem atîta nevoie . Vom invita pe rind diverse categorii sociale : intelectuali, muncitori, studenți etc. Această acțiune de testare a pu­blicului o vom continua in școli. I­a două licee din Timișoara și la cel din Peciu Nou, vom înființa cercuri de „prieteni ai teatrului". Vom atrage pe acești mici „critici de artă“ la premiere și vizionări, la ședințele noastre, vom dezbate cu ei diferite probleme de reper­toriu, interpretare. Vor face și fi­gurație la piesele mai ample. Ur­mărim să cîștigăm și pe această cale păremi, să depistăm­­«lente, să le Îndrumăm pașii spre teatru. Aceeași menire, de a se adresa direct tineretului, o are și stu­dioul nostru experimental. — V-ați gîndit și la unele măsuri și în ce privește re­pertoriul ? — In momentul de față, am e­­laborat un plan de repertoriu, in două variante, pe o perioadă de cinci ani, pe care îl vom supune discuției publice. Nu vor lipsi din repertoriile noastre valorile lite­raturii naționale și universale. Un accent aparte vom pune și pe creațiile scriitorilor locali. După două piese ale lui Hans Kehrer, în bună parte inspirate din rea­litățile zilelor noastre, pregătim piesa „Ulise se întoarce acasă“, a tânărului și talentatului actor Raimund Binder, o piesă curajoa­să, cu un mesaj educativ valoros, și un spectacol „Strada Crucii nr. 3“, pe textul lui Ludwig Schwarz. — Ce criterii stau la baza al­cătuirii repertoriului, cum pu­teți ști care vor fi preferințele peste... cinci ani ? Am pornit de la principiul că se poate lucra planificat și un teatru, ca în oricare alt sector de activitate. In general, am căutat o proporție realistă între comedie— tragedie — dramă, între piesele vechi și noi, străduindu-ne să a­­plicăm criteriul valorii. Un Shakespeare, Schiller sau Cara­­giale nu vor muri niciodată! Ne-am ferit de spectacolul facil, ieftin, care să prindă cu orice preț, indiferent de valoarea lui. Am mers pe linia punerii în scenă a cît mai multor piese, în jur de zece pe stagiune. Vom avea astfel o continuă împrospătare a reper­toriului, vom dinamiza scena și, implicit, sala de spectacole. Aceas­tă ideie ne-a fost sugerată și de faptul că avem actori cu bogată experiență, care n-au ajuns incă la un rol „mare“. Vrem să exclu­dem optica actorilor „consacrați“ să oferim fiecăruia șansa de afir­mare ! Ne bazăm, de asemenea, pe colaborarea cu confrații noștri de la Teatrul Național și de la Tea­trul maghiar din localitate, cu alte instituții teatrale din țară și chiar de peste hotare, cu care am stabilit des­legături trainice. Interviu consemnat de ION MEDOIA SURPRIZA DE LA ..CINA Eram instalați, eu și Violeta, în grădina restaurantului „Cina“. Cu umbreluțele cochete, arun­­cind pe albul imaculat al fețelor de masă umbre chinezești, cu zim­­betele cristaline ale paharelor, gră­dina era un vis. Mă prăbuși cu voluptate în genunea azurie a ce­lor două safire și atacai frontal: — Nu mai scriu, pictez. O Violetă, două Violete, trei Vio­lete, o sută... — Numără bine găgăuță, că te costă ! Fulgerul unui zîmbet străbătu în zig-zag imensitatea albastru­­verzuie. Incheiai intr-o suflare . — ... Am deschis un vernisaj, dar nu primesc nici un vizitator, pentru că pe toate tablourile am scris „rezervat“ ! — Alt loc mai bun, nu puteai să-i găsești ? răsună de alături, vocea blestemată. Schimbai placa : — Reușești tu oare să citești în ochii mei?... „Da", clipiră cele două nestemate. — Ce? — Aviz de expediție nr. 1342 1 Inghițit în sec, căutând să mă salvez ce se mai putea salva : — Ah, ochii tăi, Violeta mea, ochii tăi îmi revarsă în inimă .. . — Ciment în vrac ! Iar ciment în vrac ! De ce oare nu ni-1 li­vrează în saci ? .. . In timp ce un fier înroșit îmi străbătea șira spinării, înregistrat din nou în cele două steluțe ale iubitei mele, licărul unui zîmbet. Mă trezi urlînd din senin : — Luăm cîte o ciorbă ? — N-am nimic împotrivă, nu­mai că nu înțeleg de ce țipi așa la mine, făcu Violeta nedumerită. — Iartă-mă, draga mea, nu știu ce am.... m-am pomenit așa din senin, nervos. Comandai ospătarului două ciorbe de perișoare, apoi amuți posac. — Ce-i cu tine, dragule, nu FOILETON ți-e bine ? toarse Violeta la ure­chile mele chinuite. Catifeaua din vocea ei, mă predispuse din nou la poezie. — Mina ta, cupa trandafirie a Aurorei ! Mina ta ca o ... — O lopată ! Pune mîna pe o lopată și să-l descărcăm urgent, că plătim staționare ! Mă vinul cu nasul in ciorba de perișoare, cărind cu furie o lin­gură după alta. In tăcerea între­ruptă numai de sorbiturile mele furioase, se auzi din nou răsunând vocea de-alături : — încarcă, încarcă repede mo­­totolule, că te prinde noaptea ! Violeta izbucni în rîs. Aveam probabil o mină groaznică. De­o­dată, de-alături, printre potirele grațioase ale zorelelor, se așternu peste noi un nor cenușiu de praf, acoperind suprafața lichidului din farfurii cu o crustă cenușie. Stri­gai scos din minți : —• Ospătar! — Cu ce vă putem servi ? — Ce-i asta, ciorbă sau beton armat ? — Cred că ați comandat ciorbă de perișoare. — Și? — Ș i asta v-am adus. — Dar cimentul ?... Cimentul intră și el în meniu ? — A, cimentul ?, se­dumeri os­pătarul. Vă rugăm să ne iertați, dar cu ciment ne aprovizionează fără voia noastră, Institutul poli­tehnic. — Cum așa ? — Aici, între gardul nostru și zidul clădirii institutului, există un spațiu mic, pe care l-au tran­sformat în magazie de materiale. Aruncat pe masă costul consu­mației și socoti de datoria mea să-i deslușesc ospătarului la ple­care : — Una din două : ori cedați voi toată grădina Institutului po­litehnic din Timișoara să-și facă depozit de materiale în ea, renunță Institutul politehnic ori la petecul de foc și va extindeți voi pînă în peretele clădirii. Altmin­teri, va trebui să aveți în vedere și un spor de șantier, pentru bru­ma de consumatori care vă vor mai rămîne credincioși! S-auzim de bine și noroc ! — Bagă-n viteză și ia-o din loc ! — strigă și amicul necunos­cut de-alături, trintind puternic portiera camionului gata descăr­cat. SERGIU SIN­ARU DRAPELUL ROȘU-8170 contraste cotidiene Două — din două posibile! O sesizare din comuna Tomești nei, informează că aproape în gos­podăria fiecărui cetățean de aici există adevărate depozite de am­balaje de sticle de ulei, apă mi­nerală etc. Aceasta pentru că la unitățile cooperației de consum din localitate, care vînd astfel de produse, nu se obișnuiește (1) să se primească în schimb sticla goală, cind are loc actul de vin­­zare-cumpirare. „Pentru remedierea unor astfel de lipsuri — ne spun autorii se­sizării — ar exista, cel puțin, două posibilități: 1) Aplicarea dispoziției in vigoare, referitoare la primirea sticlelor goale în schimb de către unitățile c­ale și 2) înființarea de comer­ț.C.V.A. Timișoara a unui către cen­tru de valorificare a ambalajelor de sticlă și în comuna Tomești“. Noi spunem că e posibil și tre­buie să se realizeze ambele posi­bilități ! Necinste In fosta piață Ch toate ca piața de "Vechituri din Timiș­o­ar­a a fost desființată în mod oficial, se mai găsesc, pe ici, pe colo, unele persoane care preferă să facă, aici, un comerț necivilizat și, mai ales, necinstit. Este și cazul lui Petru și Ana Crina, Silvia Vințan, care s-au îndeletnicit multă vreme cu prac­ticarea comerțului ilicit. In urma cu doi ani (1969-1970) , ei au procurat, pe căi necinstite, un mare număr de baticuri, că­măși, cuptoare electrice etc., pe care apoi au încercat să le re­­vîndă. In primul rînd, în fosta piață de vechituri, apoi și in alte județe : Alba, Hunedoara. Dar specula are și un epilog care se termină la . . . tribunal. Nu vor sta in... puf Un grup de angajați de la PENCOOP Timișoara au a­du­s un­ prejudiciu care se ridică la suma de 128.677 lei. Se pare că „metodele“ folosite de ei au fost ușoare ca . . . penele de gișcă. Dar nu prea au durat mult. Patru salariați au creat plusuri de pene pe care apoi le valorificau cu fel de fel de acte fictive. Au putut s-o facă cu atît mai ușor cu rit în fruntea lor se afla șefa centrului, Alexandra Mangra. I s-au alătu­rat soțul ei (!?!) Dumitru Man­gra și gestionarii Ovidiu Achiței și Constantin Procopovici. Deși pînă acum au lucrat cu multe pe­ne, vreo cîțiva ani nu vor sta in puț. După opt zile Intr-una din zilele trecute s-a oprit, la hotelul „Central“ din Timișoara, Florin Roșea, venit tocmai din Bihor. A solicitat o cameră, unde a rămas opt zile, fără ca cineva să-l întrebe de bani. Datoria i s-a ridicat la 380 de lei și, fără s-o achite, a dat bir cu fugiții. A fost necesară in­tervenția organelor de miliție care i-au dat de urmă și l-au obligat să se achite de datoria (financia­­ră­) față de hotel. Socotelile vor fi încheiate definitiv la judecăto­­ ririe caldă, pi­ne­rece Pîinea, trimisă duminica unită­ților de desfacere din Timișoara, cetățeanul o cumpără, în multe cazuri, două zile consecutiv : du­minică, în ziua fabricației și luni, zi în care O.C.L. Alimentara este „surprinsă“ de cantitățile nevîn­­dute. Văzînd rafturile pline cu fran­zele tari, imapetisante, în „cea de a doua zi“ a desfacerii, îți pui legitima întrebare : nu există nici un remediu pentru a contracara situația ? Răspunsul nu poate fi decît­ afirmativ — cerințele popu­lației pot să fie determinate cu realism. Se pare însă că în locul investigării, pe baza datelor sta­tistice, a consumului de pîine, se recurge la improvizații, la co­menzi nejustificate de cerințe. Aș­teptăm, ca „pîinea caldă“, schim­barea radicală a aprovizionării cu pîine la sfîrșit de săptămână. Au primit bonuri De două săptămîni, locatarii din imobilul din Piața Roaită au primit bonuri de Vasile re­partiție pentru a se muta în blo­cul B 33, Calea Șagului. Cu toate că ar fi dorit s-o facă imediat — noua construcție fiind terminată — cele 14 familii nu s-au mutat nici la ora actuală. S.C.L. le-a emis bonurile cuvenite, I.L.L.T. a promis cheile de la ușile care stau încuiate, dar... blocul nu este recepționat. Există o neînțeleasă tergiversare care îi pune pe drumuri inutile înspre... Calea Șagului. Nu poate scurta nimeni „drumul“ formalis­mului ? Rubrică redactată de : C. PETRE, R. VASILIEVICI, NICOLAE PIRVU Și N. ClM­­PEANU

Next