Drapelul Roşu, aprilie 1973 (Anul 29, nr. 8773-8797)

1973-04-01 / nr. 8773

Anul XXX nr. 8.773 Duminica, 1 aprilie 1973 6 pagini, 30 bani Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU LA ADUNAREA FESTIVĂ DIN CAPITALĂ CU PRILEJUL ANIVERSĂRII A 80 DE ANI DE LA CREAREA PARTIDULUI POLITIC AL CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÂNIA Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea a 80 de ani de la făurirea partidului politic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România — care a constituit un moment de cea mai mare însemnătate pentru dez­voltarea mișcării revoluționare din țara noastră, pentru evoluția națiunii noastre, pentru afirmarea independentă a României. Aniver­sarea acestui eveniment memora­bil este un prilej de evocare a bo­gatei istorii a mișcării noastre muncitorești, a tradițiilor revolu­țiagi tovarăși. Istoria mișcării muncitorești din­­România este strîns legată de dezvoltarea generală economico­­socială a societății noastre, de progresul forțelor de producție și de schimbările petrecute în rela­țiile de producție ale țării. Se cunoaște că, în comparație cu alte țări din centrul și apusul Europei, dezvoltarea economică a țărilor române a fost mult timp urinată de o serie de factori istorici obiectivi. Feudalismul s-a menți­nut o perioadă mai îndelungată la noi, impiedicînd lărgirea pieței in­terne, apariția relațiilor de pro­ducție capitaliste. Totodată, o in­fluență profund negativă asupra evoluției economico-sociale a țării a avut-o dominația străină de su­te de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român și, care, a secătuit avuția națională, a produs grele suferințe maselor largi mun­citoare, a împiedicat dezvoltarea forțelor de producție, mersul îna­inte pe calea progresului social și economic. Abia către sfîrșitul se­colului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea încep să apa­ră, odată cu dezvoltarea activității manufacturiere și a industriei, re­lații de producție de tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocul și în a doua jumă­tate a secolului al XIX-lea deter­mined și, totodată, dezvoltîndu-se, sub impulsul unor mari mișcări sociale, cum au fost revoluția din 1821, revoluția burghezo-democra­­tică de la 1848—1849, unirea Prin­cipatelor Române în 1859, procla­marea independenței de stat­ a Ro­mâniei în 1877 sau avînt în această perioadă îndeosebi industria tractivă, industria metalurgică ex­și Industria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dez­voltării economiei Țărilor Româ­nești in cea de-a doua parte a sc­sionarei democratice ale poporu­lui român, ale forțelor progresiste, patriotice, ale comuniștilor — de care sînt legate indisolubil marile transformări petrecute toate in societatea românească modernă, toate victoriile obținute pe calea revoluției proletare și a edificării cu succes a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă. (Aplauze puternice, prelungite), îngăduiți-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare, țărăni­mii, intelectualității, tuturor oa­menilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului precum și vechilor militanți popor, co­muniști, socialiști, revoluționari și celului trecut este pătrunderea ra­pidă a capitalului străin, care aca­parează ramuri principale ale in­dustriei naționale. Penetrația ca­pitalului străin — îndeosebi ger­man, francez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de cre­șterea datoriei statului față de marile bănci din Apus, de conce­sionarea resurselor naturale ale țării trusturilor imperialiste. La sfîrșitul ultimului deceniu al se­colului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii in­dustrii care își desfășurau activi­tatea în Muntenia și Moldova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliștii străini. O situație asemănătoare exista și în Transil­vania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria con­strucțiilor de mașini, chimică, tex­tilă, de celuloză și hîrtie, capitalul autohton investit în societățile in­dustriale pe acțiuni avînd o pon­dere de sub 10 la sută Urmările penetrației capitalului străin, ale exploatării bogățiilor țării de către trusturile occidentale au fost am­plificate de faptul că în acea pe­rioadă, pînă la cucerirea indepen­denței de stat în 1877, Țările Ro­mânești plăteau încă bir — în bani și în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor c­e au avut loc dezvoltarea forțelor de producție, în relațiile de pro­ducție — și care demonstrează, că la sfîrșitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importante în structu­ra de clasă, în raportul de forțe sociale și politice ale societății ro­mânești. Moșierimea, care conti­nua să aibă o poziție economică și politică puternică, era clasa cea mai reacționară care se împotri­vea oricăror reforme cu caracter democrați cele mai calde felicitări, precum și urarea de a ține me­reu sus steagul socialismului și co­munismului în România. (Aplauze puternice, prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înființarea partidului politic de luptă al clasei muncitoare din Ro­mânia, aducem un fierbinte oma­giu tuturor acelora care, cupețind nimic, nici chiar nepre­viața, s-au ridicat împotriva exploatării și asupririi, pentru libertate și dreptate socială, pentru progresul națiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei so­cialiste, independente și înfloritoa­re, progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a societății țărănimea, crîncea exploatată era de moșieri și arendași, profund in­teresată în lichidarea proprietății feudale, in realizarea reformei agrare și a altor schimbări cu caracter democratic, care repre­zenta o puternică forță progresistă a țării Paralel cu dezvoltarea in­dustriei creștea tot mai mult ro­lul social și politic al burgheziei, care acționa pentru desfășurarea largă a activităților economice, co­merciale și implicit, pentru unele reforme democratice ce corespun­deau cerințelor obiective ale dez­voltării societății noastre. Specifi­cul desfășurării revoluției bur­­ghezo-democratice făcea totodată, ca burghezia — ale cărei interese de clasă o determinau să intensifice ex­ploatarea maselor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moșierimea Societatea româneas­că cuprindea, de asemenea, cate­gorii de mijloc — mici meseriași și negustori — precum și pătura intelectuală, interesată în dezvol­tarea democratică a țării Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluția societății românești în această perioadă este dezvoltarea și intrarea ferma in arena vieții politice a tinerei clase a proletaria­tului industrial — forța cea mai înaintată a țării. Proletariatul de­vine tot mai mult purtătorul­ idea­lurilor celor mai revoluționare ale maselor populare, exponentul aspirațiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului,­­pre făurirea unității naționale, cuce­rirea independenței de stat, spre o viață liberă și demnă (Aplauze puternice, prelungite). Exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către capitaliștii autohtoni, agravată de jaful trusturilor străine care ac­ționau pentru transformarea Ro­mâniei într-o sursă de materii prime, de forță de muncă ieftină și de piață de desfacere a produ­selor lor, accentuează țiile de clasă din sinul contradic­societății românești de atunci, impulsionea­ză mișcarea muncitorească. In contextul dezvoltării generale eco­nomico-sociale a tării, al schim­bărilor care au loc în raportul de forțe politice, lupta proletariatului are drept­ scop principal, elib­erarea sa și a maselor muncitoare de ex­ploatare și asuprire, căpâtînd, tot­odată, și un caracter național, pa­triotic, prin aceea că țintea la apă­rarea independenței și suveranită­ții țării, ia salvgardarea dreptului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cu­noscute puternicele acțiuni revo­luționare organizate de proletariat in ultimele două decenii ale secolu­lui trecut: greve și demonstrații care aveau drept scop cucerirea unor drepturi economice, satis­facerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de organizare. Importante campanii politice au fost inițiate de clasa muncitoare, de militanții socialiști pentru obținerea dreptului de vot universal și a altor libertăți de­mocratice țării luptei indispensabile desfăși­de clasă împotriva burgheziei și moșierimii. Muncitorimea a găsit de la în­ceput un aliat puternic în țărăni­me — clasa care a dus secole de-a rîndul lupta pentru păstrarea ființei noastre naționale,­­ pentru neatîrnarea țării — și care, in no­ile condiții, se afirmă viguros, ală­turi de muncitorime, ca o impor­tantă forță revoluționară. Sînt ilustrative in acest sens marile răscoale țărănești de la 1888, care au provocat panică în rindurile stăpînitorilor vremii, și intervenția sîngeroasă a forțelor represive. Aceste răscoale au constituit, tot­odată, o pildă vie de colaborare strinsă și fraternitate Intre țără­ (Continuare in pag. a 11-a) A începuturile ale răspîndirii Partidului organizării clasei muncitoare, marxismului în România, crearea Politic Revoluționar al proletariatului cu opt decenii în urmă Vizita la Timișoara a unei delegații de activiști ai P.S.U.G. In cursul zilei de ieri o delegație de activiști ai P.S U.G., condusă de tovarășul Carl-Heinz Janson, șeful Secției pentru conducerea socia­listă a economiei a C.C. al P.S.U.G., a fost oaspetele municipiului Timi­șoara în­ cadrul vizitei pe care o întreprinde în țara noastră. La sediul Comitetului municipal de partid, delegația a fost primită de tovarășii George Mirola, mem­bru al Biroului Comitetului jude­țean Timiș al P.C.R­, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, ing. Otto Walter HaUabrin, secre­tar al Comitetului municipal de partid și ing. Ion Gruia, șeful co­misiei economice a organului mu­nicipal de partid, întrevederea s-a desfășurat într-o atmosferă cordia­lă, tovărășească. In continuare, oaspeții au vizitat Uzinele mecanice Timișoara și Fa­cultatea de mecanică a Institutului politehnic „Traian Vuia“ primind informații, de la cadre de condu­cere, asupra preocupărilor celor două colective de munca. După-amiază, delegația de acti­viști ai P.S.U.G. a vizitat orașul Ti­mișoara. ETICA PROFESIONALĂ A CONSTRUCTORULUI NU ADMITE JUSTIFICĂRI! Trei luni hotărîtoare pentru redresarea șantierului de la fabrica „Mondial" Lugoj Doi miniștri adjuncți au fost pe șantier : unul de la Ministerul Construc­țiilor Industriale, celălalt de la Ministerul Econo­miei Forestiere și Mate­rialelor de Construcții. Era prea de tot : după ce că planul pe 1972 fusese realizat doar în proporție de 47 la sută (raportat la contractul de antrepriză, nici măcar atît), lunile de la începutul acestui an au însemnat un fel de „bă­tută pe loc“. Altfel spus , neîndeplinirea integrală a sarcinilor de plan, perpe­tuarea restanțelor și chiar amplificarea lor! Mai mult, valoarea utilajelor tehnologice sosite între timp de la furnizori stocate pe șantier s-a ri­și­dicat la nu mai puțin de 8,5 milioane lei ! Este­ cît se poate de lim­pede că pe șantierul sec­ției de granulit de la „Mondial“-Lugoj fiecare zi a devenit extrem de prețioasă. Și, poate că, aflîndu-ne doar cu un tri­mestru înaintea termenu­lui scadent de punere în funcțiune, ne-am fi limi­tat să sesizăm pe scurt situația dificilă a obiecti­vului, solicitînd, în conse­cință, intervenția hotă­­rîtă a organelor tutelare. Dar lucrurile sunt mai complicate . . . încercăm să sintetizăm, din multiplele și nu de puține ori controversatele schimburi de replici ce au avut loc între repre­zentanții beneficiarului și constructorului, la masa rotundă organizată sui­­generis de noi chiar ia locul cu pricina — pe șan­tier. Ceea ce surprinde este faptul că, deși situa­ția s-a apropiat de limi­ta ei critică, inginerul Hedwig Kurt, șeful lotu­lui Lugoj al T.C.I.T., do­vedește un calm exagerat. Ne-a explicat, candid, că lotul de care răspunde a fost un lot independent și că e de acord că nivelul realizărilor a fost nesatis­făcător în ianuarie și fe­bruarie, dar, din păcate,­­aman atunci se găsea în concediu medical. Ar fi, însă, să facem un simula­cru de anchetă economică fără să-l întrebăm pe șe­ful de lot , de la antece­dentul creat la alt obiec­tiv de investiții (linia de fasonat și uscat cărămizi, predată cu patru luni în urmă !) și pînă s-a îmbol­năvit cum explică sa­lariile încasate atît de el, cit și de ceilalți lucrători ai lotului, de vreme ce valoarea restanțelor a­­cumulate in execuție se cifrează la ordinul mili­oanelor de lei? Pretextele invocate — întârzierea cu o lună la deschiderea fi­nanțării, penuria de ma­teriale, utilaje și forță de muncă — nu pot fi nimă­nui de folos acum ! De ce nu a mers, în calitate sa de șef de lot, la fostul conducător al trustului și să-i spună, răspicat, aces­tuia, atunci la momentul oportun : „Tovarăș e di­rector general, e iun­e, timpul e bun de lucru și noi stăm de 20 de zile pentru că nu avem ci­ment . ..e august și au trecut 10 zile de cînd mașinile pentru transport sînt trase pe dreapta, pentru că nu avem ben­zină !”. Asemenea mici „omisi­uni“ se pot solda cu pagu­be mari ! Să facem un calcul : termenul de pu­nere în funcțiune expiră peste trei luni ; pînă a­­tunci, insă, trebuie făcu­te probele tehnologice, normate la o perioadă de două luni. Dar pentru a începe aceste probe, tre­buie terminat montajul­­ frontul de predare la montaj avea termen de începere la 1 octombrie 1972, dar după cele mai optimiste păreri (ing. Do­­ru Corneanu, noul șef al Șantierului 5 T.C.I.T.), punerea de către montori în funcțiune — fără pro­be tehnologice, numai cu rodajul mecanic efectuat — poate avea loc în luna septembrie. Pe banii cui vă permi­teți să sfidați realitatea, tovarăși Majoritatea constructori­i utilajelor a­­flate pe șantier au depă­șit durata de staționare, iar dobinzile majorate — după cum preciza tova­rășul Petru Lupu, specia­­­listul băncii finanțatoare din localitate — sunt su­portate nu din valoarea investiției, ci direct din­ fondurile de producție ale MIREL BRATEȘ (Continuare in pag. a V-a) Obiectivele de investiții­ înainte de termen! IN PAG. A V-A • Acum pentru agricultură, timpul valorează aur... # Hai să zimbim... serios! la Tomești, pe un teren foarte pito­resc, care deschide vederii blocurile lo­cuite de salariații fabricii de sticlă, se află în curs de a­­menajare un fru­mos parc. Extins pe 4 hectare, parcul va fi plantat cu brazi, spații verzi și va fi prevăzut cu băn­ci pentru odihnă. La trasarea aleilor au participat prin muncă patriotică peste 150 de local­nici. Recent au în­ceput să se plante­ze brazii , acțiune la care au răspuns circa 80 de persoa­ne. In imagine, pri­marul comunei, to­varășul Teodor Chirinaș, dă indi­cații asupra ele­mentelor ce vor împodobi parcul. (Foto: E. ROBICSEK) CURĂȚENIA LOCALITĂȚII - O DOVADĂ A RESPECTULUI FAȚĂ DE NOI ÎNȘINE! Cu toții, tineri și vîrstnici, la înfrumusețarea străzilor! — Maestre, vă rog să mă ajutați a completa o fișă biografică a compozi­torului și dirijorului Mir­­cea Hoinic — Să nu credeți că este util de ușor, să fac ceea ce îmi cereți deoarece am in urmă ani îndelungi de studii, de muncă, de in­vestigații, de lucru la vio­loncel sau la pian. a plecat deasupra partiturii sau la pupitrul dirijoral. — Vă rog ca din noia­nul de aduceri aminte, să fixăm un început pentru discuția noastră și să ne relatați cîteva momente din viața și activitatea creatoare a dv. — Am absolvit conser­vatorul în anul 1935, bu­­curându-mă de îndrumarea unor profesori remarcabili: Mihail Jora, Dimitrie Cu­clin, George Breazul. Din anul 1945, activitatea mea se desfășoară la Conser­vatorul din Timișoara ca profesor de teorie și sol­fegiu . De fapt, activitatea dv. la Timișoara nu se re­zumă numai la cea de pe­dagog. Sînteți, alături de alți iubitori ai muzicii, su­fletul unor manifestări muzicale care vor duce mai tîrziu la fondarea Fi­larmonicii de stat „Bana­tul“. — In anul 1947 cînd s-au dus bazele orchestrei Filarmonicii timișorene cîntam la violoncel; îmi aduc aminte și acum, cu multă plăcere, de acea pe­rioadă entuziastă din ac­tivitatea mea și a celor care doreau ca Timișoara să aibă o instituție muzi­cală de prestigiu. Același entuziasm, combinat cu dragostea pe care o aveam și o am pentru activitatea corală, a dus, cu 4 ani mai tîrziu, la crearea unui cor de amatori pe lingă filarmonică. Formația a­­ceea a devenit după cîți­­va ani un cor profesionist de ținută. Cu acesta am lucrat pînă la începutul anului 1973 predînd ba­gheta unui dirijor mai tî­­năr cu care am colaborat pe parcursul ultimilor ani: Diodor Nicoară. — Pentru că vorbim despre activitatea dv. de dirijor, cred că nu­­ este lipsit de interes sprijinul pe care l-ați acordat, de-a lungul anilor, unor for­mații corale de amatori din Banat, ținut cu boga­te tradiții în această pri­vință. — Timp de doi ani am condus ansamblul co­ral muncitoresc „Flacăra"; apoi i-am­ sprijinit pe lo­cuitorii din Igriș să facă un cor bărbătesc , de ase­menea, am colaborat cu corul „Ion Vidu", din Lu­goj, și pot spune că rezul­tatele au fost fructuoase. In ceea ce privește acti­vitatea formațiilor corale de amatori, cred­ că tre­buie să se insiste mai mult, nu trebuie uitat faptul că, intr-un fel, la baza cultu­rii de masă stă și cultura corală. In acest sens ideea organizării unor concursuri corale de amploare, cum este cel inițiat de televi­ziune, este bine Dar cred că am venită, deviat puțin de la subiect, să re­venim la corul filarmoni­cii ... — ... cu care ați lucrat mai bine de 20 de ani. Sub bagheta dv. această formație a susținut nume­roase concerte în țară și peste hotare, avînd un re- interviu consemnat de MARIA MARGINEANU (Continuare în pag. a IV-a) „ÎNTR-UN FEL, LA BAZA CULTURII DE MASĂ STĂ ȘI CULTURA CORALĂ..." Interviu cu compozitorul și dirijorul Mircea Hoinic Ior­j Subliniam într-unul din reporta­­­jele publicate recent că orașele și comunele timișene își pregătesc veșmînt de primăvară. Este tocmai ceea ce vrem să relevăm și cu acest prilej, mai cu seamă că faptele de muncă patriotică culese din munici­piul Lugoj, și comuna Recaș sînt semnificative pentru modul cum ac­ționează comitetele comunale de partid, consiliile populare, deputa­ții, comitetele de cetățeni, în ve­derea realizării și depășirii anga­jamentelor asumate in întrecerea patriotică. Acțiunile de înfrumuse­țare și bună gospodărire a locali­tăților capătă in aceste zile o deo­sebită amploare. In mai multe loca­lități deputații au inițiat, sub ge­nericul „Ce contribuție aduci tu la înfrumusețarea străzii?", ample acțiuni de mobilizare a maselor la lucrările gospodărești înscrise pe agenda activității de sezon a con­siliilor populare.­mportante acțiuni de în­frumusețare se desfășoară în această primăvară la Lugoj , cetățenii acestui municipiu sînt hotărîți ca în 1973 să facă totul pen­tru ca frumoasa lor urbe să-și în­scrie numele în rîndul localităților fruntașe pe țară în întrecerea pa­triotică. Acțiunile declanșate au în vedere și faptul că acesta se a­­flă situat pe o arteră europeană de intens trafic economic și turistic. VIOREL BOARIU ION ULARU (Continuare în pag. a V-a)

Next