Dreptatea, noiembrie 1928 (Anul 2, nr. 317-342)
1928-11-25 / nr. 338
ANUL l No. 338 • Duminici 25 Noembrie 1928 4 PAGINI 3 LEI Oh an . 6 luni.. 3 luni.. TARA » 9* • • b« N T e * iBTătători, preo|i și săteni I On an .............. 760 * luni......................375 * luni.....................200 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI, Calea Victoriei 49, Etaj I TELEFON, No. 38/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Adette ilarului, şi la toate agenţiile de publicitate din ţară.3 Lil D-nfi general Averescu şi N. Iorga, in mani, restul lor electoral: „încă odată, candidând împreună cu fruntaşii partidelor noastre, ne punem la dispoziţia societăţii româneşti..." Şi societatea românească se va grăbi să-i lase iar în disponibilitate. Cuvinte către presă ! Cartelul Iorga-Avgtsscu ~ Apropos de-un manifest electoral. — Cum o să stăm ? D~1 Iorga.: — Eu zic să ne luăm la ceartă. II. Julia Meniu, preşedintele consiliului de miniştri, a primit Marţi pe reprezentanţii cotidianelor din Capitali cărora le-a ficat importantele declaraţiune, publicate in numitul nostru de deunăzi, cu prilejul semnăriidecretului de către înalta Regenţă prin care te ridici cenzura şi starea de asediu.Cuvintele adresate de domnul Preşedinte de consiliu depăşesc cadrul unei cuvântări ocazionale, ideile exprimate constituind un crez pentru care ani şi ani de zile a avut de luptat partidul naţional-ţirănesc, învingând în cele din urmă obstacolele ce-i stăteau în cale, D. Preşedinte de consiliu a expus concepţia sa occidentală despre presă, în care recunoaşte „o forţă mondială". D-sa şi-a exprimat, cu acest prilej, „toată încrederea în patriotismul presei, ca libertatea de care se va folosi in deplină măsură să fie utilizată spre lauda ei şi spre binele public, in cadrele permise de lege şi de bunele moravuri*. Cât priveşte pe slujitorii presei, d, preşedinte de consiliu a făcut apel la dânşii ca să-şi „exercite singuri cenzura impusă de conştiinciozitatea lor profesională şi de patriotismul lor". Presa şi opinia publică au primit cu mare bucurie şi însufleţire atât declaraţionale d-lui preşedinte de consiliu cât şi decretul de ridicare a cenzurii şi a stării de asediu, „ultimile rămăşiţe ale războiului nostru victorios". Pe fapt, de la începutul guvernării partidului naţional-ţărănesc, cenzura nu s'a mai exercitat, cea mai deplină libertate fiind acordată presei. Totuşi, nu s’a întâmplat nimic extraordinar in presă, nu s’a abuzat de libertatea acordată, fiecare simţind răspunderea ce o poartă. Cenzura menţinută de guvernarea liberală avea ca scop să împiedice publicarea faptelor săvârşite de foştii guvernanţii. Nu voiau să fie date în vileag şi expuse criticei sistemele lor de a guverna, atât şi nimic alta. Cuvintele adresate de d. Preşedinte de consiliu redau presei prestigiul pe care cenzura le trudea să i-1 răpească. Intrarea In libertate v» asigura ţârii propăşirea şi normala dezvoltare în toate ramurile de activitate. Nici un popor din lume nu s’a putut desvolta în condiţiuni de restricţie. Atena independentă a produs cel mal mare număr de genii In toate genurile, in timpul ci mai scurt ce s’a văzut vreodată, de îndată ce şi-a pierdut libertatea politică la man produs. România nouă are nevoe de libertate pentru ca toate energiile să se poată desvolta şi conlucra la progresul general de civilizaţie. De aceia presa adânc recunoscătoare domnului Preşedinte de consiliu pentru cuvintele ce i-a adresat, îşi manifestă cu însufleţire marea sa mulţumire şi salută cu entuziasm ziua de libertate, pentru care a luptat de ani de zile. Emd. Iuliu Maniu s-a adresat presei străine. D-sa a anunţat reprezentanţilor presei de peste graniţă, că îngrădirile dinainte în transmiterea ştirilor în străinătate sunt complect şi definitiv desfiinţate. „Corespondenţii, — a spus primul ministru, —vor fi liberi să-şi informeze ziarele după cum le vor dicta conştiinţa lor”. A încetat sistemul ilegal şi stupid al tăerii comunicaţiei cu străinătatea măsură care alarma toată lumea şi dă dea posibilitate oficinelor protivnice de presă să răspândească in tot universul informaţii defavorabile nouă. Sistemul libertăţii absolute a ştirilor, practicat în timpul acestei crize, a dat rezultate admirabile: nici o ştire falsă, nici un abuz... Panică n’a fost nici în ţară, nici în străinătate. Ziarele n'au publicat decât ştiri controlate. Dar declaraţiile făcute de d. Iuliu Maniu presei străine mai au o importanţă. Preşedintele de consiliu şi-a schiţat programul de guvernământ. Această atenţie deosebită faţă de presă, acordată de primul ministru, rupe tradiţia foştilor şefi de guvern , inaugurând o eră nouă. In această eră rolul presei va fi extrem de important. D. V. Brătianu la Piteşti Când auzim vorbind pe „un şef Fostul preşedinte de consiliu ,pre de partid, îl ascultăm atent, fiind tinde guvernului de azi să încăpcă el este obligat să exprime ideologia partidului pe care îl reprezintă. Această ideologie e căutată de tineret, care îşi formează apoi criterii şi îşi stabileşte baze juridice. De convingi, eşti urmat; dacă nu convingi, declanşezi împrăştierea. D. V. Brătianu, şeful de astăzi al partidului liberal sfârticat de neînţelegeri, ros de ambiţii şi amputat de idealitate, luptă să-şi găsească un ideal şi grăbeşte pentru o vulgară platformă de opoziţie. Nu putem înţelege ce înseamnă o „platformă de opoziţie“, cuvinte demodate, expresii ce ar putea reînvia pulsul unei masse parlamentare lipsită de idealitate. Intr’o democraţie, fie ea şi la început, dispar „platformele“, care în fond nu reprezintă decât un vag şi teoretic aranjament politic ce-a fost, ce nu-şi mai poate revendica dreptul la viaţă, întrebăm ce-aţi făcut, care vă este opera pozitivă, nu aşa e cum vedeţi în expresii verbale, ci cum a fost înfăptuită. Omului politic i se cer fapte. Nu i se cer minuni, fiindcă nu trăim în epoca miracolelor. Guvernarea sa a opus un veto, desvoltării vieţii. A voit să fie grădinarul care opreşte creşterea noui lor pomi; a urmărit legi protivnice desvoltării .N’a ţinut seama că vârsta pune limite şi continuă a crede că este o concepţie de Stat să opreşti însăşi desvoltarea Statului-In calitatea sa de şef de partid, d. Vintilă Brătianu a vorbit la Piteşti- Aşteptam de la domnia sa cuvântul de creaţie politică, în plus o ideologie politică. In loc de creaţie, negaţie , în loc de ideologie, o polemică de negaţie- Nimic creator în discursul său amar, în care, nepunând pivot unei idei s’a restrâns în atacuri de politician înăcrit împotriva adversaruliu său. II vedem în opera sa de negaţie, inoportună după retragere, fiindcă ceiace i se cere celui ce putea face, e opera pozitivă, realizarea, când a avut atât de mulţi ani de zile pentru „consolidare“, „unificare“, „înfrăţire“, şi aşa mai departe, cuvinte scoase din vocabularul politic şi trecute în muzeul tristelor amintiri liberale. In discursul său ele la Piteşti, d- Vintilă Brătianu face operă de negaţie, în sensul că punându-și înainte premise că guvernul de azi nu va realiza opere pozitive, trage concluzii că..., nu a realizat nimic Premise și concluzii sunt subiective, si ridicole tuiască în douăzeci și patru de ore ceia ce guvernările liberale n’au putut înfăptui în cei zece ani de guvernare. Toate greşelile săvârşite de guvernările trecute se cere a fi îndreptate de guvernul actual- D- Vintilă Brătianu pretinde să i se îndrepte imediat toate greşelile guvernării sale- Altfel... nu-l tolerează- Este o pretenţie categorică, un postulat categoric. Nu, întrebarea se întoarce- De ce aţi făcut atât de mult rău în anii dumneavoastră de guvernare? De ce nu aţi auzit glasuri ce se ridicau până la locul de unde dominaţi, de ce aţi socotit că expresia voinţei populare e o simplă frază retorică? Şi de ce s-a manifestat nepăsare, crezând că nici o idee nouă nu, animă mulţimea? De ce aţi strivit România nouă şi mare? D. Vintilă Brătianu în discursul său de la Piteşti nu mai vede nimic alta în viaţa politică decât un număr de voturi pe care le revendică în numele unor acte ce nu-i aparţin nici lui, nici partidului- Domnia sa a devenit vânătorul de voturi în opoziţie, al acelor voturi ce-i veneau la guvern din vârf de baionete votante Alergând după popularitate, cerşind-o, umilindu-se, face o figură tristă căreia poporul îi răspunde calm : Ale tale dintru ale tale, frate Vintilă. Şeful liberalilor agent provocator In jurul D. Stelian ultimului discurs al d-lui Vintilă Bratiana Popescu revoltat, işi retrage candidatura D. Vintilă Brătianu a devenit extrem de locvace. Spre deosebire de răposatul d-sale frate, care-şi conducea partidul prin mutism, d. Vintilă Brătianu crede că-l poate stăpâni prin vorbărie. De aceia — mai ales de când a căzut dela guvern — a ajuns să ţie câte şeapte discursuri pe zi, în câte şeapte puncte diferite ale ţării. Aşa de pildă, în ultimele 24 de ore, s’a produs şi la Piteşti — în fieful d-sale electoral — şi la clubul liberal din Capitală, unde a ţinut un discurs de... încurajare, după ce s’au terminat furtunoasele scandaluri, stârnite de întocmirea listelor liberale de candidaturi. Fără îndoială, d. Vintilă Brătianu este liber săşi încurajeze partizanii, cu atât mai mult cu cât în partidul liberal se cam simte mare nevoie de încurajări. Cum se poate califica însă atitudinea unui șef de partid, care de la tribuna clubului d-sale face operă de provocare? Fiindcă o asemenea propagandă a întreprins d-l Vintilă Brătianu, în ultima d-sale vorbire de la clubul liberal. V. Vintilă Brătianu a declarat, între altele, că actualul guvern nu o să poată face împrumutul. Mă rog, e convingerea d-sale! Câte parale face, se poate deduce din faptul că d. Vintilă Brătianu a trăit un an de zile în convingerea că d-sa va face împrumutul, iar rezultatele se cunosc. A mai spus şeful provizoriu al liberalilor că el crede în apropiata revenire a partidului d-sale la cârmă. Nici aceasta nu i se poate lua în nume rău. D. Vintilă a crezut şi că o să stea 12 ani la putere, crede omul ce vrea, şi mai ales ce-i face plăcere! Dar fostul preşedinte al guvernului a făcut două afirmaţii de o gravitate deosebită, două afirmaţii, redate într-un ziar de ori dimineaţă şi nedesminţite în numărul de aseară al oficiosului liberal. D-sa a afirmat că e posibilă, ba chiar probabilă o schimbare a ordinei constituţionale, şi că în Ardeal, funcţionarii regăţeni sunt înlocuiţi cu membrii ai partidului naţional-ţărănesc. Este evident că ambele sfruntate minciuni au acelaş scop mai mult sau mai **afin avuabil: acela de a provoca agitaţii, de se pretinde om serios __ măcar atâta I — va a- \ convingerea în deplina interdepenjunge să facă el însuşi o deniă economică a popoarelor iar peră de agitaţie, nu de ideea‘atat de grabă ai 10 D. Vintilă Brătianu este dator să se explice , imediat şi clar. Intre timp, d. Vintilă Brătianu ar face bine să cugete la alte argumente de încurajare a partizanilor d-sale, fiindcă imediat după acest discurs — poate chiar nătaiedin cauza lui? — d. Stelian Popescu a trimis la tribunal o declaraţie, prin care-şi retrage candidatura de pe lista liberala de Senat, de la Ilfov, — pe care a şi fost înlocuit, de altfel, în cursul zilei de eri, cu ilustra figură a d.lui.... Emil Petrescu. Călăuza studentului „Oficiul universitar“, creiat de d. prof. D. Gusti, a tipărit o „Călăuză a studentului“. Un volum de 335 pagini, de un format foarte practic pentru studenţi, într-un cuvânt introductiv, d. Tuşti arată ideia universităţii sociale, care a inspirat înfiinţarea oficiului universitar, întemeerea linei „case“ menite să ţină în strânsă legătură studenţimea, dând astfel posibilitatea unei vieţi curat academice, în care problemele vitale ale Universităţii să fie unul din obiectele zilnice de discuţie. Pentru noii studenţi ai facultăţilor, această „călăuză“ ar fi azi — spune d. Gusti — ceia ce era „sarea înţelepciunii academice“ în vechile obiceiuri după care se introduceau membri noui în corporaţiile universitare. Călăuza are un mic defect: nu are o tablă de materii vizibilă. Sunt însă în e-a lucruri foarte interesante. Găsim câteva note istoricedespre începuturile învăţământului până la înfiinţarea universităţii din Bucureşti. Notăm în special atenţia pe care autorul acestor note, d. Sandu Tudor, o dă obârşiei învăţământului băştinaş din timpul călugărilor cărturari, din vremea Dacilor şi a şcolii domneşti, „de slovenie i rumânie ot Sfântul Gheorghe vechiu“. Se mai vorbeşte în acest istoric despre prima înjghebare a unui Minister al Instrucţiunii publice, despre marea şcoală domnească a lui Şerban Cantacuzino, despre Academia de Retorică şi Filosofie de la Sf. Sava. Cu ochi de bun istoric pare a se face, intenţionat numai o foarte scurtă oprire asupra lui Gheorghe Lazăr, dându-se mai mare importanţă celorlalte şcoli dinaintea înfiripării Universităţii. Numai în 1864, sub Ministeriatul lui Dimitrie Bolintineanu, se înfiinţează statornic Universitatea prin decretul domnitorului Cuza. Primul rector al Universităţii din Bucureşti a fost G Costaforul Ne-au reţinut în special aprecie viaţa universitară, întocmite cu multă competenţă de d. Paul Stelian. După statistica celor înscrişi în Bucureşti, în 1927—1928 se vede că avem peste 21.000 studenţi, dintre care 9309 la Drept, 6000 la Litere şi cei mai puţini — 300 — la Medicină veterinară. In 1864, — când nu aveam încă Facultăţile de Medicină şi de Farmacie — aveam un total de 123 studenţi. In 1900— 928, în 1915 — 4380. După războiu, numărul studenţilor variază la cele 7 facultăţi de la 6272 în 1918, la 18090 in 1926. In privinţa numărului studenţilor, credem că o bază mai raţională ar fi fost numărul celor înscrişi în 1919—1920. După confesiune, studenţii sunt în 1926, 15106 ortodocşi şi 2545 mozai. După naţionalitate, e o eroare a se clasifica în Români şi Evrei, întrucât aceştia sunt cetăţeni sau supuşi români. Ne-a interesat însă să aflăm că avem 265 studenţi Bulgari, 100 Germani, 8 Francezi, etc. In 1894, avem 5,2 la sută studenţi, în 1909, 12 la sută şi în 1926 16 la sută.Ne miră însă acum dintr’o medie de 18 000 studenţi înscrişi, menea rapoarte e bine că sunt tifacultăţile nu dau decât circa 1000 nute ani întregi în atenţie, titraţi anual. Studenţii care au beneficiat de schimb favorabil pentru studii în străinătate au fost în număr de 806 în 1921 şi de 278 în 1927 Din statisticile privitoare la cele mai mari universităţi din lume reese că în anul 1925 Universitatea Columbia din New-York are 34.200 studenţi, apoi Universitatea din Paris 22.500 studenţi, Universitatea din Londra 18.400 şi în al cincilea rând, Universitatea din Bucureşti cu 15 700. E surprinzătoare importanţa numărului de studenţi în RomâniaIn Europa cele mai multe Universităţi le are Rusia (29) apoi Germania (23), Italia (20) şi Franţa (17). In România, la Litere şi la Farmacie, numărul studentelor întrece pe cel al studenţilor In Franţa, mai mult de H din studenţi este format din studenţi străini. E foarte bună ideia de a publica raportul d-lui profesor Bazilescu către Ministerul Instrucţiei. Ase- AL. Hg. Noi toţi cei ce am trecut pe la facultatea de drept şi am avut apoi prilejul să vedem şi facultăţile similare din străinătate, apreciem vehemenţa cuvântului decanului din Bucureşti. Fără localuri şi fără profesori putem pretinde că avem facultate de drept ? Lipsesc nu mai puţin de 58 profesori pentru a putea da un învăţământ suficientMai sunt în această lucrare note foarte preţioase asupra învăţănântului superior în România, asupra vieţii studenţeşti şi note detailate asupra condiţiilor de trai Recomandăm tuturor cu multă insistenţă articolul d-lui Mircea Vulcănescu, asupra organizării muncii intelectuale. Sunt scurte indicaţiuni folositoare nu numai studentului pentru prepararea lucrărilor de seminar, ci oricărui muncitor intelectual Profesorului Gusti i se cuvine recunoştinţa studenţească pentru aceasta utilă „Călăuză“. D. Profesor GUSTY LAMENTAŢII LIBERALE Din paginile „Viitorului" se ridică un protest învelit in suspine: „teroarea naţional-ţărănistă!" Plânge d. I. G. Duca, şi protestează. S’au petrecut lucruri grave în lung şi’n latul tării. Neînchipuite cazne au fost inventate pentru mulţimile devotate domnului Vintilă Brătianu. Naţional-ţărăniştii nu se dau în lături dela nici o nelegiuire, săvârşesc chiar crime, cele mai abominabile şi negre crime. E drept, n’a fost nici un cetăţean bătut la bucă, n’a fost nici un cetăţean întemniţat pe nedrept, nici unul n’a fost împuşcat pentru că „ar fi încercat să ,fugă de sub escortă“. Nimic din toate aceste crime cunoscute din vremea dulce! cârmuiri a d-lui Vintilă Brătianu, când d. Duca redacta circulari secrete atât de amănunţit scelerate... Plutoanele de jandarmi nu mai terorizează satele ţării, ziarele nu mai stau sub apăsarea înăbuşitoare a Anastasiei, oastea ţării nu mai e trimisă să tulbure adunările cetăţeneşti. Nu, nu se mai repetă, e drept, nici una din aceste nevinovate îndeletniciri de guvernământ, scumpe inimii d-lui I. G. Duca. Şi cu toate acestea, teroarea, odioasa teroare naţional-ţărănistă e o realitate, o penibilă realitate. Oricine poate avea o imagine apropiată a jalnicei prigoane, a suferinţelor fără număr, la care e chemată ţara, această ţară profund şi etern liberală, profund şi etern devotată domnului Vintilă Brătianu, s cetind „Viitorul“. Vrei poate, cetitorule, câteva pilde numai, câteva întâmplări care să-ţi stârnească groaza şi să-ţi deslănţue fea mai curată şi dreaptă indignare? Iată: intr’o comună, iu mai multe, poate chiar in toate comunele patriei, s’au înălţat spânzurători. Ţăranii barbari, aceia pe cari noi îi cunoaştem din literatura noastră, blânzi şi resemnat! — „s’au pus pe răutăţi“... N’au fost spânzuraţi oameni în carne şi oase, oameni ca mine, ca dumneata cetitorule, ca d. I. G. Duca. Ferească Dumnezeu! In aceste spânzurători, a ft suspendate la înălţime, doar portretele foştilor miniştrii liberali. Portretele acestea iubite, ale d-lor Vintilă Brătianu, Tătărăscu, Argetoianu, Inculeţ, Dumitriu, etc. etc., au fost purtate pe prăjini sub o torenţială ploaie de huidueli. E o o crimă oribilă, după cum vedemi, o crimă la care s’adaugă alta: aceiaşi ţărani barbari au aclamat portretul domnului Iuliu Maniu, primulministru al ţării — şi poate că au inclus chiar o horă năpraznică în jurul aceluia venit să locuiască patria bolnavă. Ce e de făcut? Crima de-a fi purtat sfintele fotografii ale mitologiei liberale, pe prăjini— rămâne şi apasă pe conştiinţă. Ar fi o circumstanţă uşurătoare: nu ştiau, n’aveau de unde şti ţăranii că este obligatoriu să se prosterneze înaintea fotografiilor, fie şi reuşite, ale d-lor Brătianu, Duca, etc. etc. Crimă deci, prin imprudenţă. Dar dela o asemenea faptă, până la jafurile, asasinatele şi încălcările săvârşite de guvernarea defunctă, e un drum! E atât, cât ar fi deja o crimă de lege-liberalism până la o o vulgară crimă împotriva patriei. SERGIU DAN Interdependenţă care opoziţia crede că se poate folosi pentru salvarea situaţiei ei desnădăjduite. Am subliniat tentative- primul ministru, vorbind cores- desvoltare îngăduit de muriile de agitafii- în anumite pendenţilor presei străine, a insis- gătii naturale ale României, mediuri şi pe anume che tat asupra importanţei pe care o dă ştiuni arătând că ele sunt i *«ver.ml momi-ţărănesc intensi... ; kicara raporturilor economice ale opera agenţ.lor provoca; pomâniei cu străinătatea. tori liberali şi averescani. J in străduinţele sale pentru strân- Nu ne-am închipuit insigerea legăturilor financiare Şi coca un şef de partid, caramerciale ale ţării cu străinătatea, guvernul de azi se călăuzeşte de tuş mereu practicată de la război încoace, că o ţară trebue să devină o autarhie economică pentru ca săşi aibă asigurată desvoltarea. Neintelegând adevărul că desvoltarea economică Şi progresul social al unei ţări nu se obţin decât prin schimburi intense de bunuri materiale Şi morale cu celelalte tari, guvernele noastre din treaci au făcut tot ce le-a stat in putinţă pentru ca să izoleze tara de străila luminosul său expozeu, primul ministru a arătat că cunoaşte calea adevărată care duce la propăşirea ţării• Capitalul şi experienţa ţărilor străine vor fi chemaţi să colaboreze in condiţiuni de deplină egalitate cu munca şi capitalul naţional, pentru că astfel producţia ţării să ajungă la gradul de bocircula!..!. capitaIntensificarea lunilor şi a mărfurilor va deschide drum larg expansiuni n -acive economice, dăndu-se putinţa să câştigăm curând locul ce ni se cuvine in concertul popoarelor civilizate- Cuvintele d-lui Maniu, cari sunt formularea concisă şi sinceră a unor puncte din programul de înfăptuiri ale partidului naţional-ţărănesc, constitue o chezăşie că barierele ridicate in calea progresului ţării vor fi curând o tristă amintire. FIDES Polemic! PROCENTUL In campania electorală reprezentanţii d-lui Vintilă Brătianu cer alegătorilor ca „voturile să nu fie decât a 10-a parte din numărul lacrimilor de bucurie ce au vărsat fruntaşii liberali pentru izbânda democraţiei". Dacă liberalii, oameni de cifre, ar fi cerut subt formă de voturi a 10-a parte din lacrimile de durere vărsate de cetățeni, — reușita partidului d-lui Vintilă Brătianu ar fi fost asigurată-.