Drapelul Roşu, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 8309-8335)
1971-10-14 / nr. 8320
Plenara lărgită a Comitetului de partid din unitățile sanitare ale municipiului Timișoara, care dezbătut măsurile privind îmbunătățirea activității politico-ideologice de educare marxist-leninistă membrilor de partid, a tuturor oaamenilor muncii, a analizat cu exigență, în spirit critic, felul în care se face simțită îndrumarea organelor și organizațiilor de partid in sectorul de sănătate. în centrul dezbaterilor s-a aflat modul în care comuniștii, cadrele medico-sanitare își îndeplinesc îndatoririle profesionale, în scopul unei neîntrerupte ridicări a calității asistenței medicale a populației municipiului nostru. Din referatul prezentat de cont. ...........„„........ dr. Luca Stanciu, secretarul biroului comitetului de partid din unitățile sanitare, a reieșit, cu pregnanță, interesul deosebit cu care comuniștii, colectivele de lucrători de pe tărâmul sănătății au studiat și dezbătut documentele referitoare la îmbunătățirea activității politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a maselor. Sensurile multiple ale recentelor documente de partid, au determinat corpul medico-sanitar din municipiul Timișoara să-și orienteze mai corespunzător activitatea, în vederea perfecționării pregătirii politice și ideologice, a lărgirii orizontului profesional in scopul reconsiderării tuturor problemelor care țin de etica și deontologia medicală socialistă, pentru ridicarea continuă a nivelului de conștiință a slujitorilor medicinii. Referatul a arătat că și până acum birourile organizațiilor de bază s-au preocupat să cultive în rândul muncitorilor sanitari principiile eticii socialiste, ale celui mai înalt umanism, simțul datoriei față de muncă, o exigență sporită in realizarea îndatoririlor profesionale. Au fost antrenați toți comuniștii și prin ei colectivele din unitățile sanitare, în vederea realizării optime a indicatorilor de eficiență a muncii de asistență medicală, promovîndu-se un înalt spirit de disciplină, de combativitate față de manifestările de neglijență, dezinteres, superficialitate, existente încă în activitatea instituțiilor de ocrotire sănătății. Cu toate realizările incontestabile obținute, în medico-sanitar se manifestă sectorul încă suficiente neajunsuri. Mai sînt situații cînd șeful de secție, sau chiar de unitate, pornind de la concepția că unitatea pe care o conduce teste rolul este „feuda“ sa, nesocoesențial al conducerii colective, al organizației de partid, soluționînd după bunul plac problemele de creștere și promovare a cadrelor, sarcinile de investiții și gospodărirerea judicioasă a unității, repartizan îndatoririlor responsabilităților în cadrul colectitivului. O astfel de situație s-a făcut simțită la nivelul secției de chirurgie infantilă a Spitalului de copii. De asemenea, in sectorul farmaceutic există încă unii șefi de unitate care nu se consideră obligați a da socoteală nimănui de propria lor activitate. Adunările generale au criticat deschis astfel de atitudini, stabilind măsuri hotărite pentru combaterea lor. Absențele nemotivate, întirzierile repetate aduc perturbări în programul unităților de sănătate, creează aglomerație in sălile de așteptare, generează nemulțumiri și reclamații. Referentul atrăgea atenția și asupra faptului că, deși s-au adus critici repetate stilului de muncă al comitetelor de partid de la spitalele clinice nr. 1 și 2 din Timișoara, privind insuficienta lor preocupare față de desfășurarea ireproșabilă a muncii profesionale in aceste unități, unde există cazuri de dezinteres față de problemele omului bolnav, nu se constată o luare fermă de poziție în vederea lichidării neajunsurilor constatate. Cu toate că atitudinea medicului Marian Munteanu de la Spitalul nr. 2 care a refuzat să acorde asistență medicală de urgență este cunoscută, el fiind sancționat pe linie administrativă, organizația de partid a unității a întîrziat să dezbată acest caz și să ia atitudine critică față de abatere. S-au comis și alte abateri grave care au constituit cauze penale, privind întreruperile de sarcină contra unor sume însemnate de bani, de către cadre medii de la Spitalul de femei, Spitalul de copii, Spitalul nr. 3 și Policlinica nr. 1, condamnate cu fermitate de imensa majoritate a slujitorilor sănătății care, prin dăruirea și corectitudinea lor în muncă fac cinste corpului medico-sanitar. O deosebită răspundere sublinia referatul biroului comitetului de partid — revine și Colegiului județean al medicilor și farmaciștilor, care nu a dovedit întotdeauna o atitudine partinică și combativă în cunoașterea tuturor aspectelor deontologice ale activității medicale din municipiul nostru și nu a inițiat acțiuni de prevenire a fenomenelor negative. La dezbateri au participat conducători de instituții sanitare, secretari ai organizațiilor de partid, de U.T.C., președinți ai comitetelor sindicale, medici, farmaciști. In cuvîntul său, prof. dr. Iosif Bulbuca s-a referit la sentimentele de mîndrie pe care le încearcă orice slujitor al sănătății cu privire la realizările deosebite înregistrate, prin grija politicii partidului și statului nostru, in municipiul Timișoara. „Cel mai minunat lucru, vorbitorul, este gratuitatea afirma tratamentului medical și noi, slujitorii sănătății, care veghem la ocrotirea vieții omului, suntem chemați să nu uităm nici un moment datoriile profesiei noastre cu atâtea implicații umaniste“. Mai mulți participanți la dezbateri, printre care prof. dr. Dumitru Popescu, medicii Ioan Romulus, Petre Petrescu, au subliniat printre altele, însemnătatea pregătirii politico-ideologice a tuturor cadrelor medico-sanitare, venind cu propuneri concrete de îmbunătățire a învățământului de partid încă din toamna acestui an, în intervenția sa, dr. Liviu Jicman, președintele sindicatului de la Spitalul nr. 2, analizînd un spirit critic și autocritic, atit propriile neajunsuri cit și cele ale colectivului de care i răspunde, în ceea ce privește stilul de lucru sectar, slaba răspundere la chemări și acțiuni s-a angajat în fața plenarei ca, sub permanenta îndrumare a comitetului de partid, cu sprijinul acestuia, să-și îmbunătățească radical metodele de muncă. Dr. Virgil Gîțu, inspector la Direcția sanitară județeană, s-a referit la faptul că este necesar ca toate cadrele medico-sanitare să dea dovadă de probitate profesională, de o înaltă conștiință umanistă, expresia unui profesionalism elevat, dar și a concepției comuniste despre lume și viață a medicilor de astăzi. „Noi, comuniștii, nu am făcut tot ceea ce se așteaptă de la noi In acest sens și recentele documente de partid ne obligă la o reevaluare critică a propriei activități“. In încheierea plenarei lărgite a comitetului de partid din unitățile sanitare, a luat cuvîntul tovarășul conf. ing. GHEORGHE TACHE, secretar al Comitetului municipal de partid, care, după ce a făcut o amplă trecere în revistă a succeselor dobîndite la noi in toate domeniile de activitate, s-a referit cu precădere la preocuparea permanentă a partidului și statului nostru pentru ocrotirea sănătății oamenilor muncii. Subliniind progresul continuu ce se înregistrează în activitatea de asistență medico-sanitară, munca plină de dăruire a majorității fiilor sănătății slujitepublice din municipiul Timișoara, vorbitorul s-a oprit la neajunsurile existente încă in acest însemnat sector al vieții noastre sociale. Și aici s-a neglijat latura activității politico-ideologice ; unii conducători au uitat că ei trebuie să fie în primul rând oameni politici. Se pune uneori preț pe numărul lucrărilor științifice, dar se neglijează calitatea lor. „Trebuie să luptăm, a precizat vorbitorul, împotriva mentalităților vechii educații burgheze, să dezvoltăm în conștiința tinerilor și vîrstnicilor pasiunea față de nobila profesiune de slujitor al sănătății. Să combatem atitudinea pe care o adoptă unii de a nu-i interesa ceea ce se petrece în jurul lor, de a fi nepăsători față de neajunsurile întilnite. S-a vorbit aici despre niște lipsuri grave in activitatea de asistență sanitară, absența respectului față de despre omul bolnav, despre cei cîțiva care continuă să umbrească munca dv., a imensei majorități a medicilor și cadrelor medii. Să nu trecem nepăsători pe lingă ele. Să le prevenim, să le depistăm la timp. Să facem din adunările generale ale organizației de bază adevărate școli de educare comunistă". Referatul biroului comitetului de partid din unitățile sanitare ale municipiului Timișoara, dezbaterile purtate pe marginea lui, planul de măsuri aprobat de către plenară, au relevat încă o dată că medicina, profesia unui profund umanism, atît de responsabilă și cu atâtea trăsături nobile ce o destinează respectului general al societății, este slujită la Timișoara în marea lor majoritate de cadre devotate, animate de înalte virtuți morale, care își închină întreaga capacitate omului, ocrotirii sănătății sale. VALENTINA DIMA MEDICINA, profesia unui profund umanism! VIATA DE PARTID Forța mecanica (Urmare din pag. 1) tate, deși pentru pregătirea solului a fost nevoie de mai multe lucrări cu discul și tăvălugul. Realizează 12—13 hectare pe zi, deși, după cum ne-a mărturisit, s-ar putea semăna și mai mult, dacă dimineața n-ar pierde timp la magazie cu încărcatul seminței. Cuvinte de laudă se pot spune și despre Vasile Lăzi, Petru Kastel, Iosif Karbach și Nicolae Tem, care execută alături de o calitate ireproșabilă,, iar Gaspar Hess, foarte atent la dislocatul sfeclei de zahăr. In scopul obținerii unor producții sporite de griu, consiliul de conducere al cooperativei și organizația de partid, avind sprijinul comitetului comunal de partid, și-au întocmit un amplu plan de măsuri. Intre altele, au reușit să amplaseze în așa fel cultura griului nicit nici un hectar să nu revină după păioase, ceea ce le va asigura, desigur, însemnate sporuri de recoltă. Pentru ca efortul țăranilor operatori și al mecanizatorilor casă fie cel scontat, adică încadrarea tuturor lucrărilor în epoca optimă, considerăm de datoria consiliului intercooperatist și a conducerii S.M.A. Fibiș de a analiza situația utilizării forței mecanice și trecerii la ajutorarea unităților rămase in urmă, urmărindu-se atit organizarea muncii in schimburi prelungite, executarea unor lucrări de bună calitate, cit și terminarea semănatului la griu cel tirziu pînă la 20 octombrie. Numai așa se va asigura o recoltă la nivelul condițiilor create agriculturii noastre socialiste. STm :■ jJjjQ=h^8l JOI, 14 OCTOMBRIE Vremea devine ușor instabilă cu cerul variabil. Izolat în regiunea de munte se vor semnala ploi slabe. Vîntul va sufla slab la moderat din vest și sud-vest. Temperatura in ușoară scădere, noaptea minimele vor fi cuprinse intre 2 și 7 grade iar ziua maximele între 18 și 22 grade. Dimineața ceață locală. PENTRU 15 și 16 OCTOMBRIE Vreme relativ călduroasă cu cerul variabil și cu ploi slabe. Temperatura staționară. PENTRU REGIUNEA DE MUNTE Vreme ușor instabilă cu cer temporar noros și cu ploi slabe, izolate. u ssmum JOI, 14 OCTOMBRIE 17,30 Deschiderea emisiunii. Emisiunea în limba maghiară. 18,30 La volan — emisiune pentru conducătorii auto. 18,50 Timp și anotimp in agricultură. 19,10 Pentru sănătatea dv. Regimul de viață al bolnavilor cardiaci. 19,20 1.001 de seri — emisiune pentru cei mici. 19,30 Telejurnalul de seară. 20,00 Reflector. 20,15 Interpretul săptămînii : Arca Agemolu. 20,30 Pagini de umor „Stan și Brandelicvenți". 21,20 Cadran internațional. 22,10 Serenade, canțonete și arii din operete. 22,45 Telejurnalul de noapte. MONOGRAFIILE, cronici cuprinzătoare ale comunelor In ziarul „Drapelul roșu“ din 9 septembrie a.c., prof. D. Onciulescu sublinia importanța alcătuirii unor monografii ale comunelor și satelor timișene pe baza unor riguroase criterii științifice, consemnînd totodată cîteva din cîștigurile obținute in acest sens în ultimii ani, dar și unele deficiențe ce mai persistă în această activitate. In cele ce urmează aș dori să relev alte aspecte privind întocmirea monografiilor, raportindu-ne la ceea ce s-a ciștigat in lungul anilor. Se știe că monografia trebuie să fie o incursiune în istoria localității căreia-i este destinată, relevind cu precădere transformările nomice și social-culturale în ecoanii orînduirii socialiste. Fiecare lucrare trebuie să reconstituie, pe laturile sale istorice și tradiționale, personalitatea complexă a localității și perspectivele sale de viitor. Dacă localitățile timișene ar dispune de arhive proprii munca cercetătorilor ar fi mult ușurată, fiindcă s-ar sprijini pe documente care conturează etapele străbătute în albia largă și cuprinzătoare a istoriei naționale. In lipsa lor — și aceasta e situația generală in satele noastre — se apelează la mărturii ale bătrinilor, singurele mijloace pentru recontituirea trecutului, alături de cioburi de argilă, fragmente de inscripții sau din toponimia locală. Cercetarea monografică are bogate tradiții în Banat. Vechile metode capătă in zilele noastre un conținut și o formă nouă, o orientare științifică, în spiritul ideologiei marxist-leniniste, paralel cu transformările adinei prin trece societatea noastră. Dar care întocmirea unei monografii nu este apanajul doar al specialistului, al cercetătorului înarmat prin studii cu toate „uneltele“ necesare unei astfel de activități. Deopotrivă de chemat pentru o asemenea muncă este și cercetătorul amator, cel care pune suflet in descoperirea vestigiilor trecutului, furnizînd adeseori date importante studierea marilor probleme pentru contemporane. Am avut, de pildă, prilejul să aflu că directorul Băncii Naționale, tovarășul Dumitru Terfăloagă, de zeci de ani stringe cu osîrdie date și documente în vederea unei monografii a satului său, Iablanița, că profesorul Enric Lay, din Lugoj, este preocupat de multă vreme de o monografie a satului său, Sînandrei. Asemenea exemple ilustrează posibilitatea pe care o au toți intelectualii, indiferent de profesia pe care o au pentru a participa la alcătuirea unei monografii, constituind in același timp un îndemn pentru cei care simt chemarea să veșnicească in slove viața localității în care s-au născut sau în care își desfășoară activitatea. Cu doi ani in urmă, Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă deschis interesul pentru monografii, inițiind un concurs în cadrul căminelor culturale, cu promisiunea editării celor mai valoroase lucrări. Evident că acțiunea nu poate fi limitată în timp, de aceea nu poate surprinde că din 296 cămine culturale, pînă la 15 septembrie a.c. au răspuns doar 26 colective, prezentînd monografiile localităților respective. Dintre acestea, 8 lucrări au un singur autor, 2 cite doi autori, 3 «sînt prezentate fără autor și 3 lucrări sînt întocmite de colective. Cea mai amplă monografie este a comunei Belinț, (autori Simion Dănilă și Gh. Gheju), construită pe schema istoriei naționale în ceea ce privește periodizarea, urmată de date cuprinzătoare asupra stării economice, vieții sociale, cultural-sportive cu privire asupra folclorului, obiceiurilor și artei populare și un capitol aparte asupra graiului. Ca documente locale sunt reproduse manuscrisul lui Ch. Gherga privind perioada 1853— 1912 de un inedit savuros din viața satului : „In anul 1873 a fost holeră așa de mare, cit nu cuteza nimeni să iasă din casă, că așa picau oamenii ca frunzele din copar» toamna. Crincea lucru era atunci“, însemnările „spre aducere aminte“ a lui Dionisie Adam : „In 1906 ieșit coda fără cai, cu benzină, care se cară oamenii“. Din păcate mulți autori au ținut să suplinească tratarea cuprinzătoare, documentată, a actualității cu multe, foarte multe fotografii. Or, partea cu adevărat originală a monografiilor poate deveni tocmai secțiunea contemporană despre epoca socialistă în care autorii pe baza bogatelor documente din arhivele consiliilor populare pot aduce date cuprinzătoare, inedite. Efervescența, dezvoltarea pe care o cunosc astăzi comunele și satele județului nostru, impun afirmarea unui cronicar sau a unui colectiv, care să consemneze istoricul așezării și să zugrăvească viața contemporană. Monografia trebuie să cuprindă toate realizările poporului nostru în anii încununînd tradițiile socialismului progresiste ale trecutului, lupta poporului nostru pentru libertate socială și națională. Este util să reamintim sfatul lui Dimitrie Gusti, reprezentant strălucit al cercetărilor monografice, către intelectualii care ostenesc în întocmirea monografiilor sătești : „Ca să știi cum să pornești și ce să faci, cînd vrei să organizezi mai bine Un sat, o regiune (...) nu e de ajuns să cunoști citeva detalii de istorie, de folclor, de geografie, economie sau demografie, ci e nevoie să cunoști toate fațetele acestora, legătura intimă dintre ele și puterea de viață a unității sociale respective". O asemenea obligație este cu atit mai mare acum, cînd localitățile rurale capătă dimensiuni fără precedent, in cadrul procesului imprimat satului nostru de epoca socialistă. OCTAVIAN METE A în fiecare zi de la brutăria din comuna Banloc pleacă, pentru consum, 2.500 kg de pîine, comun, covrigi și alte specialități de calitate. Interesul general (Farsă infernală) continuă „serialul Baranga“. riști, paraziți și lichele puse pe Cartecăpătuială reapar in conflict cu modestul, dar combativul om de treabă. Noua ipostază a lui Spiridon Biserică se cheamă, de astă dată, Ion Bocioacă, referent în direcția unui minister. Personajul ține în mină, leagă și desface urzeala intrigii. Bocioacă, după cum interpretul declară, ar reprezenta un Spiridon Biserică evoluat. In pofida preferințelor sale muzicale (Bocioacă ascultă la tranzistor muzică simfonică, Simfonia fantastică a lui Berlioz) mărturisim că îl preferam pe cel dintîi. In caietul-program al spectacolului, autorul opinează că „piesa nu e comedie ... ci o dramă, nu accepția clasică a termenului“. Afirmația citată e, probabil,o glumă , anevoie ar putea fi luată în serios. Interesul general, după opinia autorului însuși, continuă comediile sale anterioare. Binecunoscutele calități ale comediografului Aurel Baranga, poanta și replica, constituie, și aici, punctele rezistente ale piesei. Îndeosebi replica e excelentă, cu adresă, ea are aurul, nu o dată, să electrizeze sala. Aluziile la metehne reale captează atenția spectatorului ; umorul e viu, satira ar putea fi mușcătoare. Dar, vai, aceste strălucite calități de autor de teatru, care l-au caracterizat întotdeauna pe Aurel Baranga, nu au condus spre scrierea unei comedii de valoare. Situațiile se repetă, nu pentru că Interesul general ar continua comediile anterioare ci, mai degrabă, pentru că, se pare, e în suferință inventivitatea autorului; ele sunt apoi îngroșate cu tot dinadisul; intriga, atut cit este, e cusută cu ață albă, atracția spre efectele ieftine e evidențiată ; în finalul comediei, adus pe scenă intr-un coșciug, după ce, se pare, fusese ucis, Bocioacă învie, in timp ce personajul „regizor“ ne asigură că totul nu a fost decit o farsă, bineînțeles „infernală“. Situații ca cele adineauri întîmplate, ni se spune, sunt imposibile în zilele noastre, în societatea noastră. Lovitura de teatru din final învederează astfel o dată mai mult, artificiozitatea construcției dramatice a piesei; în aceeași măsură ea tocește tăișul satiric al comediei. Farsă ușurică, pe linia unei satire binevenită, dar deficitară prin supralicitare. Interesul general a deschis prima stagiune a Teatrului National din Timișoara. Evenimentul solemn și sărbătoresc, cu o semnificație majoră pentru propășirea artei teatrale In această parte a tării, se cerea cinstit cu o alegere mai fericită, în consonanță cu semnificația festivă de responsabilitate momentului artistică majoră pe care ar trebui să-l inaugureze această primă stagiune a Teatrului Național. Spectacolul în sine se mulează credincios pe „valorile“ textului și e un agreabil spectacol de comedie. Tînărul regizor Sergiu Savin a citit cu fidelitate partitura piesei. Personajele sunt, în special, bine conturate, chiar îngroșate, așa cum se dorește textul adică exact comediei lui Baranga. Umorul de replică, principalul resort al textului e exploatat cu brio de spectacol, ritmul reprezentației e alert, deși pe alocuri vioiciunea desfășurării intrigii ar fi putut fi intensificată. Un plus de inventivitate care să caute și alte procedee, pe lângă minusul în vestimentația unei actrițe, nu ar fi prisosit spectacolului. Scenografia (Doina Almășan-Popa) e funcțională, în culori neutre, mobilierul de fantezie e redus la linii esențiale ; se slujește astfel bine ideea de spațiu scenic ireal, idee pe care o va dezvălui, în final, spectacolul. Costumele subliniază și ele, în mod discret, „personalitatea fiecărui personaj“. Actorii și-au adus o contribuție stimabilă pentru a da viață textului, a-l transforma intr-un reușit spectacol de comedie. Personajele sunt, în reprezentație, conturate clar, cu energie, pitoresc și aplomb. Radu Avram, in rolul directorului Hrisanide, își afirmă, odată mai mult, rutina, experiența. imaginea scenică a personajului, o lichea cînd arogantă, cînd slugarnică, însuflețită și credibilă. O surpriză plăcută o constituie creația lui Vladimir Jurăscu (Carapetrache). Actorul ni se înfățișase pînă acum mai rar în comedie. Rolul beneficiază de o compoziție atentă, îngrijită, scoțînd la iveală, ipostaze multiple și fațete noi ale lichelismului și carierismului. Tenebros la începutul piesei, ascunzînd farse secrete, veleitar, Don Juan fără vocație, cinic și infatuat, mai apoi, personajul își etalează suficienta cu ajutorul arsenalului multiplu al unor variate mijloace actoricești. Bine distribuită in rol a fost și Florina Cercel, Lucia Felicia Popescu, soția directorului Hrisanide. Femeiușcă de duzină, actriță de cinema insignifiantă, cu folișoare minuscule, Lucia Felicia nu ezită să-și întrebuințeze farmecele pentru ca, prin legătura cu Carapetrache să întărească poziția soțului ei și, astfel, posibilitatea de a duce pe mai departe, o viață ușoară, lipsită de griji. Actrița a scos bine în relief ingenuitatea falsă, viclenia și cochetăria cu ajutorul cărora, în scena alcovului, își gătește „căderea“ Lucia Felicia, presuficiența personajului, contrastul intre ceea ce vrea să fie și ceea ce știe că este au fost reliefate convingător prin mijlocirea unei interpretări care s-a caracterizat prin dezinvoltură. Florin Măcelaru l-a înfățișat pe Bocioacă cu trăsături proprii, personalitate și farmec, atrăgînd astfel, în mod firesc, simpatia spectatorului, dăruită în mod egal, personajului și talentului interpretului. Și în celelalte roluri, de mică anvergură, actorii și-au adus o bună contribuție la succesul spectacolului. Geta Iancu (secretara dactilografă Tanți) a redat, cu ușurință, imaginea personajului devenit „clasic“ in comediile lui Baranga ; Irene Flamann a conturat cu ușurință fîrîiala unei reportere de la radio televiziune. Ștefan Măru (Plătică Vasile), Daniel Petrescu (Linte Gogu) și Ion Olaru (Sfințescu Jean) au creionat cu aplomb rolurile unor funcționari servili, obtuzi, mărginiți și tipicari, așa cum apar ei, cu ghiotura, in comediile lui Baranga, Miron Șuvăgău,regizorul), și Sever Cîmțeanu, (regizorul de culise), au contribuit, de asemenea, la reușita spectacolului. Reprezentația, în premieră, judecată în sine nu dezamăgește pe spectatori. Noua și prestigioasa învestitură acordată instituției, aceea de Teatru Național, impune însă ambiții mai mari, sarcini artistice majore. Nimeni, și cu atit mai puțin cel ce semnează aceste rînduri, nu poate nega rolul și locul unei comedii, fie chiar ușoară, cum fără îndoială că este Interesul general, nu repertoriu. Textul reprezentativ este însă prima chezășie a unui spectacol valoros, cu valențe artistice educative. In dorința legitimă a vizionării unor asemenea spectacole așteptăm cu încredere desfășurarea stagiunii la Teatrul Național. TRAIAN LIVIU BIBBESCU Premiera nr. 1 la Teatrul National „Interesul general“ (Farsa Infernală), comedie de Aurel Baranga DRAPELUL ROȘU-3.32 Q contraste cotidiene Dece ! Vasile Țifu, din Sălciua Nouă, are o nedumerire : „Pe timp de noapte, unele tractoare ale S.M.A. Pișchia și I.A.S. Giarmata, care lucrează prin părțile noastre, devin proprietate particulară. In loc să fie lăsate la sediul secțiilor de care aparțin, ele înnoptează pe la casele tractoriștilor din sat. Oare e bine așa !“.. . Dacă astfel stau lucrurile, categoric nu e bine, tovarășe Țîțu. De altfel, să știți există un ordin care obligă să fie blocate la secții, pe timpul nopții, toate tractoarele care nu lucrează. Aceasta din mai multe motive, între care și evitarea accidentelor de circulație. Presupunem că acest ordin e valabil și la Sălciua. Atunci de ce e încălcat ? Și noi întrebăm de ce ? ... Răspuns la... Nu vom greși afirmînd că la cooperativa de producție meșteșugărească „Prestarea“, birocrația e în floare. De altfel am mai avut prilejul să criticăm neajunsuri certe, dar conducerea l-a luat in brațe pe „n-am citit, nu știu, nu răspund". Acum din nou, Cetățeanul Dumitru Badea Triumfului nr. 7, Timișoara a str. înaintat o reclamație încă la 18 iunie 1971. Avea omul necazuri cu o lucrare la care s-au angajat meșterii de la „Prestarea“ (valoarea, 50.000 lei!). Pe sesizare s-a pus o ștampilă dreptunghiulară, la rubricuța „Inreg. sub nr.“ s-a scris 5483, iar la cealaltă „Răspuns la“ ... nu s-a scris nimic. Nu vrem să ne formalizăm, dar cetățeanul e nemulțumit din pricina faptului că nici acum nu s-au soluționat cele reclamate. La „Prestarea“ se fac diverse ... prestații; se uită una de o importanță la fel de mare : solicitudinea față de sesizări. E vinovat injectorul? Vom răspunde de la început: Nu ! Și iată de ce. Zilele trecute a izbucnit un incendiu la uscătoria de porumb de la ferma nr. 15 Grabați, aparținînd I.A.S. Jimbolia. Intr-un timp scurt, flăcările au mistuit 1.600 kg de porumb. Cauza ? S-a defectat injectorul de motorină. Pare simplu, dar dacă întreținerea lui s-ar fi făcut la timp și în condițiuni bune, focul nu s-ar fi declanșat. In nici un caz, paguba nu poate fi pusă pe seama injectorului... S-o suporte cei vinovați! Cu automacaraua după ciubuc La începutul acestei luni, Iosif Bovo, șofer pe automacaraua 31 TM 2069 — proprietatea T.C.T., a nesocotit obligațiile elementare de serviciu, răspunzînd rugăminții lui Ioan Sofian. Și istă-l după două colete la magazia Stației C.F.R. Timișoara Nord. Văzînd un cuptor electric de gătit nepăzit pe rampă, „întreprinzătorul“ șofer a constatat că ciubucul poate fi și mai mare. L-a încărcat in automacara și l-a transportat acasă. Organele de miliție au descoperit fapta după cîteva ore. Iată cum, după o asemenea faptă, S.R. s-a Sală de cultură pe post de seră Din motive ,mai mult sau mai puțin plauzibile, în „sala de cultură“ a Filaturii de mătase din Lugoj au fost depozitate tot felul de glastre și ghivece de flori. Și pentru ca lăcașul să aibă și mai mult aspectul de „seră“, a fost luat și televizorul de aici și dus la sediul comitetului sindicatului, unde „ stă nefolosit. E timpul însă — ne scrie un grup de muncitori de la unitatea industrială amintită — ca sala de cultură să fie folosită mai mult în scopuri culturale și mai puțin ca seră. . Se poate găsi un alt loc pentru a depozita glastrele și ghivecele. Rubrică redactată de : G. MALAI, N. PIRVU R. VASILIEVICI și C. PETRE rwwww wwws^A.' \