Drapelul Roşu, martie 1984 (Anul 40, nr. 12153-12179)

1984-03-01 / nr. 12153

Unde-i hărnicie nu-i loc pentru laude Adunarea generala a reprezentanților oameni­lor muncii de la întreprinderea „Electrobanat" Timișoara Motive pentru laudă ar fi fost destule. S-ar fi putut spune, de pildă, că sarcini­le de plan și angajamentele asumate în cel de-al treilea an al cincinalului calității și eficienței au fost îndeplinite și chiar depășite la toți in­dicatorii, inclusiv la export. S-ar fi putut releva pe larg faptul că, în aceeași cadă, s-au introdus în peri­fa­bricație 53 produse noi­­i că au fost implimentate 16 teh­nologii noi, în premieră. In acestst context putea fi in­da­t referirea că, prin a­­plit­­­ea în practică a 42 de măs­­uri care vizau revizui­rea și înlocuirea tehnologi­ilor învechite, s-au econo­misit șapte milioane lei, iar prin reproiectarea unor pro­duse și repere sau prin îm­bunătățirea planurilor de tăiere a rezultat o econo­mie de 444 tone de metal. Darea de seamă și parti­cipanții la dezbaterile ce au avut loc în cadrul adunării generale a reprezentanților oamenilor oamenilor muncii de la întreprinderea „Elec­trobanat" din Timișoara s-au rezumat doar a aminti a­­ceste succese, așa, în trea­­cStT sîu de alta, dar în prac­tica acestui colectiv timișo­rean, despre a cărui hărni­cie se vorbește în multe țări de pe meridianele globului pămîntesc, s-a statornicit concepția că acolo unde e mult de lucru nu mai este loc și pentru laude. Nici la­mentările în fața greutăților nu găsesc aici teren prielnic, pentru că pe tot traseul muncitor — director oame­nii au învățat să depășească orice obstacol cu dăruire și abnegație. Cu argumente convingătoare în acest sens au venit toți cei care au luat cuvîntul în cadrul dezba­terilor : șefii de secții și compartimente: Viorel Bo­­bhie, Nicolae Țăranu, Mir­­cea Pop, Gheorghe Cocean și Ion Băilă, maistrul Tra­­ian Caraghena și mulți al­ții. Toți și-au manifestat dorința sinceră de a scoate la iveală acele minusuri din munca fiecărui sector de activitate care, în loc să în­tregească succesele, dimpo­trivă, le diminuează canti­tativ și calitativ. S-a insistat pe mai buna aprovizionare cu materii prime și materia­le, compartiment ca­re pre­zintă breșe serioase chiar din startul noului an. Pro­punerile, în mare parte in­troduse în programul de măsuri adoptat de aduna­re, au întrunit acele atuuri care pot duce la ieșirea din impas. Argumentul cel mai con­vingător al deciziei colecti­vului de­ a obține realizări deosebite în anul 198­ T constituie angajamentul a­­sumat ca răspuns la chema­rea la întrecere lansată de colectivul „Electroargeș“ întreprinderii din Curtea de Argeș. Exprimînd voința oamenilor muncii din între­prindere de a îndeplini cele mai bune condiții sar­în­cinile pe acest an, respecti­­vul angajament cuprinde o suită de obiective însufleți­­ t. PETRE (Cont în pag. a II-a) ­­1 pag. a 1­-a PRESTĂRILE DE SERVICII ȘI MICA INDUSTRIE ÎN PERSPECTIVA MARILOR CERINȚE VITRINA CU CÂRTI Anul XLI Nr. 12.153 Joi, 1 martie 1984 4 pagini, 50 bani CU TOATE FORȚELE LA EXECUTAREA LUCRĂRILOR AGRICOLE DE SEZON­ minut și 10 secunde, fiind necesari numai doi oameni în loc de zece. La ferma nr. 5 a I.A.S. Sînnicolaul Mare îl intilnim pe tovarășul ing. loan Mar­­cu, directorul Întreprinderii, care ne spune: „Avem 301 ha cu pomi, din care 248 ha sunt pe rod. La tăierile de fructificare participă zilnic aproape 100 de oameni, lu­crarea fiind executată pe 130 în acest an jubiliar, oamenii din agricultura timișeană depun muncii ample eforturi pentru a realiza o producție re­cord în toate sectoarele. Consiliul de conducere și specialiștii de la C.A.P. Becicherecu Mic acordă o atenție deosebită fertilizării terenului cu gunoi de grajd, îngrășămînt foarte valo­ros și ieftin. După cum ne informează tovarășul Vlastimir Milin, vicepreședin­tele cooperativei agricole, pînă în pre­zent s-au administrat îngrășăminte orga­nice pe 60 ha destinate sfeclei de zahăr. Se preconizează fertilizarea a 100 ha din cele 300 ha ce se vor cultiva cu această valoroasă plantă tehnică. Alături de cele 12 atelaje ale cooperativei agricole mai participă opt căruțe ale gospodarilor din sat. Se evidențiază țăranii cooperatori Mihai Banislav, Ioan Barbu, Mihai Bru­­maru, Nicolae Buzgan, Mihai Spiridon, precum și sătenii Gheorghe Roșu, Nico­lae Drăgoi, William Liebenauer. La cooperativa agricolă de la Sînnico­­laul Mare se pregătește temeinic produc­ția de grîu și orz. Pînă în prezent s-au fertilizat suplimentar 1.650 ha din cele 2.060 ha existente în cultură. Fertiliza­rea se execută cu aviația, fapt ce asi­gură o lucrare de bună calitate ... Avem prilejul să urmărim răspunderea cu care muncesc aviatorii Dorin Oargă și Nicolae Țăranu. De asemenea, la în­cărcarea îngrășămintelor chimice se fo­losește un dispozitiv creat de un colectiv de la Institutul agronomic, condus de dr. ing. Nicolae Aungurencu, utilaj care re­duce de 4-5 ori timpul de încărcare a a­­vionului. Am cronometrat și am constatat că această lucrare s-a efectuat într-un ha și se va încheia pînă la 15 martie. Pentru a obține o producție mare de fructe, de bună calitate, efectuăm tratamentul al doilea fitosa­­nitar. Totodată, întreaga su­prafață s-a fertilizat cu în­grășăminte pe bază de po­tasiu — 120 kg substanță ac­tivă la ha și cu fosfor — 100 kg la ha". Fotografii : RACIN­TOVAN E. ROBICSEK Șeful de fermă, ing. Aurel Duma, de la I.A.S. Sînnicolaul Mare, ur­mărește atent respectarea normelor de calitate la tăierile de fructificare. La cooperativa agricolă de la Becicherecu M1­’ continuă în ritm susți­nut fertilizarea terenului cu îngrășăminte naturale. Intr-un scurt răgaz, inginerul șef al I.A.S. Sînnicolaul Mare poartă o discuție cu piloții Dorin Oargă și Nico­lae Țăranu asupra problemelor legate de fertilizarea racială a griului Conducerea științifică presupune perfecta cunoaștere a realității Astăzi, cu primarul comunei Gătaia, tovarășul Ioan Cireșan Comuna Gătaia este alcătuiă din 9 sate. Dis­tanța maximă dintre lo­calități, incluzând și aria terenurilor agricole, este de 30 km. Din punct de vedere economic,­ numai producția globală in­dus­­trială se ridică la aproa­pe 750 de milioane lei. Suprafața agricolă trece de 91 de mii de hectare. In comuna Gătaia se fa­brică mașini și suban­­samble de mașini, mobi­lă, confecții, se repară tractoare și utilaje agri­cole, carnea de porc se produce in sistem indus­trial, se cultivă oale și plante tehnice, se pro­duc nutrețuri combina­te, lapte, brînză, există o școală cu certe virtuți de referință prin concep­ția modernă de organi­zare a procesului insti­­­tiv-ed­ucativ, există un spital, sunt numeroase cămine culturale iar nu­mărul specialiștilor inte­grați în desfășurarea ac­tivității politice, econo­mice și social-culturale, raportat la numărul de locuitori, este superior multor comune ale ju­dețului. Gătaia este o comună a cărei comple­xitate este tipică mode­lului de­­ realitate agrar- idustrială. In aceste condiții, calitatea de pri­mar, pentru a fi integral satisfăcută, are nevoie de o desfășurare bazată pe elaborarea riguros științifică a muncii la timp, dublată de cunoaș­terea tuturor detaliilor practice furnizate de ști­ința conducerii. Pornind de la aceste considerente și limitîndu-ne la un sin­gur sector, ne-am înce­put dialogul cu tovară­șul Ioan Cireșan, aflat în al treilea an în func­ția de primar al comunei Gătaia. — Vorbiți-ne, vă ru­găm, despre conținutul silei dumneavoastră de muncă de ieri. — M-am ocupat de sectorul zootehnic... — Și la ce concluzii ați ajuns? — Că actualele produc­ții de lapte sunt nesatis­­facătoare, dar că față de aceeași perioadă a anu- ION DANCEA (Cont. In pap. a­ff-aj Creatorul „castelului de argint" Stăm față-n față la o masă rotundă. Pentru citeva clipe se așează un zid de liniște... Dar omul știe ce mă­sează și, imediat, intere­sără pic de ocoliș, intră in subiect. După primele cuvinte aflu ce se intîm­­p­la in tipografia unui proprietar civi ra anilor ’40, in Timiș ca­atelie­rul ce avea bătut in pa­tru cuie denumirea „He­likon“. „Chiar dacă to­ți cunoșteau că-s fiu­l tipo­grafului Ștefan, zice mișcindu-se un scaun cu neliniște, ucenicul Ervin și-a mâncat, ca toți cei­lalți, plinea de ucenic...“. și povestea vieții lui Ervin Miskovits conti­nuă: „In 194S — zice — am intrat in rindurile partidului comunist... Deși eram tînăr mi-am făcut, ca-ntotdeauna, datoria“ , dar cuvintele de pe urmă sunt rostite cu destulă reținere. Să-l conving că nu greșește, ii citesc din carnetul de însemnări gindurile co­legilor de muncă, măr­turisirile celor care o cunosc de-o viață. Juliu Martin: „Om foarte ac­tiv, tipograf-tipograf! Când am trecut de la li­tografie la fotolitografie am petrecut multe nopți alături, căutam, experi­mentam. ..“. Joachim Lu­­chiță: „Ervin este tipo­graful care poate să-și dea părerea despre ori­ce problemă“, cuvintele, se vede, si merg la ini­mă meșterului Ervin Miskovits, și a int­tentat să-l suspectez că se bucură peste măsură de un adevăr pe care il știe fie mulți ani. De cum iși dă seama de ce gindesc, zice : ,.Sigur, oamenii mă cunosc, dar văd că nu cum credeam, îndeajuns... Chiar să DUMITRU OPRIȘOR (Gont. ta pag. a IU-®)

Next