Dreptatea, ianuarie 1931 (Anul 5, nr. 971-994)
1931-01-24 / nr. 989
ANUL V NO. 989 Sâmbăta 24 ianuarie 1931 G 4 pa. GINI $ ici TARA Un an. . .10 6 luni 3 lun.î 250 IN STRĂINĂTATE DUBLU I E învăţători, Preoţi şi Săteni lin an ...... 750 fi luni • • * i • • aft luni ..şi.. 375 200 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI. — Str. R. Poincare 8, Etaj TELEFON Direcţia 379/41 Redacţia 313/ Ad-ţia 1/54 338/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la Adi ţia ziarului şi la toate agenţiile de publicitate din ţară1 Ld BASME ŞI REALITATE -R OM A închipui breşe în fuziunea naţional-ţărănistă şi a urmări apoi — conform tradiţiilor tactice ■ — lărgirea lor, prin asaltul, bine nutrit, al intrigilor, cancanurilor şi svonurilor fanteziste, a fost din totdeauna, una din ocupaţiunile predilecte ale cercurilor politice, chiar şi ale celor mai puţin ostile naţional-ţărănismului. In această... ocupaţii de favorită, s’au întâlnit adesea adversari juraţi ai democraţiei naţionale, cu speculanţi de profesie ai situaţiilor tulburi şi cu personagii absolut inofensive, care nu vesteau apropiata denunţare a fuziunii naţional-ţărăniste, decât din pasiunea, cultivată la masa cafenelei politice, de a fi, oricând şi oriunde, bine informaţi. Aşa se face că atât în presa partidelor de opoziţie, cât şi în aceea independenţă, apar, aproape cotidian, reportagii savant urzite în vederea temei ce este a se demonstra: că, în urma cutărui I discurs, sau din cauza cutărei legi, fuziunea naţional-ţărănistă este «virtual» desfăcută. Deşi anii trec, iar această situaţie de... virtualitate are aerul să se permanetizeze, realitatea dovedind, dimpotrivă, o augmentare statornică a forţei de coeziune, ce menţine pe naţional-ţărănişti strânşi uniţi în jurul aceloraşi idei şi metode ca şi în jurul conducătorilor lor, — totuşi amatorii de cancanuri nu dezarmează . Recenta consfătuire a parlamentarilor ardeleni şi bănăţeni, la Cluj, a dovedit-o. . Unii au văzut în această conferinţă, cerută de apropierea alegerilor parţiale, «o viguroasă acţiune îndreptată împotriva guvernului»; alţii «o nouă orientare cu tendinţă separatistă»; alţii în sfârşit «lupta dintre fruntaşi şi chemărişti»; toţi atribuesc d-luiVaida, un rol determinant, de inspirator şi conducător al tuturor acestor mişcări centrifuge. Confratele «Patria» din Cluj, ocupându-se de toate aceste manifestări stârnite de consfătuirea amintită mai sus, nu se poate opri de a nu constata cât de fals este prezentat rolul ce i se atribued-lui Vaida. «D-sa — scrie «Patria» -- este piereu arătat în poză de conspirator, de nemulţumit şi de drept inspirator al unei acţiuni opoziţioniste. Nimic mai neadevărat. [Postul ministru de interne şi actualul conducător al secţiei ardelene, a păstrat de la început aceiaşi conduită de loialitate faţă de guvern şi este acelaş animator al partidului.Chiar conferenţa de la Cluj a fost convocată în semnul unei cimentări a legăturilor cu centrul şi a preconizării unei acţiuni cât mai eficace pentru sprijinirea guvernului. Şi dacă e vorba să săvârşim o indiscreţie, trebue să accentuăm, că nu numai acum la Cluj, ci mereu, de la demisia d-lui Maniu, d. Vaida a fost acela, care era cel mai calm şi cel mai conciliant îndemnând lumea la linişte şi muncă productivă». Cum acei, cari vântură mereu svonul desfacerii fuziunii naţional-ţărăniste, susţin stăruitor că «Patria» este un organ personal al d-lui Vaida-Voevod, nădăjduim că precizările, pe care le reproducem mai sus, vor curma pentru viitor toate tentativele de răstălmăciri, pe temeiul cărora se eşafodează combinaţiile ridicole de ştiri false şi logică infirmă în jurul aceluiaş răsuflat subiect, al denunţării fuziunii. Că amatorii de eterne speculaţii asupra acestui subiect nu înţeleg aşa de uşor să dezarmeze este uşor de înţeles; toţi aceşti adversari ai naţional-ţărănismului nu se pot împăca în ruptul capului cu ideia întăririi neîncetate a singurei forţe adevărat democratice din viaţa noastră publică, forţă care, isvorâtă din năzuinţele adânci ale masselor populare, a creat singurul partid cu adevărat regnicolar din ţara românească. Partidul naţional-ţărănesc, credincios ideologiei sale, care a raliat toţi factorii dornici de viaţă nouă, în jurul drapelului său, nu se poate intimida de asemenea încercări naive de intrigă politicianistă, ci, strâns unit, pulsând în acelaş ritm, armonizând într’un program comun aspiraţiile tuturor locuitorilor ţării, îşi va continua, cu încredere în puterile sale şi cu devotament pentru nevoile ţării, opera de organizare, purificare, civilizare şi refacere, pe care a întreprins-o din opoziţie, şi o continuă, cu enegie şi stăruinţă, la guvern. ------=*= LIBERALII ŞI FUNCŢIONARII .Viitorul îşi propune să discute într’un articol de fond problema funcţionarilor. Problemă ţinută mereu în actualitate. Oficiosul d-lui I. G. Duca nu discută problema din punct devedere general, pe care o vede numai prin prisma intereselor strâmte de partid. In rezumat Viitorul scrie: 1) funcţionarii au fost loviţi prin curba de salariu; 2) guvernul liberal a făcut statutul funcţionarilor care avea menirea de a crea un regim de stabilitate şi 3) «guvernul de mâine» va trebui să continue opera guvernărilor liberale şi în consecinţă să procedeze cum au procedat acele guverne. Curba de salariu este un sacrificiu provizoriu cerut şi funcţionarilor statului. Nu vom osteni a repeta că dacă producătorii noştri, aproape două milioane de capi de familie şi-au văzut reduse veniturile lor prin scăderea neaşteptat de bruscă până la 70% a preţului cerealelor şi în genere ale tuturor produselor solului, celelalte clase sociale trebuiau să rămână inetemne repercusiunilor acestei scăderi. In mijlocul suferinţei celei mai numeroase clase nu pot exista beneficiari sau privilegiaţi- Căci în afară de producători au avut de suferit industria şi comerţul, care erau resimţit puternic de scăderea cerealelor, precum şi toate profesiunile libere- Putem afirma, fără nicio exagerare că profesioniştii liberi au avut de suferit foarte mult înregistrând scăderi la venituri, care au atins proporţii catastrofale. Când situaţia generală se prezintă sub acest aspect, se poate vorbi cu aparenţe de seriozitate măcar despre drepturile de neatins ale unei singure clase? Dar această procedare înseamnă a mistifica opinia publică, ceia ce nu poate fi tolerat. In cele din urmă opinia publică are dreptul să se întrebe dacă funcţionarii au numai drepturi fără a avea şi datorii. O întrebare ce vine de la sine. Prin înfiinţarea statutului, ca şi prin felul cum voiau guvernele liberale să rezolve problema funcţionarilor publici se urma nu interesul general, ci operă de partid Liberalii au voit să-şi asigure o supremaţie politică prin administraţie, aservind-o cu totul intereselor lor de partid. Aceasta a fost grija de căpetenie a liberalilor, căci dacă aveau alte intenţiuni, nu risipeau primul congres al funcţionarilor, nu arestau pe conducători, nu ameninţau cu destituirea pe alţii. Ni se pare foarte ciudat că tocmai liberalii care s’au arătat adversari hotărâţi ai funcţionarilor, să se prezinte azi în apărători. Ei se pun în situaţia de apărători pentru că au organizat în aşa fel administraţia, încât foarte mulţi din cei pa cari îi apără sunt trecuţi în registrele cluburilor lor- Ce-a făcut guvernul naţional-ţărănesc? A pus ca principiu eliminarea politicei şi a influenţei politice şi din administraţie- Un deziderat, pe care credem, îl aprobă toată lumea. Curăţirea instituţiilor publice de politicianism. Aceasta nu convine liberalilor. Ei continuă a urmări aservirea acestor instituţiuni. întrebarea principală stă totuşi în picioare: Statul trebue să continue a fi o vastă asistenţă socială pentru posesorii de diplome, ca şi cei fără diplome? Se poate continua fără a se prejudicia interesele generale, cu regimul birocratic de azi? La aceste întrebări, oficiosul d-lui I G. Duca nu va răspunde, cum nu a răspuns nici până acuma Atunci nu va putea şti nimeni ce gândeşte acest partid într o chestiune pe care o agită din interese ce nu au nimic a face cu interesele generale. ^ 1. Modificări la legea administrativă Expunerea d-lui ministru de interne o legendă spulberată: costul legei administrative ROCUS modificărilor; se dau mijloace de trai comunelor, reglementându-se întrebuinţarea lor Nu se impun dări noi S'a discutat, la Senat, modificările unora din dispoziţiunile legii administrative relative la felul în care comunele rurale şi satele vor putea să-şi chivernisească singure nevoile prin dările pe care obştea le va aşeza. Din primul moment, reprezentanta celor două opoziţiuni liberale au atacat legea, afirmând — greşit sau tendenţios — că e vorba de o nouă lege de impunere. In şedinţa de ieri, d. ministru de interne expunea în mod luminos rostul legii sale, care este menită să pună ordine în finanţele judeţene şi comunale şi să impună simţul gospodăresc în administraţie. Nici vorbă nu este de-a se creia noui impozite — aşa cum, fie din rea credinţă, fie din necunoaşterea legii, reprezentanţii opoziţiei au afirmat. In primul rând d. ministru Mihalache a spulberat o legendă pe care opoziţia a născocit-o şi prin tot felul de mijloace a căutat s’o întreţină, anume costul aplicări nouei reforme administrative. Se aruncase la un moment dat prin presă şi întruniri publice cifra fantastică de două miliarde. Or d. ministru de interne a dovedit cu cifre incontestabile, rezultate, după un an de experienţă că aplicarea nouei reforme administrative n’a costat decât 100 (una sută) de milioane mai mult decât vechea lege. Şi reforma se impunea. Ţara noastră nu putea să rămâne în urma celorlalte state civilizate în materie administrativă. Descentrlizarea înscrisă şi în constituţia dela 1866 şi în aceea dela 1923, trebuia să devie o realitate. Altfel procesul, pe care-l dorim cu toţ», nu se va înfăptui niciodată. Organizaţiile comunale pe care le-am găsit, după război în Ardeal şi chiar centrele comunale autonome din Basarabia puteau fi de pildă, în ceea ce priveşte foloasele descentralizării. Noi nu mai puteam întârzia. Un consens al tuturor partidelor — pentru respectarea și aplicarea acestui principiu — e cerut de interesul superior al țării-Noi am pornit reforma. Acuzaiile aduse, în jurul cheltuelilor necesitate de aplicarea ei, dispar, azi, la lumina cifrelor. * D. ministru Mihalache, a arătat apoi scopul modificărilor aduse legei administrative în vederea echilibrării bugetelor şi a înjghebării unei gospodării temeinice folositoare obştei. In toate bugetele judeţene şi comunale capitolele privitoare la «personal» sunt într’o proporţie ţipătoare faţă de cele destinate «materialului». Aceasta înseamnă că se cheltueşte mult mai mult ■pentru lefuri decât pentru lucrări edilitare şi sociale. Cauza o ştie toată lumea. Politicianismul a creiat, la noi, de zeci de ani, o clientelă, încadrată mai târziu, în statute, care consumă cea mai mare parte a veniturilor. D. ministru Mihalache a dat un exemplu impresionant. Intr’un oraş din ţară, la un buget de 51 milioane lei, 31 de milioane se duc la «personal». Această anomalie trebue să înceteze. De la cea mai mică comună, până la cel mai mare oraş, trebue să se stabilească o limită pentru plata personalului. Banii contribuabililor trebue să folosească în primul rând şi în Cea mai mare parte lucrărilor de folos general. ❖ De aceea legea d-lui minisipu Mihalache prevede procentele pe care le poate atinge cheltuiala personalului. Maximum 50 la sută în comunele rurale (cu bugete până la 300.000 Iei; dacă bugetul e mai mare, nu se poate trece de suma de 150.000 lei la personal)! 25 la sută pentru oraşele cu un buget câte 20 milioane Iei; 20 la sută pentru cele cu mai mult de 30 milioane lei și maximum 12 milioane personal, pentru mai mari de 30 lei. Aceste măsuri, pe care oricare cetăţean le va primi, desigur, cu bucurie vor prute capăt abuzurilor ce se faceau de zeci de ani în administraţiile noastre. Clientela politică va fi eliminată prin forţa împrejurărilor, iar cea mai mare parte a veniturilor vor merge la destinaţia lor naturală, în lucrări de interes obştesc. Nu este de mirare, deci, că împotriva acestui proect de lege au protestat unii din reprezentanţii acelor partide deci care, de decenii, au exploatat ţara, şi-au plasat partizanii peste tot, în administraţiile locale şi i-au îmbuibat. ❖ Un alt paragraf al legii care a stârnit vii discuţii a fost acela în care se prevede că, la caz de nevoie, comunele vor putea, să ceară cote adiţionale, în urma propriei lor hotărâri. Acest paragraf a fost cerut chiar de unele administraţii comunale — foarte puţine la număr — în vederea echilibrării bugetului pe anul în curs E un expedient — a subliniat d. ministru Mihalache — această măsură. Nimeni nu se gândeşte, în situaţia actuală, la noui impuneri şi nimeni nu va îndrăzni să le încerce De altfel chiar dacă se va întâmpla vreun abuz, legea pune la îndemâna celui lovit apelul şi recursul, la delegaţia judeţeană şi la comitetul local de revizuire Spre a i se face dreptate . In afară de documentarea bogată şi precisă pe care a prezentat-o, discursul de om al d-lui ministru Mihalache a fost pentru politicianii opoziţiei o mare lecţie politică. A vorbit cu autoritate de la tribuna maturului corp omul de stat care, în activitatea lui la conducerea ţării, ştie şi înţelege să lase la o parte preocupările de partid şi să aibe în faţa ochilor numai interesele ţării, să aibe curajul întreg de a cerceta cu obiectivitate şi să dea soluţiile cerute de vremuri şi nevoi. Cuvintele de om, ale domnului Mihalache pot fi un permanent îndreptar pentru cei ce vor să facă politică , aşa cum politica trebue înţeleasă, şi maximm lei, la bugetele milioane Un apel al alai flaugcarii Adversarii guvernului de azi încearcă de luni de zile să creeze o atmosferă defavorabilă în jurul regiilor autonome ale Statului şi a reformei administrative. Grăbiţi cum sunt, ar dori ca în «doi timpi şi trei mişcări» aceste noui creaţiuni să schimbe dintr’o dată configuraţia socială, economică şi financiară. După primul an de funcţionare a regiilor autonome, s’a dovedit că rezultatele obţinute sunt satisfăcătoare. Totuşi, adversarii noştri nu s’au dat bătuţi, ci au continuat campania lor. Chestiunea aceasta a fost ridicată ori în Cameră de prietenul nostru d. general Racoviţă şi anume, în ce priveşte regia redevenţei de petrol. Informat eronat, deşi cu cele mai bune intenţiuni, d. Racoviţă a ascultat explicaţiunile precise ale d-lui ministru Madgearu, autorul legii şi desigur că aceste explicaţiuni l-au satisfăcut. Dar nu asupra acestui fapt voim să insistăm. Credem cu mult mai interesant şi pe deasupra oricărei preocupări politice de partid apelul adresat de d. Madgearu parlamentului pentru a nu se lăsa sugestionat şi sub impresia campaniilor interesate ce se duc în momente dificile, când toţi trebue să ne unim pentru a trece prin greutăţile împotriva cărora luptăm. Ca apelul să fie înţeles, trebue ca şi adversarii să poseadă facultatea de a se putea ridica deasupra intereselor de partid — Interese trecătoare — şi să acorde prioritate interesului general. Când vom reuşi a convinge de acest adevăr şi pe adversarii noştri, atunci, desigur, am schimbat şi mentalitatea partidului liberal, care, vorba d-lui Madgeanu «continuă în rătăcirile sale şi se găseşte acum în ultimul ceas pentru a-şi schimba mentalitatea». lAviaţia romantică B^CO-----de SERGIU DAN Când s’au ivit pe zidurile Capitalei afişele care vesteau conferinţa d-lui Grigore Gafencu, am încercat o uşoară nedumirire. Aviaţia romantică? Ni se părea ceva neverosimil. Ştim că romantismul nu este numai o etapă, criza de febră, a unui veac. , Ştim că fluidul romantismului străbate încă unele eforturi omeneşti, inoculând otrava fecundă a agitaţiei interioare, ridicând chiar sisteme de gândire politică. Pe romanticii cari conduc naţiuni Maurras îi defineşte cu asprime «prinţi ai norilor», şi îi copleşeşte de mustrări pentru că abdică de la realităţi. Romantismul, chiar şi cel politic, are totuşi meritul strălucit de-a fi creiat acea temperatură frumoasă care a înlesnit luptele pentru libertăţile naţionale înveacul trecut. Europa actuală e departe de-a se afla într’o stare de spirit romanticăceeace este îmbucurător. Realităţile neîndurătoare care frământă azi lumea n’ar găsi nici-o deslegare într’o pâlpâire de elanuri şi ceaţa pe ochi n’ar fi o binefacere. Niciodată lucrurile şi problemele nu s’au cerut privire şi judecate cu mai mare luciditate şi cu mai multă stăruinţă ca acum. Or, romantismul nu e o stare de trezie. El nu lămureşte nimic şi nu adaugă nici o lumină la înţelegerea noastră şi aşa destul de confuză. Ne-am grăbit deci să ascultăm pe d. Grigore Gafencu spre a ne astâmpăra neliniştea. Bănuiam că d. Gafencu va situa istoriceşte epoca romantică a aviaţiei, aceia care se închee cu Blériot. Ne-am înşelat însă. Conferenţiarul, departe de a fi voit să fixeze anii de romantism ai aviaţiei, sau să ne expună technica primară a acelei aviaţii — a rostit o caldă pledoarie spre a ne convinge că starea de spirit romantică este o însuşire esenţială a sburătorilor. D. Gafencu nu s’a înfăţişat nici ca technician, nici ca istoric, ci ca devot al aviaţiei, isbutind să ne convingă de un adevăr neîndoios: că îndeletnicirea sburătorilor impune o svâenire romantică, singura care explică marile lor fapte. Aviaţia rămâne o chemare a văzduhului, o vocaţie înăscută pentru vârtejul înălţimilor. Abia, pe urmă începe meseria proprin-zisă. Aviatorul autentic e doar acela care simte şi recunoaşte că elementul său firesc este văzduhul, aşa cum inginerul consimte că adevărata sa existenţă e pe şantier. La urma urmelor nimic mai de înţeles ca vibraţia romantică a unor oameni cari plutesc cu golul dedesupt. Un băiat de douăzeci şi şase de ani care se încumetă să străbată oceanul legând cu avionul lui două continente, veţi recunoaşte, că e însufleţit de puţin romantism... Fireşte cei cari au misiunea de a organiza aviaţia nu au nevoe de avânt romantic, ba am spune, că ar putea fi chiar dăunător. Un bun organizator, un abil technician sau un administrator de hangare nu trebue să fie neapărat nişte inspiraţi. D. Gafencu a evocat cu o admirabilă înduioşare unele amintiri din război, desigur mai eloquente decât orice expunere technică şi mai instructive decât orice teorii, întâmplări patetice al căror martor, a fost conferenţiarul, au fost redate cu amploarea meritată. Confratele nostru a făcut parte din aviaţia noastră de război, în vremea glorioaselor sale începuturi în Moldova, când într’adevăr un splendid romantism însufleţea sburătorii noştri. O justă definiţie a aviatorului aşa cum d. Gafencu l-ar vrea, aşa cum, probabil, este: «Problema aviaţiei îmi pare că are două aspecte cu totul diferite. (Citiți continuarea în pag. II-a) D. GR. GAFENCU Datoria legiuitorului este să fie mereu atent, daca legea se acomodează cu realitatea, in măsură la care aceasta evoluează, evoluează și legile. Nu este o rușine, dimpotrivă este un merit al legiuitorului ca sa ajusteze legea pe corpul națiunei. (C. I. Mihalache, ministru de interne) Citiţi în pag. II-a: ŞEDINŢELE DE ERI ALE CAMEREI Şl SENATULUI In pagina IV-a: SOSIREA PRINCIPILOR JAPONEZI Primirea din gara de Nord împroprietărirea voluntarilor din Banat -2000-împlinirea unei vechi făgădueli La Timişoara s’a îndeplinit săptămâna aceasta un act de mare importanţă: împroprietărirea voluntarilor bănăţeni. După o muncă încordată — care a avut partea ei de frământare provocată de neînţelegereavoluntarilor asupra loturilor Ad- Sever Bocu, directorul ministerial al Banatului, a semnat tablourile definitive de împroprietărirea voluntarilor. Consilierul agricol de Timiş-To- frontal procedează actualmente la împroprietărirea voluntarilor din judeţ, soldaţi şi ofiţeri- In ce priveşte pe cei cu locuinţa în Timişoara n’au putut fi toţi împroprietăriţi din lipsă de locuri- Ca atare împroprietărirea pentru aceştia s’a făcut prin tragere la sorţi. Un amănunt care marchează idealizmul curat al directorului ministerial dela Timişoara, pe tabloul de împroprietărire al voluntarilor d. Bocu a pus rezoluţia următoare: «se vor împroprietări toţi voluntarii afară de mine». & împroprietărirea voluntarilor se ştie că este o veche făgăduială pe care d. Bocu a făcut-o acestora, acum 12 ani în urmă, la Kiev, în Rusia, în clipe de mare cumpănă pentru ţară, atunci când s’a organizat corpul voluntarilor ardeleni şi bănăţeni cari au luptat în urmă pe frontul nostru de luptă, împrejurările neprielnice au făcut ca împroprietărirea voluntarilor să întârzie 12 ani. Ceiace nu trebue însă ignorat, este faptul că d. Bocu n’a uitat el însuşi făgăduiala dată şi atunci când împrejurările au fost prielnice, a ţinut să aducă la îndeplinire această făgăduială. Şi ceiace este şi mai frumos în gestul directorului ministerial al Banatului, este că în realizarea sa a înlăturat cu totul preocupările de partid. * Voluntarii au fost împroprietăriţi- Făgăduiala dată a fost împlinită. Toţi au participat la aceasta dotaţia naţională, indiferent de organizaţia politică căreia aparţin-Şi constatând acestea, nu ne putem împiedica să ne facem plăcerea de a reproduce cuvintele emoţioiante şi inspirate pe care d. Sever Bocu le adresa celor împroprietăriţi: Iar acum când actele acestea ale străduinţelor noastre se închid pentru totdeauna să-mi daţi voie să fac un apel către voi şi dincolo de trecătoarele interese. Iubi-vă unul (Citiţi continuarea în pag. II-a) Tot schimbare de regim... ------00:00— D- mareşal Avereseu pleacă la Agul pentru cura sa anuală, „ÎNDREPTAREA”, O, Mareşal (către ai săi): Dacă nu pot schimba regimul politic, schimb cel puţin regimul meu sanitar.