Dreptatea, ianuarie 1931 (Anul 5, nr. 971-994)
1931-01-14 / nr. 980
Anul WHO.980 C MercuriM ianuarie m ai 4 PAGINI 3 Lei 1 1 TARA I Ou su • . . • 1000 1 6 luni. ... 500 1 3 luni .... 250 IN STRĂINĂTATE DUBLU INVATATMI, PREOTII SATE» Un ut .750 6 luni . ..........................375 3 luni !•••••«•«• 200 1 I REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA: BUCUREŞTI. — Str. R. Poincare 8, Etaj „Viitorul“ spune că există „o dreptate imanentă“ pentru partidul liberal, atunci să ştiţi că praf se m alege din partid... 1 TELEFON 1 Eimtu mm 1 STaiT j "grrr liga ANUNŢURI COMERCIALE | « ■ ft| 1 N primesc direct la «Huzurului ?? le «f jLf|§ 1 teste agenţiile fie puîrtsongte aus țară ! Ar fi de prisos să mai reluăm, în aceste rânduri, o expunere a repercusiunilor crizei economice internaţionale asupra situaţiilor din ţara noastră. Cu prilejul ultimelor legiuiri de ordin economic şi financiar, cu prilejul desbaterilor publice asupra bugetului general al statului, cu prilejul tuturor discuţiunilor din ultima vreme asupra planurilor de ajutorare a economiei naţionale, ameninţate de aceste repercusiuni, s’a arătat pe larg, cu date şi pilde edificatoare, starea vicioasă de lucruri, creată de pe urma crizei mondiale, insistânduse mai ales asupra efectelor ei în ceea ce priveşte agricultura, criza agrară interesând, în prim rândţara noastră. Este, astfel, inutil a mai lămuri aci cauzele scăderii preţului produselor agricole; ele se cunosc, după cum se cunosc şi măsurile, a căror aplicare o urmăreşte guvernul, pentru a veni în ajutorul agriculturii, ceea ce înseamnă, in ultimă analiză, ameliorarea situaţiei tuturor ramurilor de producţiune, astăzi în suferinţă. De pe urma devalorizării cerealelor, s-a născut şi o criză a finanţelor publice, ceea ce a impus importantele şi grelele reduceri bugetare pe anul 1931. In acelaş timp însă, guvernul, dornic de a tămădui, în toată măsura posibilităţilor, nevoile populaţiei, bântuite de efectelecrizei, s’a hotărât să purceadă la aplicarea unui program menit să aducă ostenirea vieţii, prin scăderea preturilor produselor industriale Este evident că un asemenea program nu se poate nici fixa în linii definitive, nici aplica cu reaguitate eficace, de pe o zi pe alta Orice pripeală ar duce la eşuarea acestei tentative, de importantă socială și economică atât de considerabilă-In consecinţă, guvernul a început, aşa cum trebuia să înceapă, prin tratative cu industriaşii, tratative care se duc de mai multăvreme la Ministerul Industriei şi al Comerţului., Ar fi fost firesc ca, intr’o asemenea împrejurare cel puţin, partidele de opoziţie să uite preocupările lor politice, pentru a colabora, măcar prin rezerva lor, la acest efort, care privește, în prim rând, binele obștesc, deci binele Statului. Totuși, iată că oficiosul partidului liberal Viitorul, intr’un reportaj de ultimă oră, intitulat,De ce nu poate guvernul esteni viata", caută să demonstreze că străduinţele ce se depun ia direcţia aratată de noi mai sus, sunt inutile . Prin urmare, deşi constată că ,,acţiunea de eftenire a vieţei încercată cu succes în alte părţi, se găseşte la noi încă în faza tatonărilor", oficiosul partidului liberal decretează anticipat că acţiunea aceasta nu va avea, în România, posibilităţi de succes, plasând la adăpostul acestei negaţii, o serie întreagă de atacuri împotriva guvernului, pe toate temele răsuflate, în o caldă apărare a industriilor, justificând preţul urcat al produselor industriale Negreşit, nimeni nu se gândeşte la lovirea vreuneia din ramurile de producţie ale ţării ; nu e mai puţin adevărat că se poate cere însă, producătorilor, o armonizare a preţurilor produselor lor cu preţurile materiilor prime, scăzute, şi cu condiţiile generale de viaţă. Viitorul se face că nu pricepe acest lucru, înţelegem foarte bine de ce: partidul liberal este încă in strictă dependenţă de întreprinderile industriale, create şi susţinute *— adeseori în dauna Statului — de către aşa zisa finanţa liberală. Scrim „încă“, fiindcă d. Duca făgăduise mântuirea partidului, pe care-l conduce astăzi, din solia băncii liberale Semne că această făgăduială se va împlini, nu se prea văd deocamdată, dimpotrivă chiar. Partidul liberal apare mai înfeudat ca on când unor interese de tarabă, fiindcă altfel nici nu s’ar putea lămuri riscul, pe care-1 acceptă, adoptând atitudini atât de impopulare, ca aceea ostilă planului guvernuluî, de a efteni viata. Este, în adevăr, evident că dacă Viitorul atacă guvernul, pe chestia estenirii vietei, apoi nu o face decât fiindcă așa îi impun industriile liberale, care nu vor nici în ruptul capului să admită o scădere a preţurilor produselor lor, adică să accepte o micşorare a beneficiilor, pentru binele populaţiei. Notând această incalificabilă atitudine a oficioaselor d-lui Duca, nu putem decât să regretăm că în partidul liberal, dăinuiesc sistemele politicianiste, care i-au făcut reputaţia pe care o are în opinia publică. In unele localităţi din Ardeal s’a produs cu prilejul recensământului un fapt curios. Câteva familii de români greco-catolici au declarat la recensământ naţionalitatea maghiară şi religiunea romano-catolică. Cercetările întreprinse de autorităţi in urma unor indicii sigure, au dovedit pricina acestei inadmisibile erori: partidul maghiar din Ardeal a exercitat o presiune specială spre a obţine aceste rezultate. Fireşte, organele in drept au redactat procesele- verbale ale faptelor constatate, aşa cum prevede legea recensământului pentru a se lua măsurile dictate de această împrejurare. După cum se vede, autoritatea de Stat a procedat aşa cum trebue. „Universul" se declară insă nemulţumit. Recunoscând că noi, cei dintâi, am denunţat şi înfierat cum trebue presiunile reprobabile ale agenţilor maghiari. „Universul“ găseşte insă prilejul să aducă învinuiri gratuite guvernului. Nu e surprinzător că acest ziar judecă cu o manifestă rea-credinţă acest caz, cum de altfel face în orice împrejurare spre a critica cu orice preţ, chiar cu preţul de a se face ridicol, actele guvernului actual. „Universul‘ să fie liniştit. Guvernul va lua şi în această chestiune atitudinea dictată de interesele naţionale şi de adevăr. Dovada, o avem in protestările presei maghiare minoritare. Este interesant insă că sistemul falsificării recensămintelor este o veche apucătură maghiară, de care nu vor să se desbere conducătorii partidului maghiar. Chiar in regatul vecin, recensămintele ce s'au făcut până acunt aveau la bază sistemul falsificării realităţii spre a obţine rezultate cât mai convenabile Statului maghiar. Rezultatul acestor recensăminte în Ungaria, a fost întotdeauna o surpriză pentru neamurile numeroase care iazuesc acolo. Ele se trezeau pur şi simplu incorporate în naţiunea maghiară. Înţelegem nevoia Ungariei de aş creşte populaţia maghiară, dar este profund regretabil mijlocul ales. Şoviniştii de la Budapesta vor să demonstreze că poporul maghiar este mai numeros decât îl arată realitatea, spre a justifica oarecum monstruozitatea situaţiei dinainte de 1918, când câteva milioane de unguri oprimau populaţiuni de zeci de milioane aparţinând altor naţionalităţi. Partidul maghiar din Ardeal s’a trezit împins de aceleaşi motive în trista operaţiune la care s’a dedat cu prilejul recensământului. Este o deprimantă dovadă de nelealitate faţă de Statul român, tocmai din partea acelei minorităţi care nu scapă nici un prilej să se lamenteze pe toate drumurile Europei de tratamentul la care sunt supuse minorităţile maghiare. SIMPLE NEDUMIRIRI Partidul liberal „de sub conducerea d-lui Gheorghe I. Brătianu” candidează în alegerile parţiale care vor avea loc la 29 ianuarie. A depus şi candidaturile: d. C. Toma din Iaşi candidează la Teleorman iar d. Valjean din Bucureşti la Furna. Organizaţiile locale au primit ordin să susţină aceste candidaturi, considerate de prima mină in partidul nou creat Cu acest prilej, d. Gheorghe Brătianu semnează un manifest către alegători. Pînă acum totul e în perfectă ordine. S’au fixat candidaturile, s’a semnat manifestul. Nici nu se putea altfel. Manifestul i l-am cetit. Şi neam uitat bine, bine de tot la semnătură. E semnat de d-l Gheorghe I. Brătianu, „preşedintele partidului naţional-liberal’’. Am căutat ritmul nou, avenuil tinereţii, ideologia partidului şi alte lucruri de acestea. Nu le-am găsit. Nu din vina noastră. Neam găsit însă puşi în faţa unei vorbării banale, de care lumea e sătulă. „Vrem îmbunătăţirea situaţiei financiara; vrem o bună salarizare a funcţionarilor; vrem drumuri bune; vrem, „dar ce nu vrem”? Dacă tînărul şef n’ar fi şi dinsul prins în mrejile vechiului politicianism ar fi văzut că guvernul naţional-ţărănesc, nu numai că a adus în discuţie toate problemele pe care le reiau azi adversarii lui, dar că le-a dat şi în mare parte deslegarea potrivită, impunându-le acestora. Ritmul nou în viaţa politică a ţării a fost introdus de naţionalţărănişti. Celelalte organizaţii politice, vrînd -nevrînd, trebue să-i urmeze. Dar, mai avem o nedumirire. D. Gh. Brătianu vorbeşte de „partide vechi”, făcând o comparaţie — nu în avantajul lor— între metodele şi mentalitatea acestora şi ceea ce d-sa numeşte ritmul nou al acţiunei sale, punând chiar în opoziţiune aceste două acţiuni. Cum printre „partide vechi”, socoteşte în primul rînd partidul din care a eşit, condamnîndu-l, rezultă în mod logic că socoteşte gruparea sa drept un partid nou. Este această constatare,pe care o lasă să străbată d. Gh. Brătianu, printre rîndurile manifestului său, o sinceră mărturisire — pe care opiniunea publică va arăta dacă o acceptă — că d-sa a înjghebat o nouă organizaţiun politică, sau este la mijloc numai o simplă inadvertenţă? Căci condamnarea definitivă, pe toată linia, a „vechiului” partid liberal, aşa cum o pronunţă d. Gh. Brătianu în manifestul său, nu se potriveşte cu titulatura ce-şi dă de „şef al partidului naţional-liberal”. Viitorul (se vede că d-l T. Constantinescu, Motaş şi ceilalţi ejusdem farinae, tot mai pot încă răsufla în coloanele oficiosului d-lui Duca), Viitorul zicem, a reluat cântecul anticonstituţionalismului legei gazului metan. Oficiosul liberal afirmă că noua lege propusă şi votată deja de Senat, redactată în conformitate cu deciziunea Curţii de Casaţie, ar fi o mistificare căci ar cuprinde dispoziţiuni anticonstituţionale şi anume aceia care ia din mâna unor negustori o avere a statului abuziv monopolizată de aceştia. Pricepem mobilul care împinge Viitorul să reia vechiul cântec sau, mai bine, să exaleze din nou cunoscutul scâncet. Dar oficiosul liberal pretinde că noul proiect nu ţine seama de decizia Casaţiei. Ca să dovedim cât adevăr este la baza acestei afirmaţiuni şi cu câtă bună credinţă Viitorul se încearcă să reia campania in chestia gazului metan, vom reproduce ceea ce spunea în discursul său de deschidere a noului an judecătoresc, primul-preşedinte al Curţii de Casaţie, nu mai departe decât acum patru zile. Iată ce spunea d. prim-preşedinte Stămbulescu : „In afacerea gazului snetan s’a examinat legea din 3 Septembrie 1930, care se referă la înfiinţarea monopolului de gaz metan. „înalta Curte, DUPĂ A PUS IN ACEST PROCES, PRiîâCSPiUL M£0iSCUTABiL CA NICI UW TEXT DE LEGE Sl EtilCiUK PRINCIPIU DE DREPT rcy INTERZICE LEGIUITORULUI SA. FâXEZE UN NOU MOD DE VALORIFICARE A BOGAT 11 LOR STATULUI adaogă apoi că totuşi ei era ofeSSgat să respecte personalitatea juridică a societăţii existente şi să preceadă pe cale legală ca exproprierea, de credea util...” Limpede, precis: Casaţia consacră dreptul incontestabil al Statului să valorifice, în modul cel mai potrivit cu interesele obşteşti, bogăţiile sale. Adică dreptul său suveran care nu poate fî pus în discuţie de a înlătura un monopol constituit abuziv în beneficiul unor particulari, şi de a-l înlocui cu monopolul în beneficiul exclusiv al Statului. Astfel fiind, râţpelile Viitorului nu vor intimida pe nimeni , şi aşteptăm pe Motaşii şi Tancrezii nesăţioşi să încerce marea cu degetul şi să meargă înnaintea Casaţiei, lua prada, pentru a-şi re- Răţoeli zadarnice D. prim-ministru G. G. Mironescu despre „dezarmarea economică“ Declaraţii făcute ziarului „Neues Wiener Journal“ „Neues Wienes Journal“ din 6 ianuarie publică, sub titlul „Dezarmarea economică!“ — chestiunea esenţială a politicei comerciale europene, următoarele: In trecerea sa spre Geneva, Ministrul de Externe Mironescu s-a oprit la Viena şi a avut amabilitatea, să facă corespondentului ziarului „Neues Wiener Journal“, următoarele declaraţiuni: „Am mai declarat odinioară şi la Geneva, că pacea este o chestiune morală, precum este şi o problemă a organizaţiunei. Societatea Naţiunilor şi-a putut asuma meritul de a fi înţeles punctele esenţiale ale politicei de pace şi de a fi început intr'adevăr o parte a lucrărilor de organizaţiune, necesare. Şi anume intr'un mod, care dovedeşte, că la Geneva s’a recunoscut just, că o pace durabilă înseamnă o necesitate vitală pentru popoarele lovite de ultimul războiu. Trei probleme esenţele, stăpânesc viitoarea muncă a tuturor politicianilor pacifişti, limitarea continuă a forţelor terestre şi navale, dezarmarea navală, sub care Înţeleg stăvilirea propagandei anti-pacifiste şi dezarmarea economică- Intr’adevăr, problema din urmă a devenit în multe puncte mult mai urgentă, decât acele de natură politică- Pentru mine nu există îndoială, că orice politician serios, care reprezintă la Societatea Naţiunilor interesele naţiunei sale, trebue să aiba simţul datoriei, şi să pună la dispoziţie toate forţele sale pentru reconstruirea comunicaţiei sănătoase a comerţului şi economiei europene. Sub influenţa Societăţii Naţiunilor, aie cărei statute prevăd în articolul 8, că în scopul unei menţineri permanente a pacii este neapărat necesară o reducere cuprinzătoare a înarmărilor la un anumit minimum şi sub presiunea necesităţilor bugetare, majoritatea ţărilor a trebuit să se decidă de pe acum, să reducă cadrele armatelor lor, reducându-se cheltueieie pentru scopuri militare. Şi in ce priveşte regularea forţelor navale s a încercat de mai multe ori de a găsi un sistem, care ar fi în stare să realizeze o limită care ar satisface toate cercurile interesante. Dar cele mai multe state au evitat până acum cu încăpăţânare să realizeze de fapt in forma necesară radicală, dezarmarea economică, prezentată la diferite conferințe ca o necesitate vitală. SITUAȚIA ECONOMICA Astăzi este datoria conducatorilor politici să sprijine mai mult ca oricând interesele economice ale tarilor lor Fiecare politician trebue să fie în acela? timp şi un cunoscător al situaţiunei economice, deoarece aproape fiecare pas diplomatic este însoţit indirect sau direct de consecinţe economic. Astfel cretirea blocului agrar est. european a produs in diferite părţi indispoziţii şi totuşi creând acest bloc s'a făcut primul atac decisiv împotriva baricadelor vamale ale Europei. Unele ţări parcă tot nu înţelege, că un atac împotriva zidurilor lor vamale nu înseamnă un atac împotriva ţarei, ci dimpotrivă va fi în stare să aducă cu sine fenomene însoţitoare defavorabile pentru ele. Din săptămână in săptămână situaţia economică se înrăutăţeşte. Lupta împotriva războiului vamal trebue să înceapă dintr’un flanc oarecare. Pare că ţările est-europene ar fi decise să dea exemplul printr’un demers comun. Nu poate fi destul de des accentuat, câ numai o Europă consolidată poate opune rezistenţă inamicului înverşunat din Est, rezistenţă de care este nevoe pentru a înlătura primejdia rusă de care sunt ameninţate tarile continentale. Sistematic trebue să se lucreze pas cu pas la restricţiunea putere! Sovietelor, căutăndu-se de a se deibarasa de ajutorii lor din ţările noaste. Sistemul rusesc se serveşte de toate mijloacele nepermise pentru a-şi atinge scopul: subminarea puterei de rezistenţă a Europei Pentru aceasta trebue să se înlăture zidul care a fost pus deocamdată intre popoarele europene şi care păgubeşte cooperarea. Am presimţământul, că anul început va fi hotărâtor pentru realizarea acelor dorinţi cari unesc ţările Europei in vederea unui scop comun, cu diferenţele meschine existente“. ■— 1 Păcat de aşa „ritm libic” La întrunirea de Duminică a d-lui Gh. Brătianu a vorbit şi un domn V. Papacostea. Despre cele ce a vorbit, am aflat din „Mişcarea“. Marele nostru adversar — de ce nu i-am zice mare ? — am constatat că îşi culege informaţiile din „Unniversul“ şi „Ordinez". Toatecalomniile şi trivialităţile din aceste cotidiane şi-au găsit exponent în d. V. Papacostea. Acesta să fie ,,ritmul nou” pe care d. Gh. Brătianu cerea sâ-l imprime politicei şi în acest mod înţelege să civilizeze lupta dintre partide ? Ne îndoim de succesul unei astfel de acţiuni. Acum ne întrebăm cu oarecare nedumerire : sa fie d. V. Papacostea, fratele profesorului universitar, Al. Papacostea care a fost un element de elită în partidul naţional-ţărănesc, sau fratele d-lor Cesar Papacostea profesor universitar şi P. Papacostea fostul director general al poştelor ? Deşi d-nii Cezar şi P. Papacostea ne sunt adversari, nu ştim să fi întebuinţat faţă de adversari un stil oratoric asemeni celui întrebuinţat Duminică de d. V. Papacostea. Pentru multe motive înclinăm a crede că e mai degrabă o simplă asemânare de nume, în consecinţă nu vom face nici o confuzie, absolut nici una. f Cronica teatrală de Tudor şoimaru Teatrul Naţional: „Cruciada copiilor“ de Lucian Blaga şi „Act Veneţian“ de Camil Petrescu Din evul în care miracolul se stârnea din adâncuri ca vrăjitoria, iar vrăjitoria arsă pe rug de multe ori făcea să se înalţe un crin imaculat ca în miracole, cronicarii au reţinut — în afară de momente izolate — şi clipe de ofrandă colectivă, atingând în intensitate nebunia. O pagină de ofrandă avântată ca sborul porumbiţei, dar tot ca ea curată, a fost cruciada copiilor, un Cronique de Laon, cronicarul, zugrav primitiv, nu are nevoe de culori încărcate, spre a ne reda tot tragicul jertfei copiilor. Intr’o simplitate de culoare şi ton, miracolul păstorului Ştefan din Clayes, se întregeşte şi se oferă morţii, ca un simplu strigăt al inimii. Oile micului Ştefan, muşcau iarba grasă şi crudă pe pajişti, când Domnul se arătă păstorului. Dacă zeii păgâni se acopereau cu pene de lebădă sau piele de taur, când vroiau să caute trupului lor cald o aleasă printre muritori, creştinismul a dat Domnului haină de drumeţ şi toiag ghintuit pentru drum lung, spre a se arăta aleşilor lui sufleteşti. Sub acest din urmă veşmânt, ne spune Cronica, Domnul s a arătat lui ştefan- A cerut o bucată de pâine şi păstorul nu a stat la bisXSA, gânduri să ofere- Iar Domnul drept răsplată i-a dat o scrisoare, prin care ii poruncea să elibereze cu copiii, sfântul mormânt. Şi Ştefan a pornit prin sate, lăsându-şi oile ierbii, şi scoţând acel strigăt, unic intre toate: „Doamne dă-ne adevărata cruce“. In jurul lui minunile se succedau ca stelele ce cad în August Şi doar în câteva luni, lângă Ştefan, se strângeau peste treizeci de mii de copii, noui mieluşele ce aveau să moară pentru mormântul marelui Păstor. In jurul lor lăcrimau părinţii şi poate florile, şi gemea poate iarba când picioarele lor nevinovate o călcau în drum spre imensul şi inutilul sacrificiu, şi celor cari Întrebau unde se duc, ei răspundeau semeţ , spre Dumnezeu. . Şi mulţimea atunci se înduioşa, pentru că mulţimea crede în miracole, şi în sufletele copiilor. Şi-apoi, fiecare avea poate un păcat de răscumpărat prin ei. Pe unde treceau copiii, locuitorii din sate sau oraşe asvârneau provizii şi bani. Mulţimea alerga spre Ştefan, doritoare să vadă pe trimisul lui Dumnezeu, şi din haina lui de păstor cei mai mulţi ar fi vrut să aibă un petec drept amintire. Chiar papa Inocenţiu se pare că în faţa unui entuziasm ce s’a dovedit inutil, nu ar fi găsit decât o blândă si molatecă reflexie: „copiii aceştia ne fac de ruşine In timp ce noi dormim, ei drumesc veseli spre sfântul mormânt“. Şi copiii au luat drumul mării, iar alţii au pornit pe guri de râuri, pe plaiuri şi munţi D. Lucian Blaga, ne spune în „Cruciada Copiilor“ că mulţi din ei, sub conducerea unui călugăr Teodul au venit şi pe meleagurile dunărene- Şi călugărul Teodul ne (Citîfi eestimar*# tu par. Hal VIATA POLITICA Proect de apropieri posibile şi imposibe Prietenii şefului partidului liberal acreditase svonul — imediat după alegerea d-lui Duca la sefia partidului, — că d-sa are în buzunar soluţia reîntregirei partidului prin readucerea d-lor George Brătianu şi Ion Th- Florescu la matcă In timpul din urmă svonul ajunsese public şi de el a luat cunoştinţă şi de George Brătianu şi prietenii acestuia. lată pentru ce întrunirea georgistă de Duminică a fost un prilej de desminţire categorică a acestui svon şi într’un chip foarte puţin obişnuit. Astfel, şeful partidului liberal d. Duca a fost atacat violent de oratorii georgişti şi cu expresii puţin obişnuite într’o întrunire publică, în chiar auziţi d-lui Gheorghe Brătianu. D. Gh. Brătianu deci nu numai că nu răspunde invitaţiei, dar, prin ceia ce a îngăduit să se spună în întrunirea partidului său împotriva d-lui Duca, dovedeşte că nici gând nu are de împadar*Dar desminţirea svonului pornit din rândurile d-lui Duca are un corolar: eventualitatea unei apropierii între d-nii George Brătianu şi I Th- Florescu. Pentru consolidarea partidului georgist în parlament, d. George Brătianu dorește o apropiere de d. I. Th- Florescu, — case pe langă ca este deputat, are și titlurile pentru a fi proclamat senator d* drept — și în acest scop ar trebui să acorde d-lui Florescu locul d*» vice preşedinte al partidului-Este de văzut dacă aceste proiecte de apropiere se vor restrtiza până ’n cele din urmă, întru cât din informaţiile ce avem uie» di. Th. Florescu nu este încântat de locul ce i se oferă de georgişti, dar nici fruntaşii georgişti n’ar fi bucuroşi să-şi strângă coatele pentru a primi pe d. I. Th. Florescu, alăturea de dânşi, ş i încă în calitate de vice-preşedinte---------------------- / I Reînoire „Ordinea“, ziarul d-lui Taneved Constantinescu, nu este ziar liberal. Oficioasele d-lui Duca P. DUCA (la boiangerie) Vuieţi scoate pata ama de pe drapel ?