Dreptatea, august 1931 (Anul 5, nr. 1145-1171)
1931-08-01 / nr. 1145
AMU 1 NO. 1145 SâmMlâ 1 Angus! ikh 4 PAGINI a $ IciÍ ŢARA Dn an . , , . 1000 6 luni «... 500 3 luni ... . 250 ABONAM IN STRA1NATATE DUBLU ENTE învățători, Preoţi fi Săteni On an ......... 750 6 luni 375 3 luni ........ 200 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA: BUCUREȘTI, STR. G. CLEMENCEAU, 9 mm Rn TELEFON Direcţia 218/32 Redacţia 217/04 Ad-ţia 220/25 ANUNŢURI COMERCIALE I * . a Se primesc direct la Ad-Jia ziarului şi I J I rl la toate agenţiile de publicitate din tari 1 ** REVENIREA LA REALITATE ««Mai bine mai târziu decât niciodată» nu este o maximă aplicabilă şi politicei. In deosebi celei externe, „Mai târziu” poate să fie „prea târziu”. Iar d. Mussolini,realizator prin excelenţă, are altă deviză, inspirată din vechea înţelepciune populară : „nu lăsa pe mâine, ceea ce poţi face azi”. ...Astfel guvernul a multiplicat pe ziua de eri comunicatele de batere în retragere în chestia campaniei împotriva Franţei. Unul, şi mai semnificativ, a apărut şi în ziarul care a fost în fruntea acelei campanii, iar nota de care vorbeam desavurază printre rânduri şi pe directorul ziarului, care scrisese şi semnase articolele. A doua zi după ce alt ziar guvernamental trimetea în colonii pe distinsul ministru al Franţei la Bucureşti, — şi de la legaţiunea franceză a trebuit să plece desminţirea ştirei că d. Puaux ar fi rechemat, cu insistenţă propagată acea ştire de sferele guvernamentale; a doua zi după ultimile—sperăm—necuviinţe, comunicatele la care ne refeream arată că, în sfârşit, guvernul s’a lovit cu capul de pragul de sus. Ceea ce nu era prea greu pentru d. Iorga, ad-interim la externe. Primul ministru însuşi trebue să regrete azi şi prima desminţire — în doi peri — a desacordului, recunoscut prin precisarea relativă la convenţia de comerţ cu Germania, precum şi declaraţiile din Manchester Guardian, unde, ca şi în nota din Neamid românesc, revendica dreptul pentru România de a-și asigura interesele economice în care parte i se pare mai convenabil. Desigur, un asemenea limbaj este logic și bărbătesc. Are însă nevoe de un corectiv prealabil: acele interese să fie, în adevăr, asigurate. Ceea ce nu este. Și nu a fost. Dacă arta «guvernărei este de a prevede, ar trebui să conchidem, că ea lipseşte „tehnicei”, de care se prevalează „mâna de oameni”. Lipsa de informaţiuni a trebuit în orice caz să fie totală în privinţa stărilor din Germania, dacă ne am găsit pe punctul de a strica buna şi normală ordonanţă a politicei noastre externe şi a legăturilor tradiţionale de alianţă şi prietenie, printr’o nedibace întorsătură de volan. Care în loc să ne transporte spre mănoase perspective, ne-a vârât în şanţ şi era să ne dea peste cap. Nu putea fi ales moment mai nefericit Deutschland über alles cu căciula în mână. Iar Franţa, care urma să fie izolată şi peste capul căreia să se facă nouile aranjamente internaţionale ,a fost destul să zică cu hotărâre: NU ! Ca nimic să nu se poată întâmpla fără voinţa ei. Negocierile financiare franco-engleze au însemnat culminarea acestei excepţionale situaţiuni de arbitru, la care s’a ridicat Franţa. Câteva zile după ce în unele ziare engleze au apărut articole ameninţătoare, agitând eventualitatea unei înţelegeri între America, Anglia şi Germania, care ar impune Franţei atitudini şi soluţiuni, exodul aurului din piînniţile Băncei Engliterei către Franţa şi clătinarea lirei, au determinat iniţiativa unei ajutorări financiare a Angliei de către Franţa. Fapt fără precedent. Catastrofă morală în istoria financiară a Angliei. Orgolioasa lira sterlină — pe care piînniţile Băncei Franţei o au în cantităţi de miliarde — lira sterlină cu atâtea dureroase jertfe impusă, deabia menţinută şi încă incomplect la paritatea aur, trebuind să-şi plece fruntea înaintea francului stabilizat! Desigur, negocierile au fost întrerupte. Mândrul Albion nu putea digera o situaţie fără exemplu în prodigioasa lui istorie politică şi financiară. Şi este încă destul de puternică băneşte, ca să-şi satisfacă asemenea imperative ale orgoliului naţional. Dar este Anglia, care a fost stăpâna pieţei mondiale... Pe când... In sfârşit, e bine, că guvernul recules, a revenit la simţul realităţei concrete şi palpabile. Aşteptăm şi comunicatul satisfăcător, vai! câtă întârziere deplorabilă ! faţă de campania contra d-lui Titulescu. Vineri 31 Iulie 1931 ocupându-se de «refacerea partidelor» d. N. Iorga, scrie în Neamul Românesc şi determină ce înseamnă acea «refacere». «Ea trebuie să represinte complecta transformare a ideii însăşi de partid, trecerea de la planul oriental al clanului care-şi asigură beneficii budgetare la acela, occidental în sensul cel mai bun, al devotamentelor coafizate pentru a servi, potrivit cu câteva idei directive, patria. «Pentru aceasta însă trebuie timp, ani de zile.... Probabil d. Iorga nu este în curent — cum e şi tradiţia — cu ce se întâmplă la d-sa în casă adică în partid. Căci iată ce destăinueşte Viitorul, oficiosul d-lui Duca, despre ale căror «complezenţe faţă de d. Iorga în special, primul ministru n’are de loc a se plânge? «Am anunţat la vreme că o delegaţie de câţiva dintre partizanii d-lui N. Iorga au luat iniţiativa de a reorganiza partidul preşedintelui de consiliu. «Faptul însă a provocat oarecari nemulţumiri printre reprezentanţii altor nuanţe din guvern, mai ales că această reorganizare de partid trebue să se facă neapărat cu concursul prefecţilor. Instrucţiuni în acest scop s’au şi dat în timpul liber se mai primesc noi adeziuni sau procese verbale de constituire de organizaţii, ACOLO UNDE n’au fost niciodată. «Dar ca orice acţiune, şi aceasta nu e lipsită de oarecari dificultăţi. «Astfel, unii partizani mai vechi, în speranţa de a se pune bine cu centrul, au încheiat procese verbale, au oferit preşedinţia de onoare ce au fost primite, dar la câteva zile procesele verbale erau contestate de alţi partizani care ar fi voit să aibă preponderenţă în constituirea organizaţiei». ...Şi iată cum partidul d-lui Iorga se «reface pe planul Occidental»/ D. Puaux, ministrul Franţei la bucureşti, nu este slăbit nici după ce a plecat în concediu. Amintind că înainte de a fi în diplomaţie, a fost rezident general al Franţei în Tunis —■ de aceia presa guvernului, îl trimitea iar în colonii, — Epoca, adaogă: «Tunisul are un Bey; România avea un Ştirbey. O silabă mai mult sau mai puţin ce contează, în istoria popoarelor». Saşii se vor adresa Genevei? 'aSEflearae------——■ Am avut prilejul să arătăm de- «Czemowitzer Deutsche Tagespost» năzi decepţia ce s’a ivit în tabăra I ziarul nationalist german din Cer-minorităţilor îndată la închiderea sesiunii parlamentare. In urma promisiunilor foarte largi si foarte categorice şi precise ale d-lui prim-ministru, minoritarii speraseră să vadă în scurtă vreme rezolvate toate problemele minoritare încă pendinte, ca chestia sporirii ajutorului de stat, pentru şcolile minoritare, ca modificarea completă a legii învăţământului primar şi secundar particular, şi ei sperau chiar ca încă în toamnă să vadă deschizăndu-se o universitate sau măcar o facultate minoritară. Iluziile acestea, trezite cu uşurinţă de un guvern care nu e sigur nici de majoritatea sa şi nici de propria sa viaţă pe ziua de mâine, au dus la o stare de decepţiune care s’a manifestat în parlament şi în presa minoritară, încă în parlament deputatul maghiar baronul Iosilea a declarat ca modificarea bugetului loveşte bisericile minoritare în măsură mai mare decât pe cele româneşti şi vorbea făţiş de violarea clauzelor tratatului minorităţilor, afirmaţiune care de altfel nu rezista unei critici obiective. Germanii cari, ei cu deosebire, operau înfiinţarea unei universităţi naţionale începuseră să discute chiar locul unde ea va trebui să fie aşezată, la Sibiu sau în altă parte. năuţi cerea ca viitoarea universiztar naţionalist german din Cernăuţi unde a existat şi înainte de războiu o universitate germană. Din partea ucrainenilor d. senator Michalski a arătat în Senat că avăndu-se în vedere promisiunile ferme ale d-lui N. Iorga ucrainenii sprijinesc guvernul in așteptarea realizării acelor făgădueli. Azi atitudinea minoritarilor e complet schimbată. In corul de voci ce se ridică spre a da expresie dezamăgirii glasul germanilor cu cari guvernul se cartelase în algeri este cel mai ridicat. Ziarul săsesc dela Braşov «Kronsta ddter Zeitung» spune că minoritarii cari au văzut în d. Iorga un prieten şi binevoitor azi trebue să se gândească la înţelepciunea zicătorii româneşti • Fereşte-mă Doamne de prieteni căci de vrăjmaşi mă voi apăra singur. Niciuna din loviturile de pumnal primite de Caesar nu a pricinuit acestuia o durere atât de mare ca aceea a lui Brutus, şi cuvintele rostite de el fie vin pe buze şi nouă: Şi tu Brutus...! Ziarul săsesc termină astfel: Conducerea partidului nostru trebue să ştie că dacă nu refuza să păşească pe drumul reclamaţiunii la Geneva, cerută de voinţa poporului nostru în mod limpede şi categoric, ea va pune totul în joc. Nu mai sunt admisibile discuţiunile acestei chestiuni nici între partid şi guvern, nici între noi înşine. Ultimele evenimente au fost decizive. Se va arăta acuma dacă e adevărat ceea ce ni s’a spus de atătea ori de conducătorii noştri, anume că toate pregătirile au fost făcute şi că în timp de două săptămâni putem să avem, în caz de nevoe, materialul complet adunat şi ordonat spre a prezintă Genevei un memoriu. «Drumul spre Geneva ne e deschis şi trebue să păşim pe el simplu şi fără emoţiune», termină ziarul din Braşov. Din parte-ne cu toate greşelile săvârşite de guvern, socotim că saşii ar face o greşeală adresându-se Genevei. Nu sfătuim pe compatrioţii noştri să caute remedii acolo unde greutăţile României sunt astăzi bine cunoscute şi apreciate. Şi pe urmă cum ar fi posibil să se adreseze Genevei contra unui guvern cu care au fost în cartel şi în care şade şi azi încă reprezentantul lor, d. Rudolf Brandsch ? OBSERVATOR ! m Pe marginea aclaaiitâfii S’a descoperit diagnosticul cancerului? de Dr. M. MANOLIU Ziarele de em au înregistrat stisticat perfect cele 5 specimene dela rea că un distrus medic din Olan-1 canceroşi şi a declarat că şi un aida, pasionat de studiul cancerului, tul, provenim^ dela un individ, au descoperit o nouă metodă pentru tins de altă boală, dovedeşte candiagnoza acestei boale- i cerul. Experienţele făcute de d-rul Bel- Cercetările au fost continuate uldien, aşa se numeşte cercetător ulterior şi la Londra şi au dovedit olandez, par a marca, într’adevăr, că diagnosticul d-rului Bendien era un progres simţitor în cercetările bune asupra cancerului- Aşa cel puţin a- Cu toate acestea cercurile medifirmă telegrama. Aceste cercetări, făcute în Olanda, au constat în faptul că s'au supus d-rului Bendien 20 de specimene dintre care 5 luate dela canceroşi, două dela indivizi sănătoşi şi 14 dela bolnavi de alte boli. Rezultatul a fost destul de îmbucate competinte declară că nu se pot pronunţa încă hotărât asupra acestei noui metode de diagnostic, înainte de un anumit timp, în care să se facă din nou experienţe, probe şi contraprobe. După cum vedem, în întreaga lume, oamenii de ştiinţă se pasioneacurăţor. Medicul olandez a diagnoză de această teribilă boală, care este cancerul şi care împreună cu tuberculoza seceră în fiecare an, cele mai multe vieţi omeneşti-Aproape nu-i familie, care să nu fi cat tributul ei. Toată lumea trebue să ştie că, acest mare duşman al omenirei, cancerul — sau racul cum i se spune in popor — nu atinge persoanele sănătoase şi cumpătate El se desvoltă pe răni vechi ale feţii, la buze sau stomac, pe răni ale uterului (mitrei), la femei cunoscute sub numele de eroziuni ale gâtului uterin. Cancerul figurează printre boalele cari dau cel mai mare număr de secese; însă, spre marele noroc al omenirei, el sevindecă de cele mai multe ori, dacă este diagnosticat la vreme. Este adevărat că tuberculoza seceră în Franţa de trei ori mai mulţi oameni decât cancerul; totuşi diferenţa între aceste două boli este mare şi prin faptul că prima îţi dă speranţa unei vindicări şi nu expune pe bolnav la moartea de tortură la care expune cancerul. După o statistică din Franţa, făcută în anul 1926, în această ţară au fost 57.000 de morţi de tuberculoză şi 34.000 de cancer. In Germania au fost în anul 1921 peste 51.000 de decese pricinuite de cancer, iar în 1926 numărul celor morţi a atins cifra de 63 564. Această teribilă boală, puţin frecventă la copil, atinge pe om după 40 de ani. Nu vom insista de data asta prea mult asupra părţii ştiinţifice propriu zise. Ţinem să atragem serios atenţiunea cititorilor noştri asupra modului cum trebue să se păzească de cancer. Şi pentru aceasta, un lucru nu trebue uitat. Boala aceasta nu este dureroasă la început; căci simptomatologia ei nu este dramatică. Insă orice om trebue să meargă la doctor ori de câte ori constată o rană la sân, la limbă sau diferite tulburări la tubul digestiv sau la organele genitale la femei. In ceasul de faţă toţi bolnaviivin la medie când nu mai e nimic de făcut, adică atunci când cancerul a devenit inoperabil. Pentru că nu trebue să se uite, că până la nouă descoperiri în acest domeniu, tratamentul chirurgical rămâne în picioare. Celelalte adjuvante, radid şi razele Röengen au o proporţie inferioară de vindecare. Aceste două mijloace de luptă rămân arme indiscutabile, numai în cancerile inoperabile , asupra cărora se pronunţă chirurgul specialist. Savanţii prevăd că va veni o zi când chirurgia va fi înlocuită prin metode de laborator sau prin agenţi fizici. Faptul acesta explică toate acele cercetări ce se fac cu atâta ardoare, în lumea întreagă, cu scopul de a înzestra ştiinţa medicală cu o armă terapeutică infailibilă şi în stare să cruţe omenirea de acest teribil flagel. Lupta împotriva cancerului se dă cu înverşunare în toate ţările din luma La noi, el se tratează cu succes în toate spitalele şi clinicile medicale din Bucureşti, Iaşi şi Cluj. In Capitală diagnosticul cancerului se face la institutul Babeş, condus de d. dr. A. Babeş, iar tratamentul lui în clinicile de specialitate. Astfel, cancerul pielii se tratează în clinica d-lui profesor dr. S. Nicolau, prin raze Roentgen, tratamentul prin radiu se face în clinica d-lui prof. Amza Jianu și la institutul de radiologie al profesorului G. Severeanu. Tratamentul operatoriu al cancerului la femei se face, cu succes, în clinica d-lui prof. dr. C. Daniel, de la. Coltea. In această clinică mortalitatea cancerului, operat la început, este nulă. In propaganda culturală anticanceroasă s’a dovedit că bolnavii, cari bănuesc că sufăr de o astfel de boală, trebue să vină la medic, la începutul ei. Fără o astfel de propagandă în massele populare, ştiinţa medicală, care posedă armele de luptă împo- triva cancerului este neputincioasă în faţa acestui teribil flagel, care constitue un mare pericol pentru sănătatea şi propăşirea neamului nostru. ,,Neamul Românesc" anuntâ cam timpuriu,că la anul se vor desfiinţa „diurniştii". Lăsând la o parte faptul câ majoritatea diurniştiior a fost desfiinţate de guvernul national-târânesc, am dori sâ ştim dacâ oastea numeroasa de demnitari mari şi mici „onorifici" va fi şi dânsa desfiinţate, întrucât se ştie: onorificul fura leafa dar cu diurna e o inovaţie a „ritmului nou“» NOUL memb ZAHARUUNI Agricultorii $1 ministerul care ii reprezintă sâ fie atenţi de dr. ERNEST EHE In vederea pregătirii noului regim al zahărului, anunţat de d. Argetoianu în parlament, interesaţii şi, în primul rând, industriaşii zahărului au început să-şi aranjeze baterile. Pentru ei este o luptă nouă, în care trebuie să se prezinte cât mai bine înarmaţi şi în poziţiuni cât mai favorabile. Cum, în loc de a socoti pe producătorii de sfeclă drept colaboratori şi aliaţi, ei îi consideră duşmani pregătirea aceasta are ca prim scop dobândirea unui regim, în care cultivatorii să fie păgubiţi, în folosul fabricanţilor. Pentru a câştiga aprobarea opiniei publice, care necunoscând toate elementele problemei poate fi uşor indusă în eroare, preparaţiunea a început, pe calea presii şi sub pseudonimul unui cunoscut şi totdeauna bine informat ziarist, care, de astădată a părăsit terenul pur politic în care excelează, pentru a se ocupa cu această chestiunea. O chestie care deşi se pretează la mai puţine subtilităţi, totuşi poate fi foarte interesantă. Astfel «sans avoir l’air de rien» opinia publică şi mai ales parlamentul de «technicieni» capătă o serie de noţiuni preliminare, foarte necesare pentru dirijarea soluţiei, acolo unde fabricanţii doresc. In primul rând se pune în discuţie însăşi ideia monopolului. Se pare că în discuţia ce a intervenit cu toată influenţa sa, preşedintele Oficiului de zahăr, organizaţie care conduce cartelul fabricelor de zahăr din România argumentând că, în definitiv, fabricele de zahăr nu au câştiguri prea mari şi că deci fiscul nu ar avea ce câştiga prin monopolizarea lor. Se spune chiar că ministerul de Finanţe ar fi întocmit nişte tablouri, cari ar dovedi, aceasta. Noi ştim însă — şi vom dovedi — că industria zahărului, care în 1928 avea un capital învestit de 8 miliarde şi jumătate lei, este una din cele mai productive. La timp vom arăta care a fost beneficiul său în ultimii zece ani şi vom analiza puţin şi bilanţurile. Atunci se va vedea că această afirmaţiune este eronată, cum este greşită şi informaţiunea adăugată că, marea bancă austriacă OesterreichischeKredit-Anstalt ar fi pierdut în industriile de zahăr din Ardeal 60 milioane shilling!, sau în iei un miliard treisute de milioane adică 40 la sută aproape din tot capitalul acestor întreprinderi din întreaga ţară. Numai enunţarea acestor cifre dovedeşte cât de hazardat este acest amănunt, menit să fixeze în mintea cititorului că la zahăr se pierde. Nu am fost şi nu suntem împotriva câştigurilor naturale ale industriilor, dar nici nu putem admite lipsa de sinceritate în arătarea lor. I I . . . A doua afirmaţiune susţine că zahărul este scump în România pentru că.... e scumpă sfecla de zahăr. Cu aceiaşi uşurinţă se adaugă: «Puţini ştiu că preţul sfeclei în România este mai scump decât oriunde în lume. Cel mai urcat preţ peste hotare revine la 4.500 lei vagonul, pe când la noi preţul unui vagon de sfeclă este de 10.600 lei». Evident că nimeni nu ştie acest lucru, pentru că el nu este... exact. Ministerul de Agricultură, care are şi el un cuvânt de spus, sau Uniunea Camerelor de Agricultură trebuie numaidecât să desmintă această greşită informaţiune. Să se publice imediat tabloul cu preţurile sfeclei în gările europene punându-se însă şi o coloană care să arate care este preţul de vânzare al zahărului la fabrică, fără taxe, faţă de preţul sfeclei. Astfel se va vedea că, eui mai departe decât în Franţa, preţul sfeclei în anul trecut, de o calitate exact la fel cu cea românească, a fost de 9.660 iei vagonul, la un zahăr care la fabrică se vinde cu lei 13 kilogramul. La noi preţul plătit a fost de 10.600 lei pentru vagonul de sfeclă, iar preţul de vânzare, fără taxe al zahărului, a fost de lei 22,80 de kgr. Unde a fost deci sfecla mai scumpă! % Pregătindu-şi poziţiunile de luptă industriaşii nu-şi fac decât datoria de întreprinzători. Agricultorii ministerul de Agricultură, Asociaţiile agricole, Liga agrară, Camerele de Agricultură sunt avizate şi obligate să prepare şi să apere interesul şi dreptul la viaţă al necăjiţilor de plugari, cari din nefericire, nu au un Oficiu de Vânzare al Sfeclii! Altfel, noul regim al zahărului va fi o nouă păgubire a agricultorilor, și noi nu putem permite aceasta. " Gandhi va sosi la Londra Preparativele fastuoase pentru apostolul simplităţii Situaţia în India s-a ameliorat; oamenii politici englezi pun mari speranţe în viitoarea conferinţă a Indiei ce se va ţine în curând la Londra; lordul Irwin este de părere chiar, că această conferinţă va fi examenul pe care oamenii politici englezi vor trebui să -l treacă, natural, cu mai mult sau mai puţin succes, după cum şi aptitudinile şi mai ales cunoaşterea realităţii va juca un rol mai mic sau mai mare în hotărârile ce vor lua. Deocamdată cercurile londoneze se interesează de sosirea lui Gandin la Londra. Deşi nu se ştie data exactă a sosirii, şi deşi mulţi se îndoesc dacă în adevăr vă mai sosi, totuşi preparativele în vederea şederii lui în Capitala Britaniei se fac cu destulă febrilitate. Natural că nu guvernul britanic este acel care se nelinişteşte atâta pentru recepţia lui Gandhi, ci aceste griji revin compatrioţilor indieni, cari au cheltuit sume enorme pentru a instala un apartamalent confortabil şi mai ales car® să convină simplicităţii apostolului săracilor, sirea lui şi sosirea caprelor. El se gândeşte chiar să aducă, cu un vapor ce va precede pe acel al lui Gandhi, alte trei capre, pe care acesta să le și găsească la sosire putând bea astfel lapte de capră din India. * * Se pare totuș că o Acuitate neprevăzută a intervenit. Măsuri sanitare extrem de severe se opun la importarea animalelor vii, dacă acestea nu sunt supuse în prealabil la o carantină de... şase luni. Hinduşii din Londra erau disperaţi. Totuş, un advocatabil descoperi o soluţie, graţie unui precedent creat acum câţiva ani. Intr’adevăr, acum câţiva ani, o capră americană dresată, trebuia să joace într’un teatru de varieté din Londra, şi, în prealabil ar fi trebuit să suporte carantina. Pentru a rezolva dificultatea, autorităţile au pus capra la carantină, dar fixară ca loc de internare chiar teatrul în care capra trebuia să se producă în fiecare seară. Nimic deci nu împiedică să se aplice acelaş tratament şi caprelor lui Gandhi. Cercurile hinduse sunt acum mai liniştite şi totul este gata, în aşteptarea apostolului,a simplicităţei şi al sărăciei. Casa aleasă pentru viitoarea şedere a lui Gandhi la Londra, se numeşte foarte poetic «Aryaphaten» şi este situată în cel mai select cartier al Londrei. Proprietarul este un fabulos bogătaş hindus care, în onoarea celebrului ,sau compatriot, a golit toată casa şi a comandat, direct din Indii un mobilier modest şi rustic, aşa cum îl preconizează Gandhi. Desigur, cheltuelile de transport şi instalarea »au făcut ca acest «mobilier ieftin şi simplu» să coste mai scump decât nu importă ce obiecte de lux ce ar fi fost cumpărate de la cei mai mari negusotri britanici. Proprietarul lui «Aryaphaten» nu s-a mulţumit însă doar cu schimbarea mobilierului. El a desbrăcat pe servitori de livrelele galonate în aur şi i-a îmbrăcat cu cămăşi şi turbane , recurs la o măsură severă, împins «â la Gandhi», comandate special tot în India. Pentru că Mahatma Gandhi proclamă însă boicotarea produselor europene, proprietarul londonez a comandat la Yaipur ţesături de lână speciale. * * Se ştie că Gandhi obicinueşte să ţeasă singur, câte o oră pe zi. Deaceia proprietarul vilei «Aryaphaten» a instalat într’o cameră o maşină specială de ţesut adusă tot din India, şi cu toate că ar fi fost foarte uşor să procure lână din Anglia, a mers cu exagerarea până acolo încât a comandat lâna în provincia indiană Achmedabat. Partea însă cea mai interesantă este instalarea unui staul special, amenajat în grădina casei, pentru cele trei capre ale lui Gandhi. Aceasta, pentru că după cum se ştie, Gandhi nu bea decât lapte de capră. Cele trei animale vor însoţi pe Gandhi, din India până la Marsilia. Aici, pentru a ajunge mai repede la Londra, Gandhi va luat trenul, pe când caprele vor continua drumul, pe vapor, spre Anglia. Viitorul amfitrion al lui Gandhi, este foarte preocupat de modul în care va hrăni pe profet în timpul săptămânii ce se va scurge între so Problema funcţionarilor concediaţi Polonia suferă ca şi alte state de pe urma numărului prea mare de funcţionari, sarcină prea grea pentru budgetul ei. Toate guvernele ţării aliate au abordat această sinuoasă problemă, a cărei rezolvare e aproape imposibilă. Zilele acestea guvernul polonez , desigur de necesităţi inexorabile, a concediat un mare număr de funcţionari publici. Concedierele acestea formează, un capitol arzător al vieţei sociale, căci funcţionarii concediaţi nu pot avea speranţa de a se putea hrăni omeneşte, ţinând seamă de faptul că toate întreprinderile îşi reduc activitatea lor şi nu pot oferi posturi. Situaţia funcţionarilor concediaţi este însă în Polonia de aşa natură, încât, se vorbeşte de o reformă agrară, care ar avea de scop să acorde pământ acestor oameni loviţi de economiile budgetare, spre a putea munci la o gospodărie a lor şi a se hrăni. Situaţia funcţionarilor concediaţi este atât de critică, încât planul împărţirii de pământ este luat în cercetare de cercurile competente, şi studiat în amănunţime. Majoritatea ziarelor din Varşovia recomandă cu asiduitate împroprietărirea funcţionarilor concediaţi, cu toate dificuile ce-ar întâlni o asemenea operaţiune. Guvernul arată toată bună, voinţa sa faţă de acest plan de împroprietărire, observând însă că noii colonişti nu au nici o pregătire agricolă — şi pentru a pune bazele uinei noui existenţe va fi nevoe de o încordare extremă a forţelor lor. In orice caz, soluţia problemei acestor funcţionari concediaţi, nu pare apropiată.