Dreptatea, iulie 1929 (Anul 3, nr. 515-540)

1929-07-22 / nr. 533

Purtătoarea germenilor morţii şi toate celelalte insecte sunt distruse sigur prin simpla pulverizare de LY.TOX Unicul insecticid parfumat care distruge siguru toate insectele DE VÂNZARE CA DROGHERII, FARMACII, PARFUMERI, Depozit, pentru­.En­grosi-Bulgureşti - Str. Plant­­ Ştiut este că du­rata uscării lacului en­glezesc este 48 ore mmmmt fabricaţia ZIMMER usucă numai în 5-6 ore şi este mai lucios şi mai durabil ca lacurile străine. In­­trebuinţabil cu pensulă sau pistol De vânzare la depozitele proprii ale fabricilor ZIMMER & Co., Bucureşti, Str. Lipscani, 106 Str. Buzesti, 1 și Cal. Rahovei, 134. ROMANIA Prefectura Judeţului Botoşani Serviciul financiar şi Economic Publicaţîune In ziua de 14 August orele 11 a. m. se va ţine la această prefec­tură licitaţie publică pentru constru­irea unui Bal plutitor peste Prut în dreptul satului Berza, din ju­deţul Botoşani. Costul acestei licitaţii după de­vizul întocmit de serviciul de poduri şi şosele al judeţului Botoşani, a­­probat de Direcţia 4 de poduri şi şosele cu No. 579 din 5 Mai 1928 este de lei 48.000. Licitaţia se va ţine cu oferte închise, însoţite de o garanţie de 40­0 în numerar sau efecte publice garantate de stat, din valoarea lu­crării. Devizul şi cadtul de sarcini a acestei lucrări se pot vedea în toate zilele şi orele de lucru la con­tabilitatea acestei prefecturi. Legea contabilităţii publice (art. 72-83) şi condiţiunile generale pen­tru întreprinderi de lucrări publice sunt obligatorie în cauză. Prefect, D. Cahiraghi Şeful Serviciului, D. Bussu No. 8180 1929 Iulie 12 ROMANIA Primăria oraşului Chilia Nouă din judeţul Ismail Publicaţîune No. 4275. 2 Iulie 1929. In vederea efectuărei lucrărilor edilitare ale oraşului, se publică spre cunoştinţa generală a amatori­lor că la Primărie se primesc o­­ferte cu privire la întocmirea proec­­tului de plan pentru iluminatul cu electricitate al oraşului şi aducerea apei potabile de la Dunăre. Amatorii sunt invitaţi că în ter­men de 2 luni să depună la Biroul Primăriei oraşului Chilia Nouă o­­fertele detailate cari vor fi luate în consideraţie. Primar girant Al. Secăreanu Secretar I. Georgescu MINISTERUL INDUSTRIEI ŞI COMERŢULUI Direcţiunea generală a Valorifică­rilor Bunurilor Statului şi Energiei Pu­bl­icaţiune Se aduce la cunoştinţa generală că în ziua de 7 August 1929, se va ţine la Ministerul de Industrie şi Comerţ, Calea Victoriei No. 133 în cabinetul d-lui director general al Valorificărilor, licitaţie publică cu oferte închise cu caracter urgent, în conformitate cu art. 72 — 83 din legea contabilităţii publice pentru vânzarea a circa 339.789 metri cubi lemne brut de stejar din pădurea Cugir, Valea Columnului, Ocolul silvic Cugir, aparţinând ministeru­lui de Industrie şi Comerţ. Licitaţia se ţine în conformitate­­ cadtul de sarcini întocmit în a­­cest scop care se poate vedea în orice zi de lucru între ora 11 şi 13, la ministerul de Industrie şi Co­merţ, direcţia exploatărilor în re­gie, Calea Victoriei No. 188, precum şi la Uzinele Statului Hunedoara,­ între orele 10 şi 12. I. Cârţean AVOCAT Consultaţii 6—7 p. m. Bucureşti 5. Şerban Vodă No. 136 Provincia corespondenţă Telefon 378/11 ROMANIA Prefectura Judeţului Botoşani Serviciul f­inanciar Publicaţîune In ziua de 1 August 1929 orele 11 a. m. se va ţine la această pre­fectură licitaţie publică pentru pro­curarea lemnelor necesare spitalelor din judeţ, după cum urmează: 1. Spitalul Coşula 80.000 kgr. aproximativ; 2. Spitalul Fântânele 40.000 kgr. aproximativ; 3. Spitalul Suliţa 80.000 kgr. aproximativ; 4. Spitalul Ştefăneşti 80.000 kgr. aproximativ; . Spitalul Truşeşti 40.000 kgr. aproximativ; 6. Spitalul Uriceni 50.000 kgr. aproximativ; 7. Spitalul Ungureni 70.000 kgr. aproximativ. In total 44.000 kgr. lemne de foc aproximativ. Lemnele vor fi de esenţă tare (fag, carpen şi stejar) care se vor preda la locurile de destinaţie. Amatorii pot lua la licitaţie în total sau în parte aprovizionarea Licitaţia se va ţine cu oferte închise însoţite de o garanţie de 40­0 în numerar sau efecte publice garantate de stat. Doritorii de a furniza lemnele notate mai sus, pentru orice relaţie se pot adresa in toate zilele şi orele de lucr­u la contabilitatea acestei prefecturi. Legea contabilităţii publice şi condiţiunile generale pentru între­prinderi sunt obligatori în cauză art. 72-83. Prefect, Irimescu Şeful Serviciului, Russa No. 7117 1929 Iunie 15 MINISTERUL JUSTIŢIEI Direcţiunea Judiciară D. Constantin C. Gheorghe, născut la 24 Septembrie 1900 în Bucureşti, domicil­at în Bucureşti str. Atelierului No. 21 a făcut cererea acestui Minister de a fi autorizat să schimbe numele său patronimic de Gheorghe în acela de Georgescu, spre a se numi Constantin Georgescu. Ministerul publică aceasta, con­form art. 9 din legea asupra nu­melui, spre ştiința ac­elora cari ar voi să facă opozițiune în ter­menul prevăzut de aliniatul II al zisului articol. Discursul D-lui MINISTRU AL. VAIDA-VOEVOD ----------— ...«mal» ■ ® «bes»*-——-----------------­ Căci aşa se prezintă comparaţia­­rea, uniformitatea, monotonia, pe de o parte, plictisitoare, omorât­oare de iniţiativă, în centralism, şi posi­­bilitatea desvoltării individualităţi­lor, prin iniţiativă personală, în mo­mentul când ai desăvârşit descen­tralizarea (aplauze pe băncile ma­jorităţii, strigăte de bravo). Şi totuşi mai vin cu argumentul că ţara va fi sfâşiată. Dar, domni­lor, aşi crede că ar fi prea banal să argumentez că noi am fost uniţi sufleteşte şi în sentimentele noas­tre, şi înainte de desăvârşirea uni­tăţii politice, pentru că dacă n’am fi fost uniţi, atunci, domnilor, toate sforţările celor cari o voiau, rămâ­neau zadarnice. Nu din punct de vedere sentimental, ci din punct de vedere pur practic a unei bune ad­­ministraţiuni, este un postulat al timpului, nu numai ca satul, şi co­muna să poată să se desvolte liber, ci să existe şi asociaţia judeţelor, deoarece oamenii din fiecare re­giune ştiu mai bine ce-i doare, ce trebue să facă spre binele obştesc, decât cum poate un nenorocit de ministru să-şi aroge dreptul că ar putea să ştie şi să înfăptuiască. (A­­plauze pe băncile majorităţii). Un ministru, într’o zi, are numai 21 de ore. Ei bine, cum poate el să ştie mai bine ce e în Dolj, ori în Gorj, decât un doljan, sau un gorjan, sau să-şi aroge dreptul că ştie mai bine ce-l doare pe maramureşan, ori pe sătmărean, şi care sunt cele mai bune mijloace pentru a satisface a­­ceste doleanţe ale lor. Şi de unde poate un ministru să aibă o cunoş­tinţă de cauză şi o competenţă mai mare decât românul de la Botin, ori de la Cetatea Albă, decât cel care este născut acolo, pentru care toată situaţiunea este perfect familială, pe când pentru oricare dintre noi, s’a dovedit în decursul acestor des­­bateri, că familia nu este, înainte de toate, micul cerc, în care a decurs viaţa de până acum. Şi atunci, vor merge şi vor apela la popor — pentru că aceasta a fost cea mai grozavă ameninţare, cu cari s’au depărtat domnii liberali, şi vedem repetându-se această ame­ninţare şi acum în presa lor, — vor merge în popor să spună ,ţăranilor, că ei sunt în contra satului? Că ei sunt în contra dreptului ţăranilor să se organizeze?! Vor merge în cu­tare ţinut să zică: «daţi-ne sprijin că aveţi iar fericirea să alergaţi în depunaţiuni costisitare pe la­ Bucu­reşti, să mergeţi şi să aşteptaţi zile întregi, să vă reîntoarceţi acasă, fie şi numai cu o promisiune, pe care să nu aveţi s’o vedeţi îndeplinită deapurmnei?» Au oameni experienţă! Dacă ze­ce ani de suferinţe şi împilări n’au ajuns şi cetăţenii se vor mai lăsa înşelaţi, atunci zău, domnilor, popo­rul acesta nu merită decât să aibă iar parte de tirania liberală­­aplau-e­ze pe băncile majorităţii­. Dar, domnilor, aceste excursiuni şi ale lor şi ale partidului parazi­zitar avere scan­dilaritate, aplauze pe băncile majorităţii) se reduc în definitiv la mici demonstraţiuni, a­­legându-şi unele centre unde ei sunt mai puţin odioşi, sosind câţi­va şefi din depărtare, aducând câţi­va oameni, pentru că unde nu se gă­seşte un public ascultător de câteva duzini în schimbul unui ciocan de rachiu şi pentru o tocană. Iar când mulţimea se revoltă, şi zice: «bine dar este temeritatea prea mare, să vină aceşti domni, când un neam întreg este în contra lor şi să bâr­fească pe oamenii la cari noi ţi­nem, şi pe cari îi sprijinim, cari ştim că dacă nie impun dări, dări­le acestea vor fi întrebuinţate spre binele ţării; — este temeritatea prea mare să vină aici să ne sfideze, voind să ne prostească, să ne facă necredincioşi celor la cari ţinem şi să ne ademenească; este temerita­tea prea mare să vină astfel tocmai cei cari 10 ani de zile numai cu minciuni ne-au purtat! — atunci cad ciomegile, pietrele, iată gata a­­gresiunea, şi eu primesc telegrame de protestare şi de alarmă, că n’ar fi ordine în ţară ; pornesc te­legrame către Înalta Regentă şi tot la mine vine acu­d cu ad­notarea să văd ce este. Ce să fie ? Este un fenomen firesc. Adică cum, dacă aş veni şi te-aş insulta şi ţi-aş face toate nedreptă­ţile şi după aceia tot eu voi merge şi voi încerca să bârfesc pe cei, cari apără şi încearcă să apere popula­ţia contra bărfelilor şi nedreptăţi­lor mele şi apoi voi bârfi şi pe de altă parte voiu începe să făgăduesc și lumea mă ia cu pietre, — aceasta înseamnă dezordine? Domnilor, grea este situaţia mea, pentrucă este de prevăzut că revol­ta în contra lor încă nu s’a ispră­vit. In campania electorală a fost foarte greu să stăpânesc patimile (aplauze prelungite pe băncile ma­jorităţii). Am reuşit totuşi să le stă­pânim şi s’a dovedit, în discuţiunile urmate la această tribună, că toate acuzaţiunile lor au fost calomnii, că poporul a dat dovadă de o discipli­nă şi de o stăpânire extraordinare. Dar acum, tot irela această tribună fac declaraţia m'na că, dacă domnii liberali, ori averescani vor avea te-3-C' £5 meritarea să meargă să încerce să zăpăcească satele noastre, arătând că descentralizata şi autonomia co­munală este un rău pentru ei, pre­văzând că ei s’ar găsi în mare pe­ricol, depe acufli voi lua toate dis­poziţiile să fie s jandarmi destul de numeroşi care să-i apere în contra atacurilor inevitabile ale mulţimii (aplauze prelungite pe băncile ma­jorităţii), nu numai cavalerească, dar şi din motive de prudenţă politică. In loc de aceasta, pentru că sunt prea in­teligenţi ca să fie inconştienţii, a­ceşti «aşi» vor să servească din nou un material pentru mişcarea revi­zionistă, parcă la noi ar fi un iad şi nu o ţară incomparabil mai li­beră, mai democrată, mai respec­tuoasă de legalitate, decât ţara ah­tiată de dumnealor (aplauze pe băn­cile majorităţii). Nu e în căderea mea să fac cri­tica altor ţări, şi vreau să mă ab­ţin; nu este intenţiunea mea a cin­s­tituţiile Ungariei. E treaba fiecărui stat, cum se aranjează şi departe de mine să mă amestec a­­facerile interne ale Ungariei. Insă ca un studiu compara­tiv, după cum pot vorbi de institu­ţiile din Anglia, din Cehoslovacia din Franţa, Iugoslavia, tot aşa să­­mi fie permis să mă ocup puţin şi de instituţiile din Ungaria moder­na. Trecutul îl las îngropat! Să ne ocupăm deci numai de prezent. Iată, Ungaria şi-a dat o lege ad­ministrativă. Mai înainte erau aşa zişii virilişti, adică plătitorii mai bogaţi de dări, cari beneficiau de fi­nele privilegii. Acum, în legea mo­dernă, ca virilişti — alegători cu privilegii — sunt membrii de drept, într’o serie de catego­rii. O, Doamne, câte mai sunt! Sunt 11 categorii nu­mai la un capitol. După aceea — şi fac aceasta enumerare fiindcă s’a spus şi la noi că am avea prea mulţi reprezentanţii ai autorităţi­lor — reforma ungară prevede: la judeţ, subprefectul, primul notar, al doilea prim-n­otar, advocatul judeţu­lui, preşedintele medinei orfana­le, medicul judeţului, toţi pretorii, doi, patru, zece, indiferent câţi sunt, a­­Poi toţi assesorii sedinei orfanale — şi aci depinde de număr, — ea,ce se poate înmulţi, dacă e nevoe; după aceea, subadvocaţii, adică ajutorii de advocaţi, toţi primarii, primul procuror, procurorul al doilea şi aşa mai departe, inginerul, forestierul, directorul de finanţe. Aceştia toţi sunt membri­ de drept. Te întrebi: dar ce mai rămâne? Dreptul de vot îl au cei cari de şase ani de zile locuesc permanent în aceeaşi localitate. După aceea, natural, cu vechiul obicei de stil­­­are, se strecoară cuvântul atât de a­­dorabil — cu care şi noi am avut atât de mult a ne ciocni, anume «lehetoeleg», adică «întrucât se poa­te», «întrucât permit împrejurările»; iată firul roşu care trece prin toate articolele, legii. Aşa­dar, totul rămâ­ne la aprecierea: întrucât se poate aplica, se aplică şi, întrucât nu se poate, nu. Dar mai există un regulament de aplicare, apoi regulamentul de şe­dinţă, încât, când analizezi legea ungară — şi constitue un volur­t mare, gros — vezi că nu rămâne ni­mic decât hârtie, de libertăţi nici vorbă! Şi ne gândim că armata română — poporul dornic de libertăţi — a sângerat totuşi pentru înfăptuirea acestei ţări. Noi, cu toţii am luptat şi am jertfit pentru ea! Domnilor, noi totuşi n’am arătat duşmănie faţă de cei cari, până ori, erau asupritorii noştri. Ne-au lăsat singuri, pentru că din toate partidele minoritare, cu excepţia cinstitului partid sionist, nici unul nu a perse­verat în luptă, alături de noi, în cei zece ani din urmă. Când, în fine, am răzbit prin înţelepciunea Regenţei, prin voinţa suverană a poporului român şi din lupta şi energia ne­întreruptă a tuturor fiilor vrednici ai neamului românesc, când am reu­şit să ajungem, în fine, la înfăptui­rea programului nostru, de a alcă­tui legea aceasta, când venim cu mâna frăţească, să oferim şi mino­rităţii maghiare aceleaşi beneficii, — atunci, dânşii ne răspund cu un act necavaleresc, îndreptat în con­tra noastră, ca un gest de cuţit, care însă nu ne face nouă pagubă, ci lor şi duşmanilor din afară cari discută încă visul revizionist, visul Ungariei milenare! (aplauze prelun­gite şi îndelung repetate). Şi, d-lor, visul acesta va rămâne vis, fiind­că realitatea hotăreşte: ţara trebue să aparţină celor cari sunt adevăraţii muncitori, c­ari sunt adevăraţi apă­rători ai solului, nu celor cari au fost numai beneficiari ai lui, vreme de o mie de ani (aplauze prelungite şi îndelung repet­a­te). Domnilor, daţi-mi voe să vă arăt cum sunt caracterizaţi detentorii puterii de dincolo de graniţa noas­tră de Apus, de a căror tagmă se fin şi unii dintre conducătorii par­tidului maghiar de la noi, să arăt cum sunt ei caracterizaţi de cel mai mare şi mai duios poet, pe ca­re l-a produs geniul neamului unguresc, de A. Idy. Versurile sunt frumoase în original, în limba ma­ghiară, am aci, însă la îndemână, traducerea în limba franceză de pe coperta unei broşuri de propagan­dă, editată de Liga hosutistă a emi­granţilor maghiari, cari în patria lor, nu se pot întoarce, pentru că s’au expus şi au luptat pentru de­mocratizarea Ungariei. Şi, atunci, această Ligă, sub titlul: «L’Hipo­­crisie d’un gouvernement», publică broșuri că aceasta, care, pe copertă, poartă ca notă o strofă de versuri ale lui Ady, cu următorul conținut: «Condottieres venaient partout er­­rants Chevaliers de chance, de vrais bri­gands Les rejetons desquels, gendarmes­­ministres Se régalent au festin de mort si triste. Ce sent ces comtes, malheureux Hongrois, Qui dictent atijourd’hui, seuls, â toi! Un pcuple n’avait jamais plus de raison Et de plus détestables cruels Ne. rons». Sau în traducere liberă: «Condotieri rătăcitori de pretutin­deni ! Aventurieri, veritabili bandiţi Al căror avortoni, jandarmi-mi­­niştri Se desfatează la praznicul atât de trist al morţii. Aceştia sunt, nenorocit ungur, conţii Cari singuri te stăpânesc astăzi. Nici un popor n’a avut mai multa dreptate Dar şi cruzi Neroni, din cei mai detestabili». Aşa scrie poetul maghiar Adyi despre acea oligarhie care conduce, dincoace şi dincolo de munţi, soar­­ta poporului maghiar. Domnilor, este o tragedie întrea­gă: aceşti emigranţi, cari sunt şi deposedaţi şi persecutaţi şi siliţi să trăiască în surghiun, nu pot pune piciorul pe solul patriei lor! (Continuare din pag. I-a) ! PREFECTURA JUDEŢULUI BOTOŞANI Serviciul Financiar şi Economic Publicaţîune In ziua de 22 August 1929 orele 11 a. m. se va ţine, la acest oficiu, al doilea termen de licitaţie publică pen­tru aprovizionarea cantităţii de aproxi­­mativ 60 vagoane lemne de foc ne­cesare Prefecture­ Botoşani în iarna 1929/1930. Costul acestei licitaţii după devizul întocmit de Serviciul Contabilităţii ju­deţului este d­e lei 360.000 aproximativ. Licitaţiunea se va ţine cu oferte în­chise, însoţite de o garanţie de 60/6 în numerar sau efecte publice garan­tate de stat, din valoarea lucrărei. Devizul şi cadtul de sarcini a ace­stei lucrări se pot vedea în toate zilele şi orele de lucru la contabilitatea a­­cestei Prefecturi. Legea contabilităţii publice (art. 72 —83 şi condiţiunile generale pentru în­treprinderi de lucrări publice sunt o­­bligatorii în cauză. Prefect, Petre Irimescu. Șeful serviciului. Indiscifrabil. No. 7948 din 1929 Iulie 6. Pretenţiile maghiare Domnule preşedinte şi domnilor deputaţi, în afară de declaraţiunile­­ ce s’au făut aci, am avut parte şi de un atac foarte regretabil, pen­tru că în vremea din urmă înceta­seră plângerile la Liga Naţiunilor, nemai­găsindu-se material pentru memorii şi jalbe. Dela venirea a­­cestui partid la guvern îndată ce se semnala din partea minorităţi­lor, vre­o mizerie administrativă, imediat se şi luau dispoziţiuni, şi se dădeau sancţiuni, cu deplină sa­­tisfacţiune. Şi atunci. ..m fost uimit cu câtă nedibăcie şi lipsă de cavalerism domnul deputat Bethlen, a formu­lat aci, deodată, un program fan­tastic. Nu-l pot numi altfel, și iată pentru ce. In cei zece ani din urmă, partidul maghiar a făcut, ba pactul de la Ciucea, ba pactul, pe care domnul Tătărescu l-a desvăluit cu o zi îna­inte de a fi ratificat de partidul liberal. Și în aceste pacturi cu averescanii şi cu liberalii, nicioda­tă n’a fost vorba, nici de Alba-Iu­­lia, nici de dreptul de autonomie locală, de reforma administrativă. A fost vorba de hatâruri, de multe ori de meschine hatâruri indivi­duale, (aplauze prelungite pe băn­cile majorităţii), de cari n'a bene­ficiat Savani Ioşca şi Talpoş Ergi, nume maghiare cam vulgare, adică bieţii ţărani din Săcuime, din Sat­­mar, sau din Someş, ei au benefi­ciat cei cari au fost stăpânii acestor ţărani, în timpul glorios de un mi­leniu (aplauze prelungite şi înde­lung repetate pe băncile majori­tăţii). Ba, domnilor, au beneficiat, şi domnul Bethlen ne-a declarat răz­boi sfânt, o să venim cu probe, cu dovezi, cari cred că nu vor fi plă­cute, domnilor conducători ai «Magyar partî-ului, nici mulţimei de ţărani şi de burghezi maghiari (aplauze prelungite şi îndelung re­petate pe băncile majorităţii). Domnilor, este un surprinzător fenomen politic! Zece ani aceşti domni au sprijinit orice mişcare, orice partid a cărui metodă şi a că­rui vieţuire în fruntea ţării com­­promitatea şi buna reputaţie a ţă­rii, nemulţumea şi mulţumea de cetăţeni de naţionalitate ro­mână nemulţumea şi minori­tăţile etnice. Au sprijinit orice pas politic, direct sau indirect, ca­re contribuia la slăbirea acestei ţări (aplauze prelungite şi îmb­lung repetate pe bănci­le majorităţii). Orbirea de partid a liberalilor şi pofta fără saţ de repede îmbogă­ţire a parveniţilor de pesimă spe­cie, averescanii (aplauze prelungi­te pe băncile majorităţii), au putut să se lăfăiască sprijinite de partidul maghiar şi în inconştienţa lor, gu­vernanţii ţării româneşti au cum­părat voturile maghiare, ca să frângă lupta dreaptă democratică şi naţională a partidului naţional­­ţărănesc (aplauze prelungite şi în­delung repetate pe băncile majori­tăţii). Domnilor, pentru noi, cari îi cu­noaştem bine, nu este un mister, că dumnealor au făcut-o cu deplină cunoştinţă de cauz­ă că prin aceasta ei slăbesc Ţara Românească şi că ast­a p­oate odată şi odată, mai cu­rând ori mai târziu, va veni o con­jectură politică, o situaţie, care să pună capăt acestei Români Mari’. (Aplauze prelungite şi îndelung re­petate). Noi ne am dat seama de lucrul a­cesta. Zece ani, unde au fost aceşti dom­ni protestatari? I-aţi văzut vreoda­tă prezentindu-se aci cu postulatul principiilor şi punctelor de la Alba Iulia? Au avut temeritatea să vi­nă şi să pună în discuţie autonomia naţională? Domnilor, cunoaşteţi­­ conflictele noastre recente cu statul vecin. Din parte-ne, există un dor sincer, al guvernului nostri, să eliminăm punctele de fricţiune şi să păstrăm o bună vecinătate. Este o dorinţă sinceră şi a factorilor cu răspunde­e din Ungaria. Şi atunci, domnilor, datoria m­agyăro port­ului şi a domnului conte Bethlen ar fi fost să vină şi să zică: «după zece ani de sclavie administrativă iată se deschide larg poarta libertăţilor cetăţe­neşti şi pentru minoritatea ma­­­giară. Ştiu că uşor era unul con­te, să facă politica de favoruri pen­tru sine, dar ea mergea în contul rocitului de secui (aplauze pe băn­cile majorităţii). De acum înainte va beneficia şi secuiul şi maghiarul din Sătmar de aceleaşi libertăţi ca şi românul (aplauze pe băncile ma­jorităţii). Aşa ar fi fost datorie dumnealor. Cum suntem defăimaţi în străinătate Dar, ca să vedeţi dv. cum se lu­crează în contra ţării noastre, voi ridica puţin o perdea, să vă puteţi da seama în ce împrejurări grozav de grele, actualul guvern e si­lit să dea lupta. Iată, d-nilor, o scrisoare a unui domn din Budapesta — ni s’a tri­mes ca un document al timpului — adresată unui savant francez, care a vizitat țara noastră : «Voilă, ce qui est l’jtat des cho­­ses achtel. Ou a détruit par faus­­seté, par ignorance, par insoucian­ce, la Hongne, ce rempart millé­­naire de la civilisation occidentale et on a balkanisé brutalement cette pârtie florissante de l’Europe Cen­trale. La situation n’en est pas dif­­férente, mérne dans les parties des pays sous l’occupation serbe ou tchéque». Traduc: «Iată, aceasta este starea actuală de lucruri. A fost distrusă prin falsificare, prin ignoranță, prin nepăsare. Ungaria, această for­tăreaţă milenară a civilizaţiunii occidentale şi s’a balcanizat brutal această parte înfloritoare a Euro­pei centrale. Situaţiunea nu diferă nici în părţile ţării de sub ocupa­ţiunea sârbească şi cehă». n. Adică, noi Ardelenii, suntem sub­ ocupaţiumea românească, Ungaria de nord, Sub ocupaţiunea cehă şi Banatul, care este al Sârbilor sub ocupaţiunea sârbească. Şi mai departe : ■­­ «Dacă vă duceţi în Transilvania căutaţi contact cu maghiarii cari să vă spună între patru, ochi, «mais pas en présence des sooires et es­­pions roumains, des faits affreux. Adresses-vous , M. le co­m­re Geor­ges Bethlen à Kolozsvár, président du parti hongrois ou aux dirigeants de ce parti. Vous le verrez». Și mai departe: «Oare se poate ca un om să nu se revolte în contra unei astfel de stări de lucruri? Nem, nem soha! («Non, non, ja­mais») Nu, nu, niciodată. «Et mérne, favt-il, comme der­­niére raison, mettre en feu touţe l’Europe, la nation hongroise y est résolue: l’honneur nationale, finto­rét impérieux de sa vitalité le lui demandent». Aceasta este situația­­actuală. Scrisoarea, domnilor, este datată din 30 Mai Pace pentru pace Skemwi dioîsmilor, cârnl isou ştim că străinii, cari vin îs. fără din budapesta, sunt diriguiţi la damism! Garxie Bethlen, pentru ca intre patru ochi să-şi ia in­­formaţiuni de stările «în» grijitoare» care sunt în ţara noastră, şi vedem cum acelaş donm Bethlen, vărul preşedintelui de din­colo de Tisa, are temerita­tea să vie în numele popo­rului maghiar, pe care ni-l reprezintă, pentru că mai mulţi alegători unguri au votat în alegeri pentru domnul Bran­u, decât pen­tru cofiţele Bethlen (aplau­ze prelungite pe băncile majorităţii), are temerita­tea să vină şi să pretindă autonomia naţională în nu­mele hotărârilor de la AE» Iba-Bulîa, — răspund: «pa­ce pentru pace, omenie pentru omenie»; «în contra feloniei rezistenţă îndrep­tăţită, deschisă făţiş»; «în contra duşmăniei, orice ar­mă cu care te poţi apăra»; iar în ce priveşte ideile re­vizioniste, răspund şi eu, de la această tribună, în nu­mele dv. şi a întregei ţări: «tem! nemi soha!» «NU! NU! NICIODATĂ!» (aplau­ze furtunoase; majoritatea în picioare ovaţionează în­delung; strigăte de bravo!) Intre fiii acestui neam pot să fie lupte cât de dâr­ze; le vom duce noi la bun sfârşit. Putem să ne sfâşiem cu liberalii; este totuşi o lup­tă între fraţi. Dar să se ştie un lucru peste hotar : că în momentul când cine­va ar vrea să se atingă de această ţară, (aplauze en­tuziaste şi îndelung repe­tate pe băncile majorităţii, ovafiuni), nu mai suntem naţional-ţărănişti, nu mai suntem liberali, nu mai suntem averescani, nu mai suntem socialişti chiar, suntem cu toţii români. Cu toţii vom apăra libertăţile acestei ţări, după ce am suferit o mie de ani asupri­rile străine, asuprirea fa­nariotă, după ce am ajuns să ne dirigem singuri soar­ta, spre fericirea neamului nostru şi a ţării româneşti (aplauze furtunoase, înde­lung repetate, majoritatea şi banca ministerială în pi­cioare ovaţionează, strigă­te de bravo!). LEUL NU SE SPERIE DE OAIE Iar în ce priveşte «Maghyarpart»­­ul să se ştie că dacă până acum a avut toată toleranţa, o va avea şi de acum înainte, fiind­că «Leo non captata m­iscas». «Leul nu se ba­te cu muştele», (aplauze prelungite pe băncile majorităţii, mare ilaritate). Neamul românesc, în vigoarea sa tinerească de leu, nu se sperie de blănile fie de panteră, fie de epure, ale magnaţilor de până eri, cari astăzi vor să se îmbrace în piele de oaie, deşi au rămas tot lupii de eri, lupi şi ai poporului lor. Dar acel popor a început să se trezeas­că la realitate şi oare bine ştim că-şi dă toate silinţele să-şi alcătu­iască un partid democratic, ca dân­­du-ne mână frăţească să se stră­duiască alături de noi, pentru inte­resul comun, al lor şi al nostru, al patriei noastre a tuturor, (aplauze ovaţiuni pe băncile majorităţii). Reforma administrativă deschide o eră pentru fără D-nule preşedinte, d-uilor depu­taţi, când, datorită voinţei şi înţe­lepciunii dv­, adevăraţii reprezen­tanţi ai voinţei naţionale, acest proiect de lege va fi votat şi înfăp­tuit, în ţara noastră va începe o eră nouă şi astfel vor lua sfârşit obi­ceiuri şi practicele de guvernământ rămăşiţe ale federalismului. Naţiu­nea română se va înălţa în plin progres, aşa cum poate un popor atunci când de jur împrejurul pă­mântului, ideile de la om la om, de la gânditor, la gânditor, ca şi simţirile cele mai înălţătoare, concretizate fie în poezie şi în opere mari literare, fie în muzică, — sunt transmise pe a­­cele unde misterioase, ca întreaga omenim­e să înainteze mai repede, în civilizaţiune, spre ţinta desă­vârşirii. Când, sufleteşte, astfel se naşte închegarea, când întreaga omenime, chiar acest trup vremelnic, trecă­tor, de om, ca un Icar nou născut, se înalţă spre slavă, atunci şi ţara noastră să-şi adapt­e astfel institu­­ţiunile, ca să poată ţină pasul pro­gresului celorlalte ţări şi neamuri civilizate (aplauze pe băncile ma­jorităţii). Şi, d-nilor, acest proiect de lege va constitui o piatră animm­ală a progresului nostru în viitor şi a înălţării spre libertatea adevărată, visată de atâtea generaţiuni dea­­rândul. Iar dv., prin înfăptuirea acestei legi, veţi da satisfacţiune mulţimei aceleia de eroi, de muce­nici, datorită perseverării cărora suntem aici şi datorită străduinţei şi rezistenţei căror putem azi să înfăptuim această operă, spre bi­nele, spre gloria ţării şi spre mul­ţumirea noastră, că ne-am­ putut îndeplini, faţă de ea, pe deaîntregul d­atoria (aplauze prelungite şi în­delung repetate, trigăte de «bravo» pe băncile majorității; majoritatea în picioare aclamă pe d. dr. Al. Vaida-Voevod, ministru de interne). De la Tineretul Ţă­rănist Român Duminică 21 iulie a. c. ora 9 dimineaţa sunt rugaţi toţi mem­brii din capitală a lua parte la o adunare la casa de stat a parti­dului naţional-ţărănesc din str. Romană No. 63 pentru constitu­irea unei secţiuni în cartierul Ro­mană şi alegerea comitetului de conducere. Vor lua cuvântul mai mulţi fruntaşi ai T. T. R

Next