Dreptatea, martie 1934 (Anul 8, nr. 1935-1962)

1934-03-01 / nr. 1935

CURAT EFT LNn l­Bj k­i A M­­ le notific MINISTERULUI DE FINANŢE Prin Domnul Ministru BUCUREŞTI Subscrisa «Industria Sârmei» S. A. din Bucureşti, prin procu­rator avocat L. Gropper din Bu­cureşti, str. Mircea Vodă No. 44, unde fac alegere de domiciliu, vă notificăm că facem opoziţie în conformitate cu Decretul Lege No. 3380 din 1918, la plata capi­talului următoarelor titluri: 1. Rentă 5% din 1919: Un titlu â 20.000 lei, cu No. 21830, având talonul respectiv atașat-Un titlu â 10.000 lei, cu No. 16256, având talonul respectiv atașait. Aceste titluri le-am împrumu­tat la 14 Iunie 1929 de la Banca de Credit Român şi posedăm borderoul respectiv . Dividende nu am încasat, de­oarece titlurile împrumutate erau fără cupoane la data de 14 iunie 1929. Titlurile acestea au fost depu­se de noi la vre­o instituţiune, drept garanţie, şi nu ne reamin­tim la care anume. Titlurile de mai sus cât şi ta­loanele ce le însoţeau le declar nule în mâinile oricui s’ar găsi şi vă rugăm să dispuneţi a se lua notă şi a se încunoştiinţa cassele plătitoare pentru a se refuza plata în caz de prezentare la ghi­şeurile lor. Orice citaţiune sau încunoş­­­tiinţare ni se va adresa la do­miciliul de mai sus arătat. Alătur la prezenta notificare și recepiia No. 48018 și 48236 a Administraţiei Financiare S. III Albastru, sub care s’a încasat la Stat suma de lei 634, taxa cerută de art. 11 din lege. Un exemplar semnat de dv. nu se va înapoia prin Corpul Por­tăreilor­ Primiţi, asigurarea distinsei noastre consideraţiuni, p. pr. «Industria Sârmei» Soc. Anon. (ss) L. Gropper, avocat BANCĂ BNANCIARĂ S. A. Bucureşti, Strada Roma No. 56 Având în vedere că parte din acţio­nari nu au efectuat plata vărsămân­­tului al II-lea, deşi s’au făcut publica­­ţiunile legale prin Monitorul Oficial No. 84 din 17 Aprilie 1929 şi No. 123 din 30 Mai 1932, consiliul de adminis­traţie prin procesul verbal din 18 Fe­bruarie 1934, decide: «Să fie somaţi acţionarii ca până cel mai târziu la 15 Martie 1934, să efec­tueze al doilea vărsământ de 150 lei de acţiune, plus 5 lei de acţiune, cota parte din cheltuelile de emisiune, la sediul băncii din Bucureşti, str. Roma No. 56. «Sa­ fie înştiinţaţi acţionarii ca în caz de neplata se va proceda conform art. 170 din codul comercial, adică se vor vinde acţiunile în fizicul şi contul lor, iar în caz că nu se vor putea vin­de acţiunile, ele vor fi declarate ajun­se la scadenţă, iar primul vărsământ va fi reţinut de societate, conform art. 83 şi 170 din codul comercial». Aceasta ţine loc de orice altă invita­­ţiune. Consiliul de Administraţie Conferinţele „Gândirii Europene“ G. HARSU DESPRE MASARYK Asociaţia culturală «Gândirea Euro­peană» de sub preşedinţia d-re­i Elena­­Văcărescu, organizează astă seară. Miercuri 28 Februarie, ora 9 seara, în Aula Fundaţiei Carol I, a XVII-a con­ferinţă din ciclul pe 1933—1934. In prezenţa E. S. d. Jan Seba, minis­trul Cehoslovaciei în România, şi a membrilor corpului diplomatic, d. G. Hârsu va vorbi despre Thomas G. Ma­­saryk, in cadrul ciclului «Făuritorii de State». Timp frumos in Jugoslavia BELGRAD 27 (Rador). — In toată­­Jugoslavia e timp frumos. Ieri la amiază, termometrul arăta la Belgrad 18 grade deasupra lui zero. Sănătatea Satelor (Continuare din pagina 1-a­ comunelor noastre rurale, toate a­­cestea fac ca lupta să f­ie destul de grea. Cu toate aceste dificultăţi statul nu trebue să rămână impasibil privind cum în fiecare an se pierde inutil un însemnat capital uman. Statul are pentru 15 milioane de ţărani circa 1000 medici, deci 1 me­dic la 15.000 de locuitori. E aproape cu neputinţă ca un medic a cărui activitate trebue să se întindă la distanţe de 30-40 km. să activeze e­­ficace în domeniul sănătăţei publice şi apoi sunt prost plătit. Un me­dic rural are un rol atât de impor­tant şi de complex în­cât primul lucru ce trebuie de făcut e, a-1 îm­piedica a fi preocupat de grija de a-şi face clientelă pentru a suplini lipsa de salarizare; încercarea lui aproape totdeauna lipsită de rezul­tat la satele noastre sărace, se face în dauna serviciului. Af­la faţa acestei situaţiuni, piatra unghiulară a ministerului muncii şi a sănătăţei, trebue să fie astăzi micşorarea mortalităţei prin acţio­narea în mediu în care se pot ob­ţine rezultate concrete şi rapidi • mediul rural, înainte de orice schimbare de le­giferare sanitară, absolut inutilă înainte de trecere de servicii din­­tr’o parte în alta, de luare de mă­suri technice sau administrative de o importanţă cu totul secundară şi înainte chiar de creare de dispen­sări curative cari pot face obiectul de preocupare a administraţiilor locale, statul trebue să îngrijească de medic, care e o funcţie socială chiar fără dispensar şi fără medi­cament. In bugetul anului 1933 pentru pri­ma oară dela război s’au creat 30 de posturi noi de medici rurali. De­si­gur, puţin lucru faţă de nevoe, dar mare faţă de timp, a fost anul când în toate serviciile sau redus numărul funcţionarilor. Sau mai plătit din bugetul Statului şi chel­­tuelile de transport ale medicilor . Rezultatul ? O coincidenţă de­si­gur, a făcut ca mortalitatea să sca­dă simţitor, unicul an din ultimii 40 ani, când procentul de mortali­tate sub 19 la 1000 de locuitori. A­­j­ungem la propuneri concrete şi re­alizabile astăzi. Trebueşte: In fiecare an, crearea de cel puţin 200 de posturi de medici rurali ; Mărirea salariului medicilor prin încorporarea diurnei de transport la salariu, iar cheltuelile de depla­sare urmând să fie suportate ca şi altă dată de judeţ; Încurajarea pătrunderei a cel pu­ţin 500 de medici la sate pe cont propriu prin acordarea unei pri­me anuale de circa 12.000 lei (plăti­­bilă eventual lunar); O acţiune de colaborare strânsă cu Ministerul de Interne, cu cel de Instrucţie (examene periodice ale elevilor, utilizarea învăţătorilor şi a preoţilor pentru propagarea idei­lor de igienă) şi chiar cu Ministe­rul de Domenii. Cheltuelile s-ar cifra la circa 30 milioane, sumă care o poate găsi chiar în bu­getul actual al Ministe­rului. Economiştii spun că viitorul va fi al popoarelor cari au un exce­dent uman mare. Țara noastră și-l poate asigura. D. gocinovi€nc Botez sărbătorit de baroul ieşan Asistenţa. — Toasturile. — Răspunsul sărbă­toritului. — O manifestaţie de dragoste şi prietenie — 00-----— IAŞI 27. — După organizaţia na­­ţional-ţărănistă, d. Demostene Bo­tez a fost sărbătorit Duminică sea­ra şi de baroul avocaţilor. A fost ultima masă de despărţire deoarece d. Botez a plecat a doua seară la Bucureşti. Au asistat d-nii: Petre Pogonat, decanul baroului, Alfons Herovanu prodecan, I. Rang, C. Sim­ionescu, N Apotecher, Albert Schreiber, D. Dimitriu, V. Vrânceanu, Vasile Iamandi, Al. Carp, C. Dumbravă, Climescu, M. Borcea, I. Rai­cu, M. Câmpeanu, Aurel Ionescu, G. Al­­tin, Al. O.Teodoreanu, J.Pineies, R. I Componiu, d-na Elisa Grigoriu, d rele Lucica Feldman și Ely Cohn. d-'-'i Jenică Popovici, V. Pavel, G Răcoare, M. Weiler, P. Petroniu, I­. P. Georgescu, Milton Lehrer, A. Granspan, M. Brill, H. Herşcovici, Gh. Horga, Milo Saimovici, Will Finchelstein, I. Serafim, A. şi H. Schoenblum, I. Eu­ss, B. Jurist, Eu­gen Marinescu, S. Premisb­aner, Hansfater, dr. N. Ioseph-Elavins, I. Berg şi L. Paul, ziarişti: Ion Naum, M. Saier, P. Bercovici, I. Ornstein, Octav Cădere, H. Beral, Dol Lazar, S. Ghelerter, B. Meirovici, Max Perlof, Leo Bartfeld, I. Caner, T. Braunstein, I. Kinsbrauner, B. Ga­­marnic, B. Weissman, H. Dulberg, L. Rosenfeld, I. Fruchman, I. Schwarz, L. Marcovici, P. Pușcaru, Al. Blumenfeld, V. Crudu, I. Iorda­­chescu, S. Drimer, etc. TOASTURILE Primul toast a fost ridicat de d. Petre Pogonat, decanul baroului care a arătat că Demonstene Botez pleacă de la noi ca învingător şi se duce din nou spre victorie. Iar bucureştenilor le spune: pri­miţi om mare, căutaţi să-l înţele­geţi. D. NICU APOTECHER îl carac­terizează astfel pe sărbătorit: un suflet de femeie într’un munte de bărbat. D. I. RANG vorbeşte de cele pa­tru laturi ale sărbătoritului: poet, gazetar, avocat şi om politic. D. AL. O. TEO­DOREANU: De­mostene Botez pleacă din Iaşi. Cu atât mai rău pentru Iaşi. Demos­tene Botez pleacă la Bucureşti. Cu atât mai bine pentru... Demons­tene. D. D. DIMITRIU: Sărbătorirea lui Demostene Botez, nu este nu­mai a baroului, numai a politicii, ci a Iaşului întreg, care perde unul din cei mai desăvârşiţi fii ai săi. D. I. ELAVHIS, în numele Sin­dicatului ziariştilor Profesionişti din Iaşi. «Aristide Briand părăsind baroul şi intrând în politică a fost sărbă­torit de Poincaré cu următoarele cuvinte: — Baroul avocaţilor perde un om dar Franţa câştigă un departament. La plecarea lui Demostene Botez se poate spune cu tot atâta drep­tate că dacă Iaşul pierde, ţara câştigă. Corpul avocaţilor pierde un ta­lent, corpul gazetăresc câştigă o forţă. De aceia în numele ziariştilor pe care venirea printre ei a d-lui De­mostene Botez îi onorează şi le face plăcere, îi urează în gazetărie suc­cesul pe care l-a avut în baroul un­de şi-a transformat numele în po­reclă. Au mai toastat doamna Eliasa Gri­goriu, d-ra Eu­ Cohu, d-nii M. Bor­cea, Weiler, A. Granspan, dovedin­­se artişti ai cuvântului. Toţi au descris personalitatea bo­gată a d-lui Demonstene Botez, a­­ducându-i cele mai frumoase elogii. S’a relevat toastul d-lui Albert Schreiber, coleg de universitate al s­ărbătoritului care a fost un ade­vărat poem închinat, prietenie. RĂSPUNSUL SĂRBĂTORITU­LUI Tuturora le-a răspuns d. Demo­stene Botez, vădit emoţionat, care a încheiat astfel: — «N'am simţit în viaţă mai mult neputinţa cuvântului, ca a­­cum. Mă simt sufleteşte mereu pe mar­ginea unei prăpăstii de care mă tem înfiorător şi în care totuşi mă arunc. Suntem, fiecare din noi un depo­zit de amintiri. Dacă le-am scoate din noi, am rămâne fără conştiinţa vieţii noastre. Am în barou un trecut de 15 ani. Acest trecut îl părăsesc astăzi. Nu poate fi însă smuls din mine, cum nu poate fi smulsă viaţa din om. «Dv. pierdeţi un prieten. Eu pierd în fiecare din dv. unul». Sărbătorirea s'a încheiat într'o atmosferă de caldă cordialitate. L. PAUL Note la o conferinta a­­lui Petre Andrei (Continuare din pagina l-a) ţese însă toate acestea este însă tot­­ poate fi contestată cultura. Capitalismul a încurajat desvol­tarea culturii şi a ştiinţei, pentru că a avut nevoe, pentru desvoltarea e­­conomică, de perfecţionarea utila­jului industrial şi progresele tehni­­cei remarcabile pe care le cunoaşte istoria modernă. Dar cine ar putea nega rolul ca­pital pe care democraţia l-a avut în desvoltarea ştiinţei ? Ea a creat Condiţiile pentru desvoltarea şi a-­mântul Culturii. Rolul politicului nu Ţinta finală a activităţii umane rămâne însă tot cultura. «Valorile culturale, spune d. An­drei, sunt supratemporale, ele au viaţă eternă şi în comparaţie cu ce­lelalte sunt cele mai înalte». De aci deduce conferenţiarul obli­gaţia Statului de a organiza cultu­ra, de a crea posibilităţi pentru creaţie de valori spirituale. Ce rol are Statul român în orga­nizarea culturii, o vom vedea în continuare. DESBATERILE PARLAMENTARE CAMERA Şedinţa dela 21 feferuarie, 1934 Şedinţa se deschide la ora 3 şi jum. sub preşidenţia d-lui Mărcuş, vice preşedinte. Pe banca ministerială d-nii mi­niştri Victor Antonescu, Nistor şi Victor Iamandi. D. MARCUS, vice preşedinte, a­­nunţă moartea deputatului majori­tar Eusebie Popovici, şi aduce elo­gii activtăţii sale politice şi naţio­nale în Bucovina. 10. IOAN NISTOR, ministrul Bu­covinei, în numele guvernului, se asociază la elogiile aduse dispăru­tului şi înfierează odiosul asasinat căruia i-a căzut victimă Eusebie Popovici. Şedinţa se suspendă pentru cinci minute. La redeschidere, se trece la comu­nicări, ce ce de­te. Să binevoiască a ne răspunde de ministru al agriculturii dacă numi­ta creaţie este un serviciu de cum­părare al cerealelor, sau de distri­­buire, cât a costat înfiinţarea sa, ce funcţionari întrebuineţează şi operaţiuni a făcut; pentru nu s’a recurs la serviciile stat şi cooperativele existen­­în vederea aprovizionării, cum se pot încredinţa fonduri publice; u­­nor creaţiuni fără caracter bine de­finit şi sub conducerea unor persoa­ne particulare; iar dacă serviciul de Aprovizionare Central este me­nit unor scopuri mai îndepărtate, altele decât operaţiunea de aprovi­zionare cu porumb, cu ce drept se preiază situaţiuni confuze, care nu sunt nici în interesul statului nici al populaţiei care trebue ser­vită. De răspunsul care voi primi, de­pinde dacă voi transforma această întrebare, în interpelare. Conducta Sarmaş-Turda D. CRIŞAN: Domnule preşedinte, domnilor deputaţi, am onoare a a­­dresa următoarea comunicare d-lui ministru al industriei şi comerţu­lui. D. inginer V. Motaş, în calitate de lichidator al societăţii «Conducta Sarmaş-Turda, S. A. R.» face publica­­ţiune în Monitorul Oficial şi în alte ziare, că va vinde, prin licitaţie pu­blică, în ziua de 1 Martie 1931, con­ducta principală, întreaga reţea de conducăt de captare, reţeaua de tele­fon şi toată averea mobilă a acestei societăţi indicând preţuri de stri­gare derizorii. Aşa, pentru exemplu, conducta principală de 50.393 m, lungime şi de 250 mm, diam■ care a costat trei milioane coroane aur, deci circa 120 milioane lei, se pune în vânzare pe preţul de strigare de trei milioane lei. Are cunoştinţă de ministri al in­dustriei şi comerţului că, «Prima so­cietate transilvăneană, pe acţiuni, pentru conductul gazului metan», as­tăzi «Conducta Sarmas-Turda, S. A. R.» a luat fiinţă în anul 1912, pe baza unei concesiuni acordată uzinei Sol­vay, de către guvernul maghiar, şi că în actul de concesionare toate con­­diţiunile de construcţie şi exploatare, precum şi drepturile şi obligaţiunile societăţii sunt bine precizate. Intre altele, ministerul de finanţe ungar, prin ordonanţa No. 105.010 din 12 oc­tombrie 1912, îşi rezervă dreptul să răscumpere oricând această conduc­tă, pe preţul de cost, micşorat cu un amo­r­tisment de 1% anual. De asemenea, prin ordonanţa No. 82.981 din 1913, acelaş minister cu re­ferire la ordonanţa No. 105.010 din 1912 îşi mai rezervă dreptul de răs­cumpărare în aceleaşi condiţiuni a conductelor colectoare, aşezate­­ câmpurile de gaz metan, pentru care lichidatorul a fixat, pentru licitaţia din 1 Martie 1932, un preţ de stricare de lei 300.000. In consecinţă, conducta «Sarmaş- Turda,» trebuia să fie în 20 de ani complect amortizată şi la finele a­­­nului 1933, urma să treacă fără nici o despăgubire în proprietatea statu-u lui român. Societatea conducta «Sarmaş-Tur­­ău»a mai încercat în 1933 să lichideze bunurile sale, prin licitaţie publică, dar a fost împiedicată de ministerul de industrie şi comerţ. întreb, deci, pe un ministru al in-­dustriei şi comerţului, dacă d-sa a luat sau a dispus a lua măsuri ca să împiedice de a se crea, prin lici­­tafia fixată la 1 Martie 1931, o si­tuaţie de drept cu totul diferită de acea stabilită în actul de concesiune, ce ar prejudeca intersele statului. ALTE COMUNICĂRI D. ŞT. MIHAESCU (lup.) interpe­lează guvernul în privinţa scăderii catastrofale a preţurilor produselor agricole. D-sa se asociază apoi la interpelă­rile anunţate în chestiunea dizolvării gărzii de fier. D. ADRIAN IONESCU (lap.) cere d-lui ministru al instrucţiei publice să reînfiinţeze gimnaziul din Dră­­găşani. D. RADU LASCU (georg.) face o comunicare guvernului în privinţa şi legii majorării amenzilor din 1924, tervină sau ce ordine a dat în a­ceastă materie. 4. Dacă oare consideră compatibil cu menirea magistraturii şi cu în­datoririle ei să tolereze fără nici o reacţionare o asemenea flagrantă şi prelungită răpire a libertăţii in­dividuale, făcută fără motive legale şi fără forme legale? Al treilea, întreb pe d. ministru al apărării naţionale: 1. De când şi în care temei legal sunt transformate cazarmele unită­ţilor militare în case de arest la dispoziţia poliţiei? 2. In ce temei legal persoane mi­litare au avut amestec în menţine­rea în arest sau eliberarea unor persoane civile deţinute în închi­soarea unui tribunal, mai ales în­­tr’o epocă când nu era decretată starea de asediu? 3. In ce temei de lege se trans­formă unităţile militare în putere pentru a supune unui arest ilegal pe cetăţeni faţă de care justiţia a dat ordonanţă de punere în liber­tate? 4. Dacă a avut sau nu cunoştinţă de imixtiunea unor elemente mili­tare în seria de ilegalităţi arătate mai sus, dacă oare aceste elemente au lucrat din propria lor inițiativă sau în urma unui ordin? In acest din urmă caz din al cui ordin? 5. Dacă socoate că e în interesul prestigiului armatei angajarea ei intr’o asemenea acţiune şi ilegală şi revoltătoare? 6. Nu sunt şi nu am fost niciodată în nici o legătură cu gruparea «Garda de Fier» decât doar legătu­ra — care nu e numai a mea — pe care o formează fondul naţionalist al acestei grupări. In aceiaşi vreme am considerat totdeauna ca nepotri­vite scopului şi chiar inadmisibile unele din metodele de acţiune ale acestei grupări, urmate chiar îna­inte de 10 Decembrie. Faptul că mă ridic împotriva a­­cestor ilegalităţi şi vreau să se lă­murească şi paternitatea lor şi gra­vele răspunderi pe care le angajea­ză faptele pe care am avut durerea să vi le arăt este determinat de îngrijorările cinstite pe care le-am arătat şi din adânca convin­gere că o călcare de lege, venită din partea ori­cui, şi rămasă nesanctionata, produce inevitabil altă călcare de lege şi în urmă naşte anarhie şi nenorocire pentru ţară (aplauze pe băncile partidului naţional-ţără­­nesc). In chestia serviciului central de aprovizionare Comunicarea d-lui M. Ghelmegeanu D. MIHAIL GHELMEGEANU a­­dresează următoarea comunicare d-lui ministru al agriculturii: Prin jurnal al consiliului de miniştri, guvernul a pus la dispozi­ţia ministerului de agricultură, 30 milioane Iei din fondul de 960 mi­lioane Pentru valorificarea cereale­lor, în vederea operaţiunilor de a­­pro­vizionare cu porumb a regiuni­lor lipsite din Moldova, Bucovina şi Transilvania, pentru hrană şi în­­sămânţare. Prin acelaşi jurnal, ministrul de agricultură a fost autorizat să facă operaţiunea de cumpărare prin or­­ganele, instituţiunile, sau persoa­nele ce va crede de cuviinţă. In ce priveşte primirea, depozita­rea, conservarea la destinaţie şi dis­tribuirea către populaţia lipsită, a­­ceste operaţiuni se încredinţează prefecturilor din judeţele respec­tive. Aceste operaţiuni au fost execu­tate totdeauna în trecut, prin servi­ciile de stat, sub supravegherea mi­nisterului de agricultură, direcţia agriculturii. Când operaţiunile au fost de o mai mare importanţă, s’a apelat la Centrala de Import şi Export şi la­­ generală a proectului, d-nii C. Arge­­celelalte instituţiuni cooperative. de data aceasta, ministerul de a­­gricultură a înfiinţat un serviciu nou, denumit Serviciul Central de Aprovizionare, care funcţionează în Bucureşti, în strada Bursei No. 2, cu bioruri de aprovizionare create, ca filiale, pe lângă prefecturile ju­deţelor respective, din regiunile lip­site de porumb. Nu se ştie dacă acest serviciu cen­tral de aprovizionare, la a cărui con­ducere vedem totuşi persoane parti­culare, deşi se mânuesc fonduri pu­blice, se încadrează ca serviciu de stat în ministerul de agricultură şi domenii, potrivit legii organice a acestui minister, sau este o organi­zare hibridă, pentru scopuri ce nu sunt bine definite, unde lucrează funcţionarii statului, cu funcţionari particulari, sub conducerea unei persoane fără nici o legătură cu ministerul de agricultură şi do­menii. Această stare de lucruri nu se poate continua, din cauza neregu­­larităţii ei, atât în ce priveşte între­buinţarea fondurilor publice puse la dispoziţie, cât şi pentru opera de aprovizionare ce-i este încredinţată şi care în primele trei luni se redu­ce la circa 1000 de vagoane. Am onoare a întreba pe d. minis­tru al agriculturii şi domeniilor, că­ror împrejurări se datoreşte a­­ceasta nouă creaţie a serviciului central de aprovizionare, cu biu­­rouri în toate judeţele, care necesi­tă cheltuieli noui pentru administra­rea sa. împiedicarea funcţionârii comitetelor de revizuir­e D. IONEL POP, întreabă pe d. ministru de interne dacă are cuno­ştinţă de faptul că secţia I a comi­tetului local de revizuire din Cluj nu mai poate funcţiona, începând din 15 Decembrie 1933, din motivul că referentul acestei secţiuni, d. Ştefanescu, a fost numit inspector administrativ, fără ca în locul d-sale să fie numi altcineva refe­rent. Din motivul că în lipsa referen­tului nu său ţinut desbateri, parti­ciparea lui fiind necesară, dela 15 Decembrie 1933 până astăzi, s au a­m­ânat 540 de desbateri la care s’au prezentat părţile. Din ce motive a neglijat d. minis­tru, de interne să numească un alt referent în locul d-lui Ştefânescu, paralizând astfel complect activita­tea unei înalte instanţe,, de judecată şi pricinuind inutile pierderi de timp şi pagube părţilor? Mai ales e condamnabilă această neglijenţă şi reclamă o justificare în urma împrejurării ,că comitetul local de revizuire a arătat d-lui ministru situaţia în care a fost adus, a gemut remediere, fără nici un rezultat. Incendia la Cérnául! CERNĂUȚI, 27. — Un violent in­cendiu s’a declarat la casa văduvei Eudochia Brăileanu din suburbia Horencea No. 45, care a mistuit complect întreg imobilul. «DREPTI­ TEA» Arestările de la Cluj B. IONEL POP face apoi urmă­toarea comunicare: Guvernarea de până acum a par­tidului național-liberal este caracte­rizată de două serii de fapte, amân­două extrem de îngrijorătoare.­­A­­mândouă pun brutal întrebarea dacă această guvernare poate fi so­cotită sau nu ca una care se des­făşoară în cadre­ constituţionale,— amândouă poartă în ele grave pri­mejdii pentru viitor. El o reclamă si­ fie cât mai temeinic şi cât mai fără întârziere lămurite din partea guvernului. Am onoare a întrebi pe d-nii mi­niştrii de interne de justiţie şi al apărărei naţionale dacă au cunoş­­tiinţă de următoarele fapte: La datele de 9 şi 10 Decembrie 1933 Chestura Poliţiei Cluj a ares­tat 27 intelectuali români, între care un profesor universitar, avo­caţi, funcţionari particulari, ziarişti şi su­denţi, fără să li se comunice cel puţin faptele, care li se impută, fără să li se adreseze vreun proces verbal, aşa căAipă Mim pretind im­perios legile­­f noastre fundamentale şi cele de procedura penală. Fiind ţinuţii în­ arestul poliţiei Cluj până lâ fin­u­l noaptea­­ zilei de 10 Decembrie au fost încărcaţi cu forţa în autocamioane şi trans­portaţi în comuna Someş-Sat, unde au fost încarceraţi în cazarmele flotilei de gardă, grupul II avia­ţie. Aici au fost menţinuţi arestaţi, în condiţii um­ilitoare şi neigienice, sub pază de jandarmi şi de agenţi ai poliţiei Cluj, până în noaptea de 16 Decembrie 1933, când pe­­ger cum­plit, fără haine calde, au fost trans­portaţi din agenţii de poliţie, in au­tocamioane, cale de 60 km. la Dej, judeţul Someş, şi au fost, depuşi în închisoarea tribunalului de acolo. In tot timpul arestării ,lor la Flo­tila de Gardă, cei arestaţi prin ru­deniile şi­ avocaţii­ lor, au cerut in­trarea în legalitate. Prin repetite petiţiuni şi reclamaţiuni adresate parchetului tribunalului Cluj, ca­binetelor de instrucţie ale aceluiaş tribunal, parchetul general Cluj, au cerut invocând in­­special art. 11 din Constituţie şi art. 588-591 cod­­proc. pen. să se ia măsurile legale ca să înceteze arestaţiunea arbitra­ră, sau în cazul cel mai, rău, măcar să fie prezentaţi judecătorului de instrucţie şi să fie transportaţi în faţa lui. Toate aceste autorităţi judecăto­reşti, au rămas nepăsătoare faţă de­­ centrale şi periferice, cererile celor năpăstuiţi, invocând unele din ele acuza, că e vorba de un «act de guvernământ», şi că se lucrează de pe «ordine primite de sus». Mai menţionez că unii dintre cei arestaţi erau membrii organizaţiei politice «Garda de Pier», care până la data de 9 Decembrie era recu­noscută ca­ un parid politic şi care a fost declarată ca desfiinţată abia prin jurnalul consiliului de mi­niştri din ziua de 9 Decembrie, jur­nal care la data primelor arestări nici nu apăruse în «Monitorul Ofi­cial». Unii­­ din cei arestaţi nici nu făceau parte din această grupare politică, care cel puţin până la a­­restările amintite avea fiinţă le­gală. In fine amintesc că la data ares­tărilor şi menţinerii în arest nu era decretată nicăeri în ţară, nici legal nici ilegal starea de asediu. In urma acestor fapte întreb, în­tâi pe d. miniştrii de interne. 1. Dacă d sa a dat ordine agenţi­lor poliţieneşti şi autorităţilor să opereze aceste arestări? ; 2. Dacă d-sa a dat ordine ca ares­taţii să fie­ transportaţi în cazar­mele Flotilei de Gardă, Grupul 2 A­­viaţie şi apoi de acolo în închisoa­rea tribunalului Dej? 3. In ce temei legal a luat aceste dispoziţii? 4. Dacă nu d-sa a dat aceste or­dine va lua oare măsurile necesare pentru pedepsirea autorilor acestor nelegiuiri? Al doilea, întreb pe d. ministru al justiţiei: , 1. Dacă consideră sau nu că s-au săvârşit din partea autorilor aces­tui întreg şir de ilegalităţi, crima de arestare arbitrară, prevăzută în art. 149 c. p. rom. şi art. 193 şi urm. c. p. ard. mai departe infracţiunea refuzului de constatare a arestării ilegale, prevăzut în art. 102 c. p. rom. şi 197 c. p. ard. precum şi cea prevăzută în art. 103 c. p. rom. şi 196 c. p. ard? Dacă e gata a-şi face datoria de a îndura parchetele să înceapă procedura de urmărire a infractori­lor? 2. Dacă avea oare cunoştinţă de aceste măsuri ilegale în cursul dăi­­nuirei lor din rapoartele pe care le ar fi primit dela parchete şi dela parchetele generale sau prin orice alt mijloc. 3. Dacă a avut această cunoştinţă care e motivul că a neglijat să in­ Prelungirea moratoriumi Intrându-se în ordinea de zi, se ia în discuție proectul pentru prelungi­rea moratoriului agricol, votat de senat. D. AURELIAN BENTO­IU, rapor­­tor, dă cetire raportului la lege. Au luat cuvântul la discuțiunea Joianu, V. Serdici, V. Constantines­­cu-Bordeni, Gr. Iunian, V. Prelip­­ceanu, Iosif Wilier, col. Petrescu şi Şt. Mihăescu, care au cerut extinde­­rea moratoriului asupra tuturor ca­tegoriilor de debitori, altfel benefi­ciind numai privilegiaţii. Observaţiile d-lui Vitau PotArcă D. VIRGIL POTARCA: Domnule preşedinte, domnilor deputaţi, legea pe care o prezintă guvernul pentru amânarea termenelor de plată şi a anumitor rate, care vor deveni exi­gibile în Intervalul de timp de la 1 Martie până la 1 Iunie, era o mă­sură necesară. Insă, în expunerea de motive, care întovărăşește acest proect de lege, sunt justificări care nu au nici un fel de legătură cu proectul, ci sunt mai mult justificări ale situației în care se găseşte gu­vernul, fiindcă proectul de lege pen­tru amânare se prezintă din cauză că nu există o altă lege, care să fi luat locul legilor existente. Amâna­rea se face pentru găsirea solutiuni­­lor definitive. In loc să se spună că nu există astăzi solutiune pentru problemă, se aruncă blamul pe îm­prejurarea că ceilalţi nu ar fi stu­diat în­deajuns şi că această amâ­nare este datorată lipsei de studiu a celor cari au precedat şi cari au dat solutiuni. Bune sau rele, dar le-au dat. Va să zică, vinovaţi sunt cei cari au dat soluţiuni definitive, pen­tru lipsa de soluţiuni definitive (a­­plauze pe băncile partidului naţio­­nal-ţărănesc). AFIRMAŢIUNI GRATUITE Trebue să fie sinceritate complec­tă, înţelegem să vă ajutăm să daţi o soluţiune cât se poate de bană. Dv. ziceţi: «Chestiunea n’a fost suficient studiată şi de aceea s’a creat o stare de provizorat dăunătoare tranzacţiu­­nilor dintre părţi». Aci voi complecta puţin pe d. Ar­­getoianu. In însăşi comisiunea care lucra la Senat, compusă din mem­brii Adunării Deputaţilor şi din membrii Senatului în 1933 — când floarea partidului liberal se găsea făcând parte din Parlament — am a­­vut cinstea să conlucrez cu d. Gri­­gore Dumitrescu, senator. D-sa este apreciat şi de noi şi de dv.,fiindcă l-aţi făcut guvernator al Băncii Na­ţionale. Toate observaţiunile, pe care d. Dumitrescu le-a făcut atunci în mod atât de judicios în comisiune, le-a făcut desigur cu autorizarea partidului din care făcea parte. D-sa era în inima chestiunii. Deci, încă de la apariţia acestei chestiuni la tribuna Parlamentului prin proectul de lege care se propusese, toţi mem­brii distinşi ai acestui partid de gu­vernământ naţional liberal, au luat parte la cercetarea şi la traducerea, în articole precise a tuturor legilor de asanare şi de lichidare a datorii­lor agricole şi urbane. Şi dacă noi toţi am studiat deopotrivă, proble­ma, să-mi permiteţi cel puţin să con­stat, fără prea multă maliţiozitate, că dacă problema nu a fost com­plect studiată, este o mărturisire pe Continuare în pag. 3-a

Next