Drapelul Roşu, februarie 1972 (Anul 28, nr. 8412-8436)

1972-02-01 / nr. 8412

S CARTEA ÎN I LUMEA SATULUIj CONTEMPORANI Mlrcea Șerbănescu Zilele lui februarie sunt desti­­nate an de an cărții în lumea sa­tului. Ajunsă la ediția 1972, Luna cărții la sate a cunoscut succese pe­ o perioadă de timp de un deceniu si mai bine, semnifi­cația acestei longevități, a vitali­tății pe care o exprimă in conti­nuare, găsindu-se în necontenitul progres cultural al satului de azi. Liniile de forță ale acestui pro­gres trebuie înțelese și văzute în dinamica unui context spiritual extrem de viu : televiziunea, ra­dioul, cinemato­graful se adau­gă tradiționalelor activități cultu­rale de la cămin, ele însele eleva­te, în pas cu vre­mea, în neconte­nit efort de acor­dare la exigențe­le artistice con­temporane. Reflectez de multe ori la setea de frumos a su­fletului țărănesc, din care s-a născut nemuritoarea și de­ o extraordinară complexi­tate arta folclorică. La noi în­­ țară arta folclorică se prelungește I in deplin consens cu civilizația ,­ care face din satul contemporan,­­ dincolo de factorul economic, o­­ așezare umană dinamică, com­­­­plexă, cu numeroase trăsături de­­ natură orășenească. Am văzut în­­ case țărănești pe care le-am vizi­­­­tat ștergare și țesături populare , împodobind fericit „lăduțele" de­­ radio sau televizor; am văzut­­ rafturi cu cărți încoronate cu­­ ștergare și țesături tradiționale de­­ mare frumusețe. Impresia cu care­­ mă alegeam de fiecare dată era­­ aceea a unui gust infailibil, o do­­­rință puternică și firească de a face „de-al casei“ obiectul indus­ a­s­trial de civilizație socialistă. Mu­­­­tațiile nu sunt numai de ordin ma­­­­terial. Rețin din niște mărturisiri­­ ale țăranului-condeier din Comlo­­­­șu-Mare, Ghiță Bălan-Șerban, ur­­­­mătoarele : „De multe ori, din­­ lipsă de timp de citit, îmi luam ? cartea, gazeta sau revista în căruță ^­­ și, în mers, citeam . ..“ Relevantă este, în citatul acesta, „ deopotrivă dragostea față de slo­­­­va scrisă manifestată de un plu­­­­gar luminat, dornic de învăță­­­­tură și perfecționare spirituală. In vremea noastră vechea alocu­țiune populară „ai carte, parte" a devenit o realitate indu­ai bitabilă. Cartea ocupă astăzi cu adevărat un loc de cinste în con­știința, în existența de fiecare zi­­ a țărănimii. Se poate vorbi de un­­ nivel cultural elevat al satului i contemporan, în comparație cu­­ satul tradițional și se poate vorbi­­ de o justificată aspirație către­­ noi înălțimi de cultură și spirit,­­ proprii acestei­­ vremi. Aceasta­­ explică gestul ță­­­­rănilor dintr-un­­ sat în care ne du­­l­sesem cu ocazia­­ unei șezători­­i­ l­i­t­e­r­a­r­e , din pricina unei de­­­­fecțiuni de cu­­­­rent electric, ne­­ aflam în situația­­ de a nu putea­i citi, întrucît în­­ sat nu se găsea­u ,­­­i met o lampa cu­­ petrol. Aproape­­ că renunțasem la­­ ideea de a rea­­­­liza intențiile, cînd ne-a parvenit i invitația auditorilor adunați de­­ a citi, totuși. A fost o șezătoare­­ foarte frumoasă, deși eram siliți­i de împrejurări să citim la lumina­­ unor luminări.­­ Luna cărții la sate se constituie­­ ca un element însemnat in promo­­varea acestei aspirații nobile spre­­ cultură. Cartea se așează timp de­­ o lună pe locul de frunte al pre-­­­ocupărilor culturale sătești și re-­­­verberațiile celei de a doua luni­­ a anului se prelungesc în chip fi­­i­resc pînă departe, în celelalte luni,­­ pînă la sfîrșitul unui an. Și în­­ 1972 sînt prevăzute acțiuni cu car­­i­tea, variate, interesante, atrăgă­­­­toare, deopotrivă în județul Ti­­­­ei, ca și în toate celelalte județe­­ ale patriei. In planul de activități­i întocmit, cartea este cuprinsă com­­­­plex în legătură cu toate domeni­­­­ile de activitate: social-politică,­­ agro-zootehnică, științifică și in­ l­formativă, de copii, beletristică.­­ Se vor organiza expuneri, prezen­­­­tări și recenzii de noi apariții iar­­ în cadrul întîlnirilor cu reprezen­­tanții unor edituri centrale (Emi­­­­nescu, Kriterion, Ion Creangă} vor­­ avea loc dezbateri pe marginea­­ planurilor editoriale, confruntate­­ cu cerințele maselor. S (Continuare în pag. a II-a) ^ Luna cărții la sate 1 _____________________________________ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN TIMIȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI­ POPULAR JUDEȚEAN I Anul XXIX nr. 8.412 Marți, 1 februarie 1972 pagini, 30 bani In orășelul in ca se trăiesc și inv­ață mii de studenți timișoreni. (Foto : E. KOBICSEK) Pe­rlul Olt S-a trecut la amenajarea primelor hidrocentrale Pe baza proiectelor elaborate de Institutul de studii și pro­iectări hidroenergetice (I.b.P.H.), Întreprinderea de construcții hidroenergetice — București a trecut la amenajarea primelor trei hidrocentrale, din pere­te care vor fi instalate pe riul Olt. La Centrala hid­roeu­c­rică din zona orașului Rimnicu Vilcea, de 46 Mw, prima care va intra in funcțiune in actunlul cinci­nal, lucrările de construcții sunt avansate. Atît in cadrul­ cen­tralei cit și al barajului dever­­sor, se efectuează operațiile de betonare, urmind ca țara în acest trimestru să fie începu­te și lucrăr­i­ de montaj. La Govora, unde a fost proiectată o altă centrală se desfășoară ample lucrări de excavații, care au in vedere dislocarea a peste 60.000 mc de­ pamint. Lucrări de construcții se desfășoară și pe șantierul centralei electrice de la Dâești. Aceste trei unități vor fur­niza economiei naționale circa 376 milioane KWh energie elec­trică pe an. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI VĂI Investițiile, la nivelul angajamentelor­ SI TERMENELE OBIECTI­­VELOR EDILITARE TREBUIE RESPECTATE! 0 Rețelele utilitare ■ condiție principala pentru darea în folosință a noilor construcții Pentru îmbunătățirea activității de gospodărie comunală — și nu numai atît, cum se va vedea în continuare — s-au alocat mari fonduri bănești. Punerea în ținie la termenele stabilite a func­a­­cestor obiective constituie o ce­rință de prim ordin, deoarece ele condiționează, în bună măsură, rea­lizarea ritmică a producției pre­văzută în noile capacități, amorti­zarea fondurilor investite intr-un timp mai scurt sau, după caz, con­fortul beneficiarilor noilor locuin­țe construite. Și iată de ce. Conexe dar independente ca funcționalitate lucrărilor industria­le, social-culturale și publice, construcțiile edilitare asigură ali­mentarea cu apă, energ­e electrică și termică, canalizarea și căile de acces. Altfel spus, realizarea eșa­lonată a acestor obiective poate să faciliteze, încă din faza organiză­rii șantierului, execuția lucrărilor pe care urmează să le deservească ori, dimpotrivă, să pericliteze da­rea în exploatare atunci cînd nu sunt executate corelat cu acestea sau devin restante. Subiectul e amplu. Ca urmare, analiza noastră se referă la lucră­rile nominalizate in planul între­prinderii de gospodărie comunală din Timișoara, pe care le execută T.C.T. Pe scurt, volumul obiective­lor planificate în acest an la I.G.C.T. este cu 19 la sută mai mare decât în 1971, iar cel al capa­cităților cu 36 la sută — ceea ce Înseamnă că, în lunile următoare, gospodăria subterană a municipiu­lui se va îmbogăți cu noi și im­portante utilități. Marcate puțin vizibil, rețelele la care ne referim au o însemnătate deosebită, condiționînd dezvoltarea edilitară a orașului. Drept care, pentru realizarea lor, beneficiarul a întreprins, încă din 1971, măsuri complexe, astfel că acum este asi­gurată aproape întreaga documen­tație de execuție aferentă planului anual, 13 la sută fiind în curs de avizare. Desigur, în continuare, se impun măsuri la fel de eficiente. Spunând acestea, avem in vedere că, la ediția definitivă de plan, beneficiarul urmează să asigure respectarea integrală a sătenilor rezultate din programul de măsuri trasatț­ in octombrie 1971, de Secre­tariatul C.C. al P.C.R. cu privire la îmbunătățirea execuției lucrări­lor de construcții-montaj. Este cerință de maximă importanță, în­­­trunit actuala ediție a planului nu ține seama, în totalitate, de aceste deziderate, mai ales in ceea privește defalcarea trimestrială ce a dării în folosință și realizarea de­vansată a lucrărilor edilitare în zonele de locuit și amplasamentele obiectivelor industriale. Deopotri­vă, va trebui să se urmărească sis­tematic înscrierea în plan, conform documentațiilor, a tuturor capaci­tăților, terminarea cu prioritate a obiectivelor restante și, în conti­nuare, concentrarea investițiilor la lucrările noi — asigurînd astfel constructorului posibilitatea unei organizări judicioase a producției. Cit se poate de firesc, in reali­zarea lucrărilor edilitare amintite, sarcini deosebite revin Trustului de construcții Timișoara. Acordun­l maximă atenție lichidării comple­tărilor și remedierilor la cele 11 lucrări date în folosință la anului precedent, antrepriza finețe timi­șoreană va trebui să asigure o or­ganizare deplin rațională încă de la începerea lucrărilor, evitind dispersarea forțelor pe un număr mare de șantiere și imobilizarea unor materiale pe traseele viitoa­relor rețele edilitare — așa cum s-a întîmplat pe lv. 23 August, în zona Circumvalațiunii II sau pe Calea Buziașului. Este la fel de important ca execuția să fie sus­ținută, desfășurarea tehnologică normală — pînă la asigurarea re­cepției preliminară. Aceasta cu atit mai mult cu cit pagubele ge­nerate de întîrzierea execuției unor lucrări nu se răsfring doar asupra constructorului, ci și a al­tor unități — prin consumuri spo­rite de carburanți și lubrifianți, uzura autovehiculelor etc., deter­minate de ocolirea unor zone de circulație. Pe de altă parte, pornind de la specificul acestor lucrări — aproa­pe în totalitate „ascunse“ — urmă­rirea calității execuției în toate eta­pele, de către toți factorii răspun­zători — respectiv , beneficiar, constructor și proiectant — se im­pune de la sine, ca o garanție si­gură că noile rețele vor putea fi exploatate în condiții optime. Prin­­tr-o firească asociație de idei, a­­preciem de-a dreptul inexplicabi­lă „metoda“ adoptată, în unele situații, de T.C.T. în cazul efectuă­rii în termenul legal (maximum 6 luni) a unor remedieri și comple­tări stabilite de comun acord cu ocazia punerilor în funcțiune. Este oportun să desprindem o DUMITRU FOTA, inspector tehnic la Sucursala Județeană Timiș a Băncii de investiții MIREL BRATEȘ (Continuare în pag. a ll-a) JAf PAG, A III-A ® Debut promițător al olimpicilor români ® Universitarele timișorene se detașează SEMINARUL PEDAGOGIC, școală a măiestriei viitorului educator Modernizarea învățămintului, ce­rință obiectivă a societății noastre contemporane, nu poate fi con­cepută fără o pregătire corespun­zătoare a profesorilor, a persona­lului didactic in totalitatea lui. Acesta trebuie să cunoască temei­nic atît direcțiile de dezvoltare a societății, cit și căile și mijloacele prin care invățămintul trebuie să contribuie efectiv la formarea per­sonalității umane, să fie capabil să aplice adecvat, cu eficiența ne­cesară, cuceririle actuale ale meto­dologiei didactice și educative, îmbunătățirea sistemului de pre­gătire și formare a personalului didactic are o importanță deosebită dată fiind ponderea excepțională pe care, in lumina documentelor de partid a dobîndit-o formarea conștiinței socialiste, educația în­tregului popor pentru marea operă de înfăptuire a noii etape in con­strucția societății, socialismul mul­tilateral dezvoltat. O măsură organizatorică de primă necesitate pentru realizarea acestui deziderat a constituit-o în­ființarea de „Seminarii pedago­gice“ pe lingă instituțiile de invâ­țămînt superior care, direct sau indirect, pregătesc cadre didac­tice. Reluînd într-o formă nouă o organizare mai veche, semina­rul pedagogic actual reprezintă, în cadrul instituției universitare, o unitate oarecum aparte, alcă­tuită din cadrele de pedagogie, psihologie și metodică, sub conducerea unui prorector și de­pendentă direct de rectorat. Nou­tatea sistemului o constituie, strînsa legătură între disciplinele pedago­gice teoretice și pisc­ica peda­gogică, structura bine stabilită a componentelor practicii (în raport cu sarcinile multiple ale profe­siunii, activitatea didactică și edu­cativă, cunoașterea și orientarea elevilor­ etc.) și a formelor de des­fășurare a ei, precizarea factorilor participanți cu atribuțiile fiecăruia, înzestrarea cu 1-2 școli de aplica­ție (de regulă un liceu și o școală generală), definirea proceselor de funcționalitate specifică și a modu­lui de încheiere a pregătirii peda­gogice (eliberarea unui certificat care condiționează numirea ca profesor in invățămint). Ansamblul acestor aspecte cre­ează condiții pentru cuprinderea intr-un sistem bine conturat întregii pregătiri pedagogice a vi­­­itorilor profesori, pentru promo­varea spiritului științific și apro­fundarea premiselor măiestriei pe­dagog­ce, spre care trebuie să aspire orice membru al corpului didactic. O dată cu deschiderea în toamnă a actualului an universitar și-au început activitatea și semina­­riile pedagogice. La Timișoara, se­minarul se compune din catedra de pedagogie-psihologie și din co­lectivul de metodicieni, avînd ca școli de aplicație liceul „Constantin Diaconovici Loga“ și Școala gene­rală nr. 16. Activitatea organiza­torică desfășurată de conf. univ. Constantin Popa, prorector al Uni­versității, care îl conduce, și de șeful catedrei de pedagogie, prof. dr. Nicolae Pârvu, cu sprijinul profesorilor consultanți de la ca­tedră, al întregului colectiv di­dactic, precum și al Inspectoratu­lui școlar județean, a făcut ca noua instituție să pășească cu fer­mitate in îndeplinirea în spirit co­respunzător a sarcinilor ce-i revin. Desigur, se ivesc și dificultăți care de altfel au caracter general, re­­zultînd din specificul deosebit de complex al activității respective și din varietatea factorilor parti­cipanți. Unele dintre ele au fost scoase în evidență și în cadrul se­siunii de referate, care­ a avut loc recent la Universitatea din Timi­șoara cu tema „Pregătirea stu­denților în cadrul practicii peda­gogice pentru viitoarea activitate instructiv-educativă“. In primul rînd, pe lingă siste­mul pregătirii pedagogice trebuie revizuit și sistemul pregătirii ști­ințifice de specialitate și cel ideo­logic. In sensul unei mai ferme (Continuare în pag. a 111-a) prof. univ. dr. N. Apostolescu Fabrica de detergenți Timișoara. Operația de îmbuteliere a deter­genților lichizi ONORUL Noțiune cu o adîncă semnifi­cație, numită fermitate, constanță sau altfel, lisă din bătrîni stator­nicie, e una ți aceeați, oricum i-am spune, ți este fără de preț prin ceea ce înseamnă în viața indivi­dului sau a colectivității. Nicăieri, cred, nu mi s-a relevat mai preg­nant ca într-un scurt popas, ieri, la vechea fabrică de ciocolată „Kandia“, în prezența unui om ce părea ilustrarea vie a acestei minunate trăsături muncitorești. Statul îi dăduse o pensie bună ți-l trimisese să se odihnească după ÎNSEMNĂRI vreo 33 de ani de muncă continuă iar el, printre invitații de onoare, sărbătoritul — un bărbat mărunt de statură, cu o mustață căruntă, tunsă scurt și o figură luminoasă de om generos și modest — privea a­ asculta coplețit ți evident stîn­­jenit elogiile ce le rosteau la adre­sa sa directoarea, secretara de partid, o muncitoare mai vîrstnică și un fost tovarăș de muncă din aceeași secție de producție. Moment solemn, emoționant, de neuitat — actul de arestare a dra­gostei cu care era înconjurat Ber­­nath Maurer, unul din vechii co­muniști ai fabricii, al cărui stagiu în partid a început în 1947, — o manifestare a stimei, a considera­ției, onorul deplin al întregii fa­brici, în care-ți lăsase cea mai fru­moasă zestre a vîrstei sale, cu ex­periența, cu atitudinea lui de om înțelept, de prețuire a muncii. La plecare m-am înclinat cu respect, l-am salutat cu venerație pe septuagenarul muncitor, care — a bine­mitent de sărbătorirea „unui om care nu ți-a făcut decît dato­ria“ — părea neobosit ți săritor, gata parcă să ia de la început ceea ce, cu abnegație și pasiune, sta­tornic, a dus pînă la capăt, într-o viață împlinită prin muncă, mirel brateș DACA SE APLICA ACORDUL GLOBAL, însemnări de la adunarea generală a cooperatorilor din Lugojel Așezată la periferia municipiu­lui Lugoj și avînd în lunca Timi­șului terenuri din cele mai fertile, cooperativa agriculă de producție din Lugojel este chemată să con­tribuie tot mai din plin, cu produ­se agroalimentare, la buna aprovi­zionare a populației acestui impor­tant centru industrial. Nu se poa­te spune că în această direcție nu s-au depus unele eforturi. Marea ma­joritate a cooperatorilor dini. Lugojel sunt oameni harnici și pricepuți, dorn­ci să-și vadă holdele mai pline de rod și să obțină din zo­otehnie cantități tot mai mari de lapte și carne. Eforturilor lor li se adaugă sprijinul multilateral acor­dat de stat și concretizat în trac­toare și mașini, în îngrășăminte chimice, asistență tehnică de spe­cialitate, credite etc. Întrebarea care se pune și căreia a încercat să-i răspundă și adunarea genera­lă din 29 ianuarie a.c. este aceas­ta ! s-a făcut oare totul pentru valorificarea eficientă a marilor rezerve de care dispune cooperati­va în scopul creșterii producției ? — Deși la grîu am depășit pro­ducția planii­cată cu 167 kg, la porumb cu 34 kg, la floarea-soare­­lui cu 466 kg, iar la orz cu 111 kg, în medie, la hectar, nu ne putem declara mulțumiți — spunea, și pe bună dreptate, tovarășul Lazăr Brancu, președintele cooperativei. La aceste produse, și mai ales la legume și în zootehnie, planul n-a fost îndeplinit din lipsă de parti­cipare a unor cooperatori la lucru și din neasigurarea unei baze fu­rajere corespunzătoare — a con­chis dinsul. In darea de seamă, prezentată în fața adunării generale s-a spus că nerealizarea planului mai la legume și cartofi se datorește și lipsei tratamentelor fitosanitare ; că în zootehnie, cooperativa a ră­mas datoare statului cu 300 kg lu­nă și 76 hl de lapte ; că la 100 de vaci s-au realizat doar 50 de viței. Deși n-a căutat să intre în miezul problemelor, să­ratele cauze ale dezvăluie adevă­producțiilor scă­zute, totuși darea de seamă a ară­tat că îngrijitorii de animale n-au fost retribuiți conform muncii de­puse și producției obținute și că la unele lucrări din cultura mare s-a apelat la forțe de muncă adu­se din altă parte. Ceea ce n-a spus președintele au spus-o: In discuțiile purtate, coope­ratorii. Ei s-au declarat nemulțu­miți, în primul rînd, de unele de­fecțiuni existente în organizarea și retribuirea mun­cii, cu faptul că tovarășii din consiliul de condu­cere n-au dat dovadă de suficientă exigență și combativitate în apli­carea prevederilor statutare și a hotărîrilor adunării generale pri­vind dezvoltarea și păstrarea avu­ției obștești.­­ La porumb, spunea Lazăr Ivănuș, președintele comisiei de re­vizie, se putea obține mult mai mult decit cele 2.384 kg la hectar. Nu s-a obținut însă pentru că s-a lu­crat de-a valma. S-a început re­coltatul în mai multe tarlale deo­dată și, nefiind bine organizat transportul, cantități mari de știu­­leți au rămas peste noapte pe cîmp. Ba mai mult ! Au rămas chiar tarlale întregi nerecoltate și „identificate“ de-abia la tăiatul co­cenilor, fiindcă nici brigadierii și nici paznicii nu și-au făcut dato­ria. Varza a fost distrusă mai mult de cai decit de dăunători, iar producțiile de lapte sunt mici pen­tru că e mare și risipa de furaje. Elena Anderca, Constantin Miu, Ana Halas, Elena Marian Ba­­alții au criticat consiliul de condu­și cere pentru că nu a făcut ordine în zootehnie. In mod cu totul ne­­permis, contrar prevederilor statu­tare, conductorii de atelaje țin caii acasă, nu în grajdurile coope­rativei. Cu toate că li s-au repar­tizat rațiile necesare de furaje, pentru cai, unii conductori mai „ciupesc“ finuri și de la vițeii și vacile ex­istente în sectorul zooteh­nic. Nesimțind controlul din par­tea brigadierului, Ion Zgriba, con­ductori ca Ilie Duma, de exemplu, stabilesc rațiile după cum ii taie capul și folosesc căruțele în inte­rese personale. „Pe lingă faptul că bagă finuri în cai ca-n cămile, că sustrag uruiala, mai transpor­tă în grădinile personale, gunoiul de la zootehnie“ — spunea tova­rășa Anderca. — Dacă aplicam, încă din anul trecut, acordul global, asemenea lipsuri nu se puteau întîmpla, deoarece fiecare cooperator era răspunzător de realizarea produc­țiilor planificate, cîștigul lui fiind B. BUKZ (Continuare în pag. a ll-a)

Next