Dreptatea, noiembrie 1928 (Anul 2, nr. 317-342)

1928-11-25 / nr. 338

ANUL l­ No. 338 • Duminici 25 Noembrie 1928 4 PAGINI 3 LEI Oh an . 6 luni.. 3 luni.. TARA » 9* • • b« N T e * iBTătători, preo|i și săteni I On an .............. 760 * luni......................375 * luni.....................200 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI,­­ Calea Victoriei 49, Etaj I TELEFON, No. 38/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Adette ilarului, şi la toate agenţiile de publicitate din ţară.3 Lil D-nfi general Averescu şi N. Iorga, in mani, restul lor electoral: „încă odată, candidând împreună cu fruntaşii partidelor noastre, ne punem la dispo­ziţia societăţii româneşti..." Şi societatea românească se va grăbi să-i lase iar în disponibilitate. Cuvinte către presă ! Cartelul Iorga-Avgtsscu ~ Apropos de-un manifest electoral. — Cum o să stăm ? D~1 Iorga.: — Eu zic să ne luăm la ceartă. II. Julia Meniu, preşedintele consi­liului de miniştri, a primit Marţi pe reprezentanţii cotidianelor din Capi­tali cărora le-a ficat importantele de­claraţiune, publicate in numitul nos­tru de deunăzi, cu prilejul semnării­­decretului de către înalta Regenţă prin care te ridici cenzura şi starea de asediu.­­­­Cuvintele adresate de domnul Pre­şedinte de consiliu depăşesc cadrul unei cuvântări ocazionale, ideile ex­primate constituind un crez pentru care ani şi ani de zile a avut de lup­tat partidul naţional-ţirănesc, învin­gând în cele din urmă obstacolele ce-i stăteau în cale, D. Preşedinte de consiliu a expus concepţia sa occidentală despre presă, în care recunoaşte „o forţă mon­dială". D-sa şi-a exprimat, cu acest prilej, „toată încrederea în patriotismul presei, ca libertatea de care se va fo­losi in deplină măsură să fie utilizată spre lauda ei şi spre binele public, in cadrele permise de lege şi de bunele moravuri*. Cât priveşte pe slujitorii presei, d, preşedinte de consiliu a făcut apel la dânşii ca să-şi „exercite singuri cen­zura impusă de conştiinciozitatea lor profesională şi de patriotismul lor". Presa şi opinia publică au primit cu m­are bucurie şi însufleţire atât decla­raţiona­le d-lui preşedinte de consiliu cât şi decretul de ridicare a cenzurii şi a stării de asediu, „ultimile rămă­şiţe ale războiului nostru victorios". Pe fapt, de la începutul guvernării partidului naţional-ţărănesc, cenzura nu s'a mai exercitat, cea mai deplină libertate fiind acordată presei. To­tuşi, nu s’a întâmplat nimic extraordi­nar in presă, nu s’a abuzat de liberta­tea acordată, fiecare simţind răspun­derea ce o poartă. Cenzura menţinută de guvernarea liberală avea ca scop să împiedice publicarea faptelor să­vârşite de foştii guvernanţii. Nu voiau să fie date în vileag şi expuse criticei sistemele lor de a guverna, atât şi nimic alta. Cuvintele adresate de d. Preşedinte de consiliu redau presei prestigiul pe care cenzura le trudea să i-1 răpească. Intrarea In libertate v» a­sigura ţâ­rii propăşirea şi normala dezvoltare în toate ramurile de activitate. Nici un popor din lume nu s’a putut des­­volta în condiţiuni de restricţie. Ate­na independentă a produs cel mal mare număr de genii In toate genu­rile, in timpul ci mai scurt ce s’a vă­zut vreodată, de îndată ce şi-a pier­dut libertatea politică l­a man­ produs. România nouă are nevoe de liber­tate pentru ca toate energiile să se poată desvolta şi conlucra la progre­sul general de civilizaţie. De aceia presa adânc recunoscă­toare domnului Preşedinte de consi­liu pentru cuvintele ce i-a adresat, îşi manifestă cu însufleţire marea sa mul­ţum­ire şi salută cu entuziasm ziua de libertate, pentru care a lu­ptat de ani de zile. Em­­d. Iuliu Maniu s-a adresat pre­sei străine. D-sa a anunţat reprezen­tanţilor presei de peste graniţă, că în­grădirile dinainte în transmiterea şti­rilor în străinătate sunt complect şi definitiv desfiinţate. „Corespondenţii, — a spus primul ministru, —vor fi liberi să-şi infor­meze ziarele după cum le vor dicta conştiinţa lor”. A încetat sistemul ilegal şi stupid al tăerii comunicaţiei cu străinătatea măsură care alarma toată lumea şi dă dea posibilitate oficinelor protivnice de presă să răspândească in tot uni­versul informaţii defavorabile nouă. Sistemul libertăţii absolute a ştiri­lor, practicat în timpul acestei crize, a dat rezultate admirabile: nici o ştire falsă, nici un abuz... Panică n’a fost nici în ţară, nici în străinătate. Ziarele n'au publicat de­cât ştiri controlate. Dar declaraţiile făcute de d. Iuliu Maniu presei străine mai au o impor­tanţă. Preşedintele de consiliu şi-a schiţat programul de guvernământ. Această atenţie deosebită faţă de presă, acordată de primul ministru, rupe tradiţia foştilor şefi de guvern , inaugurând o eră nouă. In această eră rolul presei va fi ex­trem de important. D. V. Brătianu la Piteşti Când auzim vorbind pe „un şef Fostul preşedinte de consiliu ,pre de partid, îl ascultăm atent, fiind­­ tinde guvernului de azi să încăp­că el este obligat să exprime ideo­­logia partidului pe care îl repre­zintă. Această ideologie e căutată de tineret, care îşi formează apoi criterii şi îşi stabileşte baze juri­dice. De convingi, eşti urmat; da­că nu convingi, declanşezi împrăş­­tierea. D. V. Brătianu, şeful de astăzi al partidului liberal sfârticat de ne­înţelegeri, ros de ambiţii şi ampu­tat de idealitate, luptă să-şi gă­sească un ideal şi grăbeşte pentru o vulgară platformă de opoziţie. Nu putem înţelege ce înseamnă o „platformă de opoziţie“, cuvinte demodate, expresii ce ar putea re­învia pulsul unei masse parlamen­tare lipsită de idealitate. Intr’o democraţie, fie ea şi la început, dispar „platformele“, care în fond nu reprezintă decât un vag şi teoretic aranjament politic ce-a fost, ce nu-şi mai poate re­vendica dreptul la viaţă, întrebăm ce-aţi făcut, care vă este opera pozitivă, nu aşa e cum vedeţi în expresii verbale, ci cum a fost înfăptuită. Omului politic i se cer fapte. Nu i se cer minuni, fiindcă nu trăim în epoca miracolelor. Guvernarea sa a opus un veto, desvol­tării vieţii. A voit să fie gră­dinarul care opreşte creşterea noui lor pomi; a urmărit legi protivnice desvoltării .N’a ţinut sea­ma că vârsta pune limite şi conti­nuă a crede că este o concepţie de Stat să opreşti însăşi desvoltarea Statului-In calitatea sa de şef de partid, d. Vintilă Brătianu a vorbit la Pi­teşti- Aşteptam de la domnia sa cu­vântul de creaţie politică, în plus o ideologie politică. In loc de crea­ţie, negaţie , în loc de ideologie, o polemică de negaţie- Nimic crea­tor în discursul său amar, în care, nepunând pivot unei idei s’a res­trâns în atacuri de politician înă­crit împotriva adversaruliu său. II vedem în opera sa de negaţie, ino­portună după retragere, fiindcă ce­­iace i se cere celui ce putea face, e opera pozitivă, realizarea, când a avut atât de mulţi ani de zile pentru „consolidare“, „unificare“, „înfrăţire“, şi aşa mai departe, cu­vinte scoase din vocabularul politic şi trecute în muzeul tristelor a­­mintiri liberale. In discursul său ele la Piteşti, d- Vintilă Brătianu face operă de ne­gaţie, în sensul că punând­u-și înain­te premise că guvernul de azi nu va realiza opere pozitive, trage concluzii că..., nu a realizat nimic­ Premise și concluzii sunt subiec­tive, si ridicole tuiască în douăzeci și patru de ore ceia ce guvernările liberale n’au putut înfăptui în cei zece ani de guvernare. Toate greşelile săvârşi­te de guvernările trecute se cere a fi îndreptate de guvernul actual- D- Vintilă Brătianu pretinde să i se îndrepte imediat toate greşelile guvernării sale- Altfel... nu-l tole­rează- Este o pretenţie categorică, un postulat categoric. Nu, între­barea se întoarce- De ce aţi făcut atât de mult rău în anii dumnea­voastră de guvernare? De ce nu aţi auzit glasuri ce se ridicau până la locul de unde dominaţi, de ce aţi socotit că expresia voinţei popu­lare e o simplă frază retorică? Şi de ce s-a manifestat nepăsare, cre­zând că nici o idee nouă nu, animă mulţimea? De ce aţi strivit Ro­mânia nouă şi mare? D. Vintilă Brătianu în discursul său de la Piteşti nu mai vede ni­mic alta în viaţa politică decât un număr de voturi pe care le reven­dică în numele unor acte ce nu-i aparţin nici lui, nici partidului- Domnia sa a devenit vânătorul de voturi în opoziţie, al acelor vo­turi ce-i veneau la guvern din vârf de baionete votante­ Alergând du­pă popularitate, cerşind-o, umilin­­du-se, face o figură tristă căreia poporul îi răspunde calm : Ale tale dintru ale tale, frate Vintilă. Şeful liberalilor agent provocator In jurul D. Stelian ultimului discurs al d-lui Vintilă Bratiana Popescu revoltat, işi retrage candidatura D. Vintilă Brătianu a devenit extrem de locvace. Spre deose­bire de răposatul d-sale frate, care-şi conducea partidul prin mutism, d. Vintilă Brătianu crede că-l poate stăpâni prin vorbărie. De aceia — mai ales de când a căzut dela guvern — a ajuns să ţie câte şeapte discursuri pe zi, în câte şeapte puncte diferite ale ţării. Aşa de pildă, în ultimele 24 de ore, s’a produs şi la Piteşti — în fieful d-sale electoral — şi la clu­bul liberal din Capitală, unde a ţinut un discurs de... încurajare, după ce s’au terminat furtunoa­sele scandaluri, stârnite de întoc­­mirea listelor liberale de candida­turi. Fără îndoială, d. Vinti­lă Brătianu este liber să­­şi încurajeze partizanii, cu atât mai mult cu cât în partidul liberal se cam simte mare nevo­ie de în­curajări. Cum se poate califica însă atitudinea unui șef de partid, care de la tribuna clubului d-sale face operă de pro­vocare? Fiindcă o asemenea pro­pagandă a întreprins d-l Vintilă Brătianu, în ulti­ma d-sale vorbire de la clubul liberal. V. Vintilă Brătianu a declarat, în­tre altele, că actualul guvern nu o să poată face împrumutul. Mă rog, e convingerea d-sale! Câte parale face, se poate deduce din faptul că d. Vin­tilă Brătianu a trăit un an de zile în convingerea că d-sa va face îm­prumu­tul, iar rezultatele se cunosc. A mai spus şeful provizoriu al li­beralilor că el crede în apropiata re­venire a partidului d-sale la cârmă. Nici aceasta nu i se poate lua în nume rău. D. Vintilă a crezut şi că o să stea 12 ani la putere, crede omul ce vrea, şi mai ales ce-i face plăcere! Dar fostul preşedinte al guvernu­lui a făcut două afirmaţii de o gravi­tate deosebită, două afirmaţii, redate într-un ziar de ori dimineaţă şi nedes­minţite în numărul de aseară al ofi­ciosului liberal. D-sa a afirmat că e po­sibilă, ba chiar probabilă o schimbare a ordinei con­stituţionale, şi că în Ar­deal, funcţionarii regă­ţeni sunt înlocuiţi cu membrii ai partidului na­ţional-ţărănesc. Este evident că ambele sfruntate minciuni au a­­celaş scop mai mult sau mai **afin avuabil: acela de a provoca agitaţii, de se pretinde om serios __ măcar atâta I — va a- \ convingerea în deplina interdepen­junge să facă el însuşi o­ deniă economică a popoarelor iar peră de agitaţie, nu de ideea‘­atat de grab­ă ai 10 D. Vintilă Brătianu este dator să se explice , ime­diat şi clar. Intre timp, d. Vintilă Brătianu ar face bine să cugete la alte ar­gumente de încurajare a parti­zanilor d-sale, fiindcă imediat după acest discurs — poate chiar­­ nătaie­­din cauza lui? — d. Stelian Po­pescu a trimis la tribunal o decla­raţie, prin care-şi retrage candi­datura de pe lista liberala de Se­nat, de la Ilfov, — pe care a şi fost înlocuit, de altfel, în cursul zilei de eri, cu ilustra figură a d.lui.... Emil Petrescu. Călăuza studentului „Oficiul universitar“, creiat de d. prof. D. Gusti, a tipărit o „Că­lăuză a studentului“. Un volum de 335 pagini, de un format foarte practic pentru studenţi, într-un cuvânt introductiv, d. Tuşti arată ideia universităţii so­ciale, care a inspirat înfiinţarea o­­ficiului universitar, întemeerea li­nei „case“ menite să ţină în strânsă legătură studenţimea, dând astfel posibilitatea unei vieţi curat acade­mice, în care problemele vitale ale Universităţii să fie unul din obiec­tele zilnice de discuţie. Pentru noii studenţi ai facultă­ţilor, această „călăuză“ ar fi azi — spune d. Gusti — ceia ce era „sarea înţelepciunii academice“ în vechile obiceiuri după care se introduceau membri noui în corporaţiile univer­sitare. Călăuza are un mic defect: nu are o tablă de materii vizibilă. Sunt însă în e-a lucruri foarte intere­sante. Găsim câteva note istorice­­despre începuturile învăţământu­lui până la înfiinţarea universităţii din Bucureşti. Notăm în special atenţia pe care autorul acestor note, d. Sandu Tu­dor, o dă obârşiei învăţământului băştinaş din timpul călugărilor căr­turari, din vremea Dacilor şi a şco­lii domneşti, „de slovenie i rumâ­­nie ot Sfântul Gheorghe vechiu“. Se mai vorbeşte în acest istoric despre prima înjghebare a unui Minister al Instrucţiunii publice, despre marea şcoală domnească a lui Şerban Cantacuzino, despre A­­cademia de Retorică şi Filosofie de la Sf. Sava. Cu ochi de bun istoric pare a se face, intenţionat numai o foarte scurtă oprire asupra lui Gheorghe Lazăr, dându-se mai mare importanţă celorlalte şcoli di­naintea înfiripării Universităţii. Numai în 1864, sub Ministeriatul lui Dimitrie Bolintineanu, se înfiin­ţează statornic Universitatea prin decretul domnitorului Cuza. Primul rector al Universităţii din Bucureşti a fost G­ Costaforul Ne-au reţinut în special aprecie­ viaţa universitară, întocmite cu multă competenţă de d. Paul Ste­lian. După statistica celor înscrişi în Bucureşti, în 1927—1928 se vede că avem peste 21.000 studenţi, din­tre care 9309 la Drept, 6000 la Li­tere şi cei mai puţini — 300 — la Medicină veterinară. In 1864, — când nu aveam încă Facultăţile de Medicină şi de Far­macie — aveam un total de 123 studenţi. In 1900— 928, în 1915 — 4380. După războiu, numărul studenţi­lor variază la cele 7 facultăţi de la 6272 în 1918, la 18090 in 1926. In privinţa numărului studenţi­lor, credem că o bază mai raţio­nală ar fi fost numărul celor în­scrişi în 1919—1920. După confesiune, studenţii sunt în 1926, 15106 ortodocşi şi 2545 mo­zai­.­ După naţionalitate, e o e­­roare a se clasifica în Români şi Evrei, întrucât aceştia sunt cetă­ţeni sau­ supuşi români. Ne-a inte­resat însă să aflăm că avem 265 studenţi Bulgari, 100 Germani, 8 Francezi, etc. In 1894, avem 5,2 la sută stu­denţi, în 1909, 12 la sută şi în 1926 16 la sută.­Ne miră însă a­cum dintr’o medie de 18­ 000 studenţi înscrişi, menea rapoarte e bine că sunt ti­­facultăţile nu dau decât circa 1000 nute ani întregi în atenţie, titraţi anual. Studenţii care au beneficiat de schimb favorabil pentru studii în străinătate au fost în număr de 806 în 1921 şi de 278 în 1927­ Din statisticile privitoare la cele mai mari universităţi din lume ree­­se că în anul 1925 Universitatea Columbia din New-York are 34.200 studenţi, apoi Universitatea din Pa­ris 22.500 studenţi, Universitatea din Londra 18.400 şi în al cincilea rând, Universitatea din Bucureşti cu 15­ 700. E surprinzătoare importanţa nu­mărului de studenţi în România­In Europa cele mai multe Uni­versităţi le are Rusia (29) apoi Germania (23), Italia (20) şi Fran­ţa (17). In România, la Litere şi la Far­macie, numărul studentelor între­ce pe cel al studenţilor­ In Franţa, mai mult de H din studenţi este format din studenţi străini. E foarte bună ideia de a publica raportul d-lui profesor Bazilescu către Ministerul Instrucţiei. Ase- AL. Hg. Noi toţi cei ce am trecut pe la facultatea de drept şi am avut a­­poi prilejul să vedem şi facultăţile similare din străinătate, apreciem vehemenţa cuvântului decanului din Bucureşti. Fără localuri şi fără profesori putem pretinde că avem facultate de drept ? Lipsesc nu mai puţin de 58 profesori pentru a putea da un învăţământ sufi­cient­Mai sunt în această lucrare note foarte preţioase asupra învăţă­nân­tului superior în România, asupra vieţii studenţeşti şi note detailate asupra condiţiilor de trai­ Recomandăm tuturor cu multă insistenţă articolul d-lui Mircea Vulcănescu, asupra organizării muncii intelectuale. Sunt scurte in­­dicaţiuni folositoare nu numai stu­dentului pentru prepararea lucră­rilor de seminar, ci oricărui mun­citor intelectual­ Profesorului Gusti i se cuvine re­cunoştinţa studenţească pentru a­­ceasta utilă „Călăuză“. D. Profesor GUSTY LAMENTAŢII LIBERALE Din paginile „Viitorului" se ri­dică un protest învelit in suspine: „teroarea naţional-ţărănistă!" Plânge d. I. G. Duca, şi protes­tează. S’au petrecut lucruri grave în lung şi’n latul tării. Neînchipuite cazne au fost inventate pentru mul­­ţimile devotate domnului Vintilă Brătianu. Naţional-ţărăniştii nu se dau în lături dela nici o nelegiuire, săvârşesc chiar crime, cele mai a­­bominabile şi negre crime. E drept, n’a fost nici un cetă­ţean bătut la bucă, n’a fost nici un cetăţean întemniţat pe nedrept, nici unul n’a fost împuşcat pentru că „ar fi încercat să ,fugă de sub es­cortă“. Nimic din toate aceste cri­me cunoscute din vremea dulce! cârmuiri a d-lui Vintilă Brătianu, când d. Duca redacta circulari se­crete atât de amănunţit scelerate... Plutoanele de jandarmi nu mai terorizează satele ţării, ziarele nu mai stau sub apăsarea înăbuşitoare a Anastasiei, oastea ţării nu mai e trimisă să tulbure adunările cetă­ţeneşti. Nu, nu se mai repetă, e drept, nici una din aceste nevino­vate îndeletniciri de guvernământ, scumpe inimii d-lui I. G. Duca. Şi cu toate acestea, teroarea, o­­dioasa teroare naţional-ţărănistă e o realitate, o penibilă realitate. Ori­cine poate avea o imagine apro­piată a jalnicei prigoane, a sufe­rinţelor fără număr, la care e che­mată ţara, această ţară profund şi etern liberală, profund şi etern de­votată domnului Vintilă Brătianu, s cetind „Viitorul“. Vrei poate, cetitorule, câteva pil­­de numai, câteva întâmplări care să-ţi stârnească groaza şi să-ţi deslănţue fea mai curată şi dreaptă indignare? Iată: intr’o comună, iu mai mul­te, poate chiar in toate comunele patriei, s’au înălţat spânzurători. Ţăranii barbari, aceia pe cari noi îi cunoaştem din literatura noastră, blânzi şi resemnat! — „s’au pus pe răutăţi“... N’au fost spânzuraţi oa­meni în carne şi oase, oameni ca mine, ca dumneata cetitorule, ca d. I. G. Duca. Ferească Dumnezeu! In aceste spânzurători, a­­ f­t suspendate la înălţime, doar­ por­tretele foştilor miniştrii liberali. Portretele acestea iubite, ale d-lor Vintilă Brătianu, Tătărăscu, Arge­­toianu, Inculeţ, Dumitriu, etc. etc., au fost purtate pe prăjini sub o torenţială ploaie de huidueli. E o o crimă oribilă, după cum vedemi, o crimă la care s’adaugă alta: aceiaşi ţărani barbari au aclamat portre­tul domnului Iuliu Maniu, primul­­ministru al ţării — şi poate că au inclus chiar o horă năpraznică în jurul aceluia venit să locuiască pa­­tria bolnavă. Ce e de făcut? Crima de-a fi purtat sfintele fotografii ale mito­logiei liberale, pe prăjini­­— rămâne şi apasă pe conştiinţă. Ar fi o circumstanţă uşurătoare: nu ştiau, n’aveau de unde şti ţă­ranii că este obligatoriu să se pros­terneze înaintea fotografiilor, fie şi reuşite, ale d-lor Brătianu, Duca, etc. etc. Crimă deci, prin impru­denţă. Dar dela o asemenea faptă, până la jafurile, asasinatele şi încălcă­rile săvârşite de guvernarea de­functă, e un drum! E atât, cât ar fi deja o crimă de lege-liberalism până la o o vulgară crimă împotriva patriei. SERGIU DAN Interdependenţă care opoziţia crede că se poate folosi pentru salva­rea situaţiei ei desnădăj­­duite. Am subliniat tentative- primul ministru, vorbind cores-­ desvoltare îngăduit de murii­le de agitafii- în anumite pendenţilor presei străine, a insis-­ gătii naturale ale României, mediuri şi pe anume che­ tat asupra importanţei pe care o dă ştiuni arătând că ele sunt i *«ver.ml momi-ţărănesc intensi­­... ; kicara raporturilor economice ale opera agenţ.lor provoca; pomâniei cu străinătatea. tori liberali şi averescani. J in străduinţele sale pentru strân- Nu ne-am închipuit insi­gerea legăturilor financiare Şi co­ca un şef de partid, cara­­­merciale ale ţării cu străinătatea, guvernul de azi se călăuzeşte de tuş mereu practicată de la război încoace, că o ţară trebue să devină o autarhie economică pentru ca să­­şi aibă asigurată desvoltarea. Nein­tele­gând adevărul că desvol­tarea economică Şi progresul so­cial al unei ţări nu se obţin decât prin schimburi intense de bunuri materiale Şi morale cu celelalte tari, guvernele noastre din treaci au făcut tot ce le-a stat in putinţă­­ pentru ca să izoleze tara de străi­la luminosul său expozeu, pri­mul ministru a arătat că cunoaşte calea adevărată care duce la pro­păşirea ţării• Capitalul şi experien­ţa ţărilor străine vor fi chemaţi să colaboreze in condiţiuni de de­plină egalitate cu munca şi capita­lul naţional, pentru că astfel pro­ducţia ţării să ajungă la gradul de bo­circula!..!. capita­Intensificarea lunilor şi a mărfurilor va deschide drum larg expansiuni n -acive e­­conomice, dăndu-se putinţa să câş­tigăm curând locul ce ni se cuvine in concertul popoarelor civilizate- Cuvintele d-lui Maniu, cari sunt formularea concisă şi sinceră a u­­nor puncte din programul de înfăp­tuiri ale partidului naţional-ţără­nesc, constitue o chezăşie că ba­rierele ridicate in calea progresului ţării vor fi curând o tristă amin­tire. FIDES Polemic! PROCENTUL In campania electorală reprezen­tanţii d-lui Vintilă Brătianu cer a­­legătorilor ca „voturile să nu fie decât a 10-a parte din numărul la­crimilor de bucurie ce au vărsat fruntaşii liberali pentru izbânda de­mocraţiei". Dacă liberalii, oameni de cifre, ar fi cerut subt formă de voturi a 10-a parte din lacrimile de durere vărsate de cetățeni, — reușita par­tidului d-lui Vintilă Brătianu ar fi fost asigurată­-.

Next