Dreptatea, iulie 1932 (Anul 6, nr. 1422-1450)

1932-07-01 / nr. 1422

mi II NO. 1420 Vineri I iulie 1932 2 m I a­bonamente ORAȘE SATE (Siteni, Preoți, In*­liieri) 1 an . . . , # • 600 lei I 1 ah ••,••• 300 lei 6 luni. ..... 300 » I 6 luni .............150 » __TnstinU^nijTi^Uce_sM­arl2^jaM_^0tt0j£l_anua^___ STRĂINĂTATE 1 an . 6 luni . . . 2000 lei I . V. 1000 . l­eiBLIOTSC/ ,AST . , j S­E­G­I­U­C­RAGINI „Eu, in numele Partid­ui natuna ţără­­nesc, iau angajamentul ca prima lege pe care o vom vota noi, sa fie legea controlului averilor“ (aplauze prelungite şi îndelung repetate, (Naţiuni). VIRGIL MADGEARU (din discursul de la Eforie) am REDACŢIA ŞI A­DMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI.­­ STI. O. CLEMENCEAU, 91 TELEFON Redacţia 217/01 Adiţia 220/25 Direcţia 248/321 A­NUNŢURI Se primesc direcţ­ia A­ Hla ziarului şi la toate agenţiile da publicitate de ţară taxele de francară plă­tite In numerar conf. a­­probărei Direcţiune­! (Ge­nerare P.T. T No 31.8561928 Spre o altă agricultură In vreme ce manifestele opozante ale partidelor, grupurilor, «tehnicie­nilor», etc. cuprind polemici păti­maşe şi făgădueli demagogice,­ma­nifestul partidului naţional-ţără­nesc, singurul, anunţă un program. Cu tot caracterul de manifest elec­toral, deci extrem de succint, pro­gramul nostru dă suficiente detalii — pentru ca cetăţenii să-şi dea seamă de aspectul noii gospodării obşteşti care se întemeiază acum. De unde liberalii şi remorca lor, averescanii — instituiseră şi păstra­seră un regim industrial, parazitar şi în afară de cadrele normale, par­tidul naţional-ţărănesc «îşi concen­trează principala atenţie asupra a­­griculturii şi în special asupra agri­culturii ţărăneşti, fundamentul eco­nomiei naţionale într-o ţară de plu­gari». Nu-i vorba bineînţeles de­ o politi­că de avantajare a unei clase în de­favoarea celorlalte, ci de întărirea clasei ţărăneşti — pentru ridicarea, prin ea, a tuturor claselor şi catego­riilor sociale care nu se pot baza la noi decât pe agricultură. La manifestaţia recentă dela Ga­laţi — a comerţului şi industriei din ţară — s’au ridicat nenumărate gla­suri pentru prosperitatea ţăranului român — condiţia esenţială pentru­ca toată ţara să se refacă şi să pro­greseze. Revenirea la sistemul normal a fost începută sub trecuta guvernare naţional-ţărănistă şi va continua şi acum. Scopul actualului regim este întă­rirea gospodăriei ţărăneşti. Dar a­ceastă întărire, în condiţiile de as­­­tăzi, nu se poate face numai în mod individual , ei şi printr-o solidari­zare în opera de producţie, de indus­trializare­ agricolă şi de vânzare a produselor. Pentru aceasta este ne­­voe ca agricultura să se desvolte şi să se perfecţioneze prin cooperaţie, credit ţărănesc şi o nouă educaţie a plugarului.­­Agricultura trebue să capete o nouă structură. Trebue să-şi desvolte, a­­poi, ramuri anexe, ca zootehnia, po­micultura, etc. Se cere o specializa­re a culturilor — în cadrul condiţii­lor noastre naturale , potrivit cu cerinţele pieţei naţionale. Trebue să mergem chiar mai departe, la adap­tarea unor culturi pentru satisface­rea cererilor din străinătate. Numai astfel agricultura şi econo­mia naţională vor dobândi un echi­libru nou şi durabil. In acest scop, programele Ministe­rului de agricultură vor fi modifi­cate şi complectate. Biurocratismul a infectat la noi toate instituţiile. Alături de realita­tea care îşi urmează cursul — une­ori în mod primitiv, ca în timpul lui Ştefan cel Mare — autorităţile româneşti au fabricat o uzină de paperaserie, cu numere, ştampile şi iscălituri. Datorită haosului bi­rocratic, Ro­mânia — până în timpul trecutei gu­vernări naţional-ţărăniste — nu ştia nici măcar quantumul datoriei ex­terne. Nu ştia nici cât avea de pri­mit şi de plătit în ţară. Iar plăţile se făceau la întâmplare — printr’un fav­oritism interesat. Guvernul naţional-ţărănist a in­trodus ordine în contabilitate şi început simplificarea mecanismului biurocratic. Această operă va fi continuată sub noua guvernare. Cât priveşte ramurile practice, ele nu vor mai fi administrate şi diri­guite din biurou — ei de la faţa lo­cului. Agronomii vor fi scoşi de la biurou şi duşi la câmp — pentru pu­nerea în practică a cunoştinţelor do­bândite în bibliotecă şi în laborator, verificate pe terenurile de experien­ţă din jurul facultăţilor şi şcoalelor speciale. Agricultura nu mai poate rămâne la faza primitivă. Celelalte ţări, cu care suntem nevoiţi să concurăm, şi-au industrializat agricultura, sau sunt pe cale s-o industrializeze. Nu­mai astfel vom obţine o recoltă bo­gată, de calitate superioară şi cu un preţ de cost redus. In afară de aceasta, transformând printr’o industrie proprie materiile prime de valoare redusă în produse fabricate de valoare ridicată, vom deschide posibilităţi de muncă bra­ţelor neîntrebuinţate, vom desvolta consumul intern şi vom ridica po­tenţialul exportului. Gospodăria pădurilor, bălţilor, etc. din proprietatea Statului se va face prin ajutorul cooperativelor de pro­ducţie, sistem organizat care-i ca­pabil să desvolte până la maximum exploatarea bunurilor publice. In sfârşit, rezervele şi resturile de 3.396 la reforma agrara, cu care s’au să­vârşit multe abuzuri, se vor lichida spre satisfacerea celor nedreptăţiţi. In linii mari, acesta-i programul strict agricol al partidului naţional­­ţărănesc. El va face cadrul guver­nării noastre. Numai prin el gospodăria ţării, de­viată atâta timp de la rosturile ei na­turale, se va înzdrăveni în folosul tuturor cetăţenilor din acest stat ţă­rănesc. Viitorul de aseară are un capitol despre «călătoriile de plăcere pe contul Statului». Liberalii sunt autoritate în materie. Şi cea mai bună dovadă, în orice caz una dintre cele mai sugestive, o găsim relatată de Neamul Româ­nesc din 1929. E vorba de «comisia de studii» pe care d.­­Z. Argetoianu, ministru de agricultură în guvernul liberal de la 1927—1928 a trimis-o în­.. Canada, ca să vază la faţa locului.. operaţiile de standardizare. Ştiţi cât a costat această excursie? 42.000.000 lei! «Călătorii de plăcere în contul Statului»? Trebue să fie neruşinarea libera­lă spre a îndrăzni să atace un ase­menea subiect. Continuan­d mani­festările triste ale unei stări paranoi­ce inveterate, d. O. Goga de­clară în ziarul său că: «luptă pentru o înviere morală a ţării, care trebue să se trezească din visul urât pe care-l trăeşte azi». Omul celor 13 milioane luate din fondurile secrete neglijează să­ adao­ge că în această luptă este secundat de d-nii Cudalbii, Jenică Athanasiu- Depozite, Th. Deleanu-Industrie şi alţi cavaleri de aceeaşi valoare mo­rală. Dar mai departe adaogă: «D. Goga a mai biruit odată în idealul său. Înainte de răsboi ,punc­­tul său de vedere a biruit căci a fost intransigent şi curat». Cu alte cuvinte d-lui Goga, erois­mului său de la Turtukaia şi jertfe­­lor sale, consimţite pe coasta de Azur în timpul epidemiei de tifos exante­­matic în Moldova, datorim Romă­­nia­ Mare ..­. Este bine că are singur grije să ne-o spună. D­­. G. Duca nu mai poate dormi noaptea, din cauză că i s’ar fi anunţat «bombarda­rea... Bucureştilor».­­ Aceasta deşteaptă la d-sa teribile amintiri... Era în August 1916... Zeppelinul german vizita noaptea Bucureştii. Şi arunca bombe.­. Erau acele nopţi senine dar sinistre, când în Capita­la întunecată, la semnalele de alar­mă, brava populaţie bucureşteană în loc să se ascunză în pimniţe, eşra în stradă spre a urmări peregrina­rea dirijabilului prins în lumina proectoarelor, dar neatins, vaif de insuficienţa apărărei noastre aeri­ene. D. I. G. Duca era ministru de in­terne în acel guvern din a cărui cri­minală incapacitate intrasem dezar­maşi în război. De cum se însera, d. I. G. Duca, ministru de interne şi şef al ce­nzu­rei, fugea din bucureşti cu automo­bilul ducăndu-se la moşia din apro­piere a răposatului Ion Procopiu, unde petrecea noaptea. Să nu-i vorbiţi d-lui Duca de bombardarea Bucureştilor. I ..... K I Partidul Naf ional-Țărănesc va examina adânc bugetul în curs și va suprima toate cinei­­tuelile ce nu mai corespund cu €€ „Legea camulului va fi imediat și complect apli­cată, fixându se un maximum de salariu pentru orice servicii aduse Statului. ti Partidul Naf ional-Țărănesc va lua măsurile necesare pen­­tru plata salariilor şi pensiilor râmase în suferînta şi pentru achitarea lor r­egulată în vii­­ tor.“­roianu listele motivului târănesc cu semnul cercul votat! pentru realit­area atestul impor­tant şi binefăcător program­ notional simplu ” Liberalii işi ucid singuri campaniile Declaraţiile d-lui A. Călinescu în fcN .-tp­ riior senatoriale jjă­­ţeni şi comunali au dreptul de vot, a dispus ca în­ temeiul art. 20 din le­gea electorală să se comunice prin prefecturile de judeţ preşedinţilor birourilor electorale listele comple­te ale alegătorilor. Domnii liberali au ceva de obiec­tat împotriva precedentului de la 1927? Să vedem! Deocamdată ocolesc cu mare fereală chestia. Cât despre d. C. Dimitriu­ Dovlecel, care totdeau­na își ilustrează porecla și care pre­tinde că nu pot vota consiliile di­zolvate, fiind că «n’au fost liber a­­lese» — ce să răspunzi ? Sânt pros­tii, mai presus de or­ee observaţii. Anul trecut aceleaşi consilii au participat la vot şi votul lor a folo- ■! Deşi între regimul chinorosului şi re­şit tocmai acelora cai o Ic contestă gimul sufragiului universal este o pră­aZ­r , ,, , , , vast­­e, — «Viitorul» ţine cu orice preţ De ce d. Dovlecel, în magnifica lui inteligenţă, n’a intervenit a­­tunci? Dar or ce discuţie este de acum inutilă.... încă o campanie avortată. Recunoaştem, că situaţia liberali­­lor este mai mult de cât penibilă... Ei ar fi obligaţi, consecvenţi cu campania de azi, să apară în postu­ra aceluia, pe care un epigramist popular l-a făcut să-şi spue: D. Armand Călinescu, distinsul «Toate consiliile dizolva« subsecretar de Stat de la interne,­te în acest mod vor fi rC* spirit politic şi juridic clar şi pre­­ţ instalate de urgenţă.u­cis, a tranşat definitiv chestiunea a. & astfel au participat la vot a­legerilor senatoriale pentru locurile] Acum­, consiliul de miniştri con. consiliilor comunale şi judeţene -­Etalând, că singuri consilierii jude­prin declaraţiile făcute ziua trecută către presă... Că partidul liberal, va continua, făcând săgeţi din toate vreascurile, să repete in variante deopotrivă a­­noste şi false «neconstituţionalita­­tea» convocărei corpului electoral, iată ceea ce rămâne perfect indife­rent. Căci nu se sprijină pe nici un tem nici legal, mai puţin pe vr’unul lo­gic, — iar cu o culme, încearcă a pleda tocmai împotriva procedurei, care el, partidul liberal, a introdu­­s’o cel dintâi, — şi s’a servit de ea în alegerile din 1927. Or-cât politica liberală ne-ar fi o­­bişnuit, in cursul timpurilor, cu cea mai flagrantă rea credinţă,pe care actuala lui campanie electorală o împinge dincolo de or­ee margini tolerabile, totuşi faptele răm­ân fapte. Iar demonstraţia lor e tot­deauna decisivă... A reuşit, fără replică posibilă, din luminoasa demonstraţie a d­lui Armand Călinescu, că, — şi în acord cu toată lumea; Corpul electoral pentru Senat nu poate fi convocat parţial; această convocare nu poate fi a­­mânată; Senatul trebue constituit. Şi atunci se constată că în 1927, cu prilejul alegerei legislative, cor­pul electoral al Senatului găsindu­­se descomplectat prin dizolvările con­siliilor, a intervenit decisia minis­terului de interne cu No. 10265, spu­nând: ’... stau pe gânduri * și mă mir. "­ Și-mi dau singur cu... etc. «Ale tale dintr’u ale tale» sun piei­­rea ta prin tine însu­ fi... Unitatea ideologică a Europei de N. TATU r -'El. • yiw '. I I Gânditorul Auguste Comte, pă-, Evului mediu. Această societate, se­rintele pozitivismului, a întemeiat­ întemeia pe unitatea integrată între sistemul său filosofic pornind de la ideia că armonia socială nu va pu­tea fi instaurată atâta vreme cât va subsista o anarhie intelectuală. Sco­pul primordial al cursului său de fiosofie pozitivă constă tocmai în a stabili planul unei sistematizări a i­­deilor şi cunoştinţelor, care odată re­alizată va provoca dispariţia anar­hiei politice. 1. Auguste Comte a fost prost im­presionat de rezultatele de ordin politic şi social ale Revoluţiei Fran­ceze, care reprezintă pentru el sin­teza disoluţiilor sociale provocate de criticismul distructiv ieşit din pro­testantism. întemeietorul sociologiei făcea aceste critici orientat după mo­delul dat de societatea europeană a spiritual şi temporal, care asigură con­diţiile unei perfecte cohesiuni sociale şi politice. Aceea care a reaizat u­­nitatea absolută a spiritului cu tempo­ralul este Biseri­a romană catolică. Entuziasmat de admirabilul echilibru al forţelor sociale în lumea catolică, Comte spunea despre această insti­tuţie că e „cea mai mare capodo­peră politică a înţelepciunii umane”. Instituţia catolicismului, putere spi­rituala şi terestră în acelaş timp, a fost educatoarea intelectuală, mo­rală şi politică a Europei. După de­clinul prestigiului Bisericii catolice, a căror cauze intrinseci Comte se fe­reşte să le precizeze, separarea din­tre spiritual şi temporal înseamnă în­ceputul disoluţiei. Prin introducerea liberului examen, protestantismul a­­paraţia europeană” va cuprinde in­­ruinat principiul autorităţii ierarhice, mai două clase: a savanţilor, a­spe­­rmând acestuia, deismul şi scepti- I culativitor, şi a celor practici (indus-cismul sec. al 18-lea, a pregătit cu­rentul critic care-şi manifestă rezul­tatele în opera disolvantă a Revo­luţiei Franceze. Faptul s’a consu­mat. Şi pentru A. comte proble­ma înlăturării anarhiei politice şi so­ciale se punea pe primul plan al preo­cupărilor, întâi, organizarea intelec­tuală a umanităţii care va duce la cea politică. Comte apare astfel ca primul ideolog al unei societăţi uni­tare. A recomandat în al său „Curs de politică pozitivă” diferite planuri şi soluţii, după ce prin „Cursul de filozofie pozitivă” crede a fi pus fundamentul organizării intelectuale. Aşa, Comte crede necesară restaura­rea primatului autorităţii spirituale care să întemeieze politicul. Căzând în pură utopie apoi, re­comandă drept educatori ai umanită­ţii pe savanţii pozitivişti. Ideea creă­rii unui „comitet pozitiv occidental” nu i se pare de loc absurdă. ..Cor­tinaşi, comercianţi, agricultori­ cari se vor condiţiona reciproc şi armonic. Această societate ar avea o morală socială la baza căreia ar sta ideia de umanitate. In toată splendoarea ei abstrac­tă, concepţia pozitivistă reaminteşte de un exemplu similar de utopie politică: e căzut lui Platon, care pre­tindea conducerea cetăţii şi puterea legiferatoare numai pentru filosofi, cu excluderea totală a poeţilor din sânul­ corporaţiei. Desfăşurarea isto­rică n­u a ratificat nici unul din aceste două planuri de organizare socială pătrunsă de spiritul pacific. Răsboiul a continuat să fie „ultima ratio” în conflictele politice. Marx, cel mai genial ideolog politic de la Aug. Com­te încoace, părăseşte regiunea utopiei pentru a se adânci în analiza minu­ţioasă şi descripţia societăţii umane, înregistrăm cu această ocazie trece­rea de la utopie la cercetarea ştiin­ţifică pozitivă. Marxismul este ana­tomia şi fiziologia societăţii moder­ne. Demn de reţinut e faptul că previziunile sociologiei marxiste s’au verificat aproape punct cu punct. Nu discut aci formele sociale ale viito­rului preconizate de pozitivismul mar­xist, care, din spirit de prudenţă nu insistă asupra deta­lilor şi technicei viitoarei societăţi, mărginindu-se a indica ideia, întemeiată pe sesiza­rea tendinţelor de evoluţie ce se des­prind, a unei societăţi fără clase so­ciale şi deci fără posibilitatea con­flictelor interioare. Marxismul îmi pare a fi o doctrină şi o ştiinţă a dinamicei sociale care se cere, sau admisă total şi fără rezerve sau res­pinsă în bloc. Mistificări, teoretice ca cea social-democrată, nu sunt admisi­bile pentru că nu sunt viabile Plec însă de la constatarea unui fapt concret direct palpabil: existenţa unei flore bogate de ideologii care-şi dispută cu înverşunată tenacitate misiunea reorganizării sociale. Astfel avem: marxism pur, social-democratism, cas­o­cism, cărora se adaugă ultima pros­tie „doctrinară ’ inventată care este­­ naţional-socialismul. Fireşte că cea­­ mai serioasă şi so­idă coherență lo­gică o posedă marxismul pur, ori­cât ar protesta furia isterică şi im­potentă a reacţionarilor. Nu mai vor­bim de celelalte curente ideologice, în fond nuanţe ale celor fundamen­tale. Exceptând marxismul pur, toate ideologiile au o latură comună: ideia naţiunii ca pivot central. Ideia unei societăţi europene unitare, este ine­xistentă. (Despre anemicile încercări ale lui Koudenhove-Kalergi, nu poate încăpea vorba). In continentul cu cea mai superioară­ cultură, care a ela­borat cele mai înalte planuri de or­ganizare politică, domină totuşi cele mai violente contradicţii şi conf­icte. Diversitatea ideologiilor se grefează pe un fond de ireductibile adversi­tăţi sociale. Antagonismele sociale funciare au premers ideologiilor. A­(Confincarea în pagina 2 a) (Un vnii --0000-­ «Viitorul» de ori publică o circular­ă inventata, ca emanând dela Ministerul de Vinurile către administraţiile finan­ciare din ţară. In această circulara s’ar da instruc­ţiuni de păsuire a naţional-ţărăniştilor şi de executare silită, în cel mai scurt timp, a comercianţilor, industriaşilor şi marilor proprietari naţional-liberali. Invenţia este cusută cu aţă albă. Oficiosul liberal sau a inventat, pur şi simplu, această grosolănie, sau elec­tori fără scrupul, ori glumeţi de prost gust sau indus în eroare. Dacă-i bună credinţă la mijloc, ea e dublată însă de­ o mare doză de prostie. Noi închinăm mai curând spre prima ipoteză. E o invenţie electorală, după calupul vechilor sisteme de alegeri pen­tru colegiile cenzitare ale suveicei şi ale chinorosului. Când satrapii judeţeni n’aveau încredere în sistemul lor de fal­­sificare şi de violentare a alegerilor, — se recurgea şi la mijloace morale­, pu­blicarea unei scrisori sau a unei tele­grame — reale sau, de cele mai multe ori, plăsmuite.... Acelaşi lucru îl fac acum liberalii,­­ să facă legătura cu trecutul. Dacă liberalii ar fi pus mâna pe­ un document veritabil — l-ar fi fotogra­fiat şi ar fi publicat clişeul. Au făcut aceasta pentru chestii de mai mică im­portanţă. O circulară politică, de în­semnătatea celei publicate de «Viitorul», nu se dă fără facsimil. Aşteptăm facsi­milul — pentru a dovedi... sau inexis­tenţa documentului, sau falsificarea lui pe deantregul. Dacă,i vorba de documente, acestea au fost servile liberalilor de naţional, ţărănişti în atâtea ocazii — mai ales e­­lectorale. Acele documente însă nu pot fi com­bătute cu invenţii copilăreşti. lichidarea trecutunii de abuzuri Mânuitorii banului public să răspundă în faţa legii SLM Suferinţele grave abătute asupra ţării şi stigmatul raportului Bist trebue să devină un isvor de energie reînoitoare în politica ţării noastre. Înlăturarea guvernului de tehnici­eni aventurieri nu e decât începu­tul nouii îndrumări a vieţii publi­ce româneşti şi mai ales nu poate fi decât prologul acţiunei de purifi­care prin sancţionarea abuzurilor şi greşelilor cărora li­ se dătoresc relele fără număr ce chinue acum trupul sleit al ţării noastre- Până ce nu vor fi fost stabilite şi sancţionate toate­­răspunderile dezorganizării Statu­­lui român, orice acţiune pentru în­dreptarea vieţii noastre publice pe calea promovării virtuţiilor naţiunii şi a valorificării bogăţiilor cu care este înzestrată din belşug ţara noas­tră, orice încercare de mai bine va rămâne stearpă. Căci îi va lipsi rea­­zirmul moral al mulţimii care vrea să ştie pentru ce şi de către cine i se cer jertfe. In noua sa misiune, care nu este decât reluarea firului, întrerupt spre paguba ţării, a operei inaugurate în 1928, partidul naţional-ţărănesc înţe­lege să realizeze în prealabil epura­ţia indispensabilă a organismului, public, de tot parazitismul şi pro* S galul ce-au adus Statul în halitS^ dezorganizare de astăzi şi i-au pus pecetea infamantă a constatărilor grave din raportul Rist­îfc -V- ■ Această acţiune de lichidare a ţi­nut trecut de abuzuri politice şi ad­ministrative a devenit pentru parti­dul naţional-ţărănesc un punct esen­ţial în programul său de guvernare In manifestul către ţară ca şi în cuvântările rostite în toate adună­rile publice de către fruntaşii parti­dul­ naţional-ţărănesc se găseşte limpede exprimat acest legământ al său, de a folosi noua guvernare pentru a da Statului român nu nu­mai bazele materiale dar şi cele mo­rale, cerute de propăşirea armonio­asă a naţiunii. Nu este admisibil ca înjghebări aventuroase sau gru­pări politice anchilozate în năra­vuri perimate, să rupă din timp în timp, firul evoluţiei f­ireşti a naţiu­nii, pervertind viaţa publică şi tul­­burăndu-i aşezarea social-economi­­că, prin acte de arbitraj administra­tiv şi prin gestiune financiară abuzi­vă. După ce cu sforţări considerabile, guvernul dat de partidul naţional­­ţărănesc, a reuşit, între 1928 şi 1931, să înlăture haosul financiar, admi­nistrativ şi economic, lăsat de gu­vernările liberale, a fost deajuns ca ţara să se găsească sub epitropia tehnicienilor timp de 11 luni, pen­tru ca întreaga gospodărie a ţării să fie ruinată şi desorganizată. Din preocuparea de a curma rolul nefast al nepricepuţilor şi abuzivi­lor în conducerea destinelor ţării voinţa fermă a partidului naţional­­ţărănesc este de a da eficacitate rea­lă principiului responsabilităţii efec­tive a conducătorilor vieţii publice şi controlul naţiunii asupra actelor lor. Această voinţă s’a cristalizat în propunerea naţional-ţărănistă pen­tru introducerea controlului averi­lor, în legea pentru stârpirea cumu­lului de funcţiuni şi în tot comple­xul de legi financiare şi f­iscale cari trebuiau să ducă la instaurarea unei ordine desăvârşite în finanţele pu­blice. SB Legile făurite de naţional-ţără­­nişti au fost nesocotite de guvernul de aventură technică iar propunerile sale au fost sabotate, pentru că erau socotite primejdioase alianţei tacite, a jecmănitorilor banului public. Ci­ne nu-şi reaminteşte câte manevre perfide a pus în joc guvernul d-lor, Iorga şi Argetoianu pentru a zădăr­nici proectul naţional-ţărănesc pen­tru controlul averilor. Iar astăzi, când s-a văzut în ce fel a adminis­trat acest guvern finanţele publice, se înţelege şi mai limpede de ce nu-i puteau conveni măsuri cari să poată stabili răspunderea efectivă a mânuitorilor de bani publici. Care ar fi fost situaţia membrilor fostului guvern în virtutea căreia li s’ar fi putut cere socoteală chiar, numai pentru gravele învinuiri for­­mulate de d. Rist, în raportul d-sale? Cum ar fi putut ,ei justifica cele a­­proape opt miliarde lei angajamen­te şi ordonanţări neregulate în mo­mentul când salariile şi pensiile ne­plătite se ridicau la peste patru mi­­liarde lei? Era abuzurilor fără sancţiuni şi fără răspunderi a fost însă închisă. Partidul naţional-ţărănesc se leagă nu numai de a determina un regim de răspunderi legale pentru viitor, exactă a tun­s ţara în saiul de astăzi. Este singurul mijloc, pentru a elimina din viaţa puteea, toţi acei cari au abuzat de lor în Stat sau au nesocotit înflo­ririle lor de conducători, şi tot deo­dată este singura platformă morală pe care poate fi pornit efortul co­lectiv de salvare a Statului şi de propăşire a societăţii româneşti■ _ «Aşa "Iar cu adevarat se poate spune că partidul naţional-ţără­nesc a pus ordine în finanţele ţării. Aceasta a fost opera cea mai mare a lui. Bine­înţeles, el nu a putut s-o desăvârşească, pentru că planul de refacere complectă a­­vieţii financiare şi economice a ţării era sorocit pentru trei ani de zile, iar după doi ani partidul naţional-ţără­nesc a plecat de la guvern şi în locul lui a venit guvernul de technicieni care a adus din nou haosul în toată viaţa noastră e­­conomică şi financiară. Le­gea contabilităţii publice a fost căl­cată în picioare şi nesocotită. Controlul a fost neglijat iar ba­nul public din nou cheltuit fără nici o rânduială.­­ Astăzi, după un an şi jumăta­te de guvernare a technicieni­­lor, partidul naţional-ţărănesc găseşte ţara în acelaş haos în care a găsit-o în anul 1928». D. MIHAI POPOVICI (din discursul de la Eforie) l±_ IN PAG. III-a: Intrunirea c­elegaţiior celor şas­e state la Lausant­ne — Expunerea d-lui Maer­cfionaid OQQQ IN PAG. IV.a: Sosirea d-lui prim­-minis­­tru Vaida la Cluj — Mani­festaţia din gară — Decla­raţiile făcute presei

Next