Dreptatea, noiembrie 1929 (Anul 3, nr. 620-645)

1929-11-25 / nr. 641

mm in m mi t Luni 25 Noembrie 1929 4 PAGINI» 3 LeiOb _ 8 Inni I Inni TAB A • 1080 . 600 850 N AMEN DUBLQ !n 8TRAINATATE T Bi hiStAtoa, map 9 sah* Ub an • • % • » 6 Inni # § • § • 375 3 Inni . . • • • 200 REDACTIA §1 ADMINISTRATIA t BUCURE$TI.-Calea Victories 49* Eta) TELEFONI DSjreotia 379/41 Rstíact- 313/94 ftd-tia 38/60I S* «P anunturi comerciale primeii cuHKlia Matf* fiarului, fi la «I« asentul* da pubiieitata dia fari 3 Lei wammmm „Ion I. C. Bratianu avea darui sä se serveascä de aceie impoonderabie care dupä märturisirea lui Bi­mark joacä in politica rolii fermentelor in bio­­logie“ - serie d. Argetoianu. Afurisit ferment!“ exclama d. V. Bratianu gan­­din­du-se la prea ponderabilul d. Argetoianu. « Eri a avut loc primirea­ unui insemnat num&r­ele femei, in ma­re parte intelectuale, in partidul natio­nal-taran­esc. Acest partid a desch­is femeilor dr­un­ul spre activitatea munici­­pala §i judeteana — In a§teptarea ceasului cand opinia publica va accepta colaborare feminina §i In parlament. Dupä o indelungata §i indirji­­tä luptä de emancipare, femeia are deplinä biruinfa pe terenul politic aiuri­t §i in parte la noi. Toate criticile rie­icate odinioa­­rä impotriva participarii femei­lor la viafa publica au cäzut — rämanind astäzi in picioare nu­­mai vremelnice considerente de o­­portunitate. Mai e nevoe de com­­plectarea educafiei opiniei publi­ce in acest sens. Adversarii femeii-cetatean sus­­tin ca darea drepturMor ar dubla numai numarul de voturi al di­­verselor partide in lupta. Fiecare opt­ie ar vota acela§i partid ca§i votul, sau viceversa. N’ar pre­­zinta deci nici im interes aceasta modificare de numar. Tocmai acest statu-quo al vo­­turilor este dat de partizanii fe­meii-cetatean ca un argument pentru lini§tirea acelora, care sint alarmati in fata nesigurantei zilei de mine in fata urnelor. Credem ca acest mod de argu­mentare este gre§it: atitudinea politica va fi determinata de cre­­dinte, nu de legatu­rile matrimo­niale. Dar, chiar daca ar sta astfel lu­­crurile, activitatea politica nu se rezuma toatii in votul pentru par­lament, Ita mine activitatea fieca­­ruia, adusa in viata publica co­­munalä §i judeteana de barbati iji de femei — dupä calitatile fie­­cä­rui individ in parte — care va spori bogätia sufleteasca a ele­­mentelor­ politice in totalitatea lor. In fond insä, femeile fiind alt­fel — eie vor aduce ceva nou, §i in viata politicä. Vor aduce cali­­tä{i­ pe care nu le au bärbatii. Mai ales in viata gospodäreas­­cä a coamnelor §i a judetelor, fe­­meile vor aduce un spirit de ordi­ne, grija atentä pentru higiena publica, un suflet duios in asis­­tenta socialä. In opera de infrumusetare a o­­ragelor, och­iul fin al femeilor va gäsi linia gratioasä, va §ti sä a­­§eze un monument §i o floa­re in armonie. In fata femeii este deschisä ca­­lea spre o cit mai dreaptä sta­bilire a situatiei copilului inaintea legii, spre restringerea alcoolis­­mului $i a prostitut­iei. Activita­tea din sträinätate a femeii in a­­cest domeniu este o dovadä. Iar in lupta politicä, at­it de brutalä tji de nedreaptä astäzi, fe­meia va aduce o blindetä §i o co­­rectitudine. Märirea contingentu­­lui votantilor va face coruptia §i violenfa imposibile. Dar pina la incorporarea fe­meii in colegiul universal — con­­tributia ei de astäzi in materie de administratie obijteascä va avea de rezultat, pe lingä o mai bunä §i mai frumoasä gospodärie, gi o gräbire a emancipärii complecte a femeii. Activitatea ei gospodä­­reascä va fi un examen §i totoda­­tfi, un mijloc sigur de propagan­da in favoarea revendicärilor fe­minine, integrate In programul partidului national-täränesc. Teama ca activitatea politica a A*fia’ ptr,nfulJinu un ?­scurs cn femeii va distruge c&ninul T este o copilärie. Nicäeri acest ca­min nu-i mai fortificat decit in Anglia — fara drepturilor abso­lute pentru barbafi f?i femei. Dar tendintele femeilor din toata lumea, unde conditiile de viata le-au egalizat cu bärbatii §i le-au dat libertatea, se indreaptä pretutindeni nu spre­ransfor­­marea femeii intr’un bärbat scä­rn interesul comerfului din Brad­­ford, cä moda rochiilor lungi va reveni». Ei bine aceasta gravä frivoltate a printului de Galles este cenzuratd de confratele cälare pe morala pu­blica, in urmätorii termeni: Noi credem cä revenirea la moda ro­­chiilor lungi se impune nu numai pen­­tru «salvarea intereselor comerciale» ale pat din legäturile cäminului, ei tesstoriilor din Bratford, dar gi pentru tocmai spre acel cämin visat de femei dela inceputurile asezärilor omenegti §i pina astäzi. Idealul spre care se indreaptä civilizatia — este un cämin al u­­nor oameni liberi, care igi ctgtigä in com­un viata printr’o luptä crincenä §i care au aceleagi drep­­turi publice... dar care vor sä ai­bä la un loc un colt de linigte §i de incintare pentru dingii §i pen­tru copiii lor. 4 In aceasta Imninä, trebue sä privim orice manifestatie cetäte­­neascä a femeilor­­ ,sa le a­dresäm, la intrarea in partidul national-täränesc, un salut de camarad. CIUDATENII HOTÄR1T, «INIVERSUL» motive de elementare decentä. D. MAURICE DE WALEFFE BI S’au hnplinit ieri doi ani dela moartea lui I. I. C. Brätianu. Ex cripta de la Florica s’au dus cu smerenie, dar proba­­bil nu §i färä remu$cäri de con- Stiinfä, mo$tenitorii lui politici, cäci umbra cea mare a omului de stat dispärut apasä, pe umerii lor sobänogi, cu crudä greutate. In jurul raclei care pästreaza moa$tele omului a cärui viafä s’a sfar­fit intr’un apogeu, s’a strans nu numai cei ce i-au stat aproape prin sange §i prin admirafie, dar $i cei ce au depins de dansul prin legäturi de ordin politic numai. Te intrebi, ce mm s’a inältat din sufletul acestora din urmä in slava celui ce a fost Brätianu, ce rugäciuni s’au murmurat de hu­­sete celor cari au trait numai in txmefiunea darurilor sale excep­­tionale, atat de fericit incoronate de o soartä binevoitoare? Dacä oamenii ace?tia, px­in§i de solemnitatea m­omentului trist, au avut o clipä de reculegere, ce re­­grete n’au trebuit ei sä xnäbu§e in sufletil lor de epigoni. Aceasta este intrebarea ce §i-o pune tara care nu uitä pe un fiu vrednic al säu. Corpu­l nostru idactic num­ärä peste 30­ 000 de membri. In numele lor, cateva seci de per­­soane se agitä, ar­itä hotäräsc. La intrunirea de asearä, dela A­­sociafiunea profesorilor secundari, douäzeci de per­soane au fost de fatä au luat hotärari in numele per­­sonalului didactic din intreaga tara, de toate gradele. Astfel de spectacole pufin serioa­­se nu se väd decat la noi in fara. Stim­, si am mai spus-o, cä gu­­vernul apreciazä serviciul imnora din doleanfele formulate in memo­­riul prezintat primului ministru; dar, guvernul §tie tot atat de bine cä enervarea celor cari se agitä— färä sä-si dea seama (speräm) cä fac jocul agjtatorilor politici — nu a coprins masa cea mare a dasc&U­­lor no$tri, vrednici slujitori ai Sta­­tului ,ft. cari pricep ceea ce este po­­sibil ft ceeace nu este. Acest lucru il va constata ft pum­­md­ de neräbdätori cari fac aälägie. CLEMENCEAU SE SFARRESTE este de un anglofobism feroce. Dupä ce acum­ cäteva luni a omorät in telegramä pe suveranul Marii Bri­­tanii, iatä-l de astädatä dänd o lec­­t­une de fiiutä moralä printului de Galles. La inaugurarea Camerii de co­­mert din Bradford, un centru im­portant al industriei de fesätorie din din viafä. Ultimele radiograme nu mai lasä nici un fel de nädejde. «T'i­­grul a luptat eroic cu boala ft cu värsta. Dar se pare cä acel care a fost nebiruit in fafa alätor eveni­­mente f care a opus morfii o rezis­­tentä rarä e infrant. Se twate spune cä «Tigrul» con­­shnle sä moarä... marele ziarist «latin» de origine po­­lonezä, cunoscut mai ales prin mo­da pantalonilor scurfi, prin con­extrsurile de frumusefe gi congre­­seie de «presä latina», a apärut iaräsi Domnul de Waleffe va organiza hi colaborare cu d. Stelian Povescu un nou concurs de frumusefe. Afläm­ din «Universul» cä «m­ese­te» viitoare ale d-lor Popescu si de Waleffe vor fi trimise la Rio de Janeiro... Constatam cu aceastä ocasie cä revista patronatä de d. Stelian Po­­pescu care lanseazä noul concurs de «miss», propune un juriu de ziarif i­­nternafionale — ca o simplä ga­zda mnumitä». IN BOI PERI «Omul Liber» a inaugurat o serie de interviewuri cu diferifi profe­­sionisti lberi asupra partidelor po­litice. A venit rindul unui avocat (libe­ral §i «distins») sä vorbeascä des­­pre $eful partidului liberal­ — geful liberalilor — a tout seigntur tout Honneur! — are meritul, d’a nu fi lasat partizanii säi sä adoarmä In plä­­cerile dela Capua (probabil pläcerile di­­gestiei N. B.) cum zice istoricul. Din prima zi a cobortrei treptelor poterei, din generalising a devenit simpla gor-' nist !si a strigat ofiterilor, sub-ofiterilor soldatilor: — Tarrra se pierde!!.... Sculati, nu dormitil... Incepem lupta!!... Inainte!! Printr’o vointä de fier ?i printr’o con­tinua atatare a §tiut sä galvanizeze tru­­pele. Ce e al lui, e al lui. De obiceiu campania contra unui guvern nou, in­­cepe dupä un an. D. Vintilä Brätianu, a inceput-o dupä 3 zile. Era singurul mij­­loc sä ni se uite greselile.­­ Ce spunem «in doi peri»? E ch­iar spus pe­deaua. D. PRIMO DE RIVERA a hotärat des­fiinf­area artileriei spa­niole, devenitä primejdioasä pentru ordinea dictatorialä. Se stie cä in ultim­ele miscäri im­potriva guvernului actual, ofiterii de artilerie au fost cei cari au luat parte in primul rand. Dar relatarea unei agenfii adaugä cä d. Primo de Rivera intentionea­­zä sä refacä mai tärziu artileria, cu ofiteri din celelalte arme. Ni se pare foarte curios,­ ofiterii de infanterie vor trece la tunuri. Numai sergentii cdnd constitue co­rul com­paniei striga­­ — Sä mai treaeä dela tenori cäfi­­va la hasi... fjjyWUU ZlM CriIA UC lllSulte lOMlf In vreme ce unii din politicienii opozitiei cred cä pot prevesti «rui­na» tärii, din cauza guvernärii ira­­tionat-^araniste, tara cea realä, masa produeätorilor de toate cate­­goriile, munce§te en rävnä folos la inläturarea relelor ce puteau intr’adevär sä ne ducä spre rivina. Pentru orice om de bunä credinta este evident cä in conditiunile noui, econom­ice si administrative, create de guvernul national-täränesc, ac­tivitatea productiva poate sä se desfä­soare nestingheritä. Iar cei cari nu vor sä creadä in eficacita­­tea nou- poltiei economice, faptele se insärcineazä sä le-o dovedeascä. Nu vom mai insista asupra mari­­lor reforme cum sunt stabilizarea Si asanarea finanteior publice — cari erau socotite unanim ca con­­ditiuni premergätoare insänätosi­­rii economice gi cari acum sunt f­apte certe-Deasemenea, socotim inutil sä mai vorbim­ de valoarea schimbäri­­ior adanci aduse legilor prohibiti­ve fatä de capitalul strain §i de pradalnica exploatare a avutiIor publice — de­oarece sid­etärile ne­­pradalnica exploatare a avutiilor guvernului Averesen aratä indea­­juns de limpede cät erau de necesa­­re gi cätä putere de aet­anc inde­­pendentä trebuia sa aibä un guvern român pentru a le realiza. Toate acestea sunt de mult­­fapte cari nu mai au nevoe de atestarea nimänui, cäci vorbesc de la sine. Dar opozitia noasträ de azi, care se sinchiseste atät de pufin de ceea­ce servegte intereselor generale ale tärii, nu dezavtueazä. Väzänd ca nu poate ataca opera infäptuitä de gu­vernul actual, ea incearcä sä ex­­ploateze o stare de lucruri ai cärei autori ei se gtiu pertituimente. fii ce e mai ugor decat sä vorbegti des­­pre criza economics- Mai cu seamä cä degl in convalescenti, $ara pre­­zintä imeä destuli manifestari mor­bide ale crizei pe care i-au provo­­cat-o guvernärile trecute pentru ca­­ ................................... cei de rea credintä sä gäseascä ma­terie de exploatat. Ei folosesc manifestärile de su­prafata ale crizei de insänätogire sau simplele aparitiuni sporadice, sezonale, pentru ca sä agite pe toa­te cäile criza «desläntuitä de gu­­vernarea national-täranistä». Aga, de padä, s’a exploatat cu vi­­clenie scaderile din Bursä pentru ca acum, cand a inceput sä se pro­­ducä o intrem­are Consistentä sä se­­vorbeascä de alt pretins aspect a cri­zei: cresterea gomajului. In reali­­tate nouile contingente de oameni färä lucru sunt produsul firesc al sezonului. Importantele lucräri de construcfie, clädiri, drumuri, cäi f­erate, lucräri ed­il­itare, etc­ — se o­­presc acum, la apropierea iernii iar miile de oameni cari erau in­­trebuintati la aceste lucräri, in­­groage vremelnic rändurile gome­­nilor furnizati de industrie. Cät privegte pe acestia, ei existä — bine inteles intr’o mäsurä nease­­muit de micä, fatä de ceeace afir­­mä opozitia — insä nu guvernul are vre-o vinä in producerea goma­jului sau mäcar putinta sä­­ reme­­dieze de azi pe mäine. Puterea de cumpärare a popula­­tiei a fost in aga hal redusä incat e firesc ca industria sä-gi restrangä productia. Pe mäsurä insä ce mä­­surile gi reformele guvernului igi produc efectele activitatea econo­­miicä se intensificä gi gomajul va dispärea. Recolta abundentä dbi anul aces­­ta — in care guvernul igi poate re­­vendica o parte mare de merit — oricat ar fi fost de neprielnice im­­prejurärile pentru valorificarea ei, va spori mult puterea de cumpä­­rare a populatiei rurale gi prin ur­­mare va furniza o massä importan­­tä de clientelä nouä industriei gl­oomer­ului-Importantele lucräri publice cari trebue sä inceapä in primävarä a­(Citifi continuare in pag. II-a) Inifiativa Ne amintim cä pe timpul guver­­närii liberale un prefect din Basa­rabia a fost denuntat de comanda­­ment ca face spionaj in favoarea Sovietelor. Comandamentul igi a­­dunase probe ce nu puteau fi tägä­­duite. Cu toatä discrefia impusä in un asemenea caz, s’a comunicat gu­­vernului liberal gi s'a agteptat sä se ia sancfiun. In asemenea cazuri, procedura e sumarä. Cel bäu­t e arestat, cer­­cetat, pe urmä dat judecätii, daca e cazul sau dacä nu, e eliberat. In cazul prefectului liberal nu s’a luat nici o sanctiune. A fost läsat sä fun­ctioneze incä o lunä de zile, pe urmä i s’a dat un concediu si in actul al treilea, concediul a fost prelungit nelimitat. Nu s’a aplicat nici-o sanctiune, cu toate cä dove­­zile erau sdrobitoare impotriva prefectului. Guvernul liberal nu a fost somat sä-gi facä datoria. * In fond, liberalii n’au aplicat ni­­ciodatä sancfiuii partizanilor lor, cind s’au fäcut vinovati de fapte ce urmau a fi sanctionate. Si-au apärat partizanii pinä in pinzele albe. Sub guvernarea national-täränistä, acolo finde s’au prezentat ca­zuri ce urmau a fi sanctionate, le­gea s’a aplicat. Am­ putea cita nu­­meroase cazuri de sanctiuni aplica­­te vinovatilor de guvernul natio­­nal-täränesc. Era pentru prima oarä cimi un gu­vern aplicä legea, in loc sä o de­­lature. Dar daca un guvern in­telege sä aplice sanctiuni acolo unde e locul, nu se poate concepe ca un guvern sä actioneze sub injonctiuni. Cu atat mai mult cind e vorba de gu­vernul nation­al-täränesc care tot timpul a fäcut dovada cä intelege sä aplice legile, nu sä le ignoreze. Un guvern, oricare ar fi el, nu se poate face instrumentul nisnä­­uul. Guvernele au sarcina de a mentine ordinea publica. Guvernul national-täränesc a fäcut dovada cä dacä respectä libertatea tutu­­ror, nu intelege sä pästreze ace­­iagi atitudine gi fatä de cei care a­­buzeazä de libertate. In cadrul unei astfel de concep­­t­ii, guvernul prezidat de d. luliu­ Maniu igi face intreaga datorie färä a fi nevoe sä fie solicitat la aceas­­ta, chiar gi atunei cind, aceste soli­­citäri depägesc anumite forme. Increderea pe care tara o aratä guvernului, acesta o justifica prin hotärirea fermä sä-gi pästreze ini­­fiativa in toate adele sale AlOT£ Ossondowski, scriitorul polonez, care gi-a cägtigat o faimä universale prin a sa primä gi cea mai bunä carte «Fiare, oameni gi zei», a publicat recent un nou roman, interesant prin noutatea temei. Boluanul este intitulat «Miezul noptii fä­rä cinci» gi este animat de un pacifism arzätor; intriga lui, daca se poate vorbi despre intriga intr’un asmenea roman, se invartegte exclusiv in jurul Societä­­tii Natiunilor. Ossendowski considerit pacifismul drept o formä noua de crog­­tinism, pentru izbända cäruia se cer a­­postoli, fanatism, prozelitism. Societa­­tea Natiunilor este unul din focarele de tradiere ceie mai puternice ale acestei noui religii, care — In romanul lui Os­sendowski — igi fixeazä, drept tel­etip, demilitarizarea ideologicä a natiunilor. De­ gi apostol al infrätirii popoarelor, Ossendowski nu-gi poate stäp&ni simpa­­tiile si antipatiile fatä de diverse na­ti­uni. Pentru el, Rusia europeanä de pil­­dä­, nu existä. Europa terminandu-se la frontierele räsäritene ale Poloniei, Os­sendowski considera poporul rusesc, drept un bolnav inefitabil, suferind de nihilism.­­ In schimb, pentm Germania, romancie­­rul polonez m­anifesteazä o atitudine, care a surprins: unul din eroii säi ger­mani este un ofiter de marinä, fost co­­mandant de submarine, convertit de pacifism.­­­­ar in descrierea sesiunii Sociatätii Natiunilor din 1927, Ossendowski zugrä­­vegte pa Stressemin in urmätoarele rän­­duri entuziaste: ’ «Stresseman igi term­inä discursul. Se vedea cä fiec­are cuvSnt al säu fusese in­­delung gi cu grijä cantärit, cä avea con­­gtiint«­ tuturor greutätilor gi dezaprobä­­rilor intalnite in sanul guvernului lui. Totngi tonul general era pacific gi cand ridicä cura­jos ochii säi albastri, cari pri­­veau en bucuria de sub fruntea inaltä gi inteligentä, toti sim(irä cä atmosfera generalä se eoraunicase acestui cap ro­tund gi ineäpätanat de om de Stat. Nimeni nu se indoia, cu tot tonul ofi­­cial al discursului, cä traditiile cele mai fmmoase ale poporului sau reinfloriserä in memoria ministrului germaniei. cu­­getärile marilor filozofi gi poet­i, inspi­rati de intelegerea destinelor omenirii, se revoltau adesea en violentä sub as­­prele cuvinte, pline de trufie, ale Here­­do,; unui german, gi plängeau injosirea patriei lor, provocatä de simbolul cre­­dintei germane, dezamägitor si lipsit de spiritul divin»». RODIUS. —. ■-OOXXSOO——" Economii In consiliul de ministri finul Vi­­neri seara s’a hotärat ca parlamen­­tarii sä nu ia diurne pe timpul cdl Parlamentul a fost prorogat. O su­­mä insemnatä va trece astfel in ca­­pitolul de economii budgetare, rea­lisate de guvernul nafional-täränesc. Am fi nedrepfi insä dacä n’am recunoaste cä aceastä mäsurä este un nou sacrificiu im­pus parlamen­­tarilor. Profitäm de ocazie sä amintim tuturor acelora cari invinuesc gu­vernul de risipä cä ji hi trecuta se­­siune legislative, atunci cänd se fi­­neau cäte douä gi chiar trei sedinte pe gi, parlamentarii nu primeau de­cät diurna obisnuitä. La aceastä renuntare au consim­­fit de bunä voie alesii nafiunii. Dar trebue sä ne aducem aminte in acelas tim­p, de cele petrecute sub ultima guvernare a d-lui general Averescu. Pe vremea aceia parlamentarii incasau diurnele gi toate suplimen­­tele posibile, si imposibile, cu anti­­cipafie, pentru sesiuni cari nici nu se fine­au... Astäzi incä sunt in curs de judecatä procesele intentate fostilor parlamentari averescani, pentru restituirea diurnelor. Aceasta era datina. Guvernul de astäzi, potrivit sis­­­temului de economii budgetare, inau­gurat acum un an de zile, a hotärat in consiliul de ministri — bineinte­­les dupä ce a obfinut asentimentul parlamnentarilor — sä nu se plä­­teascä diurnele pe intervalul 15 Oc­­tombrie—15 Noembrie. Subliniem acest fapt. .?i-l supunem spre judecatä acelora, cam­ in desen­­fata campanie ce duc impotriva gu­vernului nafional-täränesc, nu se sfiesc sä acuze de jaf si risipä in visteria statului, tocmai pe acel cari renuntä si drepturi. Pentru cä parlamentarii aveau un drept sä primeascä diurnele si Pe timpul cät sesiunea a fost prorogate ,Revue Des Dem Mondes -----K­Q=31---— In Urania se särbätoreste la 28 Noembrie viitor, un evenim­ent cul­tural de covärgitoare importantä: implinirea a o sutä de ani de la a­­paritia uneia din cele mai räspän­­dite publicatii literare franjiuzesti, marea si frumoasa «Revue des Deux Mondes». Apärutä sub Restauratie, in plin romantism, revista a träiit Revolutiri din Iulie, domnia lui Lu­­dovic-Filip, präbugitä in catastrofa din 1818, a doua republics, al doi­­lea imperiu si — in sfärgit — a treia republicä, ränd pe ränd, dela ro­­mantici la parnasieni, dela parna­­sieni la naturaligti, dela naturaligti la modernigti, generatii dupä gene­­ratii de scriitori au gäsit pentru cugetarea gi simtämintele lor, un adäpost sigur gi hotärätor in pagi­­niile revistei, ajunse la un moment autoritate nediscutatä in arena li­­terelor franceze. De aceea, nimänui nu-i pare astäzi prezum­tioasä, titulatura de «Un se­eol de viatä frantuzeascä», pe care organizatorii centenarului, au a­cor­da­t-o, in general, serbärilor si in special expozitiei festive, care s’a gi inaugurat la 22 Noembrie, in pala­­tul Jean Charpentier din Paris. Dacä astäzi «La Revue des Deux Mondes» nu mai are cuvantul deci­­ziv de altä datä, in migeärile Ute­­rare din Franta, aceasta se dato­­regte, in mare parte, vremurilor, pe care le träim, vremi de dibiure gi Oriente­re, in care fiece scriitor se intituleazä — pentru a putea apä­­rea «bine» in public — de avangar­­dä, voind a spune cä el e acel, in­dicat de muze, pentru a croi in con­­fuzia curentelor contimporane, ca­­lea literaturii de mäine, pe care o agteptäm, o presimtim cu totii. «La Revue des Deux Mondes» a fost — In cele mai multe cazuri — refractarä curentelor noui, indräz­­nelilor tineregti. Aceasta i-a gi atras reputatia de reactionarism. Pe cara poate nu o meritä gi, in orice caz, nu o meritä in sensul, care se da a­­cestui tennen atat de cuprinzätor la noi. In adevär, la banchetul anual al Revistei, acum cäteva säptämäni, banchet, la care s’a anuntat gi pro­gramul särbätoririi centenarului, profesorul Richet, povestindu-gi de­­buturile sale la «Revue des Deux Mondes» acum patruzeci si cinci de ani, intre altele a spus: «Revista are o tradifie, care se perpetuiasä de o sutä de ani, si se va perpetua incä, fifi siguri. Ea este liberalä, färä ca acest cuvant sä se adapteze, ca la vecinii nostri din Anglia, unui partid politic determi­nat. Ea este liberalä, nu numai fi­­indcä a apärat intotdeauna liberta­tea, libertatea färä fraze, ci si fiind­­cä lasä hotärat, tuturor, colaborato­­rilor ei cea mai desavarsita indepen­denfä». §i apärarea libertätii — cu fraza sau färä — nu era o glumä in mo­mentul aparitiei revistei, sub regi­mul aspru al lui Carol X, in 1829, cand a fost intemeiatä de Ségur- Dupeyron gi Mauroy, de la care a­­poi, in 1831 a luat-o Francois Buioz, dueand-o, in aproape jumätate reac de energicä gi inteleaptä conducere, la gloria de care se bucu­ra la moar­tea lui, in 1877. Näscut la 1803, Francois Buioz studia chimia; deveni apoi lucrä­­tor tipograf, corector gi, la värsta de 28 de ani, directorul revistei. Pentru ale cärei pagini isbuti sä cägtige semnäturile celor mai cele­bri scriitori ai timpului säu: Sainte- Beuve, Victor Hugo, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Sand, Balzac,­­Alexandre Dumas, Octave Feuillet, About, Taine, Re­nan. In ciclul de conferinte, spectacole si product­iuni muzicale, care alcä­­tuiesc programul comemorärii cen­tenarului, figura impunätoare a a­­cestui om de adevärat geniu, a lui Francois Buioz, va fi evocatä de nepoatä lui chiar, d-na M.-L. Pail­­leroy-Vor mai vorbi in acelag ciclu e­­vocator al trecutului Revistei, d. Andre Bellesort despre teatrul lui Alfred de Musset, d. Henry Bor­deaux despre Octave Feuillet; d. Louis Barthou despre Pierre Loti. Speetacolclo festive, vor avcii programul compus exclusiv din pieso, publicate in Revistä: «La fausso conversion» de Théophile Gautier; «Le fruit défendu» de Oc­tave Feuillet; «La uuit porté Con­seil» de Gérard d’Houville. Iar, ca pios omagiu memoriei celni de cu­­ränd dispärut, se va reprezinta gi unicul aet existent din «Les précieu­­ses de Geneve», piesä pe care Ro­bert de Flers iucopuse s’o serie in colaborare cu Francis de Croisset. Intreaga lum­e intelectualä a Fran­cei participa la aceastä comemorare, cu acel admirabil spirit de solida­­ritate nationalst, ce mnegte pe fran­­cezi in clipele mari ale istoriei, sau atunci cand e vorba sä se im­pli­­neascä gi sä se conserve ceea ce cons­titue zestrea spiritualä a unei na­­tiuni: traditia. u Copil rasfafafl ---«=»11=31 ^UC/\ ViNTILStó: Vicán puterea... vreau pufelett

Next