Dreptatea, ianuarie 1934 (Anul 8, nr. 1888-1910)
1934-01-01 / nr. 1888
„DREPTATEA“ «reată cetitorilor ei ca Anul Nou să le aducă mai multă dreptate, libertate şi mulţumire, decât sfârşitul anului acesta. Tud. 4t mwat cant. i nomral« P. ANUL VIU. NO. lPSO BIBLOTECA„ASTHA" SIBIU Luni 1 Ianuarie 1934 cu PAGINI Redacţia şi Administraţia, Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 30342, Adiţia 341102 La moartea lui Ion G. Duca Primul Ministru al (arii, felul partidului aliat la cârma Statului, a fost doborât miseleste. Fapta este asa de neobicinuitâ in analele politice ale poporului românesc, $i atât de strâinâ de sunetul lui, încât Si mintea $i mnima de om, nu pot gâsi expresie pentru a o osândi indeajuns, înlăturând amintirile dureroase ale evenimentelor prin care trecurăm — se slujesc încă in tara si alte prohodul — judecata rece nu alta explicare numai in dementa scolii glonțului, ci implica si dementa ucigașului. Orce minte echilibrata refuza a concepe, ca sar putea lauri România Noua prin asasinate după metode împrumutate din Balcanii antebelici. Dar iara o treime Înţeles odata, ca ea nu poate fi nici opera unor metode constând din minciună, fals, violente. Asasinatul de ieri treime sa însemne eliminarea din viata publica şi a celor dintâi şi a celor din urmă. Moravurile unei lumi definitiv condamnate, acelea să fi murit acum... iar nu Ion C. Duca — omul—suflet bun, cinstit, distins. Dumnezeu să-l ierte. I. MIhALACHE MAJESTAŢII SALE SINAIA Majestate, abia am scăpat din ghiarele sălbatece a bandelor de hoţi şi pus cartaşi, organizate de prefectul judeţului Cahul, Pavlu şi comandate fie vestitul bandit Mitişov, primarul comunei Congaz, care cu concursul armatei şi jandarmilor nu au arestat din mijlocul armatei sub protecţia căreia ajunsesem să mă pun. Sub ochii ofiţerilor şi soldaţilor am fost molestat, batjocorit şi sechestrat , administraţia, şi Magistratura au lăsat ca un general decorat cu ordinul Mihai Viteazul să fie ultragiat, molestat şi ridicat forţat de bătăuşi constituiţi în bande armate, pisntru a fi îmipudicat de a-şi exercita dreptul de candidat cu prilejul alegerilor de la Senatul administrativ din ziua de 28 d decembrie. Cu durere în suflet depun în mâinile fttajestăţii Voastre, şeful suprem al armatei şi şef al ordinului Mihai Viteazu, gradul de general şi decoraţia ordinul Mihai Viteazu pentru a fi ele, nu persoana mea apărate de insultele aduse prin purtarea degradatoare a armatei, magistraturei şi administraţiei. Să trăită Maiestate, ___________________ _______________General GHEORGHE RUJINSKI Camarade al ordinului Mihai Viteazul Scrisoare adresată dnui ing. N. Miclescu de general G. RUJINSKI Nici o minte omenească nu poate concepe cele văzute şi suferite de mine moralmente în ziua de 28 Decembrie la Congaz. Această zi a adus pentru mine, sdrobirea a două credinţe ce erau sfinte: Credinţa în armată — Credinţa în realitatea şi demnitatea cavalerilor Ordinului Mihai Viteazul. Deşi prevenit că în alegerile de la Congaz, unde d-ta candidat din partea guvernului, iar eu din partea partidului naţional-ţărănesc, se vor petrece cele mai mari sălbătecii, totuşi mărturisesc, n’am crezut — şi am plătit scump aceasta Credinţa mea a fost că, având ca adversar, candidat al guvernului, un om pe care lam cunoscut, corect şi real, un om care provenia din liga Vlad Ţepeş, a cărei deviză era: cinste, dreptate şi legalitate, acest om nu-şi poate înjosi credinţele. Am avut credinţa că armata ce era adusă acolo — era adusă cu scopul de a păzi cinstea, dreptatea şi legalitatea şi că nu va şovăi nici un moment, mai ales când avea în faţă un general, cavaler ca şi d-la al ordinului ce purtăm amândoi pe piept, să-i ia apărarea, la nevoie, teroarea Ce aţi desfăşurat, dovedeşte că nici o clipă nu te-ai îndoit de aproape unanimitatea voturilor ce aveam. Aţi organizat în satul Congaz în jurul secţiei de vot, contrar tuturor textelor de legi, două rânduri de baricade — formate pe trei linii: linia bătăuşilor şi puşcăriaşilor, linia baricadelor de căruţe şi butuci —linia forţei armate — formată dintr’un pluton de 20 soldaţi, comandat de un ofiţer. Aceste baricade, la toate străzile ce duceau spre localul de vot. Această primă linie, era comandată, după cum ştiţi, de vestitul bandit Mitişov, fost puşcăriaş, având în subordine pe nu mai puţin vestitul căpitan de jandarmi Lascăr, adus special de , la Braşov — pentru aceste alegeri — împreună cu 200 jandarmi — aduşi tot special din regiment, la jandarmi din Tg.-Ocna-A 2-a linie, era formată dii garda militară, sub comanda căpitanului Băltăţeanu din 68 inf., iar comandant suprem al apărării secţiei de vot contra generalului Bujinsky, trecut prin gradele ce le-a câştigat cu fruntea sus, decorat în timp de război contra duşmanului. — cu ordinul Mihai Viteazu — comandant era vestitul excroc Pavlu — care nu se degradează stând alături de Mitişov — candidatul pentru care s’au făcut toate aceste pregătiri de război, erai d-ta iar, duşmanul eram cu, camaradul d-tale. Te felicit! Poţi afirma d-ta, pe cuvânt de onoare, pe cuvântul ce trebue să fie sfânt, al Cavalerului ord. Mihai Viteazul că cele afirmate de mine până aci, nu sunt adevărate? Ai cunoscut toate acestea, şi le ai îngăduit! Le-ai cunoscut, căci d-ta însuşi, ai trecut liber însă sub protecţia lui Mitişor şi Paplu, prin toate baricadele.După aceste pregătiri, cele întâmplate în ziua de 28 Decembrie sunt epilogul. Ştiaţi cu toţii că sosesc din Baimaca cu 250 alegători. Am fost avertizat că aţi organizat oprirea de la vot a alegătorilor mei — şi că voi fi dat pe mâna bătăuşilor, dacă voi încerca să mă împotrivesc. Aş fi putut să viu să atac cu massa celor 250 alegători ai mei, care erau hotărâţi ca la orice violenţă să răspundă cu violenţă, pe bătăuşii şi jandarmii d-tale. Dar, om de ordine, gradul ce am ocupat în oştire, m’au făcut să nu aleg calea violenţei. Singur, însoţit de un delegat al meu, d. Zaharia, preşedintele organrafiei partidului naţional-ţărănesc, am atacat banda de bătăuşi şi cu revolverul în mână, am trecut prima linie , am sărit peste baricadele de uluci şi căruţe şi am ajuns cu bine până la armată, lângă ofiţerul ce comanda trupa Acestui ofiţer al armatei române, am predat, de bună voe, din propriu îndemn, arma ce aveam la mine, şi, legitimându-mă cu glas tare, i-am spus: — Domnule sublocotenent, de aici încolo, mă pun sub protecţia d-tale şi a armatei — spre a-mi fi apărate contra bandelor de bătăuşi înarmaţi, onoarea şi viaţa mea. Cele ce s’au întâmplat, le ştii. Ofiţerul român, şi-a terfelit haina ce purta. După ce mi-a luat revolverul ce-iîntindeam, mă împinge cu propriile sale mâini, în mijlocul bătăuşilor , cari, văzând linia fără armă, comandaţi de vestitul Mitişor, mă înconjoară. Ai ştiut, camarade, că sunt molestat şi batjocorit. Ai ştiut, camarade, că, aruncat cu forţa într’o sanie, am fost dus la casa lui Macarie Mitişov, că sunt prizonierul banditului Mitişov, autorul efemerului succes al d-tale. Ai ştiut, camarade, că sunt păziti sechestrat de bătăuşi şi garda militară, armonios înfrăţiţi pentru paza unui general, camarad al d-tale, ce nu avea altă vină decât aceia că îndrăznise să încerce a-şi apăra un drept cetăţenesc al său, — şi al celor ce îl urmaseră cu încredere. Aţi operat la vot sub scutul unui judecător care are la activul său fapte cari sunt certate cu morala — cu oameni străini şi cu buletine de vot neridicate de alegători — fapt declarat de adevăraţi alegători şi constatat de mine imediat — cercetând tabelal de alegători ce au votat, am constatat trecuţi ca vetânji, toţi acei cari, în acea zi erau la 80 klin. de Congaz, sau erau un falanga celor 300 ce aşteptau în faţa forţelor militare să li se dea libertatea de a putea să-şi exprime votul, libertate ce n'au căpătat. * Alegerea d-tale e rezultatul falsificării şi furtului de voturi. Eşti alesul excroeului Pavlu, şi al banditului Mitişov ! Dacă poţi păstra darul hoţilor şi puşcăriaşilor cele 300 de voturi ale nimănui, cu care te-ai ales de după baricade, senator al consiliilor comunale la Cahul, rămâi cu ei ! Eu rămân în faţa baricadelor drept, cu fruntea sus şi tare încă pe credinţa că această stare de lucruri, mai poate îi îndreptată cu oameni ca mine, căro■a nu le e frică de nimeni și de nimic- REGELUI CAROL II Anul I politic Tragedia asupra căreia se indică anul politic 1933 nu are într’ânsa oare şi reflexe din ciudăţeniile cu care acelaş an şi-a început cariera, — şi oare au continuat şi către sfârşitul lui? 1933 a purces în viaţa politică prin isbucnirea unei bizare crize de guvern.... Incartada administrativă a unui prefect de poliţie a făcut, se ştie, ca minsitrul de interne să ceara neapărat sancţiuni. Care i-au fost refuzate. Un guvern tare, omogen, popular cu un şef prestigios, cu un ministru de interne care reprezenta gândirea şi conştiinţa masselor rurale —ti la sută din populaţia ţării — a trebuit să se dea la o parte, spre a tac© loc altei formaţiuni, fiindcă un prefect de poliţie în culpa — era ♦tabu» ca un Dalai-Lama! Nu era o pildă de anarhie încurajată ? Evenimentele politice care au urmat au fost sub semnul acelei profunde nedumeriri, care a cuprins toată opinia publică, ţara întreagă... Din acel fapt a decurs în mod fatal stânjenirea acţiunei constructive a unui mare partid, cel mai puternic din ţară. Totuşi partidul naţional-ţărănesc a continuat să guverneze. Şi-a zis că datoria către ţară, trebue să prevaleze ol căror consideraţiuni de partid. Metodei intransigente i s’a substituit sistemul persuasiunei. La ce a folosit? Al optulea guvern în trei ani a plecat din cauza unui funcţionar administrativ... Al noulea guvern — în trei ani — a trebuit să plece în ajunul deschidem sesiunea parlamentare, pentru, că linisid din opoziţie ameninţă cu turari de uliţă? Nu era o pildă de anarhie încurajată? Când, mai ales, tocmai acel partid care agitase spectrul dezordinei este adus la putere? Spre a revolta prin abus şi violenţă conştiinţa ţărei! Iată în ce condiţiuni s’a pregătit sfârșitul carierei politice a lui 1933. Guvernul Dr. J Angelescu In circumstanţe tragice şi dureroase d-lul C. Angelescu a devenit şef al guvernului în locul lui Ion G. Duca. Desigur, e vorba de o simplă formalitate dictată de imperativul împrejurărilor. Dar nu poate fi decât un provizorat. Situaţia reclamă un guvern care să guverneze, adică să poată guverna. Nici ministerul prezidat de defunctul I. G. Duca nu reprezenta această posibilitate. Deși având o personalitate ca a lui în frunte, Guvernul liberal Duca, în căutarea unei consolidări politice formale, isbutise în fapt tocmai contrariul: să-și macine singur şubredele temelii pe care fusese instalat în prima zi. înaintea lui stăteau însă redutabile probleme asupra cărora n’avea orientări precise şi mai puţin soluţii. Unde a reuşit să ajungă în privinţa «restabilirei ordinei», pentru care se declara în deosebit chemat, este o întrebare ce nu se mai pune după desnodământul tragic pe care-l deploram, înfierându-l. Restul era tot haos. Dar cel puţin era un guvern Duca, cu şeful în care se încorporase ramura de partid ce-l urma. Acum partidul liberal a dispărut din planul politic al ceasului de faţă şi al exigenţelor categorice determinate de nevoile ţărei. Un gol s-a produs în viaţa politică românească. Partidul liberal nu mai are funcţiune în rosturile ei. Guvernul dr. Angelescu nu poate fi decât o reprezentanţă protocolară la prezidarea unor ceremonii dureroase. Ţara are însă nevoe de un guvern, pe care partidul liberal nu-l mai poate da. O schimbare imediată de regim este un postulat public şi o necesitate comandată de interesele ţărei. 0 orare: dopa spini civic - carie Alegerile — dacă ar fi fost libere — ar fi dovedit spiritul civic al maselor. Acest spirit este fructul educaţiei pe care partidul naţional-ţărănesc a făcut-o maselor — timp de peste un deceniu. Fiecare alegere era o etapă in educaţia civică a poporului. Partidul latifundiarilor, ca şi partidul burgheziei orăşeneşti — «’aveau interesul ca ţăranul să fie stăpân pe pământ, ştiutor de carte, cu drept de cuvânt în politică. Plugarul trebuia să rămână rob al ţarinii — bun numai să întreţină, prin munca lui, întregul edificiu social şi tot aparatul de stat. Ţăranul a întreţinut o industrie parazitară, o şcoală înaltă pentru fiii de orăşan, o administraţie costisitoare — de care nu se foloseau păturile de la ţară. Războiul, revoluţia din coasta noastră, ca şi spiritul ţăranului român— trezit deodată la viaţă cetăţenească — au răsturnat toate rosturile, stabilite atât de admirabil aici spre huzurul păturii dominante. Ţărănimea a intrat în viaţa politică. Acesta-i evenimentul de căpetenie după războiu. Deţinător al forţii armate, regimul liberal — direct sau prin interpuşi — a reuşit să stăpânească ţara încă vreo zece ani prin fraudă şi violenţă. Am avut o dictatură deghizată. Pentru răsturnarea ei, partidul naţional-ţărănesc a mobilizat masele. Această mobilizare, cât şi luptele duse de la războiu şi până acum — au însemnat complectarea educaţiei cetăţeneşti a maselor. Astăzi când vedem în juru-ne masele conştiente de alegători, pătrunse de un crez — şi gata să lupte pentru acest crez până la moarte — putem să ne felicităm cu rodul activităţii noastre. Ţăranul avea nevoe de pământ, drept de vot şi carte. Partidul naţional-ţărănesc — prin legiuirile sale — a căutat să pună în valoare împroprietărirea. A reuşit să transforme votul universal dintr’o ficţiune într’o realitate. Ii mai rămâne un lucru: să dea carte ţăranului — şi să-l deprindă a utiliza cartea în viaţă. Combaterea analfabetismului nu-i o operă de scurtă durată — şi care să se, poată înfăptui cu mijloace puţine. E un serios punct de program, anevoie de îndeplinit. Partidul naţional-ţărănesc îşi ia angajamentul să-l îndeplinească. Ţăranului îi facem o urare, să-şi apropie cartea — fiindcă cultura câmpului şi celelalte îndeletniciri în legătură cu agricultura nu se pot îndeplini astăzi bine decât prin meşteşug... fiindcă aparatul de credit, mijloacele de vânzare în comun etc. nu pot funcţiona fără o oarecare îndemânare cărturărească... fiindcă chiar exercitarea dreptului de vot, ca şi conducerea administraţiei locale, cer imperios stăpânirea cărţii. Numai când ţăranul va putea ceti şi scrie, când va utiliza cartea în viaţă — atunci vom putea spune că trăim într’o ţară civilizată. Se vorbeşte — şi cu drept cuvânt — de industrializarea agriculturii.1. de tehnicizarea sistemului de cultură. Intrăm desigur într’o fază nouă. Dar cum omul are nevoe de o sculă nouă pentru mâini — are nevoie de carte pentru cap. Maşinile sunt bune... dar ele sunt conduse tot de om. Şi , pe lângă avantajele de ordin practic — cartea va deschide culturii larg porţile. Iar elementele de geniu de la ţară vor aduce în tezaurul spiritual al neamului un aport original de o valoare nepreţuită. Ţărănimea care l-a dat pe Creangă, are destol resurve pentru a produce în fiecare provincie exemplare, asemănătoare în forţă şi originalitate. Dar nimic nu se poate face fără carte ! O Câteva alegere misterioasă amintiri despre d. Sergiu Caziev, senator in parlamentul României Nu ştim dacă s’a observat de către toată lumea că în seara alegerilor de senatori ai colegiului votului universal, toate rezultatele, chiar şi prin furturile cele mai îndepărtate de ţară, au sosit la ministerul de interne cel mai târziu spre ora 2 noaptea, un singur rezultat, cel din judeţul Bălţi refusa cu îndârjire să sosească. N’a sosit decât a doua zi dimineaţa, când s’a aflat, cu oarecare uimire, că la Bălţi, candidatul liberal a căzut, fiind ales un independent anime Sergiu Gaziev. Nu s-a făcut nici un mister din faptul că guvernul, adică respectiv d. Inculeţ, ministrul internelor, a susţinut pe acest independent împotriva candidatului organizaţiei liberale. De altfel, cu câteva zile înainte de 22 Decembrie, data acestei alegeri, prefectul de Bălţi, Catelli, care a refuzat să susţină un independent străin de judeţ, împotriva candidatului organizaţiei locale, a fost trimis în concediu, dânduse d-lui Berariu, directorul prefecturii, delegaţia de prefect, pe zece zile. In paranteză, notăm că acest d. Berariu s’a mai ilustrat ca «elector» şi sub guverna rea Iorga-Argetolnmi. Vedeţi aşadar că pentru reuşita d-lui Sergiu Gaziev, d. Inculeţ a făcut cele mai grele eforturi, cele mai almri sacrificii. Cine este oare acest personagiu, cu atâta trecere la ministerul de Interne ? Cine este acest Sergiu Gaziev, pentru care guvernul face atâtea sacrificii, ca să-l învestească, ales al națiunii în Maturul Corp?. Numele nu vă este cunoscut ? Vă vom împrospăta memoria noi. Acum câteva luni, sub guvernul d-lui Vaida-Voevod, ziarul liberal redactat în limba rusă «Naşa Reci», care apare la Bucureşti, a fost suspendat, pentru violenţele şi susţinutele-i atacuri împotriva Coroanei. Directorul acestui ziar era d. Sergiu Gaziev în persoană!... In cursul cercetărilor s’a dovedit că acest Sergiu Gaziev nici nu e cetăţean român şi urma să fie expulzat. S’a renunţat la această măsură, numai in urma demersurilor d-lui Inculeţ, care a luat gazeta «Naşa Reci» pe răspunderea d-sale personală. rolul a fost aprobată numai cu această garanţie, şi după ce direcţia a fost preluată de către d. Eugen Titeanu, deputat liberal. Atacat pe atunci pentru contingenţele lui evidente, cu un ziar ce duce o campanie sistematică de insulte Împotriva Coroanei, d. Inculeţ s'a lepădat de d. Gaziev, ca de Satana... Cum se explică atunci străduinţa d-sale, de azi, în calitate de ministru de Interne, pentru a alege senator pe acest domn, care, în afara antecedentelor d-sale, subliniate mai sus, are şi... calitatea de a nu fi cetăţean român ? * Nu ne îndoim că problema se va pune, în tot plinul ei, la validări. Deocamdată am dori să ştim şi d. Inculeţ e dator să ne explice^ — căror împrejurări tainice se datorează straşnica protecţie, de care se bucură d. Sergiu Gaziev la ministerul de Interne? Sperăm că vor fi explicaţii dintre cele mai interesante. * Liberalii şi minorităţile Peripeţiile unui acord electoral Intre numeroasele fenomene caracteristice ale ultimelor alegeri este şi înfrângerea suferită de partidul maghiar. Din 11 deputaţi aleşi în anul 1932 partidul maghiar rămâne cu 8 deputaţi, piezând 6 locuri. Înfrângerea a fost deosebit de grea in cele trei judeţe săcueşti: Ciuc, Trei Scaune şi Odorhei. Populate de compacte majorităţi ungureşti cari merg până la 99 la sută ele erau socotite de acel partid drept o citadelă sigură şi invincibilă. In două din aceste judeţe, în Cine şi Trei Scaune, politica de «unificare» naţională urmărită de răposatul Ionel Brăticiu slăbise cu bună ştiinţă elementul românesc, trecând o bună parte din comunele locuite de români la judeţele vecine, Braşov, Bacău şi Neamţ mărind şi mai mult procentul majorităţilor ungureşti în acele judeţe. Totuşi cele trei judeţe săcueşti astfel «purificate» de români nu au dat în recentele alegeri partidului maghiar biruinţele aşteptate. S'au ales numai capetele de listă, aşa cum s’a mai întâmplat şi în alte vre-o 5 judeţe, fără a obţine majorităţile cari ar fi adus partidului maghiar jumătatea mandatelor în fiecare din acele judeţe. Cauza acestei înfrângeri este politica reacţionară a partidului maghiar, care a încheiat un acord electorul secret cu guvernul dar a fost înşelat şi «operat», partidul liberal trăgând toate foloasele singur. Intr’adevăr, îndată după disolvarea Parlamentului partidul maghiar, îngrijat de mandatele sale, a început tratative cu guvernul liberal pentru încheierea unui cartel electoral. Teama de ingerinţe, atât de inevitabile sub liberal, dar mai ales faptul că subvenţia obişnuită a Budapestei în vederea alegerilor întârzia de data asta, determinase această hotărâre a fruntaşilor maghiari. D. Iosif Wilier, secretarul general al partidului maghiar, nădăjduia, pe deasupra şi un strapontin şi se ostenea mult pentru perfectarea cartelului. Dacă acest cartel făţiş a fost zădărnicit, faptul se datoreşte intervenţiei neaşteptate a unui eveniment politic exten. Conferinţele ţinute de contele Ştefan Bethlen în Anglia au silit guvernul maghiar să împiedice cu orice preţ realizarea cartelului liberalo-maghiar din România. Nu era admisibil, din punct de vedere unguresc, ca în acelaş moment când la Londra se rosteau conferinţele fostului primministru maghiar şi când în Parlamentul englez se adunau semnături pe iniţiativa revizionistă a grupului condus de deputatul Sir Robert Power, la Bucureşti să se închee o înţelegere de colaborare electorală între guvern şi maghiari, dezarmând reclamaţiune şi protestele politicei revizioniste din străinătate. Astfel, în ultimul moment, cu toate dificultăţile bugetare ale Ungariei subvenţia Budapestei a fost acordată în vederea cheltuelilor electorale ale partidului maghiar şi cartelul nu s’a înfăptuit. In schimb însă un acord secret a intervenit între guvern şi partidul maghiar din Transilvania. înţelesul acordului era ca guvernul să garanteze partidului libertatea electorală, pentru menţinerea statului quo al mandatelor maghiare, obţinute în alegerile precedente din 1932, în schimb partidul maghiar se angaja să dea concurs guvernului în alegerile de senatori în câteva judeţe unde listele ungureşti nu aveau perspectivă, dar unde aparatul de voturi ungureşti putea să asigure guvernului majoritatea. Din partea sa partidul maghiar a respectat angajamentul cu destulă loialitate. Intr’o serie întreagă de (Continuarea în vagina Hal-