Dreptatea, iulie 1928 (Anul 2, nr. 212-237)

1928-07-22 / nr. 230

2 Un mare succes Românesc 20.000 litrii vin tonic preparaţia farmacistului chimist Const. Chihăescu, vândute în decursul anului 1927. Mii de suferinzi disperaţi vindecaţi şi scă­paţi din GHIARELE ANEMIEI Consecinţele­­funeste ale herculosă numai un pan­ tonică a sucului Sân­jelui sărac. De la Anemie la neurastenie şi tu­­b­olul fosforului şi al Arsentului Org­anic. Acţiunea Kolla şi a extractului de Quinquina, ţinut în vechea mea practică succese dat de Consiliul sanitar superior cu . ...... 41909 (din 24 Octombrie 1000.­­)r. ICS. Se găseşte la farmacii şi dro­­guerii Anemia şi consecinţele ei de a ma­nifesta în mod variat simiptomele cele mai obişnuite sunt: o lipsă complecţi de vitalitate mai cu osebire dimineaţa, o oboseală generalizată, slăbirea corpului, a me­moriei şi a văzului, ten galben, ochi încercuiţi, vâjiituri de urechi, dureri de cap, picioare şi rinichi, palpita­­ţiuni, ameţeli, mersul nesigur, visuri urâte, somn penibil, răceli şi guri raiuri veşnice — o stare de uioliţidă prominţalâ. Pentru a putea ajuta natura şi a reda corpului vigoarea normală pe lângă o viaţă ordonată şi igienică, sunteţi obligaţi de a furniza organis­mului substanţele cari îi lipsesc şi anume: fosforul ţi arsenicul ornante în stare culoidul. Incorporat In sucul nucelui de Kotla şi a celor 8­­,'tri­­chine. In arsetaiul terapeutic prin­tre multele tonice cunoscute am oo-uimitoare cu cunoscutul VIN­IUNIL preparat de farmacistul chimist LUNUI. CLUVAL8CU din Bucureşti Cu drept cuvânt acest tonic supra, numit Elixirul oiefii, luat în bluze de câte un păhăruţ inaintea meselor tump de 10 zile se observă imediat o aug­­uientaţiune sensibilă a globulelor roşii o creştere a fosforului organic, o eli­minare complectă a tosm­eior, o ener­gie deosebită, o coloraţiune sănătoasă a tenului, un dor de viată şi de muncă Sfătuesc absolut in mod desintere­­sat pe tuti, mic şi mare sănătoşi şi în special pe cei bolnavi să urmeze in locul aperitivelor otrăvitoare, a­­cest aperitiv hyperideal care la va reda forţa, vigoarea şi sănătatea. Sfătuim pe părinţi să deie copiilor slabi şi anemici, obosiţi de şcoală a­­cest minunat reconstituant. Vinul tonic Ch­iliăescu este apro­bată ce ni se scrie din Paris: Paris 21/4 1926 Stimate d-le Ch­iliăescu, Timp de un an de zile am urmat vinul tonic al d-voastră şi nu am sim­ţit foarte bine. Astăzi sunt in t­ans unde se găseşte la toate farm­aciile vinuri tonice, dar nici unul nu e de efect. Deci îmi permit să vă întreb dacă e posibil să-mi expediaţi 3 sticle mari contra ramburs. Iar dacă nu se pot rambursa, b­ine­ voi fi a-mi scrie in ce mod vă pot expedia banii si luni veți adăuga cheltueli de corespon­dentă. Cu toată stimă L Bt.ULOVICl. rue Eugene Va din 25, Piris. distinşi eleganţi şi mai eftin ca ori­unde NUMAI LA MAGAZINUL VOALETA Str. Lipscani No. 83 ? I 0 L E T A Cafea Victoriei Bio. 56 (vis-a-vis de T­eatrul Naţional) Spectacolele zilei GRADINA CĂRĂBUŞ: Cioc, cioc, cioc. TEATRUL OTETELEŞEANU: Fio­rett? şi Palapon. TEA .­RUL MIC DE VARA, Cal. Griviţei no. 94: „Satirul“. TEATRUL TRIANON CINEMA.— Costa Exman in „Carol al Xll-lea" şi Trianon Turnai TEATRU CINEMA SCALA: Re­vistă cu filmul „Călugărul Negru“ (Rasputin). CINEMA LIPSCANI: Uliţa Dure­rii cu Asta Ilsen. CINEMA CAPITOL: „Beţia Pri­­măvere“! La d­ies de Pinterr­ps cu Xenia Desni, E. Pinajeff, Balon Arthur Robertis. TEATRU CINEMA MARIA.­ ­ „Contesa Stada“ cu lgo S n CINEMA EFORIA. Violetera cu Raque Meller. CINEMA ROMA. — Insula scufun­dată cu Anita Stewart și o come­die în 2 acte. GRADINA ȘI SALA CINEMA FI­LANTROPIA. — Sclava Albă cu Vadimir Gaidaroff, Liane Haid şi Charles Vanel. GRADINA ŞI SALA CINEMA VOLTA BUZEŞTI. — Târgul de fete, comedie în 8 acte, cu Harry Lidke şi Livio Pavanelli, şi trupa Titi Mihăilescu în „Romeo şi Ju­­lieta”. CINEMA MODEL. — Voevodul ţi­ganilor cu Lia Mara cu cor şi or­chestră. CINEMA MARCONI. — Marea (Das Meer) cu Olga Tchecowa și o comedie. Gospodinele preferă APARATELE ORIGINALE ,PIUHUS pentru SibURAftiŢA şi DURABILITATEA LOR Se găsesc de vânzare la toate ma­gazinele de fierărie şi articole de menaj din ţară. Observaţi ca fie­care aparat şi becul său precum şi toate accesurile să poarte inscrip­ţia „PRIMUS“ astfel veţi putea deosebi originalele de imitatiuni Reprezentanti generali pentru Ro­mânia Mare MARGULIUS & RICHMANN Societate în nume colectiv BUCURESTI,­­ Str. Academiei No.6 A/B. B. A. HJORTH & Co. STOCKHOLM SUEDIA C oana (Continuare din pag. I-a) colta bântuită de secetă la 99 etc Până la Braşov, în compart­mentul în care călătorea Coaia Zincuţa, a fost un adevărat teatru. Pe o tânără profesoară a între­­biat-o. „Bine, maică, dacă în tren umblaţi cu asemenea rochi, când vă duceţi la bal ce mai puneţi pe D-voastră?“ Coana Zincuţa făcea aluzie la decolteul şi braţele goale ale profesoarei. , Unei tinere domnişoare, abia ră­sărită, care vorbea de frumuseţea tango-ului arătând şi figurile a­­cestuia i-a spus: „Ce mai tacăm­ o să-mi ieşi!“ In gara Sinaia,­­ văzând pe geam o domnişoară, îmbrăcată în­­tr’o rochie transparentă, anturată, de vreo trei tineri ofiţeri.­­ Coa­na Zincuţa a exclamat: „unde e f fă-ta să te vadă?“ Şi tot astfel, până la Braşov, Coana Zincuţa a fost deliciul tovarăşilor de călă­torie. La Braşov a început abia tra­gedia Coanei Zincuţa, căci trage­die a fost. Din informaţiile ce a­­vea, dumnea­ei ştia că automobi­lul care m­erge la Tohanul­ vechi pleacă din faţa hotelului Coroana Aşa­dar, cu o birje a putut ajunge la automobil. Era o căldură înăbuşitoare de Iulie. La orele­r după amiază Coa­na Zincuţa s-a şi urcat în automo­bil. Zadarnic i-au spus toţi că au­tomobilul pleacă la Tohan abia la oreie­r seara, totuşi Coana Zin­cuţa de teama de a nu-şi pierde locul, n’a vrut să se dea jos din maşină, în ruptul capului. Aşa a stat Coana Zincuţa, trei ore în şir, sub un soare sfredelitor de fulie, până ce pieptenii de bagă din păr au început să se topească de căl­dură prinzând ca în clei puţinul păr alb ca spuma, al Coanei Zin­­cuţa. Când a ajuns Coana Zincuţa la Tohan şi şi-a povestit păţania cu pieptenii a fost un râs general cu toate că pentru dumneatei păţania fusese o adevărată tragedie. La trei zile după asta Coana Zincuţa s’a înapoiat in Bucureşti. Cât o mai trăi nu va mai pleca din Bucureşti, dar nici şolticul care a minţit-o că nepotul îi este grav bolnav nu va mai intra în casa Coanei Zincuţa cât i-o mai da D­ zeu zile de trăit. ION LIVIANU ••»•*«» 1»­ ­­I— ♦ ——­Cursele FAVORIŢII NOŞTRI DE AZI DE LA FLOREASCA Pr. Făgăţel: Salome, Fireaway, Areopag. Pr. Fântânele: Gobe, Babette, Tangueuse. Pr. Lord Byron: Mierloiu, Mio­riţa, Jupiter. Pr. Homorod: Ordin de zi, Sil­ver Carte, Polinoise. Pr. Mureşul: Prinţişor, Curcu­beu, Misti. Pr. Hunedioara: Vultur, Alexan­dru. Pr. Baden: Jakab, Lastoşca, Madar. Pr. VîgHerî: Csitt, Szabad, Buna MU r’re.&UMSi/rrSR «tec » r —na ®LÂ BMsgvry FÂRÂ.FlfcRBATORUL" NOSTRU^ ELECTRIC PENTR’JVOIAjftCiV (00-150*1220 VOLTI) , Jj/lx care vă face servicii * de neprețuit; sau dacâ....„. RAMANETI ACASA cumpărați „fierbătorul simplu care vă economisește zilnic 5-10 kgr lemne i o cheltuială de 40*50 bani ! I *•«»'•' lămu pipila: ,1 Magazinul „FERROWATT" MASINI­ MATERIALE Sl -S|'i IAM­Pl ELECTRICE Bucuresti-Stp.Smârdan,' 5 „DREPTATEA“ _______ fciiMBBMaBiiiMwiirwffiSMaaaaimaMWMBwwt Bacalaureatul (Continuare din pag. I-a) căi, pe părinţii de altă culoare pol­­tică, sau să-şi plaseze în diferite funcţii ale Comitetului partizan po­litici. PENTRU A ÎNLĂTURĂ ACEST RAU LEGICA ȘI REGULAMENTUL COMITETELOR ȘCOLARE TRE­­BUESC MODIFICATE SPRE A SE PRECIZA CA NIMENI SA NU FIE ALES ÎN COMITET, DACA N’ARE COPIL IN ŞCOALA ŞI NICIODATĂ SA NU FIE ALES PREŞEDINTE AL COMITETULUI UN OM, CARE FACE POLITICA MILITANTA. Suplinitorii aşa cum sânt numiţi, înlocuiţi sau menţinuţi au slăbit mult învăţământul secundar. Dacă ar fi suplinitori numai licenţiaţi şi de spe­cialităţile făcute în Universitate răul n'ar fi mare sau aproape de loc. Dar sunt mulţi suplinitori cari n’au titlu­rile cerute de lege şi cari nu cunosc obiectul ce predă. Unii chiar dacă au studii universitare sunt numiţi la specialităţi pe care nu le cunosc. Am văzut suplinitori, a căror activitate la limba română, se rezumă în a pune pe elevi să declame poezii, să facă compoziţii, pe care nu le corec­tează sau să facă o foarte sumară a­­naliză gramaticală. Am văzut supli­nitori la limba franceză, caii nu ştiau să citească şi nici să traducă un text de ei. IV Am văzut suplini­tori la matematică, cari nu ştiau să rezolve problemele din carte­, etc Şi totuşi asemenea suplinitori sunt menţinuţi, pe când alţi suplinitori excelenţi sunt înlocuiţi, fiindcă aşa au vrut politicianii din localitate. Ei bine de obicei asemenea suplini­tori, cari nu cunosc materiile ce pre­dau, promovează pe toţi elevii, sau lasă şi ei, corigent câte un elev, care n’are niciun protector. Aşa se explică că au absolvit mii de elevi clasa VIII, deşi nu ştiu nimic. Ca să fim drepţi şi imparţiali, tre­­bue să adăugăm, că sunt şi mulţi ti­tulari, cari nu cunosc bine obiectul, ce predau, in special la cursul supe­rior, şi nu depun nici o stăruinţă ca să-l cunoască. Nu mai vorbesc de a­­cei profesori, cari afară de manua­lul, după care predau, ei nu mai cu­nosc şi nu mai citesc altceva. Ba unii, în cancelarie, înainte de a in­tra şi clasă, în câteva minute, ci­tesc lecţia ce cai se predea. Alţii nu fac n­­c­i aceasta, ci intră în clasă ne­­preparaţi. De aceea în loc să explici, citesc după carte, chiar şi la cursul inferior Sunt directori şi profesori, cari de multe ori intră în clasă la sfârşitul orii Cercetarea activităţii elevilor este de asei­enea o cauză a slăbirii învăţă­mântului secundar. Elevii, de obicei, sunt examinaţi o­­ral odată sau cel mult de două ori pe trimestru sau bimestru. De aceia ei învaţă o lecţie sau două pe trimes­tru sau bimestru, şi şase sau opt lecţii pe an La lucrările scrise se re­curge la copiere, după carte sau de la vecini. Sunt foarte puţini elevi cari invaţă lecţie cu lecţie. Elevii invaţă numai la acei profesori, cari îi examinează foarte des, la care nu pot copia şi pe cari ii ştiu că lasă corigenţi şi repetenţi pe cei cari nu in­vaţă, oricâte presiuni şi intervenţii s’ar face. Din nefericire numărul unor asemenea profesori este foarte mic. Desigur că dacă am avea inspectori de specialitate CU O CULTURA SU­PERIOARA, care să inspecteze in fiecare an activitatea profesorilor de specialităţile respective şi în special pe suplinitori şi pe titularii cari nu sunt la curent cu progresul ştiinţific şi pedagogic, profesorii şi-ar face şi mai bine datoria şi activitatea elevi­lor ar fi mai bine cercetată. Din nefericire nu avem asemenea inspectori. D. S. Mehedinţi înfiin­­se in 1918 câte două posturi de ins­pectori de specialitate şi inspectorii erau obligaţi ca cel puţin în doi ani, să inspecteze pe profesorii de specia­lităţile respective. Dar patima politi­că a desfiinţat şi această lege bună. Dacă legea nu ar fi fost desfiinţată şi inspectorii de specialitate şi-ar fi fă­cut datoria, sunt absolut sigur că n’am fi ajuns la dezastrul de astăzi al examenului de bacalaureat, cari profesori ar fi fost siliţi să-şi facă datoria şi făcându-şi datoria profeso­ri, elevii ar fi fost siliţi să înveţe şi ei. Sunt şi profesori cari n’au nevoie de control, dar din nefericire numă­rul lor este prea mic. Mi se va spune poate că avem destui inspectori. A­­vem. Dar inspectorii aceştia îşi con­sumă aproape toată activitatea în anchete şi sunt numiţi pentru mai multe specialităţi. Pe lângă acestea recrutarea inspectorilor nu se face pe baza activităţii ştiinţifică şi pedago­gică, ci, ca regulă generală, pe baza activităţii politice. De aceea de foarte multe ori inspectorii sunt slabi, ca fond ştiinţific şi pedagogic. UN INS­PECTOR TREBUIE SA IMPUNĂ IN PRIMUL RAND PRIN CULTURA LUI SUPERIOARA LA SPECIALITA­TEA CE INSPECTEAZĂ. SA VADA SI PROFESORUL SI ELEVII CA AU IN FAŢA LOR UN OM SUPERIOR. Numai un astfel de inspector poa­te să-şi dea seama dacă profesorul îşi face sau nu datoria, dacă elevii ştiu sau nu ştiu obiectul la care se face inspecţia. Numai un astfel de inspector poa­te să dea directive bune de îndrep­tare şi să controleze dacă s-a ţinut sau nu seama de directivele sale. Şi când acesta este adevărul, de ce să acuzăm pe elevi. Nu, afirm încă odată, elevii căzuţi la bacalaureat nu sunt ei de vină, ci In primul rând suntem vinovaţi noi profesorii. Dacă toţi profesorii îşi cunosc bine obiectul ce predau şi îşi fac datoria aşa cum treceEO., ESTE IMPOSIBIL CA DOUA TREBI7 DIN ABSOLVEN­ŢII LICEELOR SA NU ŞTIE NIMIC, căci toţi cei leneşi sau cei mărginiţi la minte ar fi lăsaţi repetenţi în de­cursul celor opt ani, fără să se ţină seama da intervenţii şi presiuni. Pentru îndreptarea învăţământu­lui secundar trebuie : 1. Să se desfiinţeze toate liceele în­fiinţate după război şi unde mai ales nu sunt profesori titulari. Este sufi­cient un liceu de fiecare judeţ, liceu ce se poate mări, prin clase divizio­nare, când numărul elevilor creşte în judeţele cu populaţie mare se pot admite mai multe licee în raport cu populaţia, dacă sunt profesori titu­lari. ..... 2. Să fie numiţi directori de licee cei mai buni dintre profesori, cari vor fi obţinut la examenul de capa­citate cel puţin media 8,00, vor a­­vea o vechime de cel puţin 10 ani la catedră, ca titular, vor fi absolvit şcoala prevăzută de noua lege şi vor fi dat probe de activitate didactică şi ştiinţifică în specialitatea lor Nu- i u­irea ca director să fie socotită ca avisare şi să se facă numirea la şcoala unde funcţionează, sau la alte şcoli, după cerere, unde este loc de director vacant. Să fie interzis direc­­­torului a face politică. Directorul să­­ fie inamovibil.­­ 3. Să fie numiţi suplinitori numai­­ licenţiaţi şi la specialitatea făcută­­în Unversitate. In lipsa unor astfel de suplinitori să se împartă cated­a ca ore suplimentare, la profesorii ti­tulari de specialitate de la celelalte şcoale secundare din localitate. 4. Inspectorii să fie de două loturi: administrativi şi de specialitate şi să fie de două grde : regionali şi genera­li. Inspectorii administrativi să fie recrutaţi dintre funcţionarii Ministe­rului, iar cei de specialitate dintre profesori, inspectorii de specialitate regiona­li să fie numiţi dintre profesorii se­cundari, care au o vechime ca titu­lari de 10 ani, dacă sunt doctori, sau de 15 ani dacă sunt licenţiaţi, vor fi obţinut cel puţin media 8,00 la e­­xamenul de capacitate, se vor fi re­marcat printr’o activitate didactică şi ştiinţifică dovedită prin lucrări, scrise şi tipărite, şi vor reuşi la exa­menul ce vor da. Inspectorii de specialitate generali să fie numiţi dintre inspectorii re­gionali, după o vechime de trei ani dacă sunt doctori, şi de şase ani da­că sunt numai licenţiaţi. Când sunt mai mulţi cu titluri şi vechime ega­lă, să fie numit cel care are mai multe lucrări şi să fie pa­sedeaşi treaptă cu agregaţii universitari. 5. Efectivul clasei să nu depăşească sub nici un motiv pe cel reglementar şi elevii să fie toţi examinaţi, dacă este posibil în fiecare oră, şi notaţi în special acei cari nu ştiu. In ca­zul când nu se pot examina toţi ele­vii în fiecare lecţie, atunci profeso­rul să-i examineze nu numai asupra lecţiei ce au în acea zi, ci şi din ur­mă, ca să se convingă dacă un elev, de la ultima dată când au fost exami­nat, a mai învăţat sau nu. La lucră­rile scrise să nu se dea bucăţi din carte, căci majoritatea copiază, ci subiecte ce elevii le pot trata pe baza conştiinţelor ce posed şi a vârs­tei lor. La cursul superior să se dea cât mai multe lucrări de sinteză. Lec­ţia nouă nu trebuie citită după carte, ci explicată de profesor. 11. Profesorii intraţi ln învăţământ fără examen de capacitate, cei reu­şiţi la limită şi cei cu specialităţi se­cundare să nu poată preda cursul su­perior, ci numai la cel inferior. 7. Profesorii să fie bine plătiţi, pen­­tru ca să se poată hrăni, ei şi fami­liile lor, să cumpere cărţi şi să se a­­boneze la revistele de care au nevoie. SA SE DEA UN PLUS DE LEAFA PROFESORILOR CARI DAU ŞI LU­CRĂRI SCRISE ŞI CELOR CARI PRE­DAU LA CURSUL SUPERIOR, FIIND­CA MUNCA LOR ESTE CU MULT MAI MARE ŞI MAI GREA. 8. Ministerul să publice în fiecare an un buletin cu cele mai bune lu­crări din fiecare specialitate la care se dă lucrare scrisă. Buletinul tre­buie să cuprindă lucrări trimese de toate comisiile de examinare. Comi­siile să fie obligate a înainta spre publicare primele trei lucrări scrise, din fiecare specialita­te, create ca cele mai bune. Prin aceasta candi­daţii la bacalureat vor vedea cum trebuiesc tratate subiectele date. Bu­letinul să fie împărţit în volume, pe specialităţi, pentru a fi mai uşor ur­mărită fiecare specialitate. Să se a­­rate ş­i nota cu care a fost cotată fie­care lucrare publicată. Prof. Dr. AL. A. VASILESCU ŞTIRI Grupul de profesori secundari streini, aflători in Capitală cu oca­zia Congresului international al învăţământului, va lua parte azi la parastasul ce se va oficia la Patriarhie, in amintirea regelui Ferdinand. Teatru CARABUS astă seara marele succes Cioc! Cioc! Cioc! Revistă de N. KIR­ȚESCU Mut et Jen dela Coliseum din Londra Celebrul duet Marthe­ Krueger et Vladimir Karnecky S­ONN­Y-JONES dansator excencentric Zizi Moustic dela Moulin Rouge 12 originale Girls Biletele la Casa Teatrului D-nii membri din Comitetul Ca­sei de stat „Dudeşti" sunt rugaţi a lua parte la şedinţa comitetului din 22 iulie, Duminică ora 10 dim., urmând a lua hotărâri importante. Şedinţa are loc în localul Casei de stat „Dudeşti", calea Dudeşti No. 11. Preşedinte, AL­­R. PROTOPOPESCU Locuinţele funcţionarilor şi meseriaşilor G­F­­R. Este scuz, să se ancheteze imediat Din partea mai multor funcţionari şi meseriaşi de la C. F. R., primim scri­soarea de mai jos, pe care o publi­căm, cu speranţa că cei in drept vor ancheta reclamaţiunea publică ce se face şi care e prea gravă pentru a nu se lua urgente masuri de îndreptare­ . Domnule Director, Cu onoare vă semnalăm un alt caz de care credem că dv. nu aveţi cunoş­tinţă şi care caz nu a fost semnalat ziarului despre modul amănunţit cum funcţionează Comisiunea noastră de locuinţe a C. F. R. şi modul cum în­ţeleg aceşti domni să distribue lo­cuinţele. Sunt cinci ani de când a luat fiinţă Comisiunea de repartizare de locuinţe C. F. R., cum şi a doua Co­misie de conflicte, adică aceia care face dreptate printre cei ce se cer­tau. Comisiunea a doua de conflicte a funcţionat timp de doi ani până in anul 1926 şi era formată dintr’un pre­şedinte şi cinci membri cari formau Comisiunea. Locatarul reclamant da­că nu-i a­jungea locuinţa sau era cu altul în ceartă se prezenta înaintea Co­misiune! de conflicte cu patru martori falşi cărora le dădea şi băuturică, de­puneau mărturie mincinoasă căci acolo nu se depunea nici un jurământ şi d­acă mai avea şi o protecţie de la un­uul sau doi membri totul era aran­jat. Venea rândul şi nenorocitului de pârât. Ce să facă, el nu avea pe ni­meni şi chiar dacă se găsea ca un lo­catar să-i ia apărarea nu i-o putea lua căci majoritatea era de partea celuilalt. Umbla şi el pe ici pe colea, după dreptate, pe care nu o găsea. I se spunea că e dat afară din locuin­ţă sau mutat peste alţii. Referatul Co­misiunei de conflicte trebuia să treacă pe la cel de repartizare ca să fie apro­bată mutarea, aşa că ce a aprobat o comisie strica cealaltă. Mai târziu s’a desfiinţat Comisia de conflcte că nu se puteau înţelege între ele. Domnule Director, nu ne mai ocu­păm de ce a fost şi modul nenorocit al funcţionării ei ci ne ocupăm de Co­­misiunea actuală care funcţionează a acelaş mod şi mai neomenos. Sun­tem funcţionari şi meseriaşi bătrâni , o vechime in serviciu de 15—25 m­ şi plătim chiria în oraş 30—40 mii an facem coadă la Comisiunea de repartizare ca să căpătăm o locuin­ţă; timp de patru ani avem cerere de vanare dela foştii proprietari ai noş­­ri putem să căpătăm, căci în loc să ne distribue nouă, acestor ne­norociţi, li se dă la cei mari şi la cei noui în serviciu sau la damele d-lor, căci nu se ţine nici o normă in felul distribuire! locuinţelor şi nici a cererilor noastre. In anul acesta s’au făcut locuinţa noi in sos. Viitor pe Grand, Filaret, pe Calea Griviţei vis-a-vis de cimiti­rul Sf. Vineri, la Steaua se fac patru pavilioane cu trei etaje şi nici vorbă nu este să ne distribue şi nouă o lo­cuinţă, căci sunt deja date pe la favo­riţi sau acelor cari dau mituială dela cinci mii lei in sus, iar restul la cei cu protecţii şi recomandaţii. Nu se ia în consideraţie bătrâne­ţea noastră şi anii făcuţi în serviciu, greutatea familiară şi COPII DF. ŞCOALA, ci sunt preferaţi de la un timp încoace numai damele tinere ne­căsătorite şi fie abia intrate in servi­ci­u cărora li se dă locuinţă numai­de cât, iar pe noi, nenorociţii, ne poartă mereu pe drumuri din săptămână în săptămână. „ Când se întruneşte Comisiunea a­­tunci lipseşte de preşedinte pe care noi nu-l cunoaştem şi care pune referatu pe cererile candidaţilor acasă la d sa, iar când ne vine rândul la vreunul din noi să fie ascultat, lipseşte delega­tul din ramura serviciului de care a­­parţinem. Domnule Director noi credem că locuinţele au fost create numai pentru meseriaşi şi micii funcţionari, iar dom­nii din Comisie au transformat-o în a­­facere de comerţ şi favoruri, dar mai mult în comerţ. Care dă, are locuinţă, iar care nu dă aşteaptă la calendele greceşti. In Iunie, a. c., Comisiunea şi-a schimbat şedinţa, în loc să o ţină Miercuri a ţinut-o Marţi Noi ne-am prezentat cu toţii Miercuri căci nu ştiam de schimbare. După ce am aflat, mirarea noastră a fost mare, căci la mijloc a fost un truc. In seara aceia, Marţi, s-au distribuit câteva locuinţe dispo­nibile la acei favoriţi anunţaţi de de­legaţii d-lor. Vă semnalăm acest caz că dacă ră­mâne o locuinţă disponibilă în car­tier fie că se mută locatarul făcăn­­du-şi casă proprie, sau că-şi ia lumea în cap, delegaţii nu ne-o dau nouă. Am scris pe cererile noastre, am spus şi verbal că în locuinţele C. F. R. locuiesc o mulţime de locatari care nu au dreptul, alţii ocupă apartamen­te mari fără a avea copii. Ni s’a pro­mis încă de acum patru luni că se va face o cercetare serioasă la faţa lo­cului împreună cu câţiva din noi. Cum până in prezent nu s’a făcut a­­ceastă cercetare este mai mult ca si­gur că nu se va mai face. Domnule Director, ne-am hotărât a vă semnala acest caz. Primiţi vă rog Domnule Director asigurarea deosebitei noastre conside­raţiuni. Mai mulţi funcţionari şi mesei Iaşi dela C. F. R. Că dur­e au venit... lumea d­eacă Lume cari nu se mai aud: Constanta sau Tuşnad lume cari se rostesc: Varna sau Karlsbad Iată căldurile cu toate mizeriile lor- Pavajul se scufundă sub pi­cioare înţelenind în smoală fier­binte ghetele, ia în timp ce casele au geamuri căptuşite cu hârtii co­lorate, groase de un deget, — pe stradă, obrazul trecătorului picu­ră sudoare unsuroasă, şi caldă! Cerul acelaşi de două trei săptă­mâni, obositor de albastru şi de ars, nu se pătează cu nici un nor de ploae. Soarele se complace în jocul său pur vertical să usuce plantele câmpului şi să îmbrobo­­neze cu apă trupurile omeneşti. O singură scăpare: plecarea. Ple­carea aceia, împământenită cu ră­sunătorul cuvânt „vilegiatură” deşi, în hotarele noastre, spre a fi drepţi, nu dă nimic, din ceiace rezonanţa-i promite- Ceiace nu împedică însă, ca în fiecare an la aceleaşi date (sezonul se întinde pentru funcţionari între două „în­­tâiuri” de lună, pe când oamenii bogaţi au alte zile, gările să gea­mă de lume, trenurile să pară niş­te şerpuitoare plante pe cari, pa­raziţi, oamenii se înghesue, se a­­gită, se înăbuşă. Ore nesfârşite de toropeală, lungi de plictiseală şi căldură, de-abia se scurg, ani­mate doar de trosnetul de fier al vagoanelor neunse, şi de gălăgia din stafii, cari marchiază, cu greu etapele spre idealul văratec al oa­menilor încercaţi greu de călduri, o mare albastră cu valuri de spu­mă iodată, sau un munte, cu brad, cu mănăstiri tainice, pentru pito­resc, sau cu ape răcoritoare, cari locuesc afecţiuni. Cu toate aces­tea cine nu ar brava aceste ore de supliciu, în fiecare an, la ace­leaşi date, când căldurile insupor­tabile al oraşului, te gonesc din urmă? NUME CARE NU SE MAI AUD.­ La aceste epoci se rosteau nu­me, pline de sensuri şi promisiuni. Fervenţii altitudinilor, vorbeau de Braşov, Predai, Sinaia, sau Tis­­mana, în timp ce alţii — pe cari afecţiuni ascunse sau numai sim­pla plăcere de a-şi sculpta corpul în nisip arzător de plajă, îi făceau să iubească marea — nu încetau cu evocarea Constanţei, Balcicu­­lui sau Mangaliei. Anul acesta, ca un complot al tăcerii, aceste nume nu se mai pronunţă, sau dacă cineva le mai rosteşte, atunci cu sila, cu vădit şă neplăcere. Şi anul acesta însă gă­rile sunt pline şi anul acesta exo­dul este tot atât de puternic ca în alţi ani. Numai că mulţimea, anul acesta nu mai caută vagoanele în­guste, prost capitonate şi unsuroa­se, cari o duceau spre Constanţa sau în Slănicul de Moldova, ci ia cu asalt vagoanele lungi, pe cari sugestive tăbliţe, poartă, imprimate nume de oraşe streine- Azi lumea care vrea băi de mare se duce la Albazzia, la Lido, sau, mai aproa­pe la Varna. Iubitorii de peisagii muntoase au întreg Tyrolul la dispoziţie, dacă nu vor Elveţia — şi bolile de stomac sau rinichi se lecuesc atât de bine la Vichy, Vit­tel, Karlsbad sau Marienbad- De Căciulata nu se mai vorbeşte, nici de Borsec sau Tuşnad. Iar Man­galia, în afară, doar pentru câţiva rari neiniţiaţi la avantagiile pe care străinătatea le oferă, a devenit un nume trecut de mult în peri­mare. EXPLICAŢII DUREROASE Se vor întreba poate aceştia din urmă, nedumeriţi încă: de ce? Pentru că se mai găsesc încă mulţi cari să creadă că raţiona­mentul lor este cel mai bun, atunci când îţi spun că şi Româ­nia are colţuri tot atât de pitoreşti ca oricare altă ţară, şi isvoare tot atât de prompte în vindecarea bolilor ca şi cele din streinătate. Şi îţi pun în faţă un fel de ghid al staţiunilor balneo-climaterice, unde sunt trecute toate altitudi­nile acestor staţiuni, sau întreaga compoziţie a isvoarelor, după cele mai stricte analize, înşirare uimi­toare de cantităţi de sulf, acid carbonic, etc.-,­ m soBhim „Dreptatea“ face abonamente pentru lei 0 lună 100 lei

Next