Dreptatea, ianuarie 1928 (Anul 2, nr. 64-87)

1928-01-01 / nr. 64

Prolificitatea şi profilaxia poporului român (Urmare din pag.I-a)_______ adi io la mie, iar natalitatea de 15 la Baie, sau un excedent de 5 la mie a­­nual, ceia ce este tot aşa de îngrijitor ca şi situaţiunea natalităţii şi mor­tal­ităţii din restul ţării. Situaţiuna aceasta, atât de alar­­mumtu, pentru viitorul unei naţuri c­are este ameninţată de alte neamuri el in lâuntrul sau din afara graniţelor mai tone pregătite pentru viaţă, me­nta toată solicitudinea şi toată lua­rea aminte din partea cercurilor con­ducătoare. In afară de diminuarea populaţiu­­nii care rămâne în viaţă, dacă este ameninţată la fiecare pas de diferite rau­ri ca: alcoolismul, ft­zia, sifilisul etc., pericolul devine şi mai Îngrijitor — nu numai prin ravagiile pe care aceste boale le fac — dar şi prin transmiterea acestor morbidităţi ur­maţilor. Iată, de pildă, ce spune dr. L. Du­­restel, în cartea sa: Croissance, privi­tor la alcoolism, una din racilele po­­pulaţiimii noastre. Alcoolismul este una din cauzele cele mai grave şi cele mai dese ale degenerării rassei. — Nu numai că individul care se de­dă alcoolului devine o brută incapa­bilă de a şi câştiga existenţa, o fiinţă în sarcina societăţii, dar el procreia­­ză copii Însemnaţi cu stigmatul de­generării organice iar Littre et Gil­bert, In dicţionarul de medicină, In­tăreşte aceste afirmaţiuni: „Eredi­tatea este un fenomen biologic, ca­re face ca, in afară de tipul speciei, ascendenţii să transmită descenden­ţilor particularităţi organice şi apti­tudini nedresale sau morbide“. Descendenţii ftizicilor, sifiliticilor —­ ca şi alcoolicilor — sunt supuşi aceloraşi legi de degenerescenţă or­ganică, aficându-i incapabili de mun­că, de energie şi de progres cultu­ral, şi nu cele mai dese caturi, că­rând şi prada amoralităţii. Dacă poporul român, cu toată ro­tuşirea ea prolifică, secundar de stere higienică, culturală şi econo­mică înapoiată, nu poate atinge un excedent apreciabil d© natalitate fa­ţă de mortalitate, nu tot astfel se prezintă de pildă, poporul francez, a cărui stare higienică, economică şi culturală se găseşte în alte condi­­ţiuni decât a poporului nostru, totuşi şi el se află într’o stare deficitară a populaţiunii, din pricina sterili­tăţii sale Şi intr’un caz, ca şi în ceil­alt, existenţa naţională este pe­riclitată. Unii sociologi atribue această ste­rilitate a poporului francez războa­ielor napoleoniene care au decimat în diferite epoce şi localităţi floarea populaţiunii ; alţii ca de pildă eco­nomistul Paul-Lerdy-Beautieu, în car­tea sa: „La question de la Popula­tion“.­­Trem­ureşte astfel: „Cauzele ca­re provoacă o slăbire aşa de vizibilă şi aşa de constantă a natalităţii, tre­bue căutate fie in condîţiunile fi­zice fie tn condiţiunile morale şi mentale ale generaţiunîlor noi“ Şi ton­ departe acelaş autor, adaogă: ,,Momeala funcţiunilor publice do­mină visurile * celor mai multe familii franceze, de aceea unicul fiu (cut ginere, cât se poate de a- şr­oape de­ fiu*, cu o ocupaţiune ne­­turturata, făcută pe îndelete şî cu spiritul liniştit­, să producă un câş­tig modest şi fix, să sporească la fiecare trei sau patru ani, Şi care se termină cu o pensiune de natură alimentară către al şase zecile» an, iată «realul celor mai mult© familii franceze“. Făcând, apoi, o comparaţiune în­tre Franţa şi alte state europene, după o statistică din 1910, constată următoarele date faţă de natalitate şi mortalităţile, la câte zace mii de locuitori : în Franţa : 18; Germania 338; Austria 109; Ungaria 119; Bel­gia 89 ; tighter a 113 ; Olanda 150; italie­i.‘îi; Norvegia 125 şi Suedia 308. Din recenta lucrare a d-lor d-rn Nobecourt şi Schreiber, intitulată : „Itygiene sociale de Venface“, se poate observa gravitatea «Jesereşte- trei populaţiunii franceze, după ur­mătoarele date :,,înainte de războiu. Franţa se găsea grav ameninţată de faptul depopulaţiunil"­or. din 17 provincii numai 11 fîînd îndatorate, şi servind ca loc de luptă pe timp de 52 luni — populaţiunea civilă » diminuat dein 1914-1917 cu un to­tal de excedente de decese care se cifrează la 883 190. Şi dacă vom ţine socoteală de altă parte, de pierderi­le războiului, am putea evalua la 2 milioane de deficit al populaţiu­­nii franceze masculine folositoare oameni de la 16 la 60 ani. Aceas­tă cifră apare fără comentarii, ea arată până la evidenţă că ţara este un pericol şi viitorul ei compromis, dacă nu se va ajunge a se stăvili această depopulare, cronică în 1814, supra-acută pe timpul războiului“. «ţ* Am ţinut să ralevez, în chip com­parativ situaţiune­a din Franţa cu cea de la noi, privitor la depopulare cea dintâiu datorită sterilităţii, cea de a doua mortalităţii, şi care duc la acelaş rezultat dezastruos : dispa­riţiunea naţiunii In câte­va genera­­ţiuni Grea sarcină apasă asupra oame­nilor de guvernământ, dar şi foarte mare răspundere, nerezolvirea unei asemenea probleme, de care depinde existenţa şi viitorul naţiunii. Dacă In Franţa, cu tot pericolul care o ameninţă, a­ au luat măsuri energice spre a paraliza dezastrul existenţii statului, acolo unde pro­blema e mai greu de rezolvit, la noi, insă măsurile sunt de ordin pa­liativ, iar instituţiile şi budgetele afectate acestora sunt insuficiente şi In cele mai dese cazuri derizorii Statul, spune Aristotel în cartea sa „Politica", are ca sfârşit normal să facă cel mai mare bine tuturor membrilor săi. Guvern bun este a­­cela, ori care i-ar fi forma, să ră­mână fidel acestei misiuni. Avem ferma convingere că un gu­vern democrat, eşit din masele a­­dânci şi mari ale naţiunii, cu rela­­ţiuni şi afirmaţii dovedite faţă de mulţime, cunoscător al nevoilor, sensibil la durerile şi suferinţele poporului, cum e partidul naţional­­ţărănesc, va soluţiona, între alte multe racile de care sufere poporul român, şi pe acestea pe care le sem­nalăm în rândurile de faţă IOAN BUCOVINEAN!) Adunarea decanilor şi a delegaţilor barourilor din ţară Braşov, SC. — Astăzi a avut loc la baroul avocaţilor din Cluj, adunarea decanilor şi delegaţi­lor barourilor din Ardeal, Buco­vina şi vechiul regat. A prezidat d. DEM. DOBRES­­CU, preşedintele Uniunii genera­le a avocaţilor din România. După deschiderea şedinţei, de că­tre d. Dem. Dobrescu a luat cu­vântul d. avocat Duciu, din Bu­cureşti, care a salutat pe congre­­sişti şi a făcut o aspră critică a administraţiei consiliului legis­lativ, care, spune d-sa, este com­pus numai din membri din ve­chiul regat D. avocat SUCIU, decanul ba­roului din Cluj, cere imediata le­giferare a proectului de unificare legislativă redactat de d. avocat Naumescu. P. I VALER , MOLDOVEANU, cere să nu se facă modificări ne­­studiate la legea avocaţilor, iar diploma de avocat sa fie echiva­lată cu acea de magistrat D­ sa se declară în mod catego­ric pentru reducerea stagiului a­­vocaţilor stagiari. D. avocat DOBIAS din Cons­tanţa cere înlocuirea notarilor publici cu un sindicat al actelor care ar putea aduce o raţională sindicalizare a corpului avocaţi­lor şi propune ca taxele care ac­tualmente se percep de notarii publici, să fie repartizate într-un mod egal şi eventual fixate de către barouri. D­ Dobias insista apoi cu o altă serie de argumente pentru des­fiinţarea notariatelor publice. Către sfârşitul şedinţei s-a luat în discuţie importanta chestiune a cărţilor fundu­re, care din cau­za timpului înaintat a trebuit să fie amânată pentru şedinţa de mâine dimineaţa. De la „Tineretul Ţărănist“ La 10 Ianuarie 1928, ea apare revista bilunară ,,Acţiunea Ţără­nistă", organul oficial al Tineretu­lui Ţărănist Român, sub conduce­rea unui comitet de redacţie com­pus din d-nii Eugen Mihăileanu, an- IV. N. Vasiliu, av. V. V. Stan­­ciu, dr. lingă şi av. I, I. Cârjean. trebuesc nici­odată să fi® călăuziţi de parola „Le parti, c­ert part­“, căci pot avea şi chiar au întotdeauna sur­prize neplăcute. Conducătorii partidelor populare sau democratice se recrutează dintre intelectualii de sorginte burgheză şi mai ales din mica­ burghezie, care face puntea de legătură dintre aris­tocraţia şi proletariat, înşişi frun­taşii partidelor socialiste în marea lor parte au ieşit din rândurile rur­­cei-burghezii şi aceasta mimai până când muncitorii, au reuşit graţie mijloacelor materiale ceva mai bune să-şi dea şefi din chiar rândurile lor. N'au întârziat însă să sufere şi multe decepţii, intru­cât oligarhia prin corupţii şi alte mijloace au reuşit să-i atragă de partea lor. Is­toria par­tidelor socialiste din Franţa şi Germania, ne stau drept mărtu­rie. Din toate clasele sociale, sin­gura mica­ burghezie are cele mai multe afinităţi de interese şi legă­turi cu marile masse. Câştigarea ei înseamnă, o redută luată de către partidul care urmăreşte puterea. Congresele anuale (generale) adu­când atâţia delegaţi din toate părţile (aici, ridică moralul partidului şi e un avertisment pentru adversar de-a îndulci opera de guvernare. Şi a­i­ni (Urmare din pag. l­a) o deţin. Nevoia imperioasă ce un partid are, ca să fie bine condus, dă loc cu timpul la crearea unui grup de funcţionari (necesari parti­dului) ce întronează un fel de auto­cratism, apăsător şi nesuferit, de iuuiţi. Faptul că conducătorii unui partid se abat uneori deja litera pro­gramului şi aceasta mai ales când ,e vorba de realizări practice, nu în­seamnă câtuşi de puţin o abdicare sau compromis, ci simple necesităţi indispensabile pentru conducerea­­partidului la Victorie. Atât, nimic Inai mult. Dar disciplina ce conti­nuă să persiste, denotă nu numai tăria acelui partid, dar şi simţul po­litic al realităţilor de care sunt pă­trunşi membrii săi Arta de a a conduce un partid e tot aşa de mare ca şi aceea a unui stat de aicea şi răspunderea şefilor e ma- J*­. Vocaţiunea oratorică a conducă­torilor are o influenţă covârşitoare asupra psichozei masselor Dacă partidul e bine organizat, «­ tensiunile sau demisiile nu pro­duc goluri sau crize în partid, şi a­­c­easta e un hieru mare. (Ultimele întâmplări petrecute deunăzi la par­tid­ul Naţional-Ţărănesc, ne-au do­vedit aceasta şi i-au evidenţiat, pe dânşii ca un adevărat, partid puter­at( ai anterior). gelij ugui partid nu a ceagta numai In ipotezaq că. Intra­ conducători există o unitate de ve­deri, dezacordul sau veleităţile per­sonale al® unor» duc partidul la o răscruce. Tendinţa partidelor de­­treapta de-a continua să existe, indiferent prin ce mijloace fie chiar oricât de arbitrare, determină unele grupări democrate la compromisuri, care sunt adevărate abdicări de la reven­dicările masselor. Alte partide de aceeaş nuanţa de stânga se văd silit® uneori să for­­ţeze mersul evenimentelor, luând re­voluţia drept mijloc, pentru schim­barea bruscă a ordinei sociale cu ajutorul violent al masselor dezas­­perate şi sătule de starea de fapt. Şi pentru ca izbânda să fie mai si­gură, ca un imperativ categoric, se cere organizarea continuă a m­asse­­lor şi contactul neîntrerupt cu ele. Lupta de clasă ese mai lantă în re­lief şi constitue acel stupefiant care întreţin masse­le mereu excitate. Ne­înţelegerea de către partidele demo­cratice sau socialiste, ci numai la lupte comună oligarhia poate fi ră­pusă Întârzie victoria decisivă a de­mocraţiei, premergătoare înfăptuirea socialismului raţional. Societatea ta mersul­­ ei evolutiv, păşeşte distinct spre ft&pro. Viitorul PASO ŞTIRI Cancelaria ministrului Cotei Re­gale comunică: M. S. Regina Maria şi A. S. R. Principesa-Mamă şi membrii înaltei Regenţe, vor asista Dumin­că 1 Ia­nuarie 1928, la serviciul divin ce se va oficia la Sf. Patriarhie. Restaurantul „Carpaţi" şi„Luzana“ Iorgu C. Steriu Cu ocazie Anului Nou urează numeroasei sale clientele Ani mulţi. Ministerul de finanţe a publicat un tablou cuprinzând articolele din tariful unitar al legii importului pe lux şi cifra afacerilor ale căror va­lori medii s-au modificat. Această decizie cu data de 29 De­cembrie a fost comunicată admi­nistratorilor financiari Împreună cu tabloul de mai sus, pentru a fi pusă în aplicare și introdusă în tariful unitar respectiv. Restaurant „Luzana“ Iorgu C. Steriu Str. 11 Iunie Nr. 41 dreptatea însemnări „Meşterul Manole“ la Teatrul Naţional Contrar­ tuturor svonurilor, Meş­terul Manole, noua piesă a d-lui Goga se va juca în stagiunea ac­tuală, în ciclul de reprezentaţii cu d-ra Marioara Ventura, ilustra so­cietară a Comediei Franceze. Piesa va intra în repetiţie zilele acestea sub direcția de scenă a d-lui P. Gusty. Cel mai mare şi elegant salon din Capitală, Bucătărie de pri­mul ordin, mâncări calde şi reci la ori­ şi ce ori, cu ocazia „Reve­lionului” şi Anului Nou, va ex­pune numeroasei sale clientele im grandios Bufet. Eri la orele 5 d- a- s-a serbat la dispensarul .,Regina Maria" din ca­lea 13 Septembrie, pomul de Cră­ciun organizat pentru muncitori şi meseriaşi de Casa centrală a asigu­rărilor sociale-Intre 21—29 Mai 1928 se va ţine, la Bucureşti şi Constanţa, al cinci­lea congres internaţional de talaso­terapie-Congresul va fi prezidat de d­­prof­ dr. A- Theohari şi va fi ţinut sub patronajul Reginei Maria-Vor participa reprezentanţii a 29 de state care fac parte din Asocia­ţia internaţională de talasoterapie-Ataşatul comercial al României pentru Grecia ne informează că la 15 Ianuarie 1928, ministerul de finanţe eton va ţine la Atena, lertat­e publică pentru o furnitură de 350.000 lăzi de petrol pentru monopolul statului. Cei interesaţi pot lua cunoştinţă de cond­ţiunile de livrare la serviciul de publicaţii şi informaţii din ministerul industriei şi comerţului d­in Bucu­reşti. Bine cunoscutul om politic danez, d. H. P. Ulrichsen, advocat la Curtea Superioară din Copenhaga și depu­tat, a publicat In ziarul ^Berl­ngtke Tidende•*, data 9 Decembrie 1927 (cel mai de seamă ziar din câte apar In Danemarca), un documentat şi obiec­tiv art­iol intitulat: ^Propaganda de revanşe şi State Naţionale, cu privire la chestia reformei agrare in Tran. Silvania, Cordianitatea sinceră şî convingă­toare cu care d. Ulrichsen, apără teza românească, precum şi trecutul său de statornic prieten al ţării noastre, în orice împrejurare, 11 Impun prin­tre streinii ce au tot dreptul la recu­noştinţa noastră deplină şi la aceiaşi măsură statornică Cursul tuturor şco­alelor primare şi secundare din ţară vor reîncepe Luni 9 Ianuarie- CĂRȚI ROMANEST Citi f­eandra roman de Livia Rebreana * SEARA 13-a de Vasile Savei * Pădurea Spânzuraților roman de Livia Rebreanu * VADUL HOȚILOR roman premiat de S. S. R., de Vasile Save! Universitatea populară U. E. R. Universitatea populară U. E. R. din str. Mircea-Vodă 20 îşi redes­chide cursurile Luni 2 Ianuarie­­Ţinând seama de faptul că In săptămâna aceasta mai sunt săr­bători şi în unele zile magazinele se închid mai târziu, in cursul a­­cestei săptămâni se va ţine numai cursurile practice şi anume : Luni dela 8 jum. la 9 jum. seara franceza. Marţi dela 8 jum­. la 9 jum. ste­nografia. Miercuri dela 8 jum. la 9 jum. franceza, dela 9 jum. la 10 jum. engleza. Joi dela 9 la iO seara stenogra­fia­ înscrieri. — La aceste cursuri practice se mai primesc înscrieri în cursul acestei săptămâni. Informatiuni In fiecare seară la cancelaria școlii Iacob şi Caroli­na Lobei din str. Mircea­ Vodă 20 CARŢÎREVISTE A apărut, Ediţia II-e populară a volumului de versuri Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi Preţul unui exemplar : 40 lei De vânzare la librăriile princi­pale şi la tipografia Cartea Radi­cală, Bulevardul Elisabeta No. 5 (Palatul Eforiei) Bucureşti Cererile din provincie îi se dă curg contra preţului primit prin mandat poştal la tipografie. Comen­zile de la 19 exemplare în sus se bu­cură de rabatul de 25 la sută, din care el ecade costul expediţiei. Spectacolele zilei Teatre SAMBATA 31 DECEMBRIE 1927 OPERA ROMANA: Păpuşile (ma­tineu), Omul­ de zăpadă (seara) TEATRUL REGINA MARIA: Tea­tru la castel. TEATRUL MIC: Maestrul Bolbec. TEATRUL NOSTRU: Microbii Bu­cureștilor. TEATRUL CENTRAL: Lăptarul Toi­le . TEATRUL ALHAMBRA: Lampa­­giul de seară. TEATRUL CAROL CEL MARE: Din toată inima. DUMINICA 1 IANUARIE IMS OPERA ROMANA: La manevre şi Zâna păpuşilor (matineu), Bărbierul din Sevilla (seara). TEATRUL NAŢIONAL: Omul cu mârţoaga (matineu), învierea (sea­ra). TEATRUL REGINA MARIA: Tea­trul în castel. TEATRUL MIC: Altul la rând (matineu), Fracul (seara). TEATRUL MOSTRU* Microbii Bu­cureștilor. TEATRUL CENTRAL: lekor (ma­tineu), Lăptarul Toi­le (seara) TEATRUL ALHAMBRA: Lampa­­giul de seară. TEATRUL CAROL CEL MARE: Din toată inima, TEATRUL NATIONAL Ordinea Spectacolelor Luni 2 Ianuarie „Omul de zăpadă Marţi 3 Ian. „Omul cu mârţoaga”* M­iercuri 4 Ian. „Prometeu”. Joi 5 Ian, Belache. Vineri 6 Ianuarie (Matineu) „In­vierea”. Vineri 6 Ian. (seara) „Omul de zăpadă“ Sâmbătă 7 Ian. (Matineu) „Păpu­­şele”. Sâmbătă 7 Ian. (seara) „Omul cu mârţoaga“. I­­­uni­ni­că 8 Ian. (Matineu) „Cop­pelia”. Duminică 8 Ian. (seara) „Prome­­teu*­ Luni 9 Ton'. ..Omul cu mârţoaga1 larii 10 Ian. „Omul de zăpadă”. Miercuri U Tar?. (Premiera) ..Lu­miniţa”. Cinematografe CINEMA FRASCATI. — Le chas­seur de chez Maxim's. CINEMA LIPSCANI — Nunta spânzuratului cu John Gilbert şi Eleanor Yoardman. CINEMA LUX — Pot fi Pata­­chon pescari veseli. CINEMA CAPITOL. — In seni­ciul gloriei și­ o comedie ca Harold Lloyd. O­NEM­A SELECT. — Liliom (oa­meni de bâlci) ca John Gilbert și o comedie. CINEMA ODEON. — învierea cu Rod La Rocqu­e şi Dolores Drt Rio CINEMA BULEVARD PALACE.­­ Trăiască spartul cu Harold Lloyd. CINEMA ROMA — Al şaptelea bandit cu Hary Karey şi trupa San­di-N­uşi-Bejan CINEMA ATENEUL GOLESC!'. Lucreţia Borgia cu Conrad Veidt CINEMA VOLTA BUZEŞTI. — Ri­naldo Rinaldini şi clovnul Marcu ie­seu CINEM­A AMERICAN. — Mr. Wu Lon Chaney și Ilyn­cee Add­mie. Schlusselburg ! Puţin ştiu şi mai puţini pot să-şi închipuiască, ceia ce este în Rusia roşie, Schlusselburgul. Nici povestirile extraordinare ale lui Edgar Poe cu privire la oro­rile inchiziţiei, nici cutremurătoa­rele pagini ale marelui istorio­graf Lenôtre cu privire la cruzi­mile revoluţiei franceze, nim­ic din câte s’au povestit sau scris vre-o dată cu privire la actele omului­­aiară, nu se pot apropia, nici pe departe măcar, de cele câte se pe­trec de nouă ani de zile, în Schlus­selburgul stăpânirei sovietice. Schlusselburgul este locul de is­păşire, rezervat de Ceka sovietică acelora ce luptă contra comunis­mului rus, este mormântul rezer­vat celor pedepsiţi să nu fie omo­râţi, ci să moară prin chinuri su­­pra-omeneşti, este un infern ade­vărat aşezat pe pământ prin cal­culele şi imaginaţia tiranului ro­şu, decedatul Dzerjinschi. Aproape de îmbucătura Nevei, pe o insulă, se ridică zidurile Schlusselburgului, cam de 15 me­tri înălţime prevăzute cu 5 tur­nuri mai înalte ce se văd de la mare distanţă. începând din Octombrie şi până pe la finele lui Aprilie, vânturile de la nord acoperă zidurile cu un fel de ghniaţă, prin aruncătura a­­pelor din jurul insulei, ghiaţi care uneori ajunge grosimea de o jumătate de metru şi mai mult. Este ca o nouă tencuială de ghiaţ A ce se aşterne pe blocurile de piatră ale zidurilor. Schlusselburgul datează demult, dinainte de 1700 şi are istoria lui destul de tristă. Zidurile lui au văzut în adevăr martirul şi moar­tea tragică a ţarului Ivan al Vl-lea Antonovici pe care sora bunicei sale, Ana Ivanovna, fiica lui Pe­tru cel Mare, l-a detronat şi l-a închis aci să-şi treacă restul zi­lelor. Ţarul Ivan al Vl-lea a stat în­chis în Schlusselburg 26 de ani. După 26 ani, un credincios al său, cu numele de Mirovicî, de origină sârbă, a încercat să scape pe au­gustul captiv. Rezultatul a fost că încercarea a dus la masacrarea şi a lui Mirovici şi a lui Ivan al Vi­lea, cari au fost apoi aruncaţi In mare. Dar nu istoria Schlusselburgu­­luî ne interesează, ci ceia ce a de­venit azi această fortăreaţă. Acolo este locul unde se expe­rimentează în Rusia, moartea oa­menilor prin ajutorul celor mai îngrozitoare chinuri. închisoarea este prevăzută cu trei feluri de celule, după regimu­rile ce se dau condamnaţilor la moarte prin chinuri. După gradul de gravitate al gre­­şelei comise faţă de soviete şi după atitudinea, lor, condamnaţii sunt supuşi la regimul, normal, de ri­goare şi special. Pentru a-şi imagina cineva ce este traiul sub aceste trei regimuri e destul să se spună că deasupra uşei de intrare a Inchisoarei, Celia a pus o tablă pe care stă scris. Ca să poţi trăi dincolo de această poartă, trebue să fi murit de două ori“. Sentinela de la use întreabă pe oricine : Stai !­sto idiet ? care în­seamnă : Stai, cine e î şi după ce dai parola treci pragul. In curtea închisoare, sunt nu­mai preveniţii cari înconjuraţi de paznici cu cnuturi în mână sunt puşi la fugă în cadenţă şi loviţi ori de câte ori pierd cadenţa. Sea­ra, mulţi din aceştia zac lungiţi prin curte, frânţi de oboseală şi de bătaie. Din curte se intră in fortăreaţa propriu zisă. Aceasta are 6 etaje în pământ. Câte două etaje rezer­vate pentru fiecare regim. Cei din fund, din cele două ultime etaje, sunt cei supuşi regimului special. In ultimele trei etaje, se infil­trează spa printre zidurile de pia­tră, aşa încât, in afară de lumină, pe­ care nu o au, deţinuţii sunt veşnic înconjuraţi de ziduri urne­de pe cari cele mai adeseori curge apa. In fiecare etaj se află o deschi­zătură sistematic construită de aşa manieră, încât oricine scăpă prin ea, ajunge în apa mărci. Condamnaţii cari sunt aflaţi morţi în celulele lor sunt arun­caţi pe acolo, aşa încât orice ser­viciu de înmormântare este inexis­tent la Schlusselburg. Celulele din ultimul etaj­ nu au uşi. Deţinuţii sunt coborâţi în cu ajutorul unei scări mobile cari străbate în celule printr’o deschi­zătură a­ tavanului. Odată cobo­râţi în celule, scara dispare şi de­ţinuţii rămân fără aici­ o posibili­tate de evadare. Inutil să mai spunem în ce con­stă mâncarea in acest iad pămân­tesc. Mintea omenească se opreşte în loc şi puterea de redare a mizeriei devine inexistenta-Ca încheiere se poate spune nu­mai că până la finele lui 1926, au pierit in închisoarea de la Schlus­selburg: SSO de preoţi, 14 arhie­rei 7200 doctori 180.660 soldaţi, 33.080 ofiţeri, 5400 profesori, 11.000 jandarmi, 9000 poliţişti, 11630 funcţionari, 226.413 intelectuali de toate gradele, 143.000 Teatul modern Cadrul de desvoltare al teatrului modern trebue delimitat prin preciza­rea obârşi­lor şi elementelor sale structurale. In conferinţa ţinută de d. Ion Marin Sadoveanu despre câte­va aspecte caracteristice ale teatru­­lui modern, am dobândit in primul joc o clară lămurire a termenilor : teatru, dramă, ooete. Înscenare, — pentru ca, stăruind cu deosebire asu­pra înscenării dramatice, conferen­ţiarul să treacă la revistă Întreaga evoluţie a teatrului, începând cu cel grecesc, trecând prin misterele evu­­lui mediu şi până la drama modernă. Naturalismul dramatic a căzut la cele mai grosolane exagerări, căutând să fie mai mult fotografie decât in­terpretare artistică. Teatrul lui Stani­slawsky a ridicat însă verismul la un adevărat cult. Punereea în scenă a unei piese dura doi ani. Toate amănuntele erau stu­diate cu deosebită atenţie. Actorii ju­cau fără să ţ­in seamă că publicul era de faţă. Al patrulea părete, care nu toate teatrele este un zid mobil — cortina — In teatrul lui Stanislavvsky continua să existe. Actorii jucau cu spatele la public. Conferenţiarul vorbeşte apos de spre teatrul lui Wallangow. Odată cu întronarea regimului so­vietic, teatrul rat« profund schimbat îteyert­cid «ste îmbrăţişat de guver­nul sovietic şi ridicat la rangul de mare artist al poporului. Stanislaw,­sky a transpus viaţa pe scenă, Meyer­hold a redus teatrul la pictură. El punea preţ pe o armonie special. Scena fu redusă la un tablou, iar ac­torul era o simplă pată de coloare. Tar­row a încercat o reacţiune, o teatralizare a teatrului cerând să sft­­redea teatrului spaţiul, iar actorul si intre pe primul plan al interesului scenic. In epoca naturalistă toată concen­trarea era asupra sufletescurii, aci totul s pus asupra trupului cu foat® arabescurile sale scenice. Teatrul oficial al sovietelor a doi la absurdităţi ca acelea pe care le-au descria prinţul Karl de Rohan, direc­­torul lui ,,Europäische Revue“ şi alt­ristal vices: Philip Möller. In Franţa, după exemplul lui Taw­­row, Copeau & încercat *ă realiste** un teatru pur, cu al său „Vieux Cs» lorobier'* din nefericire curând ku» combat. O reacțitme aste necesari ta teatru*, pentru ca să se redea literaturi drep»­­tarii« fi poetului rolul importau* ett î se cuvine. —­ Invazia cărţii rele Sunt câţiva ani de când litera­tura românească se strădueşte să scape de plaga literaturii menită să zgândăre instinctele inferioare. Cu surprindere am constatat Insă că răul s’a întins. Războiul a scos la suprafaţă o mulţime de ,,mese­riaşi ai scrisului“ care cu râvnă — larg răsplătită de ministerul Arte­lor — strică maldăre de hârtie, în­fundând, până la saturaţie, biblio­tecile creiate pentru propaganda culturală. Rezultatul e lesne de ghicit: cartea bună­ nu mai găseşte oc,i­­ar cetitorul fuge îngrozit de dulapul in fesa­ cu ca­to­d­openie neroziei Când, in întâia bibliotecă, am descoperit rodul atâtor scriitori rataţi, am crezut ci am in faţă un caz izolat, ţi m’am bucurat că exi­stă oameni milogi chiar printre funcţionarii statului. La a doua bibliotecă am fost nemulţumit; la a treia mi-am zis că şoarecii, cu dinţii lor temuţi şi indiferenţi, au sa dreagă greşala ministerului Ar­telor care, in loc să pună pe foc proza cumpărată, a făcut-o dar bi­bliotecitor. M’am înşelat insă, rozătoarele au mai mult spirit cri­tic decât un director de propagan­dă culturală şi trec pe lângă car­tea rea fără s'o atingă măcar, abă­­tându­-se, in schimb, direct, asu­pra cărţilor bune, naufragiate în oceanul de maculatură. Dar, mai târmit, văzând că vo­lumele proaste «luni mii şi mii, m’am revoltat, de indiferenţa — ca să nu fie: bătaia de joc —■ cu care-i privită cultura. Domnii di­rectori cred că propaganda cultu­rală însemnează a împăna oraşele cu un dulap şi atâtea zeci de kilo­grame de tipărituri ? Cred că gus­tul cetitului se capătă din contac­tul cu volum­ul unui scriitor de duzină? Nu, domnilor- Propagan­da culturală nu-i un dulap plin, de broşuri, şi o răspândire largă e cărţii bune. Trebue ca suf­tidul poporului nostru să-i daţi putinţa să se înţeleagă, şi cheia de boltă e cartea scrisă de cei ce şi-au dat seama că opera literară, ca once creaţie artistică, e un fragment din Dumnezeire. Propaganda culturală cere entu­­siasm, spirit de jertfă, pricepere şi mult idealism din partea celor desemnaţi să conducă marea bă­tălie angajată intre cultură şi a­­nalfabetism. Trebuesc făcute stu­­dii asupra gradului de penetraţie al culturii în cutare colţ de ţări, şi să se dea cărţi in raport cu ne­cesităţile desvoltarii intelectuale « fiecărui cartier sau târg. Verb­im nu folosește unui sătean tare a ta­tai fi alfabetul.p ,,poeziile." d-lui Talaz nu de­p­fedtă pe cetitorul care a visat pe marginea podiților b­d Eminescu- Și, fie că se fac stu­dii sau nu, blocurile masive de granit, pe care trebue înălţat edi­ficiul culturii­­noastre naţionale„ sunt operele reprezentative ale ce­lor doi titani ai neamului româ­nesc : Eminescu şi Creangă. A pro­ceda altfel însemnează a începe construcţia unei case de la tavan. Presupunem insă că la direcţiu­nea ■propagandei sunt oameni com­petenţi, că dovezile de până acum nu sunt în raport direct cu price­perea d-lor. Credem că sunt oa­meni miloşi şi asaltaţi de rataţii­­şi epavele scrisului, cărora din u­­manUari, le-au luat volumele ca să-i împiedice să moară de foame, sau ca să scape de ’prezenţa lor je­nantă. Suntem de acord- Să se facă­ binefaceri ■multe, dar nu mai bă­neşte. Am mai vrea ca literatura achiziţionată după astfel de crite­rii să fie distrusă complect, fiindcă prezenţa atâtor ineptă în bibliote­cile oficiale e dezastruoasă. Ele a­­lungă şi cetitorul, pe care voim să-l câştigăm, şi literatura bum-CONSTANTIN PEL­MUŞ Ştiri artistice şi culturale Memoriile Int Marghiloman pot fi mult mai bine înţelese cetind lis­ta celor două mii de persoane des­pre care vorbeşte Marghiloman, mai mult rău de­cât bine, listă pe care a publicat-o revista „Cărvunarii" in ultimul număr. Numai văzând că acest om a cu­noscut şi cântărit toate categoriile sociale din lumea. Întreagă, ştim să dăm cea mai largă valoare informa­ţiei sale, bine­înţeles, când este vorba de politică şi nu de clevetiri . S-a constituit în Bucureşti, sub preşedinţia de onoare a domnului profesor universitar C. Răădulescu- Metin, grupul studenţesc ,,Emines­cu" cu scopul de a organiza excursii tru trimiterea studenţilor meritaşi te. Luni 2 Ianuarie. In celelalte roluri studii superioare în centrele universi­tare streine ,teatru Duminică, In matineu, Ope­ra, a afişat un minunat spectacol de anul nou pentru tineret, La manevre, amuzantul balet de Armsgemer, cu d-neîe Kaminska, M. Apostoleu­l, d-nto Romanewsky, Morawsky, Ko­ziinsky, etc. şî Zâna păparilor, popu­­larul baiet de Bayer. Seara se cântă Bărbierul din Se­villa cu d-nele Nina Botity şi Micioa­­ra şi d-nu­i Gh. Folescu to Don Ba­silic, D. Bariliu* A apărut primul număr this „Poşta Informativă“ revistă bilu­nară pentru funcţonarii P. T. T., condusă de d. Ing. I. Pi túlesett■ fost director general al Poştelor. Acest număr pe lângă partea informativă, publică articole sem­nate de: S. S. Patriarhul Miron„ şi d-nii C. Dimitriu ministrul co­municaţiilor, Ing. I. Pitules­cu, M Georgescu, d-ra Veturia Mile­­va Morcodei, d. Dem. Cronica m, Domnul D. Marinari­u, directo­rul general P. T. T., se ocupă in­­tcr’un interview de reorganizare*., instituţiei Poştelor, Noile încadrări şi avansări la corpul P T. T., sonst anunţate pe revistă. Numeroase ebşee şi fotografe înfrumuseţează publicaţia. In articolul „Programul Nos­­tru" semnat da d. Ing. Pituk-sds. este expus scopul revistei, „Poşta Informativă" este o pu­blicaţie sănătoasă şi care îşi are rolul bine fixat In viaţa noastră publică. Ii urmă viaţă lungă şi îs­­bândă deplină. Cei care doresc să aibă numere din „Poşta Informativă“ să se a­­dreseze Administraţiei revistei str. Poştei No 2 telefon 343 00 sara. .j-Ior Diriginti ai QfMilor Pastel®*

Next