Dreptatea, ianuarie 1931 (Anul 5, nr. 971-994)

1931-01-14 / nr. 980

Anul WHO.980 C MercuriM ianuarie m ai 4 PAGINI 3 Lei 1 1 TARA I Ou su • . . • 1000 1 6 luni. ... 500 1 3 luni .... 250 IN STRĂINĂTATE DUBLU INVATATMI, PREOTI­I SATE» Un ut .750 6 luni . ..........................375 3 luni !•••••«•«• 200 1 I REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA: BUCUREŞTI. — Str. R. Poincare 8, Etaj „Viitorul“ spune că există „o dreptate imanentă“ pentru partidul liberal, atunci să ştiţi că praf se m alege din partid... 1 TELEFON 1 Eimtu mm 1 STaiT j "gr­rr liga ANUNŢURI COMERCIALE | « ■ ft| 1 N primesc direct la «Huzurului ?? le «f jLf|§ 1 teste agenţiile fie puîrtson­gte aus țară ! Ar fi de prisos să mai reluăm, în aceste rânduri, o expunere a repercusiunilor crizei economice internaţionale asupra situaţiilor din ţara noastră. Cu prilejul ultimelor legiuiri de ordin economic şi financiar, cu prilejul desbaterilor publice asu­pra bugetului general al statului, cu prilejul tuturor discuţiunilor din ultima vreme asupra planuri­lor de ajutorare a economiei na­ţionale, ameninţate de aceste re­percusiuni, s’a arătat pe larg, cu date şi pilde edificatoare, starea vicioasă de lucruri, creată de pe urma crizei mondiale, insistându­­se mai ales asupra efectelor ei în ceea ce priveşte agricultura, criza agrară interesând, în prim rând­­ţara noastră. Este, astfel, inutil a mai lămuri aci cauzele scăderii preţului pro­duselor agricole; ele se cunosc, după cum se cunosc şi măsurile, a căror aplicare o urmăreşte gu­vernul, pentru a veni în ajutorul agriculturii, ceea ce înseamnă, in ultimă analiză, ameliorarea situa­ţiei tuturor ramurilor de produc­ţiune, astăzi în suferinţă. De pe urma devalorizării cereale­lor, s-a născut şi o criză a finan­ţelor publice, ceea ce a impus im­portantele şi grelele reduceri bu­getare pe anul 1931. In acelaş timp însă, guvernul, dornic de a tămădui, în toată mă­sura posibilităţilor, nevoile popu­laţiei, bântuite de efectele­­crizei, s’a hotărât să purceadă la aplica­rea unui program menit să aducă ostenirea vieţii, prin scăderea pre­turilor produselor industriale Este evident că un asemenea program nu se poate nici fixa în linii definitive, nici aplica cu re­­a­guitate eficace, de pe o zi pe alta Orice pripeală ar duce la eşuarea acestei tentative, de importantă socială și economică atât de con­siderabilă-In consecinţă, guv­ernul a înce­put, aşa cum trebuia să înceapă, prin tratative cu industriaşii, tra­tative care se duc de mai multă­­vreme la Ministerul Industriei şi al Comerţului., Ar fi fost firesc ca, intr’o ase­menea împrejurare cel puţin, par­tidele de opoziţie să uite preocu­pările lor politice, pentru a cola­bora, măcar prin rezerva lor, la acest efort, care privește, în prim rând, binele obștesc, deci binele Statului. Totuși, iată că oficiosul partidu­lui liberal Viitorul, intr’un repor­taj de ultimă oră, intitulat­­,De ce nu poate guvernul esteni viata", caută să demonstreze că strădu­inţele ce se depun ia direcţia a­­ratată de noi mai sus, sunt inu­tile . Prin urmare, deşi constată că ,,acţiunea de eftenire a vieţei în­cercată cu succes în alte părţi, se găseşte la noi încă în faza tatonă­rilor", oficiosul partidului liberal decretează anticipat că acţiunea aceasta nu va avea, în România, posibilităţi de succes, plasând la adăpostul acestei negaţii, o serie întreagă de atacuri împotriva gu­vernului, pe toate temele răsufla­te, în o caldă apărare a industrii­­lor, justificând preţul urcat al pro­duselor industriale­ Negreşit, nimeni nu se gândeş­te la lovirea vreuneia din ramuri­le de producţie ale ţării ; nu e mai puţin adevărat că se poate cere însă, producătorilor, o armo­nizare a preţurilor produselor lor cu preţurile materiilor prime, scă­zute, şi cu condiţiile generale de viaţă. Viitorul se face că nu pricepe acest lucru, înţelegem foarte bine de ce: partidul liberal este încă in strictă dependenţă de­ întreprinde­rile industriale, create şi susţinute *— adeseori în dauna Statului — de către aşa zisa finanţa liberală. Scrim „încă“, fiindcă d. Duca făgăduise mântuirea partidului, pe care-l conduce astăzi, din solia băncii liberale Semne că această făgăduială se va împlini, nu se prea văd deocam­dată, dimpotrivă chiar. Partidul liberal apare mai înfeudat ca on când unor interese de tarabă, fi­indcă altfel nici nu s’ar putea lă­muri riscul, pe care-1 acceptă, a­­doptând atitudini atât de impo­pulare, ca aceea ostilă planului gu­vernuluî, de a efteni viata. Este, în adevăr, evident că dacă Viitorul atacă guvernul, pe ches­tia estenirii vietei, apoi nu o face decât fiindcă așa îi impun indus­triile liberale, care nu vor nici în ruptul capului să admită o scăde­re a preţurilor produselor lor, a­­dică să accepte o micşorare a be­neficiilor, pentru binele populaţiei. Notând această incalificabilă a­­titudine a oficioaselor d-lui Duca, nu putem decât să regretăm că în partidul liberal, dăinuiesc sisteme­le politicianiste, care i-au făcut reputaţia pe care o are în opinia publică. In unele localităţi din Ardeal s’a produs cu prilejul recensământului un fapt curios. Câteva familii de români greco-ca­­tolici au declarat la recensământ na­ţionalitatea maghiară şi religiunea romano-catolică. Cercetările întreprinse de autorităţi in urma unor indicii sigure, au dove­dit pricina acestei inadmisibile erori: partidul maghiar din Ardeal a exer­citat o presiune specială spre a ob­ţine aceste rezultate. Fireşte, organele in drept au redac­tat procesele- verbale ale faptelor constatate, aşa cum prevede legea re­censământului pentru a se lua măsu­rile dictate de această împrejurare. După cum se vede, autoritatea de Stat a procedat aşa cum trebue. „Universul" se declară insă nemul­ţumit. Recunoscând că noi, cei dintâi, am denunţat şi înfierat cum trebue pre­siunile reprobabile ale agenţilor ma­ghiari. „Universul“ găseşte insă pri­lejul să aducă învinuiri gratuite guver­nului. Nu e surprinzător că acest ziar ju­decă cu o manifestă rea-credinţă a­­cest caz, cum de­ altfel face în orice împrejurare spre a critica cu orice preţ, chiar cu preţul de­ a se face ri­dicol, actele guvernului actual. „Universul‘ să fie liniştit. Guver­nul va lua şi în această chestiune a­­titudinea dictată de interesele naţio­nale şi de adevăr. Dovada, o avem in protestările presei maghiare minori­­tare. Este interesant insă că sistemul fal­sificării recensămintelor este o veche apucătură maghiară, de care nu vor să se desbere conducătorii partidu­lui maghiar. Chiar in regatul vecin, recensămintele ce s'au făcut până a­­cunt aveau la bază sistemul falsifi­cării realităţii spre a obţine rezultate cât mai convenabile Statului maghiar. Rezultatul acestor recensăminte în Ungaria, a fost întotdeauna o sur­priză pentru neamurile numeroase care iazuesc acolo. Ele se trezeau pur şi simplu incorporate în naţiunea maghiară. Înţelegem nevoia Ungariei de­ aş creşte populaţia maghiară, dar este profund regretabil mijlocul ales. Şoviniştii de la Budapesta vor să demonstreze că poporul maghiar este mai numeros decât îl arată realitatea, spre a justifica oarec­um monstruozi­tatea situaţiei dinainte de 1918, când câteva milioane de unguri oprimau populaţiuni de zeci de milioane apar­ţinând altor naţionalităţi. Partidul maghiar din Ardeal s’a trezit împins de aceleaşi motive în trista operaţiune la care s’a dedat cu prilejul recensământului. Este o deprimantă dovadă de ne­­lealitate faţă de Statul român, tocmai din partea acelei minorităţi care nu scapă nici un prilej să se lamenteze pe toate drumurile Europei de trata­­mentul la care sunt supuse minorită­ţile maghiare. SIMPLE NEDUMIRIRI Partidul liberal „de sub con­ducerea d-lui Gheorghe I. Bră­tianu” candidează în alegerile parţiale care vor avea loc la 29 ianuarie. A depus şi candidatu­rile: d. C. Toma din Iaşi candi­dează la Teleorman iar d. Val­­jean din Bucureşti la Furna. Or­ganizaţiile locale au primit or­din să susţină aceste candida­turi, considerate de prima mină in partidul nou creat Cu acest prilej, d. Gheorghe Brătianu semnează un manifest către alegători. Pînă acum totul e în perfectă ordine. S’au fixat candidaturile, s’a semnat manifestul. Nici nu se putea altfel. Manifestul i l-am cetit. Şi ne­am uitat bine, bine de tot la semnătură. E semnat de d-l Gheorghe I. Brătianu, „preşedin­tele partidului naţional-liberal’’. Am căutat ritmul nou, avenuil tinereţii, ideologia partidului şi alte lucruri de acestea. Nu le-am găsit. Nu din vina noastră. Ne­am găsit însă puşi în faţa unei vorbării banale, de care lumea e sătulă. „Vrem îmbunătăţirea si­tuaţiei financiara; vrem o bună salarizare a funcţionarilor; vrem drumuri bune; vrem, „dar ce nu vrem”? Dacă tînărul şef n’ar fi şi din­sul prins în mrejile vechiului po­liticianism ar fi văzut că guver­nul naţional-ţărănesc, nu numai că a adus în discuţie toate pro­blemele pe care le reiau azi ad­versarii lui, dar că le-a dat şi în mare parte deslegarea potrivită, impunându-le acestora. Ritmul nou în viaţa politică a ţării a fost introdus de naţional­­ţărănişti. Celelalte organizaţii politice, vrînd -nevrînd, trebue să-i urmeze. Dar, mai avem o nedumirire. D. Gh. Brătianu vorbeşte de „partide vechi”, făcând o com­paraţie — nu în avantajul lor— între metodele şi mentalitatea a­­cestora şi ceea ce d-sa numeşte ritmul nou al acţiunei sale, pu­nând chiar în opoziţiune aceste două acţiuni. Cum printre „partide vechi”, socoteşte în primul rînd partidul din care a eşit, condamnîndu-l, rezultă în mod logic că socote­şte gruparea sa drept un partid nou. Este această constatare,pe ca­re o lasă să străbată d. Gh. Bră­tianu, printre rîndurile manifes­tului său, o sinceră mărturisire — pe care opiniunea publică va arăta dacă o acceptă — că d-sa a înjghebat o nouă organizaţiu­­n politică, sau este la mijloc nu­mai o simplă inadvertenţă? Căci condamnarea definitivă, pe toată linia, a „vechiului” par­tid liberal, aşa cum o pronunţă d. Gh. Brătianu în manifestul său, nu se potriveşte cu titula­tura ce-şi dă de „şef al partidu­lui naţional-liberal”. Viitorul (se vede că d-l T. Constantinescu, Motaş şi cei­lalţi ejusdem farinae, tot mai pot încă răsufla în coloanele oficio­sului d-lui Duca), Viitorul zi­­cem, a reluat cântecul anticon­­stituţionalismului legei gazului metan. Oficiosul liberal afirmă c­ă no­ua lege propusă şi votată deja de Senat, redactată în conformi­tate cu deciziunea Curţii de Ca­saţie, ar fi o mistificare căci ar cuprinde dispoziţiuni anticonsti­tuţionale şi anume aceia care ia din mâna unor negustori o ave­re a statului abuziv monopoliza­tă de aceştia. Pricepem mobilul care împin­ge Viitorul să reia vechiul cân­tec sau, mai bine, să exaleze din nou cunoscutul scâncet. Dar oficiosul liberal pretinde că noul proiect nu ţine seama de decizia Casaţiei. Ca să dovedim cât adevăr este la baza acestei afirmaţiuni şi cu câtă bună credinţă Viitorul se încearcă să reia campania in chestia gazului metan, vom re­produce ceea ce spunea în dis­cursul său de deschidere a nou­lui an judecătoresc, primul-pre­­şedinte al Curţii de Casaţie, nu mai departe decât acum patru zile. Iată ce spunea d. prim-preşe­­dinte Stămbulescu : „In afacerea gazului sne­tan s’a examinat legea din 3 Septembrie 1930, care se referă la înfiinţa­rea monopolului de gaz metan. „înalta Curte, DUPĂ A PUS IN ACEST PROCES, PRiîâCSPiUL M£0iSCUTABiL CA NICI UW TEXT DE LEGE Sl EtilCiUK PRINCIPIU DE DREPT rcy INTERZICE LEGIUITORULUI SA. FâXEZE UN NOU MOD DE VALORIFICARE A BOGAT 11 LOR STATU­LUI adaogă apoi că totuşi ei era ofeSSgat să respecte personalitatea juridică a societăţii existente şi să preceadă pe cale legală ca exproprierea, de cre­dea util...” Limpede, precis: Casaţia con­sacră dreptul incontestabil al Statului să valorifice, în modul cel mai potrivit cu interesele ob­şteşti, bogăţiile sale. Adică drep­tul său suveran care nu poate fî pus în discuţie de a înlătura un monopol constituit abuziv în be­neficiul unor particulari, şi de a-l înlocui cu monopolul în be­neficiul exclusiv al Statului. Astfel fiind, râţpelile Viitoru­lui nu vor intimida pe nimeni , şi aşteptăm pe Motaşii şi Tan­­crezii nesăţioşi să încerce ma­rea cu degetul şi să meargă în­naintea Casaţiei, lua prada, pentru a-şi re- Răţoeli zadarnice D. prim-ministru G. G. Mironescu despre „dezarmarea economică“ Declaraţii făcute ziarului „Neues Wiener Journal“ „Neues Wienes Journal“ din 6 ianuarie publică, sub titlul „Dezar­marea economică!“ — chestiunea esenţială a politicei comerciale europene, următoarele: In trecerea sa spre Geneva, Mi­nistrul de Externe Mironescu s-a oprit la Viena şi a avut amabilita­tea, să facă corespondentului zia­rului „Neues Wiener Journal“, ur­mătoarele declara­ţiuni: „Am mai declarat odinioară şi la Geneva, că pacea este o chestiune morală, precum este şi o problemă a organizaţiunei. Societatea Naţiu­nilor şi-a putut asuma meritul de a fi înţeles punctele esenţiale ale politi­cei de pace şi de a fi început intr'a­­devăr o parte a lucrărilor de organi­­zaţiune, necesare. Şi anume intr'un mod, care dovedeşte, că la Geneva s’a recunoscut just, că o pace dura­bilă înseamnă o necesitate vitală pentru popoarele lovite de ultimul războiu. Trei probleme esenţele, stă­pânesc viitoarea muncă a tuturor politicianilor pacifişti, limitarea continuă a forţelor terestre şi nava­le, dezarmarea navală, sub care În­ţeleg stăvilirea propagandei anti-pa­­cifiste şi dezarmarea economică- In­­tr’adevăr, problema din urmă a de­venit în multe puncte mult mai ur­gentă, decât acele de natură politi­că- Pentru mine nu există îndoială, că orice politician serios, care repre­zintă la Societatea Naţiunilor inte­resele naţiunei sale, trebue să aiba simţul datoriei, şi să pună la dispo­ziţie toate forţele sale pentru recons­truirea comunicaţiei sănătoase a co­merţului şi economiei europene. Sub influenţa Societăţii Naţiuni­lor, aie cărei statute prevăd în arti­colul 8, că în scopul unei menţineri permanente a pacii este neapărat ne­cesară o reducere cuprinzătoare a înarmărilor la un anumit minimum şi sub presiunea necesităţilor buge­tare, majoritatea ţărilor a trebuit să se decidă de pe acum, să reducă ca­drele armatelor lor, reducându-se cheltueieie pentru scopuri militare. Şi in ce priveşte regularea forţelor na­vale s a încercat de mai multe ori de a găsi un sistem, care ar fi în stare să realizeze o limită care ar satis­face toate cercurile interesante. Dar cele mai multe state au evitat până acum cu încăpăţânare să realizeze de fapt in forma necesară radicală, dezarmarea economică, prezentată la diferite conferințe ca o necesitate vitală. SITUAȚIA ECONOMICA Astăzi este datoria conducato­rilor politici să sprijine mai mult ca oricând interesele economice ale tarilor lor­ Fiecare politician trebue să fie în acela? timp şi un cunoscător al situaţiunei economi­ce, deoarece aproape fiecare pas diplomatic este însoţit indirect sau direct de consecinţe economic. Astfel cretirea blocului agrar est. european a produs in diferite părţi indispoziţii şi totuşi creând acest bloc s'a făcut primul atac decisiv împotriva baricadelor vamale ale Europei. Unele ţări parcă tot nu înţelege, că un atac împotriva zi­durilor lor vamale nu înseamnă un atac împotriva ţarei, ci dimpotri­vă va fi în stare să aducă cu sine fenomene însoţitoare defavorabile pentru ele. Din săptămână in săp­tămână situaţia economică se în­răutăţeşte. Lupta împotriva răz­boiului vamal trebue să înceapă dintr’un flanc oarecare. Pare că ţările est-europene ar fi decise să dea exemplul printr’un demers co­mun. Nu poate fi destul de des accen­­tuat, câ num­ai o Europă consoli­dată poate opune rezistenţă inami­cului înverşunat din Est, rezistenţă de care este nevoe pentru a înlă­tura primejdia rusă de care sunt ameninţate tarile continentale. Sis­­tematic trebue să se lucreze pas cu pas la restricţiunea putere! So­­vietelor, căutăndu-se de a se dei­barasa de ajutorii lor din ţările noaste. Sistemul rusesc se serve­şte de toate mijloacele nepermise pentru a-şi atinge scopul: submi­narea puterei de rezistenţă a Eu­ropei­ Pentru aceasta trebue să se înlăture zidul care a fost pus deo­camdată intre popoarele europene şi care păgubeşte cooperarea. Am presimţământul, că anul început va fi hotărâtor pentru rea­lizarea acelor dorinţi cari unesc ţările Europei in vederea unui scop comun, cu diferenţele meschi­ne existente“. ■— 1 Păcat de aşa „ritm libic” La întrunirea de Duminică a d-l­ui Gh. Brătianu a vorbit şi un domn V. Papacostea. Despre cele ce a vorbit, am aflat din „Mişcarea“­. Marele no­stru adversar — de ce nu i-am zice mare ? — am constatat că îşi culege informaţiile din „Unniversul“ şi „Or­dinez". Toate­­calomniile şi trivia­­lităţile din aceste cotidiane şi-au gă­sit exponent în d. V. Papacostea. Acesta să fie ,,ritmul nou” pe care d. Gh. Brătianu cerea sâ-l imprime politicei şi în acest mod înţelege să civilizeze lupta dintre partide ? Ne îndoim de succesul unei astfel de acţiuni. Acum ne întrebăm cu oarecare ne­dumerire : sa fie d. V. Papacos­tea, fratele profesorului universitar, Al. Papacostea care a fost un ele­ment de elită în partidul naţional-ţă­rănesc, sau fratele d-lor Cesar Papa­­costea profesor universitar şi P. Pa­pacostea fostul director general al poştelor ? Deşi d-nii Cezar şi P. Pa­pacostea ne sunt adversari, nu ştim să fi întebuinţat faţă de adversari un stil oratoric asemeni celui între­buinţat Duminică de d. V. Papacos­tea. Pentru multe motive înclinăm a crede că e mai degrabă o simplă a­­semânare de nume, în consecinţă nu vom face nici o confuzie, absolut nici una. f Cronica teatrală de Tudor şoimaru Teatrul Naţional: „Cruciada copiilor“ de Lucian Blaga şi „Act Veneţian“ de Camil Petrescu Din evul în care miracolul se stârnea din adâncuri ca vrăjitoria, iar vrăjitoria arsă pe rug de multe ori făcea să se înalţe un crin ima­culat ca în miracole, cronicarii au reţinut — în afară de momente izolate — şi clipe de ofrandă co­lectivă, atingând în intensitate nebunia. O pagină de ofrandă a­­vântată ca sborul porumbiţei, dar tot ca ea curată, a fost cruciada copiilor, un Cronique de Laon, cronicarul, zugrav primitiv, nu are nevoe de culori încărcate, spre a ne reda tot tragicul jertfei copiilor. Intr’o simplitate de cu­loare şi ton, miracolul păstorului Ştefan din Clayes, se întregeşte şi se oferă morţii, ca un simplu strigăt al inimii. Oile micului Şte­fan, muşcau iarba grasă şi crudă pe pajişti, când Domnul se arătă păstorului. Dacă zeii păgâni se a­­copereau cu pene de lebădă sau piele de taur, când vroiau să caute trupului lor cald o aleasă printre muritori, creştinismul a dat Domnului haină de drumeţ şi toiag ghintuit pentru drum lung, spre a se arăta aleşilor lui sufle­teşti. Sub acest din urmă veşmânt, ne spune Cronica, Domnul s a a­­rătat lui ştefan- A cerut o bucată de pâine şi păstorul nu a stat la bisXSA, gânduri să ofere- Iar Domnul drept răsplată i-a dat o scrisoare, prin care ii poruncea să elibereze cu copiii, sfântul mormânt. Şi Ştefan a pornit prin sate, lăsân­­du-şi oile ierbii, şi scoţând acel strigăt, unic intre toate: „Doamne dă-ne adevărata cruce“. In jurul lui minunile se succedau ca stelele ce cad în August­ Şi doar în câ­teva luni, lângă Ştefan, se strân­geau peste treizeci de mii de co­pii, noui mieluşele ce aveau să moară pentru mormântul marelui Păstor. In jurul lor lăcrimau pă­rinţii şi poate florile, şi gemea poate iarba când picioarele lor nevinovate o călcau în drum spre imensul şi inutilul sacrificiu, şi ce­lor cari Întrebau unde se duc, ei răspundeau semeţ , spre Dumne­zeu. . Şi mulţimea atunci se înduioşa, pentru că mulţimea crede în mi­racole, şi în sufletele copiilor. Şi-apoi, fiecare avea poate un păcat de răscumpărat prin ei. Pe unde treceau copiii, lo­cuitorii din sate sau oraşe asvâr­­neau provizii şi bani. Mulţimea alerga spre Ştefan, doritoare să vadă pe trimisul lui Dumnezeu, şi din haina lui de păstor cei mai mulţi ar fi vrut să aibă un petec drept amintire. Chiar papa Ino­­cenţiu se pare că în faţa unui en­tuziasm ce s’a dovedit inutil, n­u ar fi găsit decât o blândă si mo­latecă reflexie: „copiii aceştia ne fac de ruşine­ In timp ce noi dor­mim, ei drumesc veseli spre sfân­tul mormânt“. Şi copiii au luat drumul mării, iar alţii au pornit pe guri de râuri, pe plaiuri şi munţi­ D. Lucian Blaga, ne spune în „Cruciada Copiilor“ că mulţi din ei, sub conducerea unui călugăr Teodul au venit şi pe meleagurile dunărene- Şi călugărul Teodul ne (Citîfi eestim­ar*# tu par. H­al VIATA POLITICA Proect de apropieri posibile şi imposib­e Prietenii şefului partidului libe­ral acreditase svonul — imediat după alegerea d-lui Duca la sefia partidului, — că d-sa are în buzu­nar soluţia reîntregirei partidului prin readucerea d-lor George Bră­tianu şi Ion Th- Florescu la matcă In timpul din urmă svonul ajun­sese public şi de el a luat cunoş­tinţă şi de George Brătianu şi prietenii acestuia. lată pentru ce întrunirea geor­­gistă de Duminică a fost un pri­lej de desminţire categorică a acestui svon şi într’un chip foarte puţin obişnuit. Astfel, şeful parti­dului liberal d. Duca a fost atacat violent de oratorii georgişti şi cu expresii puţin obişnuite într’o în­trunire publică, în chiar auziţi d-lui Gheorghe Brătianu. D. Gh. Brătianu deci nu numai că nu răspunde invitaţiei, dar, prin ceia ce a îngăduit să se spu­nă în întrunirea partidului său împotriva d-lui Duca, dovedeşte că nici gând nu are de împadar*­­Dar desminţirea svonului por­nit din rândurile d-lui Duca are un corolar: eventualitatea unei apropieri­i între d-nii George Bră­tianu şi I­ Th- Florescu. Pentru consolidarea partidului georgist în parlament, d. George Brătianu dorește o apropiere de d. I. Th- Florescu, — case pe lan­gă ca este deputat, are și titlurile pentru a fi proclamat senator d* drept — și în acest scop ar trebui să acorde d-lui Florescu locul d*» vice preşedinte al partidului-Este de văzut dacă aceste proiecte de apropiere se vor restr­tiza până ’n cele din urmă, întru cât din informaţiile ce avem uie» d­­i. Th. Florescu nu este încântat de locul ce i se oferă de georgişti, dar nici fruntaşii georgişti n’ar fi bucuroşi să-şi strângă coatele pentru a primi pe d. I. Th. Flo­rescu, alăturea de dânşi, ş i încă în calitate de vice-preşedinte­­------------­----------­ / I Reînoire „Ordinea“, ziarul d-lui Taneved Constantinescu, nu este ziar liberal. Oficioasele d-lui Duca P. DUCA (la boiangerie)­ Vuieţi scoate pata am­­a de pe drapel ?

Next