Dreptatea, iulie 1932 (Anul 6, nr. 1422-1450)
1932-07-01 / nr. 1422
mi II NO. 1420 Vineri I iulie 1932 2 m I abonamente ORAȘE SATE (Siteni, Preoți, In*liieri) 1 an . . . , # • 600 lei I 1 ah ••,••• 300 lei 6 luni. ..... 300 » I 6 luni .............150 » __TnstinU^nijTi^Uce_sMarl2^jaM_^0tt0j£l_anua^___ STRĂINĂTATE 1 an . 6 luni . . . 2000 lei I . V. 1000 . leiBLIOTSC/ ,AST . , j SEGIUCRAGINI „Eu, in numele Partidui natuna ţărănesc, iau angajamentul ca prima lege pe care o vom vota noi, sa fie legea controlului averilor“ (aplauze prelungite şi îndelung repetate, (Naţiuni). VIRGIL MADGEARU (din discursul de la Eforie) am REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI. STI. O. CLEMENCEAU, 91 TELEFON Redacţia 217/01 Adiţia 220/25 Direcţia 248/321 ANUNŢURI Se primesc direcţia A Hla ziarului şi la toate agenţiile da publicitate de ţară taxele de francară plătite In numerar conf. aprobărei Direcţiune! (Generare P.T. T No 31.8561928 Spre o altă agricultură In vreme ce manifestele opozante ale partidelor, grupurilor, «tehnicienilor», etc. cuprind polemici pătimaşe şi făgădueli demagogice,manifestul partidului naţional-ţărănesc, singurul, anunţă un program. Cu tot caracterul de manifest electoral, deci extrem de succint, programul nostru dă suficiente detalii — pentru ca cetăţenii să-şi dea seamă de aspectul noii gospodării obşteşti care se întemeiază acum. De unde liberalii şi remorca lor, averescanii — instituiseră şi păstraseră un regim industrial, parazitar şi în afară de cadrele normale, partidul naţional-ţărănesc «îşi concentrează principala atenţie asupra agriculturii şi în special asupra agriculturii ţărăneşti, fundamentul economiei naţionale într-o ţară de plugari». Nu-i vorba bineînţeles de o politică de avantajare a unei clase în defavoarea celorlalte, ci de întărirea clasei ţărăneşti — pentru ridicarea, prin ea, a tuturor claselor şi categoriilor sociale care nu se pot baza la noi decât pe agricultură. La manifestaţia recentă dela Galaţi — a comerţului şi industriei din ţară — s’au ridicat nenumărate glasuri pentru prosperitatea ţăranului român — condiţia esenţială pentruca toată ţara să se refacă şi să progreseze. Revenirea la sistemul normal a fost începută sub trecuta guvernare naţional-ţărănistă şi va continua şi acum. Scopul actualului regim este întărirea gospodăriei ţărăneşti. Dar această întărire, în condiţiile de astăzi, nu se poate face numai în mod individual , ei şi printr-o solidarizare în opera de producţie, de industrializare agricolă şi de vânzare a produselor. Pentru aceasta este nevoe ca agricultura să se desvolte şi să se perfecţioneze prin cooperaţie, credit ţărănesc şi o nouă educaţie a plugarului.Agricultura trebue să capete o nouă structură. Trebue să-şi desvolte, apoi, ramuri anexe, ca zootehnia, pomicultura, etc. Se cere o specializare a culturilor — în cadrul condiţiilor noastre naturale , potrivit cu cerinţele pieţei naţionale. Trebue să mergem chiar mai departe, la adaptarea unor culturi pentru satisfacerea cererilor din străinătate. Numai astfel agricultura şi economia naţională vor dobândi un echilibru nou şi durabil. In acest scop, programele Ministerului de agricultură vor fi modificate şi complectate. Biurocratismul a infectat la noi toate instituţiile. Alături de realitatea care îşi urmează cursul — uneori în mod primitiv, ca în timpul lui Ştefan cel Mare — autorităţile româneşti au fabricat o uzină de paperaserie, cu numere, ştampile şi iscălituri. Datorită haosului birocratic, România — până în timpul trecutei guvernări naţional-ţărăniste — nu ştia nici măcar quantumul datoriei externe. Nu ştia nici cât avea de primit şi de plătit în ţară. Iar plăţile se făceau la întâmplare — printr’un favoritism interesat. Guvernul naţional-ţărănist a introdus ordine în contabilitate şi început simplificarea mecanismului biurocratic. Această operă va fi continuată sub noua guvernare. Cât priveşte ramurile practice, ele nu vor mai fi administrate şi diriguite din biurou — ei de la faţa locului. Agronomii vor fi scoşi de la biurou şi duşi la câmp — pentru punerea în practică a cunoştinţelor dobândite în bibliotecă şi în laborator, verificate pe terenurile de experienţă din jurul facultăţilor şi şcoalelor speciale. Agricultura nu mai poate rămâne la faza primitivă. Celelalte ţări, cu care suntem nevoiţi să concurăm, şi-au industrializat agricultura, sau sunt pe cale s-o industrializeze. Numai astfel vom obţine o recoltă bogată, de calitate superioară şi cu un preţ de cost redus. In afară de aceasta, transformând printr’o industrie proprie materiile prime de valoare redusă în produse fabricate de valoare ridicată, vom deschide posibilităţi de muncă braţelor neîntrebuinţate, vom desvolta consumul intern şi vom ridica potenţialul exportului. Gospodăria pădurilor, bălţilor, etc. din proprietatea Statului se va face prin ajutorul cooperativelor de producţie, sistem organizat care-i capabil să desvolte până la maximum exploatarea bunurilor publice. In sfârşit, rezervele şi resturile de 3.396 la reforma agrara, cu care s’au săvârşit multe abuzuri, se vor lichida spre satisfacerea celor nedreptăţiţi. In linii mari, acesta-i programul strict agricol al partidului naţionalţărănesc. El va face cadrul guvernării noastre. Numai prin el gospodăria ţării, deviată atâta timp de la rosturile ei naturale, se va înzdrăveni în folosul tuturor cetăţenilor din acest stat ţărănesc. Viitorul de aseară are un capitol despre «călătoriile de plăcere pe contul Statului». Liberalii sunt autoritate în materie. Şi cea mai bună dovadă, în orice caz una dintre cele mai sugestive, o găsim relatată de Neamul Românesc din 1929. E vorba de «comisia de studii» pe care d.Z. Argetoianu, ministru de agricultură în guvernul liberal de la 1927—1928 a trimis-o în.. Canada, ca să vază la faţa locului.. operaţiile de standardizare. Ştiţi cât a costat această excursie? 42.000.000 lei! «Călătorii de plăcere în contul Statului»? Trebue să fie neruşinarea liberală spre a îndrăzni să atace un asemenea subiect. Continuand manifestările triste ale unei stări paranoice inveterate, d. O. Goga declară în ziarul său că: «luptă pentru o înviere morală a ţării, care trebue să se trezească din visul urât pe care-l trăeşte azi». Omul celor 13 milioane luate din fondurile secrete neglijează să adaoge că în această luptă este secundat de d-nii Cudalbii, Jenică Athanasiu- Depozite, Th. Deleanu-Industrie şi alţi cavaleri de aceeaşi valoare morală. Dar mai departe adaogă: «D. Goga a mai biruit odată în idealul său. Înainte de răsboi ,punctul său de vedere a biruit căci a fost intransigent şi curat». Cu alte cuvinte d-lui Goga, eroismului său de la Turtukaia şi jertfelor sale, consimţite pe coasta de Azur în timpul epidemiei de tifos exantematic în Moldova, datorim Romănia Mare ... Este bine că are singur grije să ne-o spună. D. G. Duca nu mai poate dormi noaptea, din cauză că i s’ar fi anunţat «bombardarea... Bucureştilor». Aceasta deşteaptă la d-sa teribile amintiri... Era în August 1916... Zeppelinul german vizita noaptea Bucureştii. Şi arunca bombe.. Erau acele nopţi senine dar sinistre, când în Capitala întunecată, la semnalele de alarmă, brava populaţie bucureşteană în loc să se ascunză în pimniţe, eşra în stradă spre a urmări peregrinarea dirijabilului prins în lumina proectoarelor, dar neatins, vaif de insuficienţa apărărei noastre aeriene. D. I. G. Duca era ministru de interne în acel guvern din a cărui criminală incapacitate intrasem dezarmaşi în război. De cum se însera, d. I. G. Duca, ministru de interne şi şef al cenzurei, fugea din bucureşti cu automobilul ducăndu-se la moşia din apropiere a răposatului Ion Procopiu, unde petrecea noaptea. Să nu-i vorbiţi d-lui Duca de bombardarea Bucureştilor. I ..... K I Partidul Naf ional-Țărănesc va examina adânc bugetul în curs și va suprima toate cineituelile ce nu mai corespund cu €€ „Legea camulului va fi imediat și complect aplicată, fixându se un maximum de salariu pentru orice servicii aduse Statului. ti Partidul Naf ional-Țărănesc va lua măsurile necesare pentru plata salariilor şi pensiilor râmase în suferînta şi pentru achitarea lor regulată în vii tor.“roianu listele motivului târănesc cu semnul cercul votat! pentru realitarea atestul important şi binefăcător program notional simplu ” Liberalii işi ucid singuri campaniile Declaraţiile d-lui A. Călinescu în fcN .-tp riior senatoriale jjăţeni şi comunali au dreptul de vot, a dispus ca în temeiul art. 20 din legea electorală să se comunice prin prefecturile de judeţ preşedinţilor birourilor electorale listele complete ale alegătorilor. Domnii liberali au ceva de obiectat împotriva precedentului de la 1927? Să vedem! Deocamdată ocolesc cu mare fereală chestia. Cât despre d. C. Dimitriu Dovlecel, care totdeauna își ilustrează porecla și care pretinde că nu pot vota consiliile dizolvate, fiind că «n’au fost liber alese» — ce să răspunzi ? Sânt prostii, mai presus de oree observaţii. Anul trecut aceleaşi consilii au participat la vot şi votul lor a folo- ■! Deşi între regimul chinorosului şi reşit tocmai acelora cai o Ic contestă gimul sufragiului universal este o prăaZr , ,, , , , vaste, — «Viitorul» ţine cu orice preţ De ce d. Dovlecel, în magnifica lui inteligenţă, n’a intervenit atunci? Dar or ce discuţie este de acum inutilă.... încă o campanie avortată. Recunoaştem, că situaţia liberalilor este mai mult de cât penibilă... Ei ar fi obligaţi, consecvenţi cu campania de azi, să apară în postura aceluia, pe care un epigramist popular l-a făcut să-şi spue: D. Armand Călinescu, distinsul «Toate consiliile dizolva« subsecretar de Stat de la interne,te în acest mod vor fi rC* spirit politic şi juridic clar şi preţ instalate de urgenţă.ucis, a tranşat definitiv chestiunea a. & astfel au participat la vot alegerilor senatoriale pentru locurile] Acum, consiliul de miniştri con. consiliilor comunale şi judeţene -Etalând, că singuri consilierii judeprin declaraţiile făcute ziua trecută către presă... Că partidul liberal, va continua, făcând săgeţi din toate vreascurile, să repete in variante deopotrivă anoste şi false «neconstituţionalitatea» convocărei corpului electoral, iată ceea ce rămâne perfect indiferent. Căci nu se sprijină pe nici un tem nici legal, mai puţin pe vr’unul logic, — iar cu o culme, încearcă a pleda tocmai împotriva procedurei, care el, partidul liberal, a introdus’o cel dintâi, — şi s’a servit de ea în alegerile din 1927. Or-cât politica liberală ne-ar fi obişnuit, in cursul timpurilor, cu cea mai flagrantă rea credinţă,pe care actuala lui campanie electorală o împinge dincolo de oree margini tolerabile, totuşi faptele rămân fapte. Iar demonstraţia lor e totdeauna decisivă... A reuşit, fără replică posibilă, din luminoasa demonstraţie a dlui Armand Călinescu, că, — şi în acord cu toată lumea; Corpul electoral pentru Senat nu poate fi convocat parţial; această convocare nu poate fi amânată; Senatul trebue constituit. Şi atunci se constată că în 1927, cu prilejul alegerei legislative, corpul electoral al Senatului găsinduse descomplectat prin dizolvările consiliilor, a intervenit decisia ministerului de interne cu No. 10265, spunând: ’... stau pe gânduri * și mă mir. " Și-mi dau singur cu... etc. «Ale tale dintr’u ale tale» sun pieirea ta prin tine însu fi... Unitatea ideologică a Europei de N. TATU r -'El. • yiw '. I I Gânditorul Auguste Comte, pă-, Evului mediu. Această societate, serintele pozitivismului, a întemeiat întemeia pe unitatea integrată între sistemul său filosofic pornind de la ideia că armonia socială nu va putea fi instaurată atâta vreme cât va subsista o anarhie intelectuală. Scopul primordial al cursului său de fiosofie pozitivă constă tocmai în a stabili planul unei sistematizări a ideilor şi cunoştinţelor, care odată realizată va provoca dispariţia anarhiei politice. 1. Auguste Comte a fost prost impresionat de rezultatele de ordin politic şi social ale Revoluţiei Franceze, care reprezintă pentru el sinteza disoluţiilor sociale provocate de criticismul distructiv ieşit din protestantism. întemeietorul sociologiei făcea aceste critici orientat după modelul dat de societatea europeană a spiritual şi temporal, care asigură condiţiile unei perfecte cohesiuni sociale şi politice. Aceea care a reaizat unitatea absolută a spiritului cu temporalul este Biseria romană catolică. Entuziasmat de admirabilul echilibru al forţelor sociale în lumea catolică, Comte spunea despre această instituţie că e „cea mai mare capodoperă politică a înţelepciunii umane”. Instituţia catolicismului, putere spirituala şi terestră în acelaş timp, a fost educatoarea intelectuală, morală şi politică a Europei. După declinul prestigiului Bisericii catolice, a căror cauze intrinseci Comte se fereşte să le precizeze, separarea dintre spiritual şi temporal înseamnă începutul disoluţiei. Prin introducerea liberului examen, protestantismul aparaţia europeană” va cuprinde inruinat principiul autorităţii ierarhice, mai două clase: a savanţilor, aspermând acestuia, deismul şi scepti- I culativitor, şi a celor practici (indus-cismul sec. al 18-lea, a pregătit curentul critic care-şi manifestă rezultatele în opera disolvantă a Revoluţiei Franceze. Faptul s’a consumat. Şi pentru A. comte problema înlăturării anarhiei politice şi sociale se punea pe primul plan al preocupărilor, întâi, organizarea intelectuală a umanităţii care va duce la cea politică. Comte apare astfel ca primul ideolog al unei societăţi unitare. A recomandat în al său „Curs de politică pozitivă” diferite planuri şi soluţii, după ce prin „Cursul de filozofie pozitivă” crede a fi pus fundamentul organizării intelectuale. Aşa, Comte crede necesară restaurarea primatului autorităţii spirituale care să întemeieze politicul. Căzând în pură utopie apoi, recomandă drept educatori ai umanităţii pe savanţii pozitivişti. Ideea creării unui „comitet pozitiv occidental” nu i se pare de loc absurdă. ..Cortinaşi, comercianţi, agricultori cari se vor condiţiona reciproc şi armonic. Această societate ar avea o morală socială la baza căreia ar sta ideia de umanitate. In toată splendoarea ei abstractă, concepţia pozitivistă reaminteşte de un exemplu similar de utopie politică: e căzut lui Platon, care pretindea conducerea cetăţii şi puterea legiferatoare numai pentru filosofi, cu excluderea totală a poeţilor din sânul corporaţiei. Desfăşurarea istorică nu a ratificat nici unul din aceste două planuri de organizare socială pătrunsă de spiritul pacific. Răsboiul a continuat să fie „ultima ratio” în conflictele politice. Marx, cel mai genial ideolog politic de la Aug. Comte încoace, părăseşte regiunea utopiei pentru a se adânci în analiza minuţioasă şi descripţia societăţii umane, înregistrăm cu această ocazie trecerea de la utopie la cercetarea ştiinţifică pozitivă. Marxismul este anatomia şi fiziologia societăţii moderne. Demn de reţinut e faptul că previziunile sociologiei marxiste s’au verificat aproape punct cu punct. Nu discut aci formele sociale ale viitorului preconizate de pozitivismul marxist, care, din spirit de prudenţă nu insistă asupra detalilor şi technicei viitoarei societăţi, mărginindu-se a indica ideia, întemeiată pe sesizarea tendinţelor de evoluţie ce se desprind, a unei societăţi fără clase sociale şi deci fără posibilitatea conflictelor interioare. Marxismul îmi pare a fi o doctrină şi o ştiinţă a dinamicei sociale care se cere, sau admisă total şi fără rezerve sau respinsă în bloc. Mistificări, teoretice ca cea social-democrată, nu sunt admisibile pentru că nu sunt viabile Plec însă de la constatarea unui fapt concret direct palpabil: existenţa unei flore bogate de ideologii care-şi dispută cu înverşunată tenacitate misiunea reorganizării sociale. Astfel avem: marxism pur, social-democratism, casocism, cărora se adaugă ultima prostie „doctrinară ’ inventată care este naţional-socialismul. Fireşte că cea mai serioasă şi soidă coherență logică o posedă marxismul pur, oricât ar protesta furia isterică şi impotentă a reacţionarilor. Nu mai vorbim de celelalte curente ideologice, în fond nuanţe ale celor fundamentale. Exceptând marxismul pur, toate ideologiile au o latură comună: ideia naţiunii ca pivot central. Ideia unei societăţi europene unitare, este inexistentă. (Despre anemicile încercări ale lui Koudenhove-Kalergi, nu poate încăpea vorba). In continentul cu cea mai superioară cultură, care a elaborat cele mai înalte planuri de organizare politică, domină totuşi cele mai violente contradicţii şi conficte. Diversitatea ideologiilor se grefează pe un fond de ireductibile adversităţi sociale. Antagonismele sociale funciare au premers ideologiilor. A(Confincarea în pagina 2 a) (Un vnii --0000- «Viitorul» de ori publică o circulară inventata, ca emanând dela Ministerul de Vinurile către administraţiile financiare din ţară. In această circulara s’ar da instrucţiuni de păsuire a naţional-ţărăniştilor şi de executare silită, în cel mai scurt timp, a comercianţilor, industriaşilor şi marilor proprietari naţional-liberali. Invenţia este cusută cu aţă albă. Oficiosul liberal sau a inventat, pur şi simplu, această grosolănie, sau electori fără scrupul, ori glumeţi de prost gust sau indus în eroare. Dacă-i bună credinţă la mijloc, ea e dublată însă de o mare doză de prostie. Noi închinăm mai curând spre prima ipoteză. E o invenţie electorală, după calupul vechilor sisteme de alegeri pentru colegiile cenzitare ale suveicei şi ale chinorosului. Când satrapii judeţeni n’aveau încredere în sistemul lor de falsificare şi de violentare a alegerilor, — se recurgea şi la mijloace morale, publicarea unei scrisori sau a unei telegrame — reale sau, de cele mai multe ori, plăsmuite.... Acelaşi lucru îl fac acum liberalii, să facă legătura cu trecutul. Dacă liberalii ar fi pus mâna pe un document veritabil — l-ar fi fotografiat şi ar fi publicat clişeul. Au făcut aceasta pentru chestii de mai mică importanţă. O circulară politică, de însemnătatea celei publicate de «Viitorul», nu se dă fără facsimil. Aşteptăm facsimilul — pentru a dovedi... sau inexistenţa documentului, sau falsificarea lui pe deantregul. Dacă,i vorba de documente, acestea au fost servile liberalilor de naţional, ţărănişti în atâtea ocazii — mai ales electorale. Acele documente însă nu pot fi combătute cu invenţii copilăreşti. lichidarea trecutunii de abuzuri Mânuitorii banului public să răspundă în faţa legii SLM Suferinţele grave abătute asupra ţării şi stigmatul raportului Bist trebue să devină un isvor de energie reînoitoare în politica ţării noastre. Înlăturarea guvernului de tehnicieni aventurieri nu e decât începutul nouii îndrumări a vieţii publice româneşti şi mai ales nu poate fi decât prologul acţiunei de purificare prin sancţionarea abuzurilor şi greşelilor cărora li se dătoresc relele fără număr ce chinue acum trupul sleit al ţării noastre- Până ce nu vor fi fost stabilite şi sancţionate toaterăspunderile dezorganizării Statului român, orice acţiune pentru îndreptarea vieţii noastre publice pe calea promovării virtuţiilor naţiunii şi a valorificării bogăţiilor cu care este înzestrată din belşug ţara noastră, orice încercare de mai bine va rămâne stearpă. Căci îi va lipsi reazirmul moral al mulţimii care vrea să ştie pentru ce şi de către cine i se cer jertfe. In noua sa misiune, care nu este decât reluarea firului, întrerupt spre paguba ţării, a operei inaugurate în 1928, partidul naţional-ţărănesc înţelege să realizeze în prealabil epuraţia indispensabilă a organismului, public, de tot parazitismul şi pro* S galul ce-au adus Statul în halitS^ dezorganizare de astăzi şi i-au pus pecetea infamantă a constatărilor grave din raportul Ristîfc -V- ■ Această acţiune de lichidare a ţinut trecut de abuzuri politice şi administrative a devenit pentru partidul naţional-ţărănesc un punct esenţial în programul său de guvernare In manifestul către ţară ca şi în cuvântările rostite în toate adunările publice de către fruntaşii partidul naţional-ţărănesc se găseşte limpede exprimat acest legământ al său, de a folosi noua guvernare pentru a da Statului român nu numai bazele materiale dar şi cele morale, cerute de propăşirea armonioasă a naţiunii. Nu este admisibil ca înjghebări aventuroase sau grupări politice anchilozate în năravuri perimate, să rupă din timp în timp, firul evoluţiei fireşti a naţiunii, pervertind viaţa publică şi tulburăndu-i aşezarea social-economică, prin acte de arbitraj administrativ şi prin gestiune financiară abuzivă. După ce cu sforţări considerabile, guvernul dat de partidul naţionalţărănesc, a reuşit, între 1928 şi 1931, să înlăture haosul financiar, administrativ şi economic, lăsat de guvernările liberale, a fost deajuns ca ţara să se găsească sub epitropia tehnicienilor timp de 11 luni, pentru ca întreaga gospodărie a ţării să fie ruinată şi desorganizată. Din preocuparea de a curma rolul nefast al nepricepuţilor şi abuzivilor în conducerea destinelor ţării voinţa fermă a partidului naţionalţărănesc este de a da eficacitate reală principiului responsabilităţii efective a conducătorilor vieţii publice şi controlul naţiunii asupra actelor lor. Această voinţă s’a cristalizat în propunerea naţional-ţărănistă pentru introducerea controlului averilor, în legea pentru stârpirea cumulului de funcţiuni şi în tot complexul de legi financiare şi fiscale cari trebuiau să ducă la instaurarea unei ordine desăvârşite în finanţele publice. SB Legile făurite de naţional-ţărănişti au fost nesocotite de guvernul de aventură technică iar propunerile sale au fost sabotate, pentru că erau socotite primejdioase alianţei tacite, a jecmănitorilor banului public. Cine nu-şi reaminteşte câte manevre perfide a pus în joc guvernul d-lor, Iorga şi Argetoianu pentru a zădărnici proectul naţional-ţărănesc pentru controlul averilor. Iar astăzi, când s-a văzut în ce fel a administrat acest guvern finanţele publice, se înţelege şi mai limpede de ce nu-i puteau conveni măsuri cari să poată stabili răspunderea efectivă a mânuitorilor de bani publici. Care ar fi fost situaţia membrilor fostului guvern în virtutea căreia li s’ar fi putut cere socoteală chiar, numai pentru gravele învinuiri formulate de d. Rist, în raportul d-sale? Cum ar fi putut ,ei justifica cele aproape opt miliarde lei angajamente şi ordonanţări neregulate în momentul când salariile şi pensiile neplătite se ridicau la peste patru miliarde lei? Era abuzurilor fără sancţiuni şi fără răspunderi a fost însă închisă. Partidul naţional-ţărănesc se leagă nu numai de a determina un regim de răspunderi legale pentru viitor, exactă a tuns ţara în saiul de astăzi. Este singurul mijloc, pentru a elimina din viaţa puteea, toţi acei cari au abuzat de lor în Stat sau au nesocotit înfloririle lor de conducători, şi tot deodată este singura platformă morală pe care poate fi pornit efortul colectiv de salvare a Statului şi de propăşire a societăţii româneşti■ _ «Aşa "Iar cu adevarat se poate spune că partidul naţional-ţărănesc a pus ordine în finanţele ţării. Aceasta a fost opera cea mai mare a lui. Bineînţeles, el nu a putut s-o desăvârşească, pentru că planul de refacere complectă avieţii financiare şi economice a ţării era sorocit pentru trei ani de zile, iar după doi ani partidul naţional-ţărănesc a plecat de la guvern şi în locul lui a venit guvernul de technicieni care a adus din nou haosul în toată viaţa noastră economică şi financiară. Legea contabilităţii publice a fost călcată în picioare şi nesocotită. Controlul a fost neglijat iar banul public din nou cheltuit fără nici o rânduială. Astăzi, după un an şi jumătate de guvernare a technicienilor, partidul naţional-ţărănesc găseşte ţara în acelaş haos în care a găsit-o în anul 1928». D. MIHAI POPOVICI (din discursul de la Eforie) l±_ IN PAG. III-a: Intrunirea celegaţiior celor şase state la Lausantne — Expunerea d-lui Maercfionaid OQQQ IN PAG. IV.a: Sosirea d-lui prim-ministru Vaida la Cluj — Manifestaţia din gară — Declaraţiile făcute presei