Drapelul Roşu, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 8309-8335)

1971-10-24 / nr. 8329

In primele 10 luni din acest an MUNCITORII TIMIȘENI SE PREZINTĂ CU UN STRĂLUCIT BILANȚ Find la 31 octombrie, peste 300 000 GO0 lei producție suplimentara Grefată pe dinamismul gene­ral al economiei patriei, in­dustria de pe meleagurile ti­­mișene cunoaște, în 1971, o nouă înflorire, purtînd sem­nele progresului tehnic și științific modern. Dovada imediată o face strălucitul bi­lanț înregistrat de la începu­tul anului și pină acum, ca urmare a muncii rodnice des­fășurate de colectivele fabri­cilor, uzinelor și șantierelor timișene sub semnul înaltelor exigențe stabilite de Biroul Comitetului județean de partid. Din am­plul tablou al reali­zărilor se detașează succesele prestigioase dobândite In în­deplinirea cu 8 zile mai de­vreme a sarcinilor planului de producție pe primele 10 luni din acest an. Exprimind in mod elocvent creșterea competenței și experienței organelor și organizațiilor de partid în conducerea activi­tății economice, în mobiliza­rea oamenilor muncii, acest important succes dovedește pregnant că industria ti­mi­șea­­nă este pe deplin angajată fn înfăptuirea exemplară, incă din p­rimul an, a mărețelor obiecti­ve stabilite pentru actualul plan cincinal. Pentru a sublinia dimensiu­nile concrete ale­­ acestei am­­ple angajări vom arăta că, potrivit unui calcul estimativ, până la finele lunii brie in unitățile noastre octom­in­dustriale se va realiza o pro­ducție suplimentară de peste­­ 300.000.000 lei ! Aceasta în­seamnă, între altele, 870 tone laminate finite, 45.000 kW mo­toare electrice, 187 tone mate­riale plastice și rășini sinteti­ce, peste 6.000.000 de cărămizi și 14.000 m c prefabricate din beton armat, 22.000 m­p furnire și peste 400 m c placaj, 45.000 bucăți tricotaje, 108.600 mp țesături și încălțăminte in va­­loare de 8.000.000 lei, aproape 50 tone zahăr, importante can­tități de alte produse. Sunt, toate acestea, succese de o mare însemnătate econo­mică ,— strălucit bilanț de ac­tivitate industrială — în egală măsură rodul unei intense munci politico-organizatorice desfășurată de organele și or­ganizațiile de partid. Pe a­­ceastă bază — corespunzător măsurilor stabilite de Biroul Comitetului județean de partid — a fost asigurată o soluțio­nare mai eficientă a proble­melor care privesc îmbunătăți­rea organizării producției și a muncii, creșterea productivi­tății și randamentului în sosirea mijloacelor tehnice ro­și a forței de muncă. S-a creat astfel un climat de autodepă­­șire, de efervescentă între cea socialistă, dn fruntea căreia se situează unitățile cu cea mai importantă contribuție la rea­lizarea acestor succese : Cio­canul — Nădrag, Electromotor, Tehnom­etal, Solventul, Azur, Ceramica — Jimbolia, Mondial —Lugoj, Combinatul de ex­ploatarea și industrializarea lemnului, Electrobanat, Indus­tria linii, Fabrica de ciorapi, Arta textilă, U.F.R.M.A., Der­­mantina și altele. Elocventă mărturie a resur­selor de putere, iscusință și energie a muncitorilor tim­i­­șeni — români, germani, ma­ghiari, sîrbi și de alte națio­nalități — succesul consemnat confirmă pe deplin temeinicia substanțialelor angajamente a­­sumate in întrecere­ de Organi­­nizația noastră județeană de partid. Nimic mai dătător de încredere în perspectivele ju­dețului, ale întregii țării decit consensul unanim in care oa­menii, înțelegind necesitatea îndeplinirii exemplare a sar­cinilor stabilite pentru o peri­oadă sau alta, răspund cu înaltă conștiință socialistă che­mărilor partidului. MIREL BRATES Uzina Electromotor din Timișoara. Buna organizare a fluxului tehnologic in atelierul de bobinat micromotoare — de unde vă prezentăm imaginea ab­urată — asigură folosirea cu înalt ran­dament a tim­pului de lucru 1 J Anul XXVIII nr. 3.329 Duminică, 24 octombrie 1971 *6 pagini, 30 bani Unitățile agricole din județul Timiș au terminat insămințarea culturilor de toamnă Unitățile agricole de stat și co­operatiste din județul Timiș, avind sprijinul mecanizatorilor, au ter­minat, in cursul zilei de ieri, îns^­­iințarea culturilor de toamnă. In telegrama adresată Comitetu­lui Central al P.C.R., tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, de către Comitetul județean de partid se spune : Comitetul județean Timiș P.C.R. raportează conducerii parti­al­dului, dumneavoastră mult stimate tovarășe personal, Nicolae Ceaușescu, realizarea integrală a planului insămințărilor de toamnă în unitățile agricole de stat și co­operatiste din județul nostru la data de 23 octombrie a.c. Mecanizatorii, țăranii cooperatori și lucrătorii din întreprinderile a­­gricole de stat — români, germani, maghiari, sârbi și de alte naționa­lități — înfăptuind indicațiile cu­prinse în Scrisoarea pe care au­ a­­dresat-o organelor și organizațiilor de partid, tuturor oamenilor muncii din agricultură, au efectuat, în pe­rioada optimă și la un înalt nivel calitativ, însămințarea culturilor de toamnă pe 214.600 ha, din care peste 157.000 ha cu griu. Vă asigurăm, iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, cî organele și organizațiile de partid din județul Timiș vor mobiliza in continuare toate forțele umane și materiale de care dispunem, pentru terminarea grabnică a recoltării porumbului, legumelor, plantelor furajere, a ce­lorlalte culturi și efectuarea la timp a tuturor lucrărilor agricole din toamna acestui an, cu convin­gerea nestrămutată că prin aceasta vom contribui la mai buna aprovi­zionare a populației cu produse a­­gro-alimentare și a industriei cu materii prime, la traducerea în fap­te a programului de dezvoltare a agriculturii elaborat al X-lea al Partidului de Congresul Comunist Român. La I.A.S. Jimbolia întreaga producție DE PORUMB TREBUIE GRABNIC CULEASĂ ȘI DEPOZITATĂ Intreprinderea agricolă de stat Jimbolia se înscrie in rîndul unită­ților celor mai mari producătoare de porumb din județ. In acest an a cultivat aproape 8.000 de ha. Din evaluările in lan și din ceea ce s-a recoltat pină acum se estimează o producție medie, pe intrega supra­față, de peste 10.000 kg știuleți hectar. Aceasta reprezintă aproxi­ma­mativ 6.650 kg boabe stas la hectar, producția globală insumind circa 50.000 de tone. Pe prim plan se situează fermele a X-a și a XI-a, conduse de ing. Aristotel Blendea și, respectiv, de ing. Dumitru Creangă, precum și ferma nr. X, condusă de ing. Eugen Florea, în al cărei perimetru se află și 250 ha loturi de hibridare cu H.L.­400, creat la Stațiunea ex­perimentală agricolă Lovrin, hibrid care­­ dă foarte bune rezultate în acest prim an al generalizării sale in producție. Evident, culesul și depozitarea a­­cestei mari cantități de porumb de bună calitate cere eforturi deose­bite, organizare minuțioasă pe di­ferite planuri. Se pare însă că în­treprinderea nu a primit încă tot sprijinul necesar pentru a face față, în timp cu­ mai scurt, acestui mare volum de muncă, ceea ce a dus la intîrzierea considerabilă recoltatului și mai ales la transpor­­­­turi. Pe raza întreprinderii mai sunt încă de recoltat în jur de 3.000 ha de porumb. Cu aproximativ o săptămână în urmă, unitatea avea în grămezi, pe cimp, peste 14.000 tone știuleți, des­pre care atunci nici măcar nu se știa precis unde vor fi transportați, deși la Grabați, Clarii Vii și în alte puncte de pe raza întreprinderii stăteau goale mari spații de depo­zitare.­­ Situația s-a reglementat intru­­ctiva, ne spune directorul tehnic al Întreprinderii, ing. Ioan Frățilă. Fabrica de nutrețuri combinate din Beregsău, căreia îi vom livra circa 20.000 de tone de porumb din actua­la recoltă, și-a stabilit gestionari in toate locurile unde există spații de depozitare și acum transportăm din plin — circa 1.500 de tone la zi. De altfel, am și redus la mai mult de jumătate stocul de știuleți pe care-l aveam in timp cu o săptămână în urmă. Și totuși, situația recoltării și transportării porumbului la I.A.S. Jimbolia e departe de a fi liniști­toare. E drept că in ultimele zile se recoltează cu forțe mecanice sporite — cu o­­ viteză de peste 2.000 tone la zi. In plus, unitatea și-a propus să însilozeze întreaga cantitate de tulei. Dar pentru un asemenea volum de transport, mij­loacele pe care le are la îndemână sunt insuficiente. Există aici insă și o altă proble­mă care, de acum, neliniștește mai mult : în curînd vor fi pline toate spațiile de depozitare din locurile unde este dirijat porumbul de la I.A.S. Jimbolia. Un sumar calcul demonstrează că pentru aproximativ 17.000 tone de porumb încă nu sunt asigurate spații. In această situație, conducerea I.A.S. s-a adresat celui mai mare beneficiar al său — Fa­brica de nutrețuri combinate din Beregsău — să se îngrijească de a­­menajarea eventual a unor arioaie. Dar conducerea fabricii nu vrea să audă de amenajarea și depozitarea porumbului în arioaie. „Voi l-ați produs, vă privește cum fi depozi­tați. Noua să ni-l livrați eșalonat, la calitatea cuvenită...“ „Noi ne-am bătut destul capul să-l pro­ducem, acum e rîndul vostru să vă bateți capul să-l preluați și să aveți grijă de el“, vine replica din partea I.A.S. Și așa timpul trece și încă nu s-a ajuns la o soluție. Iar dacă nu se găsește acum soluția, va fi mult mai greu de găsit cind vor da ploi­le de toamnă. Oricum, însă, porumbul acesta pentru a cărui producere s-a inves­tit multă muncă, trebuie cit mai grabnic recoltat și depozitat. Nu e permis să se piardă sau să se de­gradeze nici un știulete. M. GAVRIL Pe șoseaua internațională E­94 s-a oprit un „Peugeot“ cenușiu ; o doam­nă tinără, îmbrăcată modest, îmi fa­ce semne. Virez La dreapta ii opresc. Mă adresez doamnei intr-o franțu­zească aproximativă: „Ce necazuri vă copleșesc, doamnă ?“ — Nu mi se urnește mașina, nu știu ce năravuri mai are. Și am atîta drum pina la București .. . Doamna așa se prezentase, se ex­prima intr-o românească fără reproș. Ca orice român fusesem plăcut sur­prins și în sinea mea mă bucuram so­cotind că a învățat românește . .. Caut deficiența motorului. Cu ane­voie o găsesc și, meșterind la mașină, conversez în limba mamei mele. — Vorbiți de parcă ați fi român­ca.. .Ați mai fost pe la noi, ori ați studiat... N-avut răgaz să-mi is­prăvesc gîndul. Doamnei pe loc i se umeziră ochii.. . — Sînt româncă, dom’le ... ro­mâncă get-beget, deși mi-am pierdut cetățenia. — Cum ați pierdut-o a întrebat Contrariat. — Prin căsătorie. E o poveste în­treagă, o poveste tristă, de n-ar mai fi fost. .. Scoase din poșetă o batis­tă mototolită, își șterse ochii și con­tinuă pironindu-și privirea în pămint, de parcă voia să-i răscolească mărun­taiele și să găsească în el, în pămin­­tul ce i-a fost cîndva prieten, un punct de reazim, de înțelegere și confesiune. Frazele îi erau pline de puncte de suspensie, de alan și sughi­țuri. — Voi istorisi tuturor fetelor „am­bițioase“ romanul vieții mele. Să nu fie haine și să creadă in vorbele deo­cheate ale falșilor turiști ce mai po­posesc pe la noi. Să fie lucide, să-și caute fericirea și să-și înjghebeze un cămin, doar cu unul de aici, aproape de părinți, de rude și prieteni. Știți ce greu e printre străini ? Nu tu tih­nă și înțelegere, nu tu vorbă româ­nească. Una ți se promite și alta vezi acolo, departe de-ai tăi. E un para­van ce ascunde o crudă realitate. Te întîlnești la orice pas cu minciuna faci casă bună cu corupția ... Duci o viață stingheră și dacă nu reziști (și e atit de greu de rezistat!) îți pierzi cu atâta ușurință din personalitate, din feminitate .. . Aspirații ! Nici vorbă! Nu poți dobîndi măcar o slujbuliță cu care să-ți poți ciștiga la modul onest prinea. Umblu la platinele de la motor și cu o notă de mirare în glas, o în­treb : — Și totuși, dacă așa stau lucruri­le, de ce ați plecat ? N-ați avut aici printre ai dumneavoastră un cămin, o slujbă, care să vă ofere măcar o sa­tisfacție ? — Satisfacție ?!... E puțin spus! Am fost proiectantă la Complexul hidro­energetic „Porțile de Fier“. Am câș­tigat și eu și soțul, fostul meu bărbat, care este inginer. Am fost fericită a­­vîndu-l și pe Mihăiță, unicul nostru copil. Ne-a mers toate bine pînă în ziua cînd a apărut Marcel, inginer specialist. între mine și soțul meu se infirip­ase gelozia, vinovați fiind a­­mîndoi. Apăruse o fisură și discuții interminabile în căsnicia noastră. Des­­pre toate acestea aflase specialistul, Marcel,­ aflase de la colegele mele de birou și mi-a propus, dacă vreau, să-l urmez în străinătate. Deși nu făcu­sem nimic pentru consolidarea fami­liei mele, șovăiam neputînd să-l pă­răsesc pe Mihăiță. Dar pe parcurs M. a remarcat la mine nostalgia escapa­dei și m-a întreținut cu adjective, cu superlative despre țara sa, unde — chipurile — toată lumea cîntă și dan­­sează, ziua și noaptea pe străzi, ca într-un mit al fericirii universale. M-a convins promițîndu-mi atit mie cit și lui Mihăiță un viitor de aur.. . M-am lăsat purtată de valuri, eram încîntată că fetele de la birou mă pizmuiau pentru perspectiva mea . . . — Și copilul ! — E la părinții mei și la soț, ca­re nu s-a recăsătorit. — Nu l-ați luat cu dv. ? — Cu mine ? — La ce bun, cînd aici avea tot ce-și putea imagina ! Acum sunt fericită că nu­ l-am luat. Să-l fi tîrît și pe el, pe acolo, prin­tre străini ? Am suferit eu destul!... — Ați fost decepționată ? — Mai mult decât decepționată! De îndată ce am ajuns în țara lui Marcel, mi-am dat seama că nu am de-a face at Mecea proslăvită. Pretu­tindeni o realitate dură — o reali­tate fără muzică și dans, în orice caz nu cu muzică pe străzi — o realitate cu oameni obosiți și preocupați de-ale lor. Apoi m-am intîlnit cu minciuna cu­l mare, cu suratele ei, murdăria și corupția la casele mari Lenjeria mi se ponosise. Proviziile luate de acasă se isprăviseră, își făcu­ră loc în scurt timp șicanele și lipsa de bani. Am căutat o slujbă. N-am găsit-o pe măsura puterii mele de muncă. în plus, soțul m-a apostrofat in repetate rînduri zicîndu-mi că m-a luat din România doar să port de grijă celor doi copii ai săi, rezultați dintr-o altă căsătorie, copii ce sînt aproape de seama mea. La intenția mea de independență el mi-a fixat un program de guvernantă și mi-a precizat că dacă nu-mi convine n-am decit să fac calea întoarsă. Am trăit mai mult decit modest, iată, bunăoa­ră, ca să pot veni, să-mi­­ văd copilul, a trebuit să lucrez, pe ascuns, lucru de mînă și si fac pe femeia de serviciu la o Casă înstărită. In aseme­nea condiții să mă mai întorc in țara lui ? Nici vorbă !... Batista aceea mo­totolită și pătată șterse din nou ochii umezi ai doamnei, femeie încă fru­moasă, dar vlăguită . . Sunt sigură că in ciuda greșelii mele, acasă voi putea să-mi cîștig cinstit existența. Fac proba motorului. Cobor din mașină și urez bun voiaj doamnei pe numele ei adevărat Elena Cauceru, din București, stringîndu-i mina în semn de încurajare. Seara pogorise. O seară mohorîtă, de toamnă ploioasă. Peugeotul por­nește pe șoseaua internațională E 94, spre Timișoara și apoi spre Bucu­rești, în depărtare se întrevedea o dâră de lumină, ca o speranță... N DANCII." PETRICEANU REÎNTOARCEREA (O poveste adevărata) in paginile //­/// și IV LEGEA cu privire la organizarea și conducerea unităților socialiste de stat De Ziua Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România ,întotdeauna, ia dator colonel Gheorghe Popescu Cu 27 de ani în urmă, armata română, luptând umăr la umăr cu armata sovietică, a izgonit trupele hitleristo-hortiste de pe ultima palmă de pământ românesc, desă­vârșind eliberarea întregului teri­toriu al României de sub jugul fascist. Astfel, ziua de 25 octom­brie 1944 a rămas înscrisă la loc de cinste în cronica eroicelor lup­te purtate de poporul român pentru eliberarea sa națională și socială, fiind decretată ca zi a Forțelor Armate, ca simbol al recunoștinței poporului față de vitejia și spiri­tul de jertfă­­ dovedite de militarii noștri în războiul antihitlerist, ex­presie a prețuirii pe care oamenii muncii o acordă armatei. Forțele Armate ale României so­cialiste constituie o realizare de seamă a politicii partidului și sta­tului, o parte integrantă a transfor­mărilor revoluționare, a edificării noii orînduiri sociale în patria noastră. Problemele armatei, atitu­dinea sa față de interesele poporu­lui au constituit în mod constant o preocupare a Partidului Comu­nist Român, încă de la înființarea sa. In timpul ilegalității, cînd ar­mata era un instrument al clase­lor exploatatoare, comuniștii i-au acordat atenție, reușind, pe căi di­ferite, să exercite influență asupra ostașilor­, asupra unor cadre mili­tare, pentru a atrage armata de partea forțelor democratice, pro­gresiste. Sub influența stării de spirit an­­­tihitleriste ce cuprinsese întreaga țară în timpul dictaturii militare­­fasciste, a muncii desfășurate de partid, ostașii, precum și un număr tot mai mare de ofițeri și generali patrioți, au înțeles că singura po­sibilitate de salvare a țării de la o catastrofă jaristă în răsturnarea dictaturii militare fasciste, ieșirea din războiul hitlerist și alăturarea țării la coaliția antifascistă, cale indicată de Partidul Comunist Ro­mân. Favorizată de victoriile stră­lucite repurtate pe front de armata sovietică, lupta de eliberare a po­porului nostru a luat o tot mai mare amploare. Sub conducerea partidului comunist a fost înfăptu­ită Insurecția armată, act de im­portanță crucială pentru destinele României. Insurecția armată a dus la răsturnarea dictaturii antones­­ciene, scoaterea țării din războiul antisovietic și alăturarea ei, cu în­tregul potențial militar și­­ econo­mic, la coaliția antihitleristă. Este un merit istoric al Partidului Co­munist Român și un izvor de mîn­­drie patriotică faptul că întreaga armată română a trecut de partea poporului, întorcind armele împo­triva trupelor hitleriste. Sunt cunoscute victoriile obținu­te de armata română pe teritoriul țârii, victorii care au avut o im­portanță deosebită pentru desfășu­rarea ulterioară a operațiilor mi­litare pe teritoriul Ungariei și Ce­hoslovaciei. Contribuția trupelor române la obținerea victoriei îm­potriva fascismului este oglindită de jertfa supremă a celor peste 170.000 de eroi căzuți în luptele duse pe o adîncime de peste 1.000 km în dispozitivul inamic și care a inclus străbaterea a 20 masive muntoase, forțarea a 12 mori de apă și eliberarea a cursuri 3.831 localități, dintre care 53 orașe. Faptele de arme ale trupelor ro­mâne au fost apreciate la adevă­rata lor valoare. In semn de pre­țuire a eroismului, peste 300.000 de soldați, subofițeri, ofițeri și gene­(Continuare in pag. a V-a) M . Spre un nou aliniament Lucrările Conferinței naționale a organizației pionierilor La Palatul Marii Adunări Națio­nale au fost reluate, simbătă, în șe­dință plenară, lucrările celei de-a doua Conferințe naționale a orga­nizației pionierilor. Forumul național al pionierilor dezbate problemele fundamentale ale mișcării pionierești. El urmea­ză să stabilească,­ pe baza progra­mului de educație comunistă a po­porului adoptat de Comitetul Exe­cutiv al C.C. al P.C.R., la propune­rea tovarășului Nicolae Ceaușescu, obiectivele activității Organizației pe următorii ani, analizînd totodată posibilitățile de intensificare și a­­dîncire a caracterului politic al muncii desfășurate în rîndul pionie­­rilor, a îmbogățirii și diversificării formelor și mijloacelor de educare a copiilor, a tinerilor, în spiritul mărețelor idei al socialismului, al dragostei fierbinți față de partid, patrie și popor. Președintele Consiliului Național al Organizației Pionierilor, Virgiliu Radulian, a prezentat Raportul Con­siliului Național al Organizației Pionierilor privind activitatea des­fășurată în perioada noiembrie 1966 — octombrie 1971. Participanții au ascultat, apoi, o informare asupra lucrărilor Secțiu­nii pentru pionieri, care a avut loc, în aceste zile. S-a dat citire mesa­jului adresat conducerii partidului, tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, de delegații la Conferința acestei Secțiuni. In continuare, Silvestru Patița, vicepreședinte al Consiliului Națio­nal al Organizației Pionierilor, expus Raportul privind îmbunătă­­­țirile ce se propun a fi aduse Sta­tutului unităților și detașamentelor de pionieri și Regulamentului con­siliilor organizației pionierilor din Republica Socialistă România. Au început, apoi, discuțiile, la care au participat numeroși dele­gați și invitați. Participanții la Conferință au fost salutați de numeroși oaspeți de peste hotare. Lucrările conferinței continuă. Elevii pe „șantierele“ recoltei Timp de o lună de zile, 200 de elevi și cadrele didactice de la Școala generală din Got­tlob, au ajutat părinții lor, în această toamnă, rodului bogat a­ la strîngerea pâmîntului. Hărnicia lor s-a încheiat cu un bilanț bogat. După cum am a­­flat de la președintele coope­rativei agricole de producție, Ioan Voian, peste 20 de hecta­re de porumb recoltat, 50 de tone de pănușat, 30 tone de le­gume recoltate și producția d­e pe 2 ha de morcovi sortați; în același timp, întreaga recoltă de pe cele 12 ha de vie a fost strînsă de către elevi. Munca lor, alături de cadrele didactice, prof. Erich Holzin­­ger, Petru Jebeleanu, Iise Scher, Tiberiu Niculic, Lucia Erman și alții, se cifrează la o valoare ce depășește 20.000 lei. Avînd aportul lor, coope­rativa agricolă din Gottlob a reușit să însămînțeze toată su­prafața de griu prevăzută în perioada optimă și să fie a­­vansată cu recoltarea culturi­lor târzii. Ca răsplată, pe­­n­gă mulțumirile adresate de consiliul de conducere, țăranii cooperatori au hotărît să ajute școala la organizarea și dotarea atelierelor pe diferite profile. (IOSIF FAUR)

Next