Drapelul Roşu, septembrie 1972 (Anul 28, nr. 8593-8618)
1972-09-27 / nr. 8615
înființate în anul școlar 1871— 1972, cabinetele de științe sociale aru menirea să contribuie la îmbunătățirea predării științelor sociale, a economiei politice și filozofiei marxist-leniniste, îndeosebi, la mai profunda legare a noțiunilor teoretice de viață, de practica socială contemporană, de opera de edificare socialistă din țara noastră. In majoritatea cazurilor, aceste cabinete s-au profilat ca nuclee ale activității politico-educative din” școală,, locul de pregătire și desfășurare a numeroaselor acțiuni ale organizației de partid și de tineret. Cu atît mai mult acum, cînd se impune ca lucrările Conferinței Naționale a partidului să fie Însușite, aprofundate de către toți oamenii muncii, pentru înarmarea lor cu concepția marxist-leninista despre lume si viață, este imperios necesar să se perfecționeze cabinetele de științe sociale, rolul lor devenind de cea mai mare importanță. Cele cîteva luni de activitate didactică în noile cabinete permit unele observații mai generale, utile în perfecționarea pe mai departe a acestor adevărate laboratoare ale procesului de educație comunistă în școli. Experiența cîtorva licee din județul nostru, Gătaia, Buziaș, Lugoj, ca și cele din Timișoara (Liceul C. Diaconovici Loga, Liceul industrial de construcții, Liceul de muzică, Liceul industrial pentru construcții de mașini etc.), demonstrează că acolo unde amenajarea și dotarea cabinetelor de științe sociale a preocupat nu numai profesorii de specialitate, ci și conducerile școlilor respective, organizațiile de partid, s-a reușit organizarea unor cabinete cu adevărat funcționale, adecvate specificului procesului instructiv-educativ, cu o dotare corespunzătoare. La Liceul industrial de construcții, de pildă, conducerea școlii a preluat asupra sa grija pentru procurarea materialului didactic necesar, a mijloacelor audio-vizuale, a instalațiilor și mobilierului adecvat procesului instructiveducativ pentru a crea profesorilor de specialitate răgazul necesar gîndirii și pregătirii atente a lecțiilor pe care le țin în acest cadru nou, elaborării unor planșe, bibliografii documentare, cît și instructive pe înțelesul elevilor noștri. La Liceul industrial pentru construcții de mașini fiecare nou eveniment pe plan economic și social, din viața țării noastre sau a lumii contemporane este cuprins operativ in scheme, grafice, fișe ce sunt prezentate curent elevilor ia lecții. Dacă la începutul acțiunii de organizare a cabinetelor de științe sociale s-au vădit tendința de amenajare a unor cabinete-expoziții, pe parcurs colectivele profesorale s-au convins tot mai mult de faptul că pentru înțelegerea și însușirea profundă a cunoștințelor de către elevi în acest cadru nou de desfășurare a lecțiilor, aceștia trebuie să aibă la dispoziție o bogată literatură politică de specialitate, colecții de ziare și reviste cu profil politico-social, mijloace audiovizuale. Așa cum s-a arătat și la Consfătuirea din 11—13 septembrie, a.c., cu cadrele didactice de științe sociale din județul nostru, una din sarcinile importante ale cabinetului de științe sociale este preocuparea permanentă de a prezenta cît mai sugestiv, în strînsă legătură cu capitolele mai importante de economie politică și socialism științific, aspecte ale dezvoltării economice a județului sau localității în care se află școala. Se cuvine să amintesc că este necesar să îmbinăm predarea cu invitarea unor activiști de partid și de stat, în cadrul unor întîlniri educative cu elevii. Astfel, întîlnirea elevilor de la Liceul de muzică cu tovarășul Ion Banu, secretar al comitetului de partid de la fabrica „Azur“, a fost un bun prilej pentru o discuție despre satisfacțiile muncii productive, despre perspectivele pe care munca într-o unitate industrială le asigură tineretului nostru. Desigur pentru a face din cabinetul de științe sociale un puternic focar al educației comuniste este necesar ca, în primul rând noi, cadrele didactice, să constituim un exemplu demn de urmat. Un educator comunist face să vibreze ■ conștiința tineretului prin cunoștințele sale profesionale, dar prin conduita sa zilnică, prin mnvelitul său de conștiință. Puterea instructiv-educativă a realităților noastre socialiste, a marilor noastre înfăptuiri, în toate domeniile, nu-i întotdeauna îndeajuns , de bine, de didactic, de științific, de militant folosită, iată pentru ce datoria primordială a profesorului comunist este să introducă în școală realitatea vieții socialiste și să creeze, să șlefuiască minți și conștiințe pentru și mai strălucitele realități de mline. Și, desigur, un mijloc de mare importanță în realizarea acestui nobil deziderat constituie cabinetele de științe soiciale pe care avem datoria să le transformăm în ajutoare prețioase pentru educarea comunistă a tineretului, pentru a-i trezi dragostea pentru muncă, hotărîrea de a se încadra cu toate forțele și elanul ce-i este caracteristic în efortul general al poporului nostru de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate. prof. GHEORGHE ȘORA CABINETELE DE ȘTIINȚE SOCIALE - NUCLEE ALE ACTIVITĂȚII POLITICOEDUCATIVE DIN ȘCOLI Subinginerul fUmatt din pagi) permanente legături cu proiectanții și cu beneficiarii. Toate acestea sunt posibile datorită pregătirii temeinice pe care absolvenții secțiilor de subingineri o primesc pe băncile facultăților, pregătire care se bazează, pe de o parte, pe cunoașterea modului de lucru a diferitelor elemente de construcții, a modului de calcul și de execuție constructivă a acestora, dar pe de altă parte, pe asimilarea tehnologiilor, organizarea și conducerea lucrărilor. Conducerea facultății, cadrele didactice au primit cu satisfacție hotărîrea înființării acestor cursuri de subingineri și se preocupă în permanență de ridicarea calitativă a specializării lor, în așa fel încît, la absolvirea facultății, studenții să corespundă cerințelor practicii, a vieții de șantier. Se observă, de fapt, un interes crescînd și din partea studenților pentru aceste cursuri, pe măsură ce tot mai mulți absolvenți beneficiază de avantajele și satisfacțiile pe care le oferă meseria de constructor. De altfel, acest interes sporește și în rîndul elevilor care doresc să urmeze aceste cursuri, ajungîndu-se ca în sesiunea din iulie a.c. numărul candidaților să întreacă numărul locurilor, iar cei reușiți să depășească 50 la sută din locurile existente. In mod cu totul greșit termenul de subinginer presupune în ochii majorității tinerilor care doresc să urmeze o facultate ca și ai părinților lor, o noțiune care indică subordonare, subinginer în mintea lor creează ideea că acesta mereu subordonat inginerului, este că este mereu ajutorul acestuia. Facultatea de construcții a făcut în permanență eforturi să schimbe această mentalitate eronată și într-o oarecare măsură credem că a reușit. In general, la fiecare început de facultate In anul I subinginerilor li s-a vorbit de către cadrele didactice cu multă experiență , despre însemnătatea acestor cursuri și despre rolul lor în producție, căutîndu-se să le creeze încredere în forțele lor proprii și în posibilitățile rapide de afirmare pe șantiere. Cred însă că schimbarea titulaturii de subinginer în inginer cu unele completări ale denumirii în plus la unii sau la alții, așa cum s-au făcut diverse propuneri, ar îmbunătăți în bine opțiunea tinerilor pentru cursuri. De fapt așa cum reiese din legislația în vigoare, referitor la vechimea în muncă necesară pentru ocuparea diferitelor funcții în conducerea unităților economice, subinginerii pot ocupa aproape toate funcțiile pe care le pot avea inginerii cu singura deosebire că li se cere o vechime mai mare cu circa doi ani decit acestora din urmă. Dacă ținem însă seama de faptul că ei termină cu doi ani mai devreme facultatea, reiese că această diferență de vechime, necesară pentru acordarea unor responsabilități majore dispare simțitor dintre aceste două categorii de cadre cu pregătire superioară. Este necesar ca unitățile economice, cazul în speță trusturile și întreprinderile de construcții, la care sunt repartizați absolvenții subingineri să-i încadreze pe aceștia în posturi pe măsura pregătirii lor și nu să-i folosească ca maiștri sau ca tehnicieni, aceasta bineînțeles după expirarea perioadei de stagiu în care ei trebuie să treacă prin toată filiera posturilor tehnice. La rîndul lor, studenții cursurilor de subingineri au obligația să-și însușească temeinic cunoștințele teoretice și practice în așa fel. Incit, atunci cînd vor trece pe șantier, să facă dovada pregătirii lor. Studenții subingineri ai Facultății de construcții din Timișoara au pus în valoare bogatul lor bagaj de cunoștințe, acumulate în doi ani de studiu, cu ocazia practicii din această vară cînd, o parte din ei au lucrat la întocmirea proiectului pentru atelierul școală al facultății, cunoștințe care au fost apreciate în mod deosebit de către cadrele didactice care i-au îndrumat la întocmirea acestui proiect. Studenți ca Gheorghe Hălmăgeanu, Ion Luttman sau Liviu Giulan, care se află în ultimul an de studiu, au dovedit, în perioada cît au lucrat la întocmirea proiectului de execuție pentru atelierul școală, că au reale calități de proiectanți și câ posedă un bagaj de cunoștințe tehnice, teoretice și practice , deosebit de bine puse la punct. In acest fel cursurile de subingineri răspund, prin cadrele pe care le pregătesc, cerințelor imperioase ale producției, facultățile noastre intărindu-și o dată în plus dialogul fructuos cu șantierul, astfel că învățămîntul superior se dovedește de la o zi la alta angajat plenar în problematica practicii productive, a formării și educării multilaterale a studenților. MIERCURI. 27 SEPTEMBRIE ÎS:00 Actualitatea radio. 18,15 „Inalță-te frumoasă țară“ — program de cîntece, 18,35 Emisiunea ,Cercetarea și producția“ — din cuprins : Din studiile și cercetările cu caracter aplicativ prezentate la Simpozionul de organizare științifică a producției organizat la Timișoara. Contribuții ale cercetării uzinale la ridicarea tehnicității siderurgiei reșițene. 18,45 „Drag mi e cîntecul și jocul — program de muzică populară la cerere. 19,40 Emisiunea „Tinerețe, împliniri, răspunderi“ — din cuprins : Tinerii mecanizatori de la I.M.A. Topolovățu Mare în campania agricolă de toamnă. Valoarea nu așteaptă trecerea anilor — reportaj despre tinerii proiectanți. Avancronică la festivalul și concursul de muzică ușoară „Portativul tinereții“. In noua hală de producție a U.M.T. — în fapt, o a doua uzină — se asamblează mașini de ridicat și transportat, cu caracteristici îmbunătățite. IN FOTO : Lăcătușii Ion Grozăvescu și Ion Cadar montează căruciorul unui pod rulant de 125 tone. Sesiunea Consiliului popular al municipiului Timișoara COMITETUL EXECUTIV AL CONSILIULUI POPULAR AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA prin decizia nr. 739 din 16 septembrie 1972 convoacă deputații Consiliului popular municipal în cea de-a XVII-a sesiune, care va avea loc la data de 23 septembrie 1972, ora 15, în sala de ședințe a Consiliului popular municipal din br. Victoriei nr. 1, cu următoarea ORDINE DE ZI : 1. Măsurile luate pentru pună aprovizionare a populației cu produse agro-alimentare, produse industriale de consum și combustibil. 2. Măsuri organizatorice. (1.234) Un lăcaș unde nu se intimplă nimic imu’e din pag.i ~— ....................... ......" — le-a susținut, ce ecou au stîrnit ? Din peste 20 de manifestări înscrise în plan, am reușit să aflăm că s-au realizat trei, cu o participare alternînd între 10-20 de persoane și uneori, mai multe. Tovarășul Maxa Bendaru e însă de părere că tineretul din Deta preferă serile de dans și concertele de muzică ușoară, motiv pentru care acestea predomină în programul de activități. Solicitat fiind să ne vorbească despre inițiative educative lansate de instituția pe care o conduce, ne descrie pe larg un concurs sportiv interstrăzi... întocmind săptăminal manifestărilor găzduite în rubrica cadrul caselor de cultură nu se poate să nu remarci frecvența cu care revin la Deta unele acțiuni. Bunăoară, din martie pînă în august apare din cînd în cînd, cu regularitate „Vernisajul expoziției de fotografii Deta 1972“, o acțiune la care in cele din urmă s-a renunțat — nimeni nu știe de ce. Uneori, la o lună-două, două titluri-laitmotiv susținute de directorul casei de cultură : „Cred savanții în dumnezeu ?“ și „Munca, izvorul bunurilor vieții“. Greu de aflat insă dacă s-a ținut vreodată o astfel de manifestare, pentru că jurnalul de activități zilnice „evidența unică a activității, ale cărei date stau la baza tuturor informărilor și situațiilor statistice pe care instituția le comunică organelor superioare“ poartă ca ultima dată 4 iulie a.c. Nepăsare, indolență, lipsă de răspundere ? Ceva din fiecare așa se explică de ce Casa de curșitură a orașului Deta nu este frecventată de localnici, de ce nu a reușit să se impună în cultural — cum a făcut-o peisajul spre lauda și prestigiul organizatorilor, clubul muncitoresc al fabricii de placaje. Mulțumită atitudinii pasive a directorului, metodista își permite să nu facă nimic timp de un an, să copieze apoi timp de o lună niște texte. E aici o atmosferă de dulce tihnă cu care s-au obișnuit pare-se și unii intelectuali care- ar trebui să fie primii colaboratori ai casei de cultură. Discutînd la liceul din Deta cu tovarășii Ion Sava, director, și Petre Kiss, director adjunct, aflăm că ei ar fi dispuși să ajute conducerea lăcașului de cultură în Instruirea de formații — de manifestări politico-ideologice nu se vorbește nici aici, nici la casa de cultură — dar pretențiile populației sunt mari, oamenii vizionează spectacole de teatru prezentate de televiziune, de teatrele timișorene și ar fi foarte greu „să produci ceva similar într-un oraș ca Deta — mai bine nu facem nimic !“. In rest, ne-au spus dînșii, relațiile lor cu casa de cultură sînt bune. „De cîte ori avem nevoie, obținem gratuit sala de spectacole. De altfel, in corul casei de cultura activează un mare număr de cadre didactice și credem că nu poate să spună nimeni că nu colaborăm — în anii mari“. „In linii mari“, „în general“, au fost determinări pe care le-am întîlnit și în vocabularul directorului casei de cultură, o casă de cultură care nu a reușit nici pe departe să devină centrul vital al muncii politico-educative din orașul Deta și aceasta, în mare măsură, datorită indiferenței directorului, tovarășul Maxa Bendaru. El însuție de părere că a fost cam mult criticată numai în coloanele ziarului Drapelul roșu de patru ori ! Pretutindeni, documentele Conferinței Naționale a partidului declanșat o tonică efervescență au a activității politico-educative , se fac serioase eforturi spre autodepășire, se caută noi și noi soluții pentru a imprima acestei nobile munci maximă eficiență. Nu este admisibil ca o casă orășenească de cultură, conducerea acesteia, să se situeze nepăsător în afara acestui iureș care se identifică chiar cu viața noastră. VITRINA CU CĂRȚI • VITRINA CU CĂRȚI „Sub cerul Cavalerii speranței" de Cipaltec (Ramați Cutremurătoarea epopee a poporului spaniol încleștat, In 1936, în luptă cu fascismul, jertfele și actele de eroism ale comuniștilor și, in general, ale voluntarilor din brigăzile internaționale ca și ale soldaților armatei republicane au inspirat creatori de factură mondială ca Ernest Hemingway, Ilya Ehrenburg, Andre Malraux,Willy Bredel. . . Dintre români, pagini de neuitat despre lupta și sîngele vărsat de Spania revoluționară au scris Geo Bogza, Al. Sahia, Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu și alțiia alții — bibliografie impunătoare și numeric și ca patos al sentimentului, ca fior și înaltă conștiință internaționalistă. Cu masivul volum „Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței“ de Valter Roman (Editura Militară, Buc., 1972), întinsei bibliografii în chestiune i se adaugă o lucrare memorialistică de mare valoare documentară, scrisă cu nerv și har reportericesc, autorul avind în permanență în vedere reconstituirea, pe cît posibil exactă, a evenimentelor din Spania anului 1937. Fost voluntar in detașamentele internaționaliste românești de pe frontul spaniol, Valter Roman a fost martor ocular la înălțătorul act de solidaritate a brigăzilor internaționale cu Spania însîngerată, de la începutul războiului pînă la retragerea voluntarilor ; a participat la organizarea formațiilor de luptă, cot la cot cu Constantin Burcă, eroul căzut pe malurile Guadalquivirului, cu Luigi Longo, Ludwig Renn, cunoscuți in întreaga lume , a luptat la Madrid, la Jarama, la Guadalajara, a cunoscut personalități de primă mărime, ca Dolores Ibárruri și Santiago Carillo, fără a mai vorbi de cei aproximativ cinci sute de voluntari români din brigăzile internaționale. Participarea la evenimente, situarea în miezul fierbinte al acestora conferă cărții o extraordinară valoare documentară și o justă apreciere a faptelor. Excelent cunoscător al epocii, Valter Roman se referă pe larg în capitolele „Me duele Espana“ (în traducere „Mă doare Spania“) și ,Avanpremiera celui de-al doilea război mondial la uriașa mișcare de solidaritate cu Spania revoluționară, la acțiunile întreprinse în întreaga lume și în cadrul cărora contribuția Partidului Comunist Român este deosebit de importantă. Organizator activ al ajutorului dat poporului spaniol, P.C.R., ca și poporul nostru și-a dovedit și in acea împrejurare politica internaționalista justă. Cum este și firesc, voluntarilor români din brigăzile internaționale le este rezervat în cea mai mare măsură spațiul cărții. Acelor oameni care au reprezentat un întreg popor, dornic de libertate și democrație, care au înfruntat eroic gloanțele fasciste, în Spania sau, în timpul războiului, in Franța și în alte țări. „Sub cerul Spaniei“ este o carte de multiplu interes, politic, documentar despre un episod însemnat al luptei mondiale antifasciste. „Din dosarele marilor procese polit iccz e&cye Cßianu Există în istoria omenirii momente care, supuse atenției retrospective a cercetătorilor, relevă — uneori la sute sau chiar mii de ani de la consumarea evenimentelor — o sumă de date și aspecte fundamentale pentru înțelegerea unei epoci, in cele mai adinci și semnificative laturi ale sale. Nu o data, clasicii marxismului au analizat un fapt istoricește delimitat, trăgînd din respectivă analiză concluzii de imensă valoare teoretică pentru largi secvențe din istorie — de pildă, Engels în „Războiul țărănesc german“. De la aceste considerente pleacă lucrarea lui George Bianu „Din dosarele marilor procese politice“ (Editura politică, București 1972), o largă prezentare a unor evenimente trecute, reprezentative însă sub multiple raporturi : sociale, politice, juridice, economice. Autorul (iar, pentru capitolele „Radiscev“ și „Comunarzii“, scrise în colaborare cu George Navrot — autorii) a selectat o serie de procese răsunătoare, care au făcut vîlvă în epocă și au rămas definitiv gravate în memoria posterității, începînd cu „cazul“ Socrate și terminând cu ultimul act al biografiei criminalului de război Adolf Eichmann. Concepute ca ample analize ale cazurilor respective, capitolele cărții sunt structurate în jurul dezbaterilor judiciare dar, de fiecare dată, sunt tratate cu o deosebită atenție faptele care au dus la punerea în mișcare a aparatului judecătoresc, este schițat, în liniile sale esențiale, cadrul socialpolitic în care s-au petrecut lucrurile : în capitolul „Ioana d’ Arc", războiul franco-englez și trădarea națională săvîrșită de unele vîrfuri ale aristocrației și clerului francezi în capitolul „Galileo Galilei“ — starea științelor vremii și, în relațiile cu structura economică a Italiei, secolului XVII, opoziția veritabililor savanți față de teoria geocentrică a lui Ptolemeu, instrument al obscurantismului clerical; lupta acerbă împotriva sclavagismului, dusă în secolul XIX, în America, de către John Brown , masacrarea comunarzilor și simulacrele de procese pentru care „patru consilii de război erau cu totul insuficiente“ fiind înființate „22 de consilii de război suplimentare“ etc. O mențiune aparte i se cuvine capitolului „Horia, Cloșca și Crișan", în care un loc însemnat ocupă relatarea cauzelor și împrejurărilor în care a izbucnit vestita răscoală din 1784, situația diferitelor forțe sociale interesate în evenimentele de atunci, poziția nobilimii și a curții imperiale de la Viena față de revendicările iobagilor. Capitolul acesta constituie o vibrantă pagină de patriotism, din ansamblul său, lucrarea în discuție se înscrie printre cărțile de netăgăduit interes general în care cercetarea de pe poziții marxiste a fenomenelor istorice este servită de instrumente stilistice elevate. AL. MIHALCEA ECOURI LA SEMNALELE CRITICE # ECOURI LA SEMNALELE CRITICE • ECOURI LA SEMNALELE CRITICE îmbunătățirea activitâții comerciale In ziarul „Drapelul roșu“ din 1 septembrie 1972 a fost publicată o amplă anchetă pe tema „Minusuri în magazinele sătești i pasiunnea, spiritul gospodăresc“. Tratarea critică a unor neajunsuri din activitatea cooperativelor de consum din județul Timiș a fost privită cu simț de răspundere de către organele vizate, lucru pe care îl desprindem și din primele răspunsuri care ne-au fost expediate In zilele imediat următoare Unul din acestea este trimis de către conducerea cooperativei de consum din comuna Banloc. Din adresa nr 1615, pe care o semnează tovarășii Cornelia Petrovei, președinte și Victor Musteți, contabil șef, reținem : „Articolul apărut în ziarul dv, a fost prelucrat cu tot aparatul din sectorul comercial, alimentație publică, precum și cu responsabilii tuturor unităților de prestații de servicii către populație. Cu prilejul acestor ședințe de analiză s- atras din nou atenția tuturor lucrătoriior și, în mod deosebit, responsabililor de unități, că orice abatere de la regulile generale de comerț vor fi aspru sancționate“. Un răspuns cu măsuri concrete luate împotriva celor vinovați, ne-a fost remis și de către conducerea cooperativei de consum din comuna Velinț. Așa după cum constatăm din răspunsul semnat pe tovarășii Ioan Radu, președinte și Francisc Molnár, contabil șef s-au luat imediat măsuri pentru înlăturarea neajunsurilor și sancționarea celor vinovați de existența lor. Iată ce ni se comunică i „După patru zile de la apariția articolului, s-a trecut la aprovizionarea magazinului mixt din satul Gruni. Aici au fost transportate toate mărfurile solicitate de populație, existau de fapt în depozitele care cu ridicata. La dispoziția cumpărătorilor au fost puse cantități corespunzătoare de conserve de carne și mixte, paste făinoase, dulciuri etc. Toate geamurile sparte au fost înlocuite și s-a făcut o curățenie generală. Mărfurile au fost reamenajate în rafturi, fiecare produs are afișat prețul respectiv.. Pentru abaterile comise, gestionarul acestui magazin, Ioan Stoian a fost sancționat cu o amendă de 250 de lei. Măsuri asemănătoare au fost luate, de asemenea, pentru îmbunătățirea aprovizionării populației din Beiriț. Responsabilul magazinului a fost chemat în fața conducerii cooperativei noastre și i s-a atras atenția asupra stărilor de fapte existente. Toate mărfurile existente în vrac — zahăr, orez, făină — au fost preambalate și apoi puse în vînzare. Produsele din rafturile magazinului au fost așezate în mod corespunzător, dînduse un aspect mult mai plăcut . Întregului magazin. Considerînd că articolul ne este de un real folos, am dispus ca el să fie prelucrat cu lucrătorii din toate magazinele care aparțin de cooperativa noastră. Completări la unele observații Făcîndu-se ecoul salariaților de la uzina Tehnometal Timișoara, care servesc masa la cantina-restaurant de la fabrica Victoria, tovarășa Nicoleta Dumitrache a trimis redacției o scrisoare prin care comunică unele opinii pe marginea articolului Gamă variată de meniuri, de cît mai bună calitate, apărut în ziarul Drapelul roșu din 7 septembrie 1972, redactat pe baza unor sesizări ale controlului obștesc : „E bine că se fac referiri critice la activitatea cantinei-restaurant a fabricii Victoria, spune autoarea scrisorii. Dar limitîndu-se doar la faptul că personalul de servire nu are halate corespunzătoare nu-i de ajuns, îmi permit deci să completez observațiile amintite cu cîteva lipsuri existente în unitate, dar nesemnalate. Pe lista de meniuri, de exemplu, figurează mereu cîte două feluri de mîncare pentru fiecare preț, dar din acestea, la ora 15, cînd ajung la masă, salariații care ies din schimbul de dimineață nu mai găsesc decît acei fei care e mai, „slab“, deși plătim același preț cu cei care servesc masa între orele 12,30 —13,00. Așa se face că deși meniul cuprinde, bunăoară, friptură de porc, noi nu găsim nici o dată acest fel, ci mîncare de dovleac cu carne de vită sau altele mai puțin preferate. Și nu e bine că se procedează așa. Noi nu servim masa întîmplător aici, ci sîntem abonați de cînd s-a deschis această cantină și nu ne putem permite să plecăm în timpul orelor de lucru la cantină, pentru a putea servi ce este mai bun în acea zi. Am avea, deci, în acest sens, o propunere. Pentru a se evita asemenea nemulțumiri e bine să se afișeze meniul cu o zi înainte, dînd posibilitatea abonaților să-și aleagă meniul preferat, schimbînd bonul de pe o zi pe alta. Sau, în cel mai rău caz, să se gătească mai bine un singur fel, dar acela să fie consistent și de bună calitate. Un alt aspect pe care am vrea să-l aducem la cunoștință este acela că o parte din tacîmuri sînt ruginite, iar cuțite nici nu se pun la masă. La sesizările noastre nu se răspunde că nu sînt suficiente. De asemenea, cînd se șterg mesele pentru o altă serie, se aruncă resturile pe scaune, iar personalul de deservire poartă discuții, cu voce tare, se ceartă, creînd o atmosferă neplăcută. Am ținut să vă aducem la cunoștință aceste cîteva neajunsuri cu convingerea că le veți publica și vor fi auzite de cei interesați care, pentru remedierea lipsurilor nu trebuie să miște pietre de moară din loc, ci e nevoie doar de puțină bunăvoință și interes față de opiniile abonaților“. Ceea ce am și făcut, stimată tovarășă Dumitrache, și vă rugăm să ne scrieți dacă observațiile juste pe care le-ați făcut au fost receptate și se ține cont de ete. Sancțiuni pe măsura lipsurilor semnalate de controlul obștesc In urma apariției articolului Controlul obștesc în acțiune, publicat în ziarul Drapelul roșu, nr. 8583, din 19 august a.c., unde se criticau aspecte constatate de echipele de control obștesc în magazinele nr. 9, 14 și 24 privind expunerea mărfurilor, afișarea prețurilor unitare, ținuta și atitudinea personalului și întreținerea unităților, conducerea O.C.L. Metalochimice Timișoara a trimis redacției un răspuns în care, printre altele, se spune: „La magazinul nr. 9 — parfumerie, din str. Ștefan cel Mare, nr. 7, pentru neregulile semnalate, șefa de unitate a fost penalizată cu 5 la sută din salariu pe luna august a.c. De asemenea, i s-a atras atenția să efectueze o expunere corespunzătoare a mărfurilor în rafturi. In caz că se vor repeta asemenea abateri, se vor lua măsuri mai severe de sancționare. Pentru neregulile semnalate la magazinul nr. 14 — chimicale, din str. Dacilor nr. 1, vînzătoarea Mileva Plavoșin a fost sancționată cu penalizare de 20 la sută din salariul pe luna august a.c. S-au adeverit și lipsurile semnalate la magazinul nr. 24 — autoservire, din str. 12 Aprilie nr. 33, pentru care motiv, în conformitate cu hotărirea comitetului oamenilor muncii, din data de 29 august 1972, a fost retrogradat cu două trepte la salariu, pe timp de doua luni, întregul personal al unității, apreciindu-se ca necorespunzătoare activitatea sa. Totodată, șefului de unitate i s-a dat un ultim avertisment, iar vînzitoarele Maria Ursoi, Monica Dan, precum și Teodor Traumfenner, începînd cu data de 1 IX 1972, lucrează la alte magazine. Vă mulțumim pentru sprijinul real pe care ni-l dați în Muncă prin semnalarea constatărilor controlului obștesc“. A DRAPELUL ROȘU-8,615 Porumbului (Urmare din pag. I) 4 zile cu Cîțiva muncitori. Față de situația existentă considerăm și de datoria comitetului comunal de partid de a sprijini mai concret această unitate, pentru ca, în următoarele zile, să fie rezolvate toate problemele legate de preluarea la timp și în mod operativ a producției de porumb. O situație puțin ieșită din comun am întîlnit-o la cooperativa agricolă din TORMAC. Aici, în jurul orei 14, magazinerul ștefan Kerekes ni se plîngea că este obligat să oprească transportul porumbului din cîmp, fiindcă nu are unde să-l depoziteze. Intr-adevăr, stăteau Încărcate, la cîntar, mai multe căruțe și un autocamion. Pînă luni au fost înmagazinate 800 tone de știuleți; un patul s-a umplut, iar restul porumbului a fost depozitat în spații amenajate cu sîrmă împletită, între niște pomi. Dar, în același timp, un pătul dublu și spațiul betonat, cu o capacitate de peste 500 tone, este ocupat de porumbul de anul trecut, care încă nu a fost eliberat de către baza de recepție. Iată o situație paradoxală, pentru a cărei rezolvare trebuie să intervină de urgență întreprinderea pentru valorificarea cerealelor și plantelor tehnice din Timișoara. La alte unități, cum ar fi cooperativele agricole din CADAR și STAMORA ROMANA, deși s-au recoltat mari suprafețe de porumb, ca urmare a preocupărilor consiliilor de conducere, a comuniștilor, s-a rezolvat problema depozitării în bune Condiții a știuleților. O situație neplăcută a fost, însă, întîlnită la I.A.S. LIEBLING, care are în cultură 2.445 hectare de porumb și s-au recoltat numai 170 hectare. Se motivează că umiditatea boabelor este de peste 32 la sută și că baza de recepție nu le poate primi produsul. Dar „argumentele“ inginerului Iosif Băcilă sunt infirmate de realitatea din teren, întrucit în seara aceleiași zile, la baza din Jebel s-a descărcat un transport de porumb care avea 25 la sută umiditate. Mai mult, în fața gării din Liebling, doua pătule date în folosința I.A.S., avînd o capacitate de 1.000 tone, sînt goale, nereparate, în timp ce sute de tone de știuleți stau în cîmp. Iată că mai sînt baze de recepție și unități agricole unde a lipsit preocuparea pentru depozitarea în bune condiții a porumbului. De aceea, în cel mai scurt timp conducerile I.A.S. și ale cooperativelor agricole, cu sprijinul organelor și organizațiilor de partid, să organizeze munca pentru asigurarea Spațiului necesar înmagazinării întregii producții de porumb. i