Drapelul Roşu, februarie 1972 (Anul 28, nr. 8412-8436)
1972-02-01 / nr. 8412
S CARTEA ÎN I LUMEA SATULUIj CONTEMPORANI Mlrcea Șerbănescu Zilele lui februarie sunt destinate an de an cărții în lumea satului. Ajunsă la ediția 1972, Luna cărții la sate a cunoscut succese pe o perioadă de timp de un deceniu si mai bine, semnificația acestei longevități, a vitalității pe care o exprimă in continuare, găsindu-se în necontenitul progres cultural al satului de azi. Liniile de forță ale acestui progres trebuie înțelese și văzute în dinamica unui context spiritual extrem de viu : televiziunea, radioul, cinematograful se adaugă tradiționalelor activități culturale de la cămin, ele însele elevate, în pas cu vremea, în necontenit efort de acordare la exigențele artistice contemporane. Reflectez de multe ori la setea de frumos a sufletului țărănesc, din care s-a născut nemuritoarea și de o extraordinară complexitate arta folclorică. La noi în țară arta folclorică se prelungește I in deplin consens cu civilizația , care face din satul contemporan, dincolo de factorul economic, o așezare umană dinamică, complexă, cu numeroase trăsături de natură orășenească. Am văzut în case țărănești pe care le-am vizitat ștergare și țesături populare , împodobind fericit „lăduțele" de radio sau televizor; am văzut rafturi cu cărți încoronate cu ștergare și țesături tradiționale de mare frumusețe. Impresia cu care mă alegeam de fiecare dată era aceea a unui gust infailibil, o dorință puternică și firească de a face „de-al casei“ obiectul indus astrial de civilizație socialistă. Mutațiile nu sunt numai de ordin material. Rețin din niște mărturisiri ale țăranului-condeier din Comloșu-Mare, Ghiță Bălan-Șerban, următoarele : „De multe ori, din lipsă de timp de citit, îmi luam ? cartea, gazeta sau revista în căruță ^ și, în mers, citeam . ..“ Relevantă este, în citatul acesta, „ deopotrivă dragostea față de slova scrisă manifestată de un plugar luminat, dornic de învățătură și perfecționare spirituală. In vremea noastră vechea alocuțiune populară „ai carte, parte" a devenit o realitate induai bitabilă. Cartea ocupă astăzi cu adevărat un loc de cinste în conștiința, în existența de fiecare zi a țărănimii. Se poate vorbi de un nivel cultural elevat al satului i contemporan, în comparație cu satul tradițional și se poate vorbi de o justificată aspirație către noi înălțimi de cultură și spirit, proprii acestei vremi. Aceasta explică gestul țărănilor dintr-un sat în care ne dulsesem cu ocazia unei șezătorii literare , din pricina unei defecțiuni de curent electric, ne aflam în situația de a nu puteai citi, întrucît în sat nu se găseau ,i met o lampa cu petrol. Aproape că renunțasem la ideea de a realiza intențiile, cînd ne-a parvenit i invitația auditorilor adunați de a citi, totuși. A fost o șezătoare foarte frumoasă, deși eram siliții de împrejurări să citim la lumina unor luminări. Luna cărții la sate se constituie ca un element însemnat in promovarea acestei aspirații nobile spre cultură. Cartea se așează timp de o lună pe locul de frunte al pre-ocupărilor culturale sătești și re-verberațiile celei de a doua luni a anului se prelungesc în chip fiiresc pînă departe, în celelalte luni, pînă la sfîrșitul unui an. Și în 1972 sînt prevăzute acțiuni cu caritea, variate, interesante, atrăgătoare, deopotrivă în județul Tiei, ca și în toate celelalte județe ale patriei. In planul de activității întocmit, cartea este cuprinsă complex în legătură cu toate domeniile de activitate: social-politică, agro-zootehnică, științifică și in lformativă, de copii, beletristică. Se vor organiza expuneri, prezentări și recenzii de noi apariții iar în cadrul întîlnirilor cu reprezentanții unor edituri centrale (Eminescu, Kriterion, Ion Creangă} vor avea loc dezbateri pe marginea planurilor editoriale, confruntate cu cerințele maselor. S (Continuare în pag. a II-a) ^ Luna cărții la sate 1 _____________________________________ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN TIMIȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN I Anul XXIX nr. 8.412 Marți, 1 februarie 1972 pagini, 30 bani In orășelul in ca se trăiesc și invață mii de studenți timișoreni. (Foto : E. KOBICSEK) Perlul Olt S-a trecut la amenajarea primelor hidrocentrale Pe baza proiectelor elaborate de Institutul de studii și proiectări hidroenergetice (I.b.P.H.), Întreprinderea de construcții hidroenergetice — București a trecut la amenajarea primelor trei hidrocentrale, din perete care vor fi instalate pe riul Olt. La Centrala hidroeucrică din zona orașului Rimnicu Vilcea, de 46 Mw, prima care va intra in funcțiune in actunlul cincinal, lucrările de construcții sunt avansate. Atît in cadrul centralei cit și al barajului deversor, se efectuează operațiile de betonare, urmind ca țara în acest trimestru să fie începute și lucrări de montaj. La Govora, unde a fost proiectată o altă centrală se desfășoară ample lucrări de excavații, care au in vedere dislocarea a peste 60.000 mc de pamint. Lucrări de construcții se desfășoară și pe șantierul centralei electrice de la Dâești. Aceste trei unități vor furniza economiei naționale circa 376 milioane KWh energie electrică pe an. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI VĂI Investițiile, la nivelul angajamentelor SI TERMENELE OBIECTIVELOR EDILITARE TREBUIE RESPECTATE! 0 Rețelele utilitare ■ condiție principala pentru darea în folosință a noilor construcții Pentru îmbunătățirea activității de gospodărie comunală — și nu numai atît, cum se va vedea în continuare — s-au alocat mari fonduri bănești. Punerea în ținie la termenele stabilite a funcacestor obiective constituie o cerință de prim ordin, deoarece ele condiționează, în bună măsură, realizarea ritmică a producției prevăzută în noile capacități, amortizarea fondurilor investite intr-un timp mai scurt sau, după caz, confortul beneficiarilor noilor locuințe construite. Și iată de ce. Conexe dar independente ca funcționalitate lucrărilor industriale, social-culturale și publice, construcțiile edilitare asigură alimentarea cu apă, energe electrică și termică, canalizarea și căile de acces. Altfel spus, realizarea eșalonată a acestor obiective poate să faciliteze, încă din faza organizării șantierului, execuția lucrărilor pe care urmează să le deservească ori, dimpotrivă, să pericliteze darea în exploatare atunci cînd nu sunt executate corelat cu acestea sau devin restante. Subiectul e amplu. Ca urmare, analiza noastră se referă la lucrările nominalizate in planul întreprinderii de gospodărie comunală din Timișoara, pe care le execută T.C.T. Pe scurt, volumul obiectivelor planificate în acest an la I.G.C.T. este cu 19 la sută mai mare decât în 1971, iar cel al capacităților cu 36 la sută — ceea ce Înseamnă că, în lunile următoare, gospodăria subterană a municipiului se va îmbogăți cu noi și importante utilități. Marcate puțin vizibil, rețelele la care ne referim au o însemnătate deosebită, condiționînd dezvoltarea edilitară a orașului. Drept care, pentru realizarea lor, beneficiarul a întreprins, încă din 1971, măsuri complexe, astfel că acum este asigurată aproape întreaga documentație de execuție aferentă planului anual, 13 la sută fiind în curs de avizare. Desigur, în continuare, se impun măsuri la fel de eficiente. Spunând acestea, avem in vedere că, la ediția definitivă de plan, beneficiarul urmează să asigure respectarea integrală a sătenilor rezultate din programul de măsuri trasatț in octombrie 1971, de Secretariatul C.C. al P.C.R. cu privire la îmbunătățirea execuției lucrărilor de construcții-montaj. Este cerință de maximă importanță, întrunit actuala ediție a planului nu ține seama, în totalitate, de aceste deziderate, mai ales in ceea privește defalcarea trimestrială ce a dării în folosință și realizarea devansată a lucrărilor edilitare în zonele de locuit și amplasamentele obiectivelor industriale. Deopotrivă, va trebui să se urmărească sistematic înscrierea în plan, conform documentațiilor, a tuturor capacităților, terminarea cu prioritate a obiectivelor restante și, în continuare, concentrarea investițiilor la lucrările noi — asigurînd astfel constructorului posibilitatea unei organizări judicioase a producției. Cit se poate de firesc, in realizarea lucrărilor edilitare amintite, sarcini deosebite revin Trustului de construcții Timișoara. Acordunl maximă atenție lichidării completărilor și remedierilor la cele 11 lucrări date în folosință la anului precedent, antrepriza finețe timișoreană va trebui să asigure o organizare deplin rațională încă de la începerea lucrărilor, evitind dispersarea forțelor pe un număr mare de șantiere și imobilizarea unor materiale pe traseele viitoarelor rețele edilitare — așa cum s-a întîmplat pe lv. 23 August, în zona Circumvalațiunii II sau pe Calea Buziașului. Este la fel de important ca execuția să fie susținută, desfășurarea tehnologică normală — pînă la asigurarea recepției preliminară. Aceasta cu atit mai mult cu cit pagubele generate de întîrzierea execuției unor lucrări nu se răsfring doar asupra constructorului, ci și a altor unități — prin consumuri sporite de carburanți și lubrifianți, uzura autovehiculelor etc., determinate de ocolirea unor zone de circulație. Pe de altă parte, pornind de la specificul acestor lucrări — aproape în totalitate „ascunse“ — urmărirea calității execuției în toate etapele, de către toți factorii răspunzători — respectiv , beneficiar, constructor și proiectant — se impune de la sine, ca o garanție sigură că noile rețele vor putea fi exploatate în condiții optime. Printr-o firească asociație de idei, apreciem de-a dreptul inexplicabilă „metoda“ adoptată, în unele situații, de T.C.T. în cazul efectuării în termenul legal (maximum 6 luni) a unor remedieri și completări stabilite de comun acord cu ocazia punerilor în funcțiune. Este oportun să desprindem o DUMITRU FOTA, inspector tehnic la Sucursala Județeană Timiș a Băncii de investiții MIREL BRATEȘ (Continuare în pag. a ll-a) JAf PAG, A III-A ® Debut promițător al olimpicilor români ® Universitarele timișorene se detașează SEMINARUL PEDAGOGIC, școală a măiestriei viitorului educator Modernizarea învățămintului, cerință obiectivă a societății noastre contemporane, nu poate fi concepută fără o pregătire corespunzătoare a profesorilor, a personalului didactic in totalitatea lui. Acesta trebuie să cunoască temeinic atît direcțiile de dezvoltare a societății, cit și căile și mijloacele prin care invățămintul trebuie să contribuie efectiv la formarea personalității umane, să fie capabil să aplice adecvat, cu eficiența necesară, cuceririle actuale ale metodologiei didactice și educative, îmbunătățirea sistemului de pregătire și formare a personalului didactic are o importanță deosebită dată fiind ponderea excepțională pe care, in lumina documentelor de partid a dobîndit-o formarea conștiinței socialiste, educația întregului popor pentru marea operă de înfăptuire a noii etape in construcția societății, socialismul multilateral dezvoltat. O măsură organizatorică de primă necesitate pentru realizarea acestui deziderat a constituit-o înființarea de „Seminarii pedagogice“ pe lingă instituțiile de invâțămînt superior care, direct sau indirect, pregătesc cadre didactice. Reluînd într-o formă nouă o organizare mai veche, seminarul pedagogic actual reprezintă, în cadrul instituției universitare, o unitate oarecum aparte, alcătuită din cadrele de pedagogie, psihologie și metodică, sub conducerea unui prorector și dependentă direct de rectorat. Noutatea sistemului o constituie, strînsa legătură între disciplinele pedagogice teoretice și piscica pedagogică, structura bine stabilită a componentelor practicii (în raport cu sarcinile multiple ale profesiunii, activitatea didactică și educativă, cunoașterea și orientarea elevilor etc.) și a formelor de desfășurare a ei, precizarea factorilor participanți cu atribuțiile fiecăruia, înzestrarea cu 1-2 școli de aplicație (de regulă un liceu și o școală generală), definirea proceselor de funcționalitate specifică și a modului de încheiere a pregătirii pedagogice (eliberarea unui certificat care condiționează numirea ca profesor in invățămint). Ansamblul acestor aspecte creează condiții pentru cuprinderea intr-un sistem bine conturat întregii pregătiri pedagogice a viitorilor profesori, pentru promovarea spiritului științific și aprofundarea premiselor măiestriei pedagogce, spre care trebuie să aspire orice membru al corpului didactic. O dată cu deschiderea în toamnă a actualului an universitar și-au început activitatea și seminariile pedagogice. La Timișoara, seminarul se compune din catedra de pedagogie-psihologie și din colectivul de metodicieni, avînd ca școli de aplicație liceul „Constantin Diaconovici Loga“ și Școala generală nr. 16. Activitatea organizatorică desfășurată de conf. univ. Constantin Popa, prorector al Universității, care îl conduce, și de șeful catedrei de pedagogie, prof. dr. Nicolae Pârvu, cu sprijinul profesorilor consultanți de la catedră, al întregului colectiv didactic, precum și al Inspectoratului școlar județean, a făcut ca noua instituție să pășească cu fermitate in îndeplinirea în spirit corespunzător a sarcinilor ce-i revin. Desigur, se ivesc și dificultăți care de altfel au caracter general, rezultînd din specificul deosebit de complex al activității respective și din varietatea factorilor participanți. Unele dintre ele au fost scoase în evidență și în cadrul sesiunii de referate, care a avut loc recent la Universitatea din Timișoara cu tema „Pregătirea studenților în cadrul practicii pedagogice pentru viitoarea activitate instructiv-educativă“. In primul rînd, pe lingă sistemul pregătirii pedagogice trebuie revizuit și sistemul pregătirii științifice de specialitate și cel ideologic. In sensul unei mai ferme (Continuare în pag. a 111-a) prof. univ. dr. N. Apostolescu Fabrica de detergenți Timișoara. Operația de îmbuteliere a detergenților lichizi ONORUL Noțiune cu o adîncă semnificație, numită fermitate, constanță sau altfel, lisă din bătrîni statornicie, e una ți aceeați, oricum i-am spune, ți este fără de preț prin ceea ce înseamnă în viața individului sau a colectivității. Nicăieri, cred, nu mi s-a relevat mai pregnant ca într-un scurt popas, ieri, la vechea fabrică de ciocolată „Kandia“, în prezența unui om ce părea ilustrarea vie a acestei minunate trăsături muncitorești. Statul îi dăduse o pensie bună ți-l trimisese să se odihnească după ÎNSEMNĂRI vreo 33 de ani de muncă continuă iar el, printre invitații de onoare, sărbătoritul — un bărbat mărunt de statură, cu o mustață căruntă, tunsă scurt și o figură luminoasă de om generos și modest — privea a asculta coplețit ți evident stînjenit elogiile ce le rosteau la adresa sa directoarea, secretara de partid, o muncitoare mai vîrstnică și un fost tovarăș de muncă din aceeași secție de producție. Moment solemn, emoționant, de neuitat — actul de arestare a dragostei cu care era înconjurat Bernath Maurer, unul din vechii comuniști ai fabricii, al cărui stagiu în partid a început în 1947, — o manifestare a stimei, a considerației, onorul deplin al întregii fabrici, în care-ți lăsase cea mai frumoasă zestre a vîrstei sale, cu experiența, cu atitudinea lui de om înțelept, de prețuire a muncii. La plecare m-am înclinat cu respect, l-am salutat cu venerație pe septuagenarul muncitor, care — a binemitent de sărbătorirea „unui om care nu ți-a făcut decît datoria“ — părea neobosit ți săritor, gata parcă să ia de la început ceea ce, cu abnegație și pasiune, statornic, a dus pînă la capăt, într-o viață împlinită prin muncă, mirel brateș DACA SE APLICA ACORDUL GLOBAL, însemnări de la adunarea generală a cooperatorilor din Lugojel Așezată la periferia municipiului Lugoj și avînd în lunca Timișului terenuri din cele mai fertile, cooperativa agriculă de producție din Lugojel este chemată să contribuie tot mai din plin, cu produse agroalimentare, la buna aprovizionare a populației acestui important centru industrial. Nu se poate spune că în această direcție nu s-au depus unele eforturi. Marea majoritate a cooperatorilor dini. Lugojel sunt oameni harnici și pricepuți, dornci să-și vadă holdele mai pline de rod și să obțină din zootehnie cantități tot mai mari de lapte și carne. Eforturilor lor li se adaugă sprijinul multilateral acordat de stat și concretizat în tractoare și mașini, în îngrășăminte chimice, asistență tehnică de specialitate, credite etc. Întrebarea care se pune și căreia a încercat să-i răspundă și adunarea generală din 29 ianuarie a.c. este aceasta ! s-a făcut oare totul pentru valorificarea eficientă a marilor rezerve de care dispune cooperativa în scopul creșterii producției ? — Deși la grîu am depășit producția planiicată cu 167 kg, la porumb cu 34 kg, la floarea-soarelui cu 466 kg, iar la orz cu 111 kg, în medie, la hectar, nu ne putem declara mulțumiți — spunea, și pe bună dreptate, tovarășul Lazăr Brancu, președintele cooperativei. La aceste produse, și mai ales la legume și în zootehnie, planul n-a fost îndeplinit din lipsă de participare a unor cooperatori la lucru și din neasigurarea unei baze furajere corespunzătoare — a conchis dinsul. In darea de seamă, prezentată în fața adunării generale s-a spus că nerealizarea planului mai la legume și cartofi se datorește și lipsei tratamentelor fitosanitare ; că în zootehnie, cooperativa a rămas datoare statului cu 300 kg lună și 76 hl de lapte ; că la 100 de vaci s-au realizat doar 50 de viței. Deși n-a căutat să intre în miezul problemelor, săratele cauze ale dezvăluie adevăproducțiilor scăzute, totuși darea de seamă a arătat că îngrijitorii de animale n-au fost retribuiți conform muncii depuse și producției obținute și că la unele lucrări din cultura mare s-a apelat la forțe de muncă aduse din altă parte. Ceea ce n-a spus președintele au spus-o: In discuțiile purtate, cooperatorii. Ei s-au declarat nemulțumiți, în primul rînd, de unele defecțiuni existente în organizarea și retribuirea muncii, cu faptul că tovarășii din consiliul de conducere n-au dat dovadă de suficientă exigență și combativitate în aplicarea prevederilor statutare și a hotărîrilor adunării generale privind dezvoltarea și păstrarea avuției obștești. La porumb, spunea Lazăr Ivănuș, președintele comisiei de revizie, se putea obține mult mai mult decit cele 2.384 kg la hectar. Nu s-a obținut însă pentru că s-a lucrat de-a valma. S-a început recoltatul în mai multe tarlale deodată și, nefiind bine organizat transportul, cantități mari de știuleți au rămas peste noapte pe cîmp. Ba mai mult ! Au rămas chiar tarlale întregi nerecoltate și „identificate“ de-abia la tăiatul cocenilor, fiindcă nici brigadierii și nici paznicii nu și-au făcut datoria. Varza a fost distrusă mai mult de cai decit de dăunători, iar producțiile de lapte sunt mici pentru că e mare și risipa de furaje. Elena Anderca, Constantin Miu, Ana Halas, Elena Marian Baalții au criticat consiliul de conduși cere pentru că nu a făcut ordine în zootehnie. In mod cu totul nepermis, contrar prevederilor statutare, conductorii de atelaje țin caii acasă, nu în grajdurile cooperativei. Cu toate că li s-au repartizat rațiile necesare de furaje, pentru cai, unii conductori mai „ciupesc“ finuri și de la vițeii și vacile existente în sectorul zootehnic. Nesimțind controlul din partea brigadierului, Ion Zgriba, conductori ca Ilie Duma, de exemplu, stabilesc rațiile după cum ii taie capul și folosesc căruțele în interese personale. „Pe lingă faptul că bagă finuri în cai ca-n cămile, că sustrag uruiala, mai transportă în grădinile personale, gunoiul de la zootehnie“ — spunea tovarășa Anderca. — Dacă aplicam, încă din anul trecut, acordul global, asemenea lipsuri nu se puteau întîmpla, deoarece fiecare cooperator era răspunzător de realizarea producțiilor planificate, cîștigul lui fiind B. BUKZ (Continuare în pag. a ll-a)