Dreptatea, martie 1928 (Anul 2, nr. 113-139)
1928-03-01 / nr. 113
A^UL 11 No. 113 3 Lei Ca an \ tani tuni N TARA ABONAMENTE: . 1000 . 500 . 250 Iot 1 Martie 1928 4 p||Q|||( DUBLU in STRAINATATt1 iJ»A[«r«i «HH îi SAIEfi Un an , 750 REDACTIA Sl ADMINISTRATIA: BUCURESTI. — Calea Victor 78, Etaj. regență, TELEFON : No. 38/90 până sus e Instrumentul parti » . , j . t - ■-> ’Â^ijţâs**‘ Hjj|r' > oului liberal e adversarul nostru şi vom lupta împotriva lui. Din «HmowuI Ult len MlhVadio la CemSuţi. ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Addle Zferu’ut. şi la toate agenţiile de publicitate din tara 3 LEI Intelectualii şi partidele In rindurile partidului naţional-tarănesc intră din ce în ce mai mulţi intelectuali. Aceştia, — cunoscuţi prin activitatea lor publicistică sau didactică, — se manifestă politiceşte în întrunirile convocate de d. luliu Maniu în toate unghiurile ţării. La Cernăuţi a avut loc o puternică manifestare a intelectualilor : atît în cele trei săli de întrunire, cât şi la banchet,ca intelectuali, intraţi de curînd sau mai demult în partidul naţional-ţărănesc, au adus în frământarea politică un adaos de idealism. Dar In acelaş timp, cînd un grup de intelectuali se manifestau, la Cernăuţi, doi conferenţiari, din acelaş partid, vorbeau în Bucureşti, de la cele mai importante catedre. Întregul partid este pătruns de însemnătatea cărturarilor, îi atrage prin doctrina şi ideologia lui. Se dă posibilitatea de manifestare, punând alături pe cugetători cu oamenii de acţiune în luminarea şi deschiderea drumurilor nouă — spre care năzuesc, cu impetuozitate, massele populare. Intelectualii, îndeobşte, stau în afară de luptele politice — aplecaţi pe cărţi în biblioteci sau, printre aparate, în laboratorii. Tot rostul vieţii lor şi-l leagă de-o idee. Bibliotecile şi laboratoarele nu mai pot rămânea astăzi izolate. Au năvălit utele mizeria. Cărţile lipsesc. Aparate şi materiale Bus. Cărturarii sau transformat în adevăraţi mucenici. . . Dar nu-i măcar o atmosferă morală, care să le umfle plămâ- Inii cu viaţă şi cu curaj. E un aer închis de puşcărie, ţi se su-focă. Nu văd în juru-ie decît nedreptaţi, brutalitate, samavolnicie şi bun plac. Oamenii de elită ai neamului nostru, ca nişte sensibile aparate de înregistrat şi de măsurat durerea socială, au ajuns la maximum de tensiune sufletească. Şi bresla lor, de oameni ai muncii, îi îndeamnă să se aşeze lângă acei care muncesc. Munca culturală, înfrăţită cu munca braţelor , iată caracteristica noii mişcări. Dar intelectualii au eşit din rezervă şi se alătură de partidul naţional-ţărănesc, fiindcă ei îşi dau seamă, bazaţi pe exemplele sociologiei şi ale istoriei, că ţara noastră se găseşte pe marginea prăpastiei. Şi numai partidul naţional-ţărănesc poate să oprească prăbuşirea. Intelectualii vor să contribue la opera de salvare naţională. * In trecutul României, intelectualii şi-au mai pus odată problema participării la activitatea politică a statului. Au părăsit mişcarea socialistă şi au intrat în partidul liberal, cu gândul de a-i imprima o deviare spre stânga. Încercarea na reuşit. Intelectualii au rămas izolaţi şi au fost siliţi să se elimineze — neputând determina evoluţia partidului liberal spre democratism, încercarea de odinioară nu se mai poate face. Experienţa trecutului este destul de elocventă şi, în al doilea rînd, acum nu-i nici timp. Dictatura liberalilor trebue dărîmată repede, printr’un atac în toată regula — nu prin manevre ocolitoare şi de lungă durata... Astfel dezastrul se va desăvîrşi. Intelectualii care au plecat din partidul liberal, ca şi acei care-l ocolesc dela distanţă, nu se simt bine — nu numai în atmosfera de comptuar, dar nici în preajma ei... Partidul bancar al d-lui Vintilă Brătianu face mai mult impresia unei conspiraţii de spoliare a ţarii , în profitul bandei. Pentru această operaţie liberalii nu au nevoe de intelectuali... îi acceptă, dar ca decor. Dar nici intelectualii nu vor să lepede din mână coupe-papier-11! pentru stilet. Intelectualii n'au ce căuta nici în partidul averescan, în care mulţumită relaţiilor personale — s‘au rătăcit cîţiva... grăbiţi însă să evadeze. Subt comanda d-lui general Averescu s-au strîns profitori din toate părţile. Numai partidul naţional-ţărănsec, prin programul, prin doctrina şi ideologia lui — ca şi prin năzuinţele de libertate şi dreptate socială ale masselor care pun în mişcare steagurile ridicate de cărturari —— numai acest partid se potriveşte cu aspiraţiile intelectualilor. De aceia intelectualii și sunt alături de noi, 3 luni . . 6 luni . . Legea cadrelor armatei In oștirile bine întocmite sunt trei legi fundamentale: Legea de organizare, legea recrutării și legea cadrelor, cari constituie statutul militar al oricărei armate, adică delidetul pe care se sprijină toate celelalte legi, fie de conducere, fie de organizare propriu zisă, sau de natură administrativă. Aceste trei legi formează un tot inseparabil, in sensul ci nu te poate adopta, spre ex. o nouă lege de organizare sau chiar sa i se aducă modificări, fără ca in acelat timp să nu fie pusă în concordanță cu celelalte două legi statuare, adică cu acea a recrutărei ţi a cadrelor. Cine a urmărit mai îndeaproape desbaterile din parlamentul francez in ultimii 4 ani a putut să constate, că prin „reorganizarea armatei“ sau „reforma militară" nu s’a înţeles altceva decât legea de organizare, legea recrutărei ţi legea cadrelor, cari au fost prezentate în acelaș timp, spre a fi desbătute de Corpurile legiuitoare. Procedarea aceasta s’a urmat în mod invariabil de numeroasele guverne care sau schimbat in ultimii timpi, în această ţară. La noi este de observat, că pe când în anul 1924 s’a votat de Parlament o nouă lege de organizare a armatei, legea de recrutare a rămas tot cea din 1913 fără a i se aduce vre-o modificare, iar o lege a cadrelor nu am avut niciodată în oștirea noastră. Care să de cauza acestei mari lacune, și ce urmări a avut asupra organismului nostru militar? Iată cele două chestiuni ce ne propunem e le analiza. Lipsa unei legi a cadrelor se datoreşte intre multe altele, mai cu seamă unei concepţiuni de ordin politicomilitar cu totul greşită. Intradevăr, conducătorii noştri militeri, înaintea marelui război, căutau sa se inspire cât mai mult de la cele ce se petreceau in armata germană. Cum în această armată nu a existat niciodată o lege a cadrelor, sa crezut nimerit să se procedeze şi la noi in acelaş mod, susţinându-se că o asemenea lege nr fi o încălcare a prerogativelor comandamentului arma- ■ -o»<ar.----------- tei, ţi o imixiune preţ mare a Corpu- iilor Legiuitoare in cstiunile militare. Nu se ţine însă seama că sistemul politic de guvernt în Germania, era cu totul diferit de cel din România. Constituţia acestui imperiu prevedea funcţionarea un timp de pace a unui comandament de căpetenie îndependent de ministerie de război. In acelat timp tot după prevederile acestei constituţii, bugetl armatei se vota de Parlament odată pentru 5 ani. In asemenea condițuni, desigur că o lege a cadrelor nu era deloc necesară, deoarece existența unui comandament de căpetenie la timp de pace asigura continuitatea în conducere, iar faptul că bugetul armatei se vota odată la 5 ani asigura labilitatea efectivelor pentru un timp destul de îndelungat. La noi din contra,t sistemul politic şi constituţional, nu este permisă existenţa în timp de face a unui comandament de căpetenie, care de fapt se exercită de ministerul de războiu, iar bugetul armatei se votează de Parlament anual, ca şi pentru toate celelalte instituţiuni publice. Aceasta înseamnă că la noi nu există nici continuitate in conducere, nici stabilitate în efecve, căci fiecare ministru de războiu 'conduce armata după bunul său plac. Şi întocmeşte bugetul aşa cum crede de cuviinţă, neavând nici o normă generală după care să se orienteze, sau un stăvilar care l'ar putea înfrâna. iflai este de observat că armata franceză, care căuta înaintea marelui războiu să adopte tot ce era bun de 1% Germania in această privinţă nu i-a urmat, astfel ci această armată a avut întotdeuna ţi ave ţi astăzi o lege a cadrelor. Conducătorii armatei franceze ţi-au dat desigur seama, ci sistemul lor politic ţi constituţional — acelaş ca şi la noi — nu le permitea să aibă în timp de pace un comandament de căpetenie independent de ministrul de războiu, iar bugetul armatei trebuia să se voteze, de parlame -tn fiecare an. In asemenea condiţiuni, spre a se obţine continuitatea în conducere şi stabilitatea in efective, într’o țara unde guvernele se schimbă atât de des, nu s’a găsit alt mijloc decât întocmind o lege a cadrelor. Prin această măsură miniștrii de război, cari — cari la noi — exercită de fapt comandamentul de căpetenie al armatei, vrând nevrând, trebuind si respecte legea cadrelor, nu puteau aduce de pe o zi pe alta modificări in ceea ce priveşte compunerea unităţilor armatei. In acelaş timp, bugetul armatei deşi se votează anual, este subordonat legei cadrelor, nepidându-se introduce variaţii care ar fi contrarii acestei legi. lată cum, prin o asemenea lege, armata franceză a reuşit să-şi asigure şi continuitatea în conducere şi stabilitatea in efective, astfel că schimbările de guverne atât de numeroase în Franţa, nu au în realitate nici o influenţă asupra bunului mers al oştilă. Este surprinzător, că şefii armatei noastre, din care o bună parte îşi făcuse educaţia militară în Franţa, nu au sesizat acest lucru, lăsând oştirea cu o aşa lacună în organismul său. Dar, dacă înaintea marelui războiuera cel puţin o justificare — tendinţa de a imita cât mai mult armata germană — astăzi şi acest motiv a dispărut; căci dela încheierea păcei, modelul pentru conducătorii noştri militari este necontestat armata franceză. Explicaţia pentru noi nu o putem găsi decât, în faptul că unii miniştri de războiu, deşi conştienţi de importanţa unei asemenea legi, totuşi anume nu au vroit s’o introducă, căci ar fi pus o stavilă atotputernică lor şi actelor abuzive ce voiau să le săvârşească. Iar alţii lipsiţi de competenţa, prea mult absorbiţi de chestiunile mărunte, şi neavând nici pregătirea necesară spre a medita la acele probleme mari de organizare, ce ar fi trebuit să formeze în realitate obiectul principalei lor preocupări, au lăsat armata fără o asemenea lege. In numărul viitor vom arăta urmările ce au decurs pentru oștirea noastră, din lipsa unei legi a cadrelor. Un interview al d-lui Vaida-Voevod Intr’un interview acordat ziarului „Patria“ din Cluj, d- Vaida Voevod a cărui călătorie prin Ardeal a însemnat un adevărat triumf, a declarat următoarele ca răspuns la întrebarea: — Ce spuneţi despre anumite colportagii a căror sursă se pretinde ei din anturajul Regenţei şi după cum Regenţa este hotărâtă să nu demită guvernul liberal fiindcă aştrii nu da dovadă de slăbiciune lăsându-se impresionată de campania de răsturnare partidului naţional ţărănesc? — Cred câ sum fantezii toate aceste ştiri colportate. Regele Carol obişnuia el să dea un semn opoziţiei spre a se demonstra prin întraturi şi manifestata de stradă că a sosit momentul înlăturării unui guvern- Prestigiul acelui mare domnitor a fost la sfârşitul vieţii sale imens, aproape nelimitat pentru că a cedat demonstraţiilor opoziţiei ? Pentru că ar fi dovedit slăbiciune chemând opoziţia la putere? Dimpotrivă, prestigiul regelui Carol a crescut an de an, tocmai pentru că a priceput să observe formele constituţionale, înlăturarea unui guvern nepopular şi înlocuirea lui printrun guvern dorit de ţară, este menirea principală a celuilalt factor constituţional, al Regentei, care există din graţia lui Dumnezeu exprimată prin voinţa poporului- Carol I, nu s’a dedat la acte absolutiste. E uşor de înţeles că Regenta nu poate să se lase condusă de consideraţii de partid, ci că înţelepciunea de bărbaţi de stat ai Regenţilor, va trebui să facă toate eforturile spre a se crea acestei instituţii atât de neobişnuite şi de Răget ancorate în conştiinţa poporului nostru, o tradiţie care să convingă in îndreptăţirea ei de existenţă corespunde unor reale necesităţi, că ci,c în adevăr exteriorizarea instituţională a principiilor de legalitate, ■ prate şi constitutionalism-In caz contrar nimeni în această Ură nu ar putea pricepe care ar n fie rostul Regenţii. Şi să nu uităm că evenimentele postbelice se precipită de multe ori în sens invers de cum le-a putut prevede chiar şi cea mai experimentată judecată politică. Regele e copil. Majoritatea Regenţii e formată din oameni bătrâni. Evoluţia viitorului ţării şi a stărilor pe care le va găsi Regele pe când va deveni major, depinde în cea mai mare măsură de înţelepciunea politică şi de energia emancipată de sub orice considerata individuale şi lăturalnice ale Regenţilor, in împrejurările date, fiecare zi pierdută îşi poate avea urmările tatate, fie momentan, fie după ani de zile" Despre massele populare d-sa a spus: In tot cazul însă cred că nu se pot continua în zilele noastre intrigile de buducar nici camaraderiile întemeiate pe amintiri. Massele popularii nu mai sunt o cantitate neglijabilă ci dimpotrivă din zi in zi devin un factor tot mai determinant asupra hotărârilor tuturor acelora cari se gândesc la soarta acestei ţări- Partidul naţional-ţărănesc e o avalanşe- Avalanşele nu pot fi oprite în cale nici de garduri, nici de tufe- Partidul naţional-ţărănesc aşteaptă executarea testamentului Regelui Ferdinand: alegeri libere !“. t de GENERAL ALEVRAToboșarul fiscal Asta-i singura muzică care-i place șefului meu, d. Vitilă Brătianu. Adevăratul scop -------------------------------------— Lese» pentru clasificarea cerealelor ascunde o nouă tentativă de acaparare a averii statului şi de aservire a plugarilor Din discuţiunile urmate la presa, în asociaţiile de profesionişti, şi specialişti ai agriculturei, şi în Camera deputaţilor neşti un adevăr evident şi anume : îmbunătăţirea calităţii cerealelor româneşti nu se poate obţine decît prin ameliorarea producţiunei. Numai după ce agricultorul va putea face o cultura sistematică, şi va avea la dispoziţie seminţe alese, unelte bune şi credit eftin, numai atunci se va putea pune în aplicare sistemul standardizării prin clasificarea obligatorie a cerealelor. Chiar Ministrul Agriculturei, în declaraţiile făcute ziarului, „Viitorul“ a recunoscut ca îmbunătăţirea producţiei agricole româneşti nu o poate face prin legi şi regulamente, ei prin credit eftin, piaţă asigurată, etc. Atunci, care e rostul actualei legi a clasificării ? Dece când toată lumea cunoscătoare e unanima în a afirma că înainte de clasificare trebueşte asigurată îmbunătăţirea culturei, dece, în loc de a se realiza programul denumit „ofensiva propucţiunei“, în ordinea lui naturală, se începe cu sfârşitul, cu clasificarea obligatorie ? Răspunsul e uşor de dat, pentru cei ce citesc legea şi cunosc metodele politicei liberale. Şi toţi cei ce au urmărit istoria politică românească, au văzut că niciodată liberalii nu au realizat vreo reformă, bună sau rea, fără ca ei să fi profitat direct, materialicește, din această reformă. Acelaș lucru se petrece cu legea clasificării. Scopul real al acestei legi , recunoscută în unanimitate ca prematură, este de a se creia societatea de înmagazinare, clasificare şi vînzare în comision a întregei producţii agricole româneşti. In aceasta societate statul va aduce ca aport imensa sa avere reprezentată prin docurile de la Galaţi, Brăila şi celelalte forturi dunărene, silozurile de a Constanţa, magaziile şi liniile de încărcare din toate gările de cale ferată. Alături de acest aparat, real şi valoros, câteva bănci din instituţii liberale, vor aduce câteva milioane de lei, şi acelea date tot de Banca Naţională. In schimb, Consiliul de Administraţie, direcţiunea şi toate funcţiunile importante şi bine plătite vor fi ocupate de partizanii liberali, cari nu au încăput până acum în celelalte afaceri liberale. Indiferent dacă vor fi sau nu beneficii, şi faţă de taxele mari ce se prevăd, vor fi, toată această armată nouă de salariaţi va avea veniturile ei asigurate. Odată averea statului acaparată, ce alte societăţi se vor mai putea ivi ? Ce altă concurenţă s‘ar putea naşte? Nici una, pentru ca nici una nu avea posibilitatea de a clădi doluri, silozuri, magazii, cînd punctele bune se vor găsi ocupate de societatea liberală. Dar, acapararea aceasta a averii statului, monopolizarea magaziilor, docurilor, liniilor de C. F. R. etc., va avea o consecinţă şi mai gravă. Toţi agricultorii cari vor vrea să încarce în gări sau în şlepuri, să trimeată marfa lor în porturi, toţi acei ce vor vrea un fireţ just pientru munca lor, vor siliţi sa treacă pe sub furcile puse de societatea liberală. Utlizarea serviciilor acesteia, va fi dată, evident cu preferireaametdiilor politici ai Consiliuui de Administraţie şi direcţiunei. Ceilalţi sau vor fi respinşi, sub diferite motive sau vor fi supuşi la aşa taxe şi dificultăţi încît vor preferi să producă o marfă proastă, pentru consumul intern, decât să mai îndure asemenea tratament. Şi iată acum agricultorul, care stăpân pe pământul şi munca lui, se simţea liber şi neatîrnat, se vede azi silit să se supuie unei organizaţiuni, făcuta, nu cu scopul de a-i ajuta, ci cu scopul ascuns de a-l aservi, cu mijloace furate din patrimoniul statului. Oricît am fi deprinşi cu jefuirea statului de către liberali şi cu diferitele monopoluri ce şi-au asigurat, ori putem crede că o asemenea lege va putea trece, că ea va fi aprobată de forul superior al statului, care trebue să vadă și să simtă rostul de jaf și acaparare al legii clasificării cerealelor. Astfel această ţară de plugari, va fi împinsă la disperare, — cînd va vedea ea nici martirajul plugarului nu mai este respectat. E. APEL pentru creierea unui fond de rezistenţă in lupta d® răsturnare a guvernului Lupta «de răsturnare a guvernului, în afară de energie şi suflet, cere mijloace materiale nu numai pentru a susţine întreaga acţiune de propagandă şi organizare a adunărilor publice, dar mai ales pentru ajutorarea celor ce vor cădea victimă in lupta de rezistenţă cetăţenească şi a familiilor flees fora. In acest îndoit scop, partidul naţional-ţărănesc se îndreaptă către toţi membrii şi aderenţii săi, precum si către toţi cei ce socot necesară o schimbare grabnică a sistemului de guvernare, prin violenţă şi fraude, cu rugămintea să-şi dea obolul lor. Pentru adunarea acestui fond s’a alcătuit un comitet compus din d-nii I. Mihalache, M. Popovici, V. Madgearu şi O. Ştefanescu. Subscrierile pot fi incredinţate ori căreia din susnumitele persoane Cei ce vor subscrie sunt rugaţi a-şi arăta dorinţa dacă înțeleg ca numele lor să apară în stat. Subvenţiile teatrala Nu e întâia oară cano ne ocupăm? suttere încă de lipsa şcolilor primari într’o ţară încă adâncită în samuri nevinovat al analfabetismului esteruşine să se cheltuiască milioane pentru a întreţine confortul actorilor cari străbat Europa în automobile cum este o crudă şi ridicată urâdnic să întreţii „Opera Română“ această tichie de mărgăritar pe chelia săracă a ţării rămase în bezna neştiinţei, cu învăţătorii destinaţi să moară de foame de grava problemă a subvenţiilor teatrale, iar cele ce urmează au fost de câteva ori obiectul celor mai pasionate discuţii. Am scris încă acum două luni, căMinisterul Artelor nu trebue să fie un ghişeu de pomeni artistice, subliniind latura nedemnă a acestei curioase inovaţii de după război. Este regretabil că artiştii, ei înşişi, n’au remarcat substratul imoral potrivnic situaţiei unui artist autentici de-a primi pomeni din partea Statului. Este regretabil, pentru că ar fi fost de dorit ca cei dintâi, ei, actorii, să refuze o situaţie din toate punctele de vedere intolerabilă, iar în ce priveşte ministerul cu ghişeu, abuzivă în nici o ţară din lume, teatrele nu primesc (şi nici n’ar primi) subvenţii din partea Statului, pentru că în nici o ţară din lume arta nu se pune sub aprobarea Statului SUBVENŢIILE ÎNCURAJEAZĂ PARAZITISMUL! Imoralitatea subvenţiilor teatrale vine mai ales din faptul că neexistând norme legale pentru distribuirea lor, ele rămân la buna dispoziţie a ministrului care le împarte după criterii departe de a fi artistice. Or, atunci când un teatru particular primeşte simţitorul sprijin de două milioane pe stagiune, e firesc şi simplu, că toate celelalte teatre care primesc mai puţin sau care nu primesc de loc, să nu poată lupta alături de teatrul atât de favorizat In această vicioasă normă de distribuire a subvenţiilor, stă toată imoralitatea lor, căci un teatru nu va mai putea respira, rezumat la întreţinerea pe care i-o acordă publicul, faţă de celălalt teatru al cărui oxigen vine din cassa Statului* Banul public intră în ajutorul cutărui teatru de pe bulevard sub formă de sprijin acordat unei acţiuni culturale, deşi este o absurditate să creadă cineva că,Moritz al 11-lea al „111-lea“ sau chiar al „IV-lea“ face operă culturală ! Alt teatru, a cărui existenţă nu pare a avea deloc nevoe de impunătoarea subvenţie de două milioane lei, pentrucă ardoarea lui culturală se reduce la reprezentarea unei piese româneşti pe stagiune — primeşte totuşi această subvenţie. Nimeni nu s’a gândit şi nimeni n’a ridicat fireasca întrebare dacă aceste teatre îndeplinesc vreo condiţie spre a putea fii instituţiunii culturale, şi nimeni nu s’a întrebat dacă ministerul care deschide pentru ele- i robinetul milioanelor adunate într’o ţară săracă — nu făptueşte un abuz grav risipind avutul Statului fără miei o justificare. Într’o ţară care, FAVORITISM ? Apoi, să ne ocupăm puţin de modul cum înţelege ministerul Artelor să distribue subvenţiile Toate teatrele particulare, dar absolut toate au primit câte o subvenţie mai mare sau mai mică, nu ştiu după ce criteriu. Un actor, d. iancovescu, a căruii artă nu mai e nevoe s’o discutăm a fost înlăturat dela aceste subvenţii deşi statele de activitate pe care le-a prezentat îi dădeau dreptul o egală parte ca şi ceilalţi. Ion iancovescu a fost singura, actor care s’a declarat împotriva subvenţiilor pentru că distrug acea admirabilă întrecere dintre teatre, dar văzându-se izolat şi cu mijloacele reduse faţă de teatrele cuirasă!e cu milioanele Statului s’a adresat ministerului spre a nu închide porţile Teatrului său-Şi ad trebue remarcat, că politica a fost unul din criteriile ce-au prezidat la distribuirea subvenţiilor, pentrucă Iancovescu n’a putut face dovada că e membru a! Clubului liberal, n’a primit subvenţie deşi vasta sa sbatere artistică ordona să nu fie înlăturat . Iancovescu a oferit Capitalei, două teatre noi şi din munca sa artistică a plătit Statului, sub forma taxelor, milioane! In ziua când s’au distribuit subvenţiile în loc să se ţină seama de trecutul artistic al solicitanţilor, s a ţinut seamă de culoarea politică a fiecărui candidat la subvenţii, şi Iancovescu a fost înlăturat pentru că e membru al partidului naţional-ţărănesc! Vom examina amănunţit problema subvenţiilor potrivit cu lipsa -L norme a ministerului distr’*t pentrucă aceste subvenţii 1111 se cordă din vre-un fond secret ei di avutul public al ţării şi opinia puriică trebue să ştie cum se mânires'. banul smuls din sărăcia ei* SERGIU DAN