Dreptatea, august 1934 (Anul 8, nr. 2056-2081)
1934-08-01 / nr. 2056
Mill WB. NO. 2056 4 pagini . . A I- I I SSriTp.Tjfc*».^».«1 \ Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 30342, Adţia 34102 Viaţa noastră publică se reazimă exclusiv pe intrigă. Reţele sunt ţesute metodic de către această ageră suveică. Intriga aleargă vrednică printre oameni şi înoadă între ei legături perverse. Şi intriga operează prin şoapte. Şoapta se plimbă de la vis la vis, îi învălue auzul, îi ameţeşte mintea. încărcată cu germenul invidiei, ea este o topcă aeriană care vehiculează tendinţele vrăjmăşeşti şi disensiunile. Cu intriga să poată prinde, creiază mai întâi acest Voal aureral al şoaptelor, care împânzesc relaţiile dintre oameni. In vaporozităţile şoaptei, intriga operează apoi sigură de eficacitate. Maestrul intrigei politice, Fouché, — această stranie figură de renegat iscoditor, capabil de tenacitatea bronzului și suplețea trestiei, cel care s’a semețit în fața unui Napoleon și a răpus pe un bespierre. — Fouché, acest caracter de celuloză disolvată, cade, până la urmă, el însuşi victima popriilor lui procedee. Fiindcă pe un concept negativ, nimic nu poate fi durat cu temeinicie. Cine prin negaţie lucrează, de negaţie va avea parte. Intriga e un concept negativ. Factor de disoluţie a posibilităţilor de solidarizare, — cami numai ele sunt creatoare, — intriga poate, cel mut, să scape din încurcătură la un moment dat. Ea are rostul precizat de a provoca o deviere a atenţiilor sau să devitalizeze silinţele. Insă nu poate permanentiza într’un merit. Toţi intriganţii sunt oameni cu certe deficienţe vitale. Ei n’au zăcăminte creatoare; n’au conţinuturi sufleteşti. Turnaţi în monumente, aceştia sunt reci ca marmora şi lucii ca ea; ochiul e inexpresiv, liniile fetii încremenite, par’că ar fi zidiţi în piatră. Capabili de exaltare în falsitate şi de cinism în evidenţă,intriganţii îşi compun totul după studiul meticulos al regizărilor perfecte. Oameni cari nuvibrează la nimic, ei se instalează în observatoare oculte, înregistrează tendinţele, difuzează şoaptele, împrăştie intriga. Orice intrigant e un centru de iradiaţiune de svonuri şi un seismograf al intensităţii declanşărilor. La pândă, acoperiţi de un indiferentism suspetaşteaptă precipitatele combinaţiilor operate. Insă ce a fost construit pe vânturi, cu vântul se duce. Nimeni în afară de Fouché, nu isbuteşte să se bucure de roadele astfel culese. Şi până la urmă şi acest sacerdot bronzat se prăbuşeşte. Zweig urmăreşte, punct cu punct, cariera acestui celebru intrigant până în momentul definitivei degradări. In viaţa noastră publică, îl descoperim tot mai mult pe Fouché. Oameni de o evidentă mediocritate, îndrăsnesc să-şi depăşească limita înzestrărilor fireşti, şi, animaţi de o ambiţie fără seamăn, scrâşnesc şi se tulbură oride câte ori biruitoare se înalţă, pe scara socială, o personalitate. îndată ce a cutezat să se urce, însufleţită fiind de resorturile ei intime, încep şoaptele. Aburii svonurilor cresc în jurul lui, îl cuprind ca o perdea ţesută din unde aeriene; şi apoi e asvârlită intriga, disolvantă şi degradatoare. Aşa s’a procedat cu Dobrescu Argeş. Puternic în inteligenţa lui nativă, dar în viziunile lui profetice, ager în acţiune, îndârjit în luptă, Dobrescu Argeş era primejdia cea mai ameninţătoare pentru sfânta rotativă a guvernării, plimbată dela conservatori la liberali. I s’au întins, în cale, năvoadele calomniei lor şi l-au pescuit din limpedele iezer de munte al moralităţii lui, ca pe un cadavru. Afacerea «Skoda» vine la rând. Disperaţi de puternicia partidului naţional-ţărănesc, a căruia vitalitate ţâşneşte din şapte centre odată ca în miracolele basmului, adversarii au încercat o asasinare morală. Şi ca totdeauna, cu aceleaşi metode, mai întâi şoaptele au fost puse în circulaţie; apoi s’au ţesut intrigile; în urmă, mlaştina calomniilor a fost revărsată. S’a mers până la falsul unui prim comisar regal care, îndrăsnind să necinstească prestigiul instituţiei căreia aparţine, confecţionează o piesă demonstrativă şi o introduce ca armă de acuzaţie în mâna adversarilor lui Iuliu Maniu. Limitându-se la activitatea de club, oamenii politici alcătuesc un conglomerat şi o viespărae. Neînvăţaţi cu munca, ei preferă abilităţile cari, mânuite bine, te instalează acolo unde faraonica silinţă nu se ştie dacă te va duce. Izolaţi în cercul vicios al vieţii de club, ei rup legăturile cu suferinţele ţării; calculele lor n’au nimic cu socotelile ţării; contabilitatea intereselor nici marginal nu s’atinge de problemele vitale. înghesuiţi aci, în larma de club, politicienii îşi trec zilele cu meschinării şi agilităţi mânuite. Dar viaţa partidului, de alta- anume: aceia pe care trebuie s’o aibe un organ în care mişună pulstaţiile funcţiunii sale. Fiecare celulă, angrenată în activităţile orientate după cum indică funcţiunea, e orânduită, în animaţia ei, de această funcţiune însăşi. Un partid cum e cel naţional-ţărănesc, e posedat de o frenetică vitalitate tocmai din pricină că, organ puternic care corespunde la funcţia politică a ţărănimii, se încarcă de tot ce o agită ca suferinţă şi vibrează la agitaţiile ei.Dar viaţa de club cu mişuna ei de intrigă î ii invadează viaţa de partid. D. Ion Mihalache, a observat-o şi a subliniat. Viaţa de club care-şi îngraşe terenul din care-şi trage persistenţa din intrigă şi calomnie a născocit şi aşa zisa «afacere» Skoda. Să se ştie, insă, Robespierre poate fi ghilotinat, Napoleon poate fi ostracizat, dar trec, în istoric, ca să umple cu numele lor o epocă. Pe când, Fouché, nemernic şi vâscos, ca o râmă pusă pe jeratic, îşi batjocoreşte până şi neînsemnatul milimetru al existenţei sale. I. Dobridor MOMENTE Saşii şi hitlerismul Manifestata de la Sibiu dovedeşte că minoritatea germană din România nu este solidară cu regimul din Germania. Peste 1000 de oameni strânşi la Sibiu, au protestat împotriva atacurilor hitleriste îndreptate împotriva episcopului Glondys, căzut sub obiectivul ofensiv al ziarelor hitleriste «Der Angriff» şi «Voelkischer Beobachter». Oricine va aprecia mai mult toceste manifestaţii decât organizarea de batalioane şi alte asemenea jocuri periculoase. Cât despre Saşi, e bine că sunt conşienţi de un lucru: interesele lor de viaţă sunt în România, fiu în Germania. Prof. Vasile Răşcanu Profesorul V. Răşcanu, de la universitatea din Iaşi, a fost ales Duminică preşedintele organizaţiei naţional-ţărăniste din Tutova. Prof. Răşcanu este un om de acţiune aprigă. E un vechi şi năpraznic luptător pentru tot ce-i obijduit. Lumea politică îl cunoaşte prea puţin pentru că d. Răşcanu nu a iubit niciodată vorba şi discursul El a înfăptuit. Oriunde a fost pus a desfăşurat o energie constructivă fără de precedent lai of. Irăşciani este pozitivist. El are sufletul educat la şcoala lui Marx de pe timpul cării socialismul era o crimă de stat. Prof. Răşcanu a fost însă întotdeauna un om fără frică. El a avut curajul fără bravadă şi fără amor propriu al faptelor şi ideilor lui. Şi a mai fost un neliniştit în toată viaţa lui. Durerile celor obijduiţi au fost ale lui. In faţa lor nu a avut o înduioşare pasivă ci o revoltă nestăpânită. Prof. Răşcanu este un revoltat sincer şi curat. S'a pus în slujba ideilor democratice şi poate chiar a celor care sunt dincolo de stânga, cu patima şi vigoarea pe care o au numai cei predestinaţi a fi apostoli. Ţărani ca şi lucrători de ateliere Vau înţeles, l'au ghicit cu instinctul lor de oameni slabi care au nevoe de ajutor, şi-l iubesc cu fanatism. Sut muncitori care e în stare să şi sacrifice viaţa pentru el. Dar şi prof. RăşcanU, atunci când este vorba de o nedreptate făcută lor nu are astâmpăr nici odihnă, şi nu are nici menajamente. ■ 1. Uşile ministerelor, pe unde a fost să prezinte doleanţele mulţimei cunosc bastonul lui de rădăcină de păr. Aclamarea preşulenţiei lui de către cei 1000 de ţărani, la Tutova, este un act de recunoştinţă bine meritată. Pentru după amiază s-a anunţat un consiliu de miniştri, căruia i se acordă o deosebită importanţă. Probabil, pentru că membrii guvernului vor avea să semneze astăzi jurnalul prin care se cere cel dintâi decretlege, pe baza autorizării cu depline puteri. Este, într adevăr, cazul, ca fiecare membru al cabinetului să ia o piatră în gură, fiind astăzi ziua unei inaugurări, pe cât de ispititoare în ultima vreme, pentru toţi acei care şi-au făcut altcum rândul, pe atât de hazardată şi primejdioasă prin consacrarea unui nefast precedent. Din acest punct de vedere, nu putem să nu recunoaştem că şedinţa de astăzi a consiliului de miniştri este mai mult decât obişnuită. Incolo, nu se poate acorda întrunirii ministeriale nci un fel de însemnătate. Uşor va recunoaşte oricine că strădaniile de aplanare a conflictului ivit între d■ Sassu şi Manolescu- Strunga, nu pot avea nici o contigenţă cu problemele zilei. Şi despre aceasta are a se ocupa, în primul rând, consiliul de miniştri. Cabinetul pare-se că e descomplectat prin demisiunea titularului ministerului de domenii şi a nemulţumitului domn Manolescu-Strunga. Evident, în orice sens s'ar rezolva această chestiune, situaţiunea nu nelinişteşte şi nu încântă pe nimeni. Problema valorificării cerealelor, care figurează pe ordinea de zi a consiliului, are într’adevăr, o importanţă de prima ordine, pentru situaţiunea economică generală a ţării. Dar de posibilitatea de a se da acestei probleme îndrumarea necesară, nu-şi mai face nimeni nici o iluzie. Şi pe drept cuvânt, Guvernul nu cunoaşte această problemă, nici nu o înţelege Că nu o înţelege, s-a învederat cu prisosinţă la începutul guvernării, când pe urma măsurilor nechibzuite de desfiinţare a comisariatului pentru valorificarea cerealelor şi de distrugere a fondurilor cu destinaţiune specială, s-a zădărnicit cea mai folositoare acţiune întreprinsă de guvernul trecut, pentru susţinerea pieţii şi ajutorarea producătorilor agricoli. Dar guvernul nu cunoaşte problema. Prevederile pe care le face ministerul agriculturii asupra recoltei de porumb, singura care mai contează, sunt total greşite. De un optimism exagerat, care ne poate costa. Intr’adevăr, ne găsim tocmai în timpul când leagă porumbul, şi arşiţa care s’a lăsat asupra regiunilor de porumb, provoacă legitime îngrijorări. Pe, date greşite, pe evaluarea exagerată a disponibilităţilor de porumb, nu se poate îndruma o politică de export, de peste 100 000 vagoane, cum pretind conducătorii ministerului de agricultură. In sfârșit, punctul central al discutiunilor, va fi, după cât se pare, elaborarea decretelor-legi cu privire la simplificarea aparatului de stat. Se afirmă că lucrările comisiunei prezidată de d. O. Dimitriu au fost încheiate, și că simplificarea se poate de-acum face. Trebue să ne manifestăm şi aci surprinderea noastră. In primul rând, nu ştim că acea comisiune s'ar fi întrunit atât de des şi ar fi lucrat atât de intens, încât să ajungă atât de curând la concluziuni definitive în problema simplificării aparatului de stat. Iar girul preşidenţiei d-lui C. Dimitriu, nu este deloc serios. D- Dimitriu prezidează doară Si comisiunea de anchetă parlamentară în chestunea Skoda, şi totuşi, în momentul în care această comisiune ajunge la concluziunile sale ultime, g. Costică Dimitriu răspunde prezent din străinătate. Se va întâmpla deci ceia ce noi am prevăzut de la început; pretinsa simplificare a aparatului de stat se va realiza în ce privește obiectivele politice urmărite de guvern, aspectul bugetar al problemei personalului rămânând mai departe nodul gordian pe care nu guvernul liberal are interesul să-l fae. Iar proectul de decret asupra cumulului pe care un ziar de dimineaţă îl publică în întregime, nu aduce nimic deosebit la legiferarea existentă în materie; dimpotrivă consacră suficiente excepţiuni, lăsând portiţe de ieşire, larg deschise, justificării adevăraţilor cumularzi. In asemenea condiţiuni, dela consiliul de miniştri de astăzi nu poate ieşi nicio îndrumare în problemele importante ale zilei. Iar miniştrilor nu li se oferă nici măcar... dejunul la Preşidenţie. fi Consiliul de miniştri de astăzi Nicio îndrumare In problemele zilei Sub hlamida cezariană de gheneral a d-lui Nicu Uică, prietenul lui «Marinică» dela cafeneaua Corso, s’a găsit ploşniţa unui fals flagrant. D. Nicu Uică n’a ştiut de existenţa ploşniţei ? Admitem că s’a furişat sub augusta pelerină militară utilizând o canapea somptuoasă de expres Bucureşti-Praga clasa I, sau îmbrăţişând pe amicul subaltern PomPonel Colonelul Pomponel Pomponiu a săvârşit falsul fără ştirea generalului ? Hai, să admitem şi această ipoteză de dragul discuţiei. (Noi nu credem). Cert este că Pomponel colonel Pomponiu, care a îndrăznit să arunce cu noroiu într un om ca Iuliu Maniu, prin cele mai mârşave (şi propteşti) mijloace, n’a lucrat din proprie iniţiativă. Superiorul militar, faţă de care era responsabil colonelul Pomponiu, se numeşte general Uică. Cum iese din defileur ca să întrebuinţăm un termen militar — Pomponiu şi mandele său Uică ? Printr’un truc copilăresc. Aşa după cum d. general Uică a acceptat machiavelismele de 5 parale ale dubiosului avocat Cazhnir — e avocat cum e d. Iulian mitropolit! — substituind persoane ca in melodrama celor «două orfeline», tot aşa încearcă acum să iese din defileu. Atunci, cel puţin executa (fără talent) un text scris de impertinentacreatură de subterane Cazimir. Acum,i general Uică a scris singur textul şi-l recită tot dânsul. Un fel de Sacha Guitry. Calitatea co m mediei se înrudeşte (temperamental cu umorul eroului lui Tony Bacalbaşa. Se numea Moş Teacă. — Stai, nene Nicule, că nu merge aşa! Noi acuzăm pe Pomponel colonel Pomponiu că a săvârşit un fals. Dumneata ai patronat gestiunea. în locui lui Pomponel pui pe altcineva ? Cine hotărăște? Tot patronul ? Alunei, ce mi-e Tauda, ce mi-e Manda ? Jocul de-a v’aţi-ascunselea debutează cu un prolog de tragedie, parcă ar fi prologul din Faust. Schimbul de scrisori dintre d. general Uică şi locţiitorul lui Pomponel este de-o gravitate tragică. D. Nicu Uică spune: «—în complexul învinuirilor, se insinua şi acordarea patronajului meu unor acte atât de condamnabile». Aferim, domnule Nicu! Asta se spune! Va să zică ai priceput: eşti învinuit de «acordarea patronajului». Care era datoria dumitale ? Să numeşti un nou subaltern. Nu. Ci să te recuzi. Să te dai la o parte ca şi colonelul Pomponiu. Alţii, care n’au niciun amestec să vină să facă lumină în această afacere. Asupra lui Pomponiu (implicit şi mică) apasă grave acuzaţiuni. In pag. IV-a: Liberalii ardeleni şi guvernul Tătărăscu De ce ieşiţi din nou în frunte cu vorbe solemne ? Ne-am săturat de solemnităţi quasi-militare. Prima echipă de judecători militari din afacerea Skoda na căutat lumina şi obiectivitatea, ci s’au făcut (din prostie ? din servilitate ? din obscure interese ?) instrumente ale unor nemaipomenite mal versaţiuni pentru terfelirea unui mare om politic al Unirii neamului. Sub patronajul d-lui general Uică nu mai admitem nicio comisie de anchetă militară. Chiar dacă acest general ar fi mai curat decât penele îngerilor din cer, mai ahtiat după adevăr decât neprihănitul Plato, — despre care Socrate spun© că noaptea a visat o lebădă și a doua zi a apărut divinul adolescent gânditor , noi tot nu vom admite pe Nicu Uică... Nicu nu este destul de prudent, detul de dibaciu, destul — hai s’o spunem — inteligent pentru a supraveghea matrapazlâcurile şi falsurile subalternilor. In loc ca acele comisii instituite de doică să funcţioneze în faţă cu crucea lui Christos şi pe masă cu codul militar, conversează cu Albişor şi Ilie, se sfătuieşte cu ei, iar rezultatul este o panama de un înfiorător caraghiozlâc cu bileţele rupte ca o fiţuică şcolară de copiat la teză. Noua comisie este un soiu de... «Uică, în continuare». Romanul foileton nu s’a curmat. Nu vrem «Uică, în continuare», ei o altă comisie, fără pic de uicăeisme... Jos cu ediţia II a romanului Pomponel-Uică! 3 Organizarea producţiei naţionale in startul ţărănesc , de prof. dr. M. CHIRIŢESCU-ARVa I Rector al Academiei de înalte Studii Agronomice din Bucureşti (Sfârşit) Diferitele lucrări deîntreţinere date plantelor cultivate, cum ar fi de exemplu: plivitul păioaselor de burueni, prăşitul şi săpatul sau muşuroiul diferitelor plante prăşitoare, căratul snopilor, facerea căilor, încărcatul snopilor în cai şi transportul lor la arii, diferitele lucrări ajutătoare la maşină de treerat puse în funcţiune, căratul seminţelor la magazia comună şi a nutreţurilor în gospodăria individuală sau în curtea fermei, transportul produselor, la gară, etc. se vor face cu braţele şi cu carele membrilor asociaţiei şi cooperativei. In acest scop fiecare membru al asociaţiei vă fi obligat, potrivit cu suprafaţa pe care o deţine în asociaţie, să presteze un anumit număr de zile de lucru cu braţele şi cu carul. Timpul când se vor executa diferitele lucrări va fi fixat de către administraţia asociaţiei prin planuri de luau săptămânale. Braţele şi animalele de lucru ale asociaţilor vor fi organizate în echipe după aptitudini şi natura lucrărilor cari vor fi de executat. Mai multe echipe la un loc vor constitui câte o brigadă de lucru, vor fi conduse de şefi de echipă sau de brigadă aleşi de către însăşi membrii asociaţiei. Zilele de lunn, după natura lucrărilor şi preţul curent vor fi preţuite în bani. Cei care nu vor presta numărul de zile de lucru, cu care sunt îndatoraţi faţă de asociaţie, vor rămânea încărcaţi la debitul partizei lor cu costul zilelor de lucru neprestate, care se va scădea din cota parte de venit rezultată după vânzarea produselor, iar pentru cei care vor presta un număr mai mare de zile de lucru decât acela la care erau obligaţi, partidele respective se vor credita cu costul zilelor prestate în plus, care va fi achitat imediat înainte de a se aştepta încheierea operaţiilor. Recoltele obţinute vor fi împărţite în două părţi: produse necesare pentru consumul propriu, care pot fi distribuite imediat asociaţilor pentru a fi păstrate în gospodăria lor proprie şi produse destinate vânzărei, cari vor fi depozitate în magaziile şi hambarele comune ale fermei. In cazul când asociaţia nu dispune încă de astfel de magazii şi hambare, produsele rezultate se vor atribui în întregime membrilor lor, în proporţia suprafeţei de pământ pe care o are în asociaţie, pentru a fi depozitate în magaziile şi hambarele gospodăriilor individuale. Şi în acest caz se face distincţiune între cantităţile de produse destinate pentru consumul propriu şi cantităţile de produse date vânzării, care sunt lăsate în păstrarea asociatului până în momentul vânzării în comun. Pentru a evita nemulţumirile cari se pot ivi între membrii asociaţiei, în strânsă legătură cu calitatea şi deci puterea de producţie variată a pământului, atribuirea recoltelor sau a sumelor realizate din vânzarea lor, se poate face ţinând seamă de calitatea pământurilor. In acest scop, pe baza unui studiu agronomic amănunţit, făcut înainte de a începe exploatarea în comun, se va stabili principalele grupe de calităţi ale terenurilor cărora li se va acorda un coeficient diferit la atribuirea recoltelor sau la împărţirea sumelor realizate din vânzări. Pentru recoltele destinate vânzării, cari au fost depuse în magaziile comune ale fermei, se va elibera membrilor cale o recipisă în care se va trece cantitatea respectivă a fiecărui produs. Pe baza produselor înmagazinate până la vânzarea în comun, membrii asociaiei pentru satisfacerea nevoilor curente, pot primi avansuri în bani Nutreţurile vor fi împărţite la fel ca şi seminţele în două părţi şi anume o parte destinată pentru întreţinerea animalelor din gospodăria individuală, iar prisosul va rămânea în folosinţa fermei cooperativei. Aceste nutreţuri vor fi folosite de către administraţia fermei pentru creşterea şi întreţinerea vitelor de rentă, vaci pentru lapte, boi la îngrăşat, creştere de porci, de păsări, etc. Beneficiul realizat din aceste ramuri de producţie se va împărţi între membrii asociaţi potrivit cu cantitatea de nutreţ adusă de fiecare şi de numărul de zile de lucru prestate de fiecare în acest scop. Treptat cu progresul procesului de mecanizare a tracțiunei în ferma cooperativă se va face a (Citiţi continuarea în pag. 11 a). flCFCitFi 1 August 1934 2 lei O excepție Trebuie să remarcăm un lucru : in toată murdăria din jurul procesului Skoda, care a încercat zadarnic să păteze, onoarea d-lui Iuliu Maniu, in această murdărie care pare a fi mediul prielnic al tuturor partidelor politice, unul singur, din aceste partide s’a ţinut onorabil, cinstit, demn — partidul conservator de sub conducerea d-lui Grigore Filipescu. Toţi au crezut că pot, în sfârşit, înhăţa pe câţiva fruntaşi naţionalţărănişti, pe chestie de cinste, personală. Dorul lor de răzbunare, comprimat atâta vreme din lipsă de ocazie, tindea să se descarce tot, cu înverşunare. Şi în cine au vrut să lovească mai ales? In cel mai integru şi puritan om politic român : Iuliu Maniu. Dacă sunt curioşi să cunoască efectul acestor campanii care dezonorează definitiv, îi invităm să privească mai aproape; prestigiul lui Iuliu Maniu e mai pur, mai puternic şi impunător decât oricând. Prestigiul moral al acestui om, s’a înălţat cu atât mai mult cu cât înverşunarea celor ce voiam compromiterea lui, mari şi mici, creştea. Chestia cu falsul introdus în declaraţiile luate lui Seletzki, este una dintre cele mai mari excrocherii ale analelor secolului, şi una dintre cele mai odioase tentative de asasinat moral, la care a participat aproape tot ce e compromis în această ţară. Toate forţele întunericului! Astăzi se ştie, că s’a urmărit de căi piezişe compromiterea lui Iuliu Maniu. Cu cât mai desgustătoare și generalizată este murdăria, cu atât mai elegantă și demnă este atitudinea șefului partidului conservator, care a refuzat să participe prin adeziunea sa la crima care se plănuia în subsol, în culise. Noi nu dăm certificate de bună purtare nimănui. Ne place să constatăm încă ceia ce este demn, elegant şi onorabil. Ziua de 12 August, cam pe-aproape de aniversarea celui de-al 18-lea an de la intrarea noastră în răsboi, va fi şi ea de-acum o dată istorică pentru marea naţiune românească. Ea va însemna ziua în care cea mai grea mizerie suportă cu nepăsare un concurs automobilistic «de eleganţă». S-a anunţat pentru acea zi, cu adevărat, la Sinaia, un concurs «de coastă» şi unul de eleganţă pentru automobiliştii autohtoni. Un automobil american, unul francez, altul italian şi în fine unul german, din măruntaele cărora nici un cui nu este făurit în România, vor concura pentru cel mai strălucit rezultat. Fabrica cea cu succesul va exputti automobilul la Ciclop şi o serie de bogătaşi, plictisiţi de lentoarea limuzinei actuale, vor face un schimb pentru ca de-acum să fie siguri că cel puţin «la coastă» nimeni nu se va trece înainte-Fabrica respectivă în cel mai bun caz îşi va vedea comanda sporită, şi un binevoitor Seinescu va interveni pe lângă respectivul Nicu, pentru ca la Oficiul de contingentari, cererea de import presantă şi abundentă, să treacă intactă ca şi cum ar fi vorba de importat fiare de plug. , Va fi un banchet la care, cel ce a ridicat muntele cu 5 secunde avantaj, va fi sărbătorit cu cinstea augustă pe care în ţara aceasta n’a avut-o nici un om de ştiinţă, de artă sau de carte. Punga câtorva soţi sau prieteni va fi şi ea pusă la încercare, de ilustra noastră prodibendadă feminină, care va vroi să câştige neapărat* — fiindcă altfel plânge o săptămână, — concursul de eleganţă, cu cea mai luxoasă maşină confecţionată în străinătate, şi la care meritul românesc va sta numai în aceia că cu toată sărăcia lucie de aici, sau găsit bani cu care să o cumpere. Va fi o exhibiţie de toalete, de vogă şi morgă în care automobilul american va fi doar un prilej. . Ce rost are această manifestaţie, aşa zis sportivă î!... Dacă nu-i vedem nici unul, atunci ea este numai un pretext de iritare, care putea să lipsească. Dar este ceva mai extraordinar. D. Mihalache, directorul general al drumurilor, anunţă în legătură cu această cursă că întregul parcurs a fost verificat şi reparat în amănţimi. Auziţi: «în amănunţimi !». Ce interesează în ţara aceasta drumurite absolut impracticabile pe traseuri pe care se circulă intens în fiecare zi . Ce interesează că şoselele naţionale de-a lungul ţării, sunt în majoritatea lor absolut impracticabilei! Pentru aşa ceva, nu se găsesc fonduri- Mai întâi trebuesc devize, apoi furnituri, apoi recepţii-, etc. etc. şi nu se poate. Pentru a înlesni o cursă de automobile, pentru a nu hurduca peste măsură odraslele delicate de ambe sexe ale aristocraţiei quasi-fanariote, se găsesc bani. Şi perceptorul îi încasează mai cu entuziasm şi ţăranul îi plăteşte după tradiţie mai înfricoşat, şi de director general al drumurilor îi utilizează mai repede şi fără mofturi, şi parcă şi şoseaua cât este ea din piatră, se lasă mai repede uitata... Sunt în ţara asta câţiva oameni pentru care totul este permis şi care totuşi îşi permit chiar mai mult de ea se poate ; Nu-i prea mult ?! D. B. a tarea• •• «Viitorul» vrea să spue funcţionarilor publici cum este şi a fost subt cele două regimuri politice. Parcă ei nu ştiu! # Guvernul Doumergue s'a consolidat. După formula d-lui Tătărăscu, simte puteri crescânde... seu, e mai tare ca oricând... Efectele vizitei d-lui Tătărăscu la Paris. Mi se pare că am început noi să influenţăm politica franceză! Avem un «om al şcoalei». Pe d. C. Angelescu. N- ar mai trebui şcoli ale oamenilor, pentru ca ciclul să fie complect. «Î» «Viitorul» scrie: «După încheierea acordurilor cu creditorii streini»... Bine, bine! Dar când se reiau tratativele! Duminecă a avut loc în Capitală defilarea învăţătorilor liberali în faţa d-lui C. Angelescu. Cei care au lipsit dela această patriotică manifestaţie, vor fi «simplificaţi». •î» Cu ocazia unei solemnităţi de la Consiliul de Răsboi, d. general Uică (celebrul Nicu) a «spus» scris: «Armata nu-şi acoperă trădătorii». Da de unde. Ii înaintează colonei, la excepţional. "He