Dreptatea, iunie 1935 (Anul 9, nr. 2297-2317)

1935-06-14 / nr. 2306

Ultima ■ Ne-am ocupat într’un număr an­terior de un enorm scandal care a luat proporţii de adevărată revolu­ţie în partidul liberal şi menţionăm cu acel prilej că tineretul partidu­lui este hotărât să ceară schimbarea cu orice preţ a actualilor conducă­tori ai culorilor. Pe ziua de ieri s’au produs unele fapte cari fac dovada în adevăr că, departe de a se mărgini la Ca­pitală, scandalul va avea repercusi­uni şi în celelalte organizaţii pro­vinciale liberale, cu privire la d. Matak şeful oficial al grupării şi primar de Verde. După desăvârşirea ope­rei de reorganizare, aşa cum o prevede statutul, am pornit la organizarea Con­gresului liberal din Verde, singuirul­] în măsură de a-şi alege organele de condu­cere. Am chemat poporul, în­scrişii în partid, şi pe toţi aceia ce împărtăşesc ideiia I liberală. De­o­camdată să vedem ce s’a mai ! Cu toată acţiunea de mis­produs pe ziua de ieri, pe frontul liberal bucureştean. U­a grup de fruntaşi­­li­berali din Verde împreună cu prof. Bazilescu şi depu­taţii culorii­ s-au prezetat d-lui ministru Inculeţ şi i-au comunicat că organi­zaţia liberală a culorii de Verde a hotărât confisca­ta tuturor vehiculelor Primăriei — oriunde vor fi aflate acestea — vehicule acordate consilierilor cari au câte 15—20.000 lei luc­bar pentru deplasare. De asemenea delegaţia a mai co­­municat d-lor Inculeţ şi Iuca, că în cazul când dezideratele organizaţiei din congresul de la 26 Mai printre Cari.­ anchetarea gestiunii prima­­­rului Matac nu vor fi îndeplinite atunci tinerii liberali vor ocupa cu forţa primăria şi vor face verifica­­­rea gestiunii în chestiune. :К’■ \ M 1 • ‡’ Tot ieri a’a mai produs şi un alt fapt care a svârlit panică intre be­ligeranţii liberali.­­D. Dumitrescu-Militari, care până acum se bălăcea în apele brătienis­­mm?, ignorând complect acţiunea tine­rilor liberali, a ridicat în şedinţa consiliului comunal de aseară, o chestiune foarte fragilă la adresa reprezentantului brătienismului din Verde, d. Matac. D. Dumitrescu-Militari a cerut să i se comunice, c­i­­ne şi pentru ce, a numit in ultimul timp la Primărie o pletoră de noui funcţio­nari cari n’au nimic nici cu partidul­ liberal nici cu in­teresele primăriei. Ieşirea d-lui Dumitrescu- Militari a fost inter­preta­tă de tineri drept solidari­zarea acestuia cu acţiunea tineretului. iv i ! : * i !•='' ' I • Dar, pentru ca să se vadă, până unde a ajuns scandalul din partidul liberal, vom însera mai jos unele pasagii din manifestul lansat asea­­ră de tinerii liberali din Verde şi affişat pe toate stradele din această culoare. Iată ce citim în acest manifest: Enormul scandal din partidul liberal Manifestul tinerilor­ liberali din Verde Audienta de ori de la Ministerul de interne Ancheta administrativă la primăria de Verde şi confiscarea cu forţa a vehiculelor acesteia tificare a acelor impuşi in fruntea oranizaţiei, cetă­ţenii au răspuns chemării în chip neobişnuit şi istfe! ziua de 20 Mai rămâne o zi de glorie pentru partidul liberal. Al. Matak a fost debarcat. Aşa­dar, tineretul liberal din Ver­­de, consideră debarcat pe d. Matak, omul d-lui Dinu Brătianu şi şeful acelei culori. Iar mai departe, manifestul spune: «Mandarinii», «­tuciurii», « pieile­­lungi» şi cele ce nu roşesc niciodată, şi cari cred că pot înfrunta voinţa poporului, vor primi loviturile pe cari le merită. Rostul acestor indi­vizi fără suflet se limitează la mis­tificarea celor mai mari din condu­cerea partidului, ci atât!» După cum se vede tineretul libe­ral are destulă vehemenţă. Citind manifestul lor ne întrebăm : ce mai aşteaptă d. Dinu Brătianu de la par­tidul al cărui şef INCA mai este ? Sau poate d. Brătianu îi cunoaşte mai bine pe aceşti «tineri generoşi», cari fac revoluţie dar se potolesc ca prin farmec la... mirosul peri­­metrelor ? In orice caz scandalul promite să fie din ce în ce mai interesant. Şi nu este exclus ca mâine, bătrânii (adică «mandarinii», «tuciurii», «piei­le roşii») să revie şi ei la atac. In căutarea unui regim pentru valorificarea cerealelor După ce delegaţia economică hotărâse majorarea taxei pe faină, pentru alimentarea fondului de finanţare, d. Sassu vine cu o altă propunere La ministerul agriculturii sa lucrez­­ă cu casnă grea la elaborarea noului regim al­ valorificării cerealelor. Dele­gaţia economică stabilise principial majorarea taxei pe kilogramul de făi­nă de la 25 bani la um leu, din această taxă urmând să se alimenteze fondul cu care să se susţină preţurile. Aceasta ar fi însemnat însă o măsură fiscalistă, cu atât mai gravă, cu cât aduce o sporire de patru ori a taxei e­­xistente. 1 . Taxa de 25 bani pe kilogramul de făină a fost legiferată odata cu bu­chetul de noui impozite, propus de mi­­nistrul finanţelor pentru asigurarea echilibrului bugetar şi a plăţilor în contul contractului de armament. In proectul iniţial taxa prevăzută era de 40 de bani la kilogramul de făină. In urma discuţiunilor din com­i­­sia bugetară a Camerei, s’a redus la 25 de bani. * . ( Trebue să reamintim că cu prilejul discuţi­­uni­lor din comisiunea Camerei,­­ Virgil Madgearu a atras a­­tenţiunea guvernului asu­pra dificultăţilor pe care va avea să le întâmpine când va fi vorba de stabilit un regim de valorificare a­ cerealelor, din cauza lip­sei posibilităţilor de finan­ţare. D. Madgearu arăta că ta­xa pe făină ar fi putut con­stitui ultima isoluţiune la care să se recurgă pentru alimentarea unui aseme­nea fond. Observaţi­unile d-lui Mad­gearu, al căror tem­ei se învederează odată mai mult, nu au fost luate în seamă. Ministrul de finan­ţe nu şi-a mai dat ostenea­lă să caute altă măsură pentru buget, şi taxa de 25 bani pe kilogramul de făi­nă a fost votată odată cu celelalte impozite propuse. ■ I ■ Mî ^ S’a repetat de-atunci într’una în toate ocaziunile, că soluji­i­nea problemei valorificării ce­realelor este pregătită. Surpriza de ultimul moment, în ajunul recoltei, a fost nu o taxă pe făină, — care există, — ca soluţiune de expedient pe care d. Madgearu a prevăzut-o ca fiind mijlocul la care se va re­curge, ci majorarea de patru ori a acestei taxe. Evident, guvernul nu ar putea să justifice ce-l îndreptăţea să aducă această majorare. Faţă de criticile pe care o asemnea măsură le-ar fi ridicat, d. Sassu s’a ră­s­pân­dit. Deşi hotărârea princi­pială a delegaţiei econo­mice s’a luat, ministerul a­­griculturii nu a procedat la reglementarea viitorului regim al grâului în acest cadru, ci a convocat o co­­misiune de specialişti, şi după o înt­elunată chibzu­ială s’a arătat câştigat pen­tru solicfian­efi înfiinţării şi perceperii unei taaxe de 8000 lei­­ pe vagonul de grâu, la intrarea în moară. Discuţiunea va începe probabil cheia capăt. Pro­punerea un­m­a să fie adusă şi susţinută în delegaţia e­­conomică, in şedinţa con­vocată pentru ieri seară, care nu a mai avut însă loc din cauza plecării precipi­tate la d-lui Tătărăscu la Constanţa» Lucrurile s’au oprit deo­camdată aci» Vom vedea ce va urma.­­ :­­:i ii „Omul şcoalei descongestionează Universităţile I -xox- D. dr. Const. Angelescu se soco­teşte, omul şcoalei. «Amintirea lui Spiru Haret, această figură admira­bilă în trecutul învăţământului ro­mânesc, fascinează Până la teroare pe actualul ministru liberal de In­­strucţie. D. dr. Constantin Angelescu, în câteva guvernări trecute, a dus o Ciudată campanie pentru a realiza construcţii de şcoli primare la sate şi de licee sau gimnazii la oraşe. A rămas vestit pe această temă. In fie­care săptămână punea câteva pietre fundamentale la temelii de noui şcoli. De multe ori, clădiriie rămâ­neau cu zidurile la jumătate. Sau dacă se ridicau zidurile, nu ajun­geau bani pentru acoperişuri. Târăş grăpiş s’au zidit mai multe mii de şcoli primare şi sute de gim­nazii şi licere noui. Ţărănimea şi-a trimis fecorii la carte. A fost în ultimul deceniu şi jumă­tate un iureş admirabil din partea păturii rurale pentru a-şi însuşi pratrimoniul de cultură al umanită­ţi prin vlăstarele ei fragede. Letar­gia milenară a fost sgăltăită din te­­melii pentru a face foc unui progre­sism de superioară factură. Ţărăni­mea românească s’a trezit la forme n­oui de viaţă, la conştinţa forţelor la orgolioasă independenţă. In acele ziduri, uneori netermina­­te, de cele mai multe ori umede, fe­ciorii de ţărani au învăţat carte. In acestă Privinţă, d. dr. D. Ange­­lescu poartă Pe umeri ş, hlamida, dar şi o teribilă responsabilitate is­torică. Copiii de odinioară au ajuns as­­tăzi studenţi sau sunt pe cale de a se înscrie la Universitate. Acelaş ministru Angelescu — «o­­mul şcoalei!» — care a promovat un număr atât de mare de şcolari, ia măsuri pentru limitarea numărului studenţilor la universităţi! Nu este oare o ironie a soartei. Ce-a mai rămas din linia de con­duită a acestui ministru de Instru®­­ţie ? Pe ce motive se cere această des­congestionare ? In primul rând, pe tema că nu sunt suficiente labora­­toare, clinici şi biblioteci pentru a cuprinde tot numărul studenţilor Poate fi socotită această alegat iu­lie drept argument ? Poate fi stăvi­lită navale spre cultură a masselor pe motiv ca nu există biblioteci ? In timp ce se fac Cadouri de sute de milioane lei la bănci, se refuză câteva zeci de milioane pentru ins­tituţiile universitare Limitarea numărului studenţilor la Universitate este un gest Profund reacționar. e­tc . Cutezători până la inconştienţă «Viitorul», îngâmfat până la in­conştienţă, ţipă în numărul său de ieri: «a dispărut epoca afacerilor». «Ţara este în plină activitate, în plină muncă. Opera de realizări continuă în spiritul în care a stă­pânit totdeauna partidul naţional­­liberal şi guvernele pe care le-a dat». Aţi auzit: a dispărut epoca aface­rilor. O fi auzit «Viitorul» de Gross, «chelnerul codoş de la Cagero»? A­­cesta a făcut o firmă cu ajutorul căreia a jefuit comerţul nostru ex­terior. Cum banditul Gross de la Oradea avea nevoie să fie acoperit, liberalii au oferit obrazul d-lui Le­­onte Moldovanu care s’a lipit pe spatele economic al proxenetului Gross. Şi cum se simţea nevoia de unul care să deţină — cum zice confratele «Facla» — «întregul fluid economic şi financiar al ţării», l’au oferit pe d- Barbu Dumitrescu, fra­tele cunoscutului guvernator care dispune de tot ce are economia ro­mânească posibilitate de beneficii. Ştie «Viitorul» cât a profitat Gross de pe urma societăţii «Cagero»? Ştie cât profită d. Barbu Dumi­trescu? Ştie cât ia d. Leonte Mol­dovanu? Dar,­­ mai auzit-au d-nii de la «Viitorul» de ilustrul Bejan, subse­cretarul dela armament? Ştiu cu citit-au ce este cu perimetrele pe­trolifere? Socotit-au cât pierde a­­vutul obştesc de pe urma petroliş­tilor liberali? Dar de d. Ghiaţă au auzit? Ştiu ce s’a făcut, ce s’a mân­cat, ce s’a adunat dela prefectura Ilfovului? La contingentare făcu­­tu-s’au sau nu afaceri? La compen­saţii s’au făcut? Monopolul alcoo­lului l’au uitat liberalii? Coopera­­tiv de camuflare le-au uitat? Scan­dalul cu Lunca Dunării l’au uitat? Şi totuşi «Viitorul» poate striga cu neruşinare: a dispărut epoca a­­facerilor. A dispărut? Dar d. Dinu Brătianu de ce l’a trimis La contro­lul averilor pe d. Bejan? Este­­d. Dinu Brătianu şeful partidului li­beral? Este d. Bejan subsecretar de stat într’un guvern emanaţie a par­tidului liberal? L’a trimis d. Dinu pe d. Bejan la comisia de control să justifice ceia ce posedă şi să pre­cizeze sursele? Da. Atunci cum poate «Viitorul» să ţipe, a încetat epoca afacerilor? Şi care sunt «acele realizări», in­­tr’o ţară care se găseşte «în plină muncă»? Să le vedem. Noi ştim atât că e stare de ase­diu; s’a pus deci căluş in gura unui popor care, ştie el ce a realizat par­­tidul liberal din munca cetățenilor tării. »•_« ________________~ Fapte şi Ştiri Publicăm azi din nou inform­aţia ce urmează, care a apărut în numă­rul nostru de ori cu unele greşeli de tipar. Câteva ziare au atribuit d-lui Ion Mi­ha­lache preşe­dintele partidului naţional ţărănesc, unele declaraţii pe care le-ar fi făcut la Braşov. Din informaţiile pe care le avem, d. Mihalache n’a făcut «declaraţii». La unele întrebări pe ca­re i le-au pus ziariştii n’a răspuns, iar la altele a dat un răspuns scurt. Răspunsurile date de d. Mihalache roi au fost publi­cate exact, fie din cauza cenzurei, fie din cauză că domnii corespondenţi le­­au complectat ei, cum le-a convenit. " «EMINESCU» S. A. STRADA C­U ING. ANGHEL SALIGNY 2, BUCUREȘTI, TELEFON 3.26.60 TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE Principiul naţional nu poate pretext de asupriri Politică de înfăptuiri ne trebue, nu de agitaţie — Un interview al d-lui Cela. Popp — Confratele «Zorile» publică în numă­rul său de azi un interview cu d. Gh. Popp asupra ideii de stat ţărănesc, pre­cum şi asupra agitaţiilor sterpe la care Rezumând discuţia noastră cu pri­vire la statul ţărănesc, d. G. Pop a definit astfel ideia viitoarei pre­ponderente a elementului tăcănega în stat. Trebue să spun de la început că Partidul naţional-ţărănesc nu stă pe baza marxistă a luptei de clasă pen­tru distrugerea tuturor Celorlalte clase şi nu stă pe baza concepţiei materialiste a istoriei. Cuvântul na­ţional în titulatura lui nu este o sim­plă etichetă sau o amintire istorică lipsită d© actualitate. Avem concepţia naţională a isto­riei, căci credem că unitatea funda­­mentală cu care operează istoria şi progresul omenesc este naţiunea. Nu ugăm­ însă că, în cadrul ideii naţio­nale şi subordonate acestei idei, cla­sele sociale sânt o realitate care nu se dediau aşa zişii cruciaţi ai lui «nu­merus valahicus». Reproducem, mai jos, aceste intere­sante puncte de vedere ale fruntaşului naţional ţărănist, poate fi tăgăduită. Cum clasa cea mai însemnată şi cea mai numeroasă la noi o ţărăni­mea, nimeni nu va putea tăgădui legitimitatea organizării ei într’un partid politic chemat să apere in­teresele ei. Nu vrem să desfiinţăm, ca marxismul, toate clasele celelalte, dimpotrivă recunoaştem necesitatea lor, dar credem, că interesele clasei celei mai numeroase trebue să pri­meze faţă de acelea ale altor clase. Mai mult decât atât, socotim că interesele lor nu pot fi servite mai bine decât prin ridicarea clasei ţă­răneşti, căci prosperitatea tuturor celorlalte clase este în funcţiune de înflorirea ţărănimei. Acesta este la noi un adevăr de­finitiv câştigat, confirmat tocmai de criza actuală. Aici. Acei cărora li se propune să între în aceste ocupaţii ridică obiecţiunea că le lipseşte capitalul necesar. Cred însă că piedica principală e lipsa capitalului de pregătire, de însuşiri şi aptitudini morale. Nici minoritarii cari intră în comerţ şi meserii nu încep totdeauna prin a fi milionari. Mii şi mii de străini vin în capitală şi încep ca simpli muncitori pentru a sfârşi după 20—30 de ani de muncă prin a fi stăpâni pe o avere. Se obiectează că ei găsesc uşor cre­dit la semenii lor. Contest că toţi câţi vira aici găsesc îndată această înlesnire. Ei şi-o cuceresc însă prin muncă, stă­ruinţe şi economii. OPERA DE PREGĂTIRE Problema cea mare pentru ele­mentul românesc este de a şi for­ma întâia educaţiunea Prealabila pentru a putea ocupa un loc în co­merţ şi industrii . Românul are fără îndoială multe calităţi eminente şi o inteligenţă vie şi ageră cari formează una din mân­driile noastre naţionale. Dar miile de ani de înapocre i-au dat numai o educaţiune agricolă.­­ Marea Problemă a viitorului este educaţiunea pentru viaţa în atelie­re, în uzine şi prăvălii, formarea spi­ritului de muncă continuă şi răbdă­toare, de iniţiativă, de combinaţiuni economice, de economie şi a darului de organizare. Ce urmăreşte ţărănismul ti Opera de pregătire a românismului —* Ce credeţi despre numerus vali­­chicus? — Noi credem că nu este o acţiune românească cu caracter mai naţional decât acea de a lucra, pentru ridica­­rea ţărănimei, care e clasa cea mai nu­meroasă şi cea mai românească a na­ţiunii. Este deajuns să spun că în fie­care an mor câteva sute de mii de co­pii de săteni înainte de a atinge vâr­sta de cinci ani. Atâtea cete de săteni vârstnici mor de boale curabile sau evi­tabile ca: tuberculoza, pelagra, sifilisul, etc. A lupta pentru micşorarea sau înce­­tarea acestei mortalităţi catastrofale prin o stare materială mai bună şi prin mai multă cultură şi îngrijire este un act de naţionalism mult mai real şi rm­ai fecund decât agitarea unor devize de ură şi agresiune de pe urma cărora până acuma situaţia românismului nu s’a îmbunătăţit cu nimica. ^ PROBLEMA ROMANIZĂRII —1 Credeţi că «numerus valachicus» este în practică realizabil? — El ar fi realizabil numai pe scurtă vreme. Mai întâi să nu uităm că avem in ţară un sfert de poporaţiune mino­ritară. Nu putem tăgădui dreptul ei de existenţă materială. Metoda de isgonire sau exterminare a celor învinşi nu a fost practicată de­cât foarte rar chiar şi în epocile cele mai primitive ale civi­lizaţiei. Azi nem­ai fiind vorba de asemenea metode, trebue să le recunoască mino­ritarilor nu numai dreptul de existenţă fizică, dar şi de existenţă economică. Nu-mi ascund, ce e drept, faptul că in ţara noastră in afară de agricultură cele mai multe din izvoarele de existen­ţă materială sunt astăzi stăpânite de minoritari. Este o situaţie care fără în­doială trebue să se schimbe. Românii trebue să intre şi ei în comerţ, în me­serii şi industrie. LIPSA DE CAPITAL Dar aici ne lovim de mai multe ore­ Nu agitaţii, ci înfăptuiri Latura aceasta a problemii româ­nizării e cu totul neglijată. Şcolile de meserii şi şcolile comerciale s’au dovedit cu desăvârşire incapabile de această sarcină. Judecând după marele lor număr, ar trebui ca Românii să fi invadat până acuma aproape tot comerţul şi toată industria mare şi mică. In realitate Vedem însă că absol­venţii acestor şcoli sunt aproape cu totul absenţi în acele ocupaţiuni. Faptul acesta demonstrează că nu e nevoe de şcoli cari înghit sute­ de mi­lioane fără să dea un randament se­rios, ci e nevoe de un duh nou în so­cietatea românească îndreptat spre activităţile productive pe tărâmul economic. Realizarea lui numerus valachi­cus nu este în funcţiune de politi­că şi de venirea la cârmă a cutărui sau cutărui partid foart® naţional, ci de stârpirea spiritului de para­zitism bugetivor care bântue din nenorocire în societatea românească Este interesant de urmărit cum toată lumea se indignează patriotic contra predominării elementului mi­­noritar în economie, cum studenţii sunt gata oricând să bată vitejeşte pe oricare ovreiaş pe stradă ori în tren şi cum anumiţi oameni politici de alamă cu patetism împotriva «pri­mejdiei» străine, dar e interesant că nici unul din ei nu ar trece la fapte părăsind Politica de agitaţiuni ster­pe şi îmbrăţişând personal comerţul, meseria sau altă ramură a vieţii e­­conomice productive. Toţi fac aceste agitaţiuni, vizând vreun colţişor de buget şi lăsând altora sarcina de a intra în comerţ şi industrii.­­­ Cred, în rezumat, că «numerus valachicus» nu poate fi realizat nici prin agitaţiuni şi nici direct prin măsuri legislative ci prin educaţiu­ne şi muncă şi încă prin ceva: prin hotărârea românului de a-şi cuceri «locul la soare» nu cu ajutorul sta­­tului care nu poate să inferm­e de­cât pe cale indirectă, ci în luptă­ bărbătească pe tărâmul concuren­­­ţei libere.­­ EXPERIMENTE IMPOSIBILE Am rezolvat problema lati­fundiilor prin exproprieri cu a­­jutorul reformei agrare, dar nu vom putea rezolva problema na­ţionalizării comerţului şi indus­triei prin o nouă expropriere care ar fi o experienţă absurdă, menită mai dinainte să să se pră­buşească. Statul poate numi oricâţi func­ţionari, căci acest act nu-l costă decât o trăsătură de condei, dar negustorii, lucrătorii specia­lişti, meseriaşi întreprinzători nu pot fi creaţi pe cale de de­crete ministeriale. Şi dacă acest lucru s’ar încer­ca vreodată, el s’ar face pe so­coteala noastră a clientelei şi a consumatorilor cari şi noi re­­prezintăm un interes naţional, întrucât suntem şi noi români. Şi el s’ar face în paguba eviden­tă a economiei generale şi deci a statului însuşi. Şi încă un lucru: trebue să n­e împăcăm cu ideia că şi minori­tarul are un drept de existenţa­ materială în proporţie cu vred­nicia lui personală şi că princi­piul naţional nu poate fi uit pretext pentru asupriri națio­nale. Către ruina economică In ultimele zile, din cauza ieremi­adei grobiene a d-lui Prefect de po­litie, patronul tripourilor capitalei, gloria d-lui Manolescu-Strunga a suferit o eclipsă. La ordinea zilei fiind gafa d-lui Gavrilă Marinescu, nu s’a mai vor­bit nici de regimul comerțului exte­rior, nici de năstruşnica convenţie cu Germania, nici de loviturile date în complicitate cu Grosz-Cagero, ni­ci de falimentul dezastruos al Poli­ticei economice a guvernului, încă­pută pe mâna ministrului de indu­strie. Ceea ce nu însemnează că aceste grave chestiuni au dispărut din ac­tualitate. Dimpotrivă, presiunea lor e tot mai puternică. întreg comerţul nostru exterior se găseşte în plin faliment, o adevărată prăbuşire! Situaţia vantară e pur şi simplu disperată. Cursul leului e mai scă­zut decât înaintea stabilizării. In schimb ritmul afacerilor nu scade cu nimica. Perimetrele petro­­lifere, loviturile lui Grosz-Cagero, abuzurile dela contingentare, arată că d. Manolescu-Strunga n’a obosit în activitatea-i prodigioasă de agent dizolvant a economiei naționale. Alergăm cu pași gigantici către abis. Cine să se îngrijoreze, D. Mano­­lescu-Strunga? ! Grupul H respinge... Am găsit, într’o notiță, emanată dela biroul grupului H, manifestată toată indignarea de cari sunt capa­bili amicii petrolistului Bejan. Domnii cu Perimetre, s'au indig­nat grozav din cauza campaniei care se duce împotriva lor, desvăluindu­­se toate matrapaslăcurile «idealişti­lor». Când a fost vorba să li se cumpere tăcerea şi liniştea, cu perimetre din averea statului, nu sau indignat când li s’a arătat toată târguiala ig­nobilă pe care au făcut­ o întotdea­una începând cu transacţiile Bento­­iului şi sfârşind cu afacerile Beja­­nului, nu s’au revoltat; când­­ s’a evidenţiat lichelismul desgustător, cu care au ţinut să participe la Iazul Gavrilă Marinescu nu s’au indignat Nu s’au indignat de nimic, ci doar de faptul că s’au găsit oameni cari să le releve aceste f­apte şi cari să-i plesnească, pe domnii hasişti, cu propriile lor Păcate. Indignaţi, domnii cu perimetre «resping cu dispreţ» şi ameninţă (contribuţia Titeanului) cu luarea de măsuri, pentru ca aceste campa­­nii să nu mai continue. Noi ne-am fi aşteptat să auzim că resping cu dispreţ perimetrele pe­trolifere, că se indignează de servi­lismul d-lor Guţă şi Dinu, în faţa prefectului Gavrilă. Dumnealor, se indignează că sunt demascaţi. Şi resping cu dispreţ, demascarea Neruşinarea hasistă nu cunoaşte margini. ! ! !\­ .» -V D. Mihai Popovici a părăsit sanatoriul D. Mihai Popovici, a cărui stare s-ţie îmbunătăţit simţitor, a părăsit iar după amiază sanatoriul, reîntorcându-­ se la domiciliul său din Braşov, str. Prundului 11.­­ Relaţiile dintre Suedia şi Lituania STOCKHOLM 13 (Rador).­­ Mi­nisterul Afacerilor­ Străine al Li­tuaniei, d. Lozoraitis, a fost invitat aseară la dineu de către Suverani. ] Deasemenea, ministrul de Exte­r­ne al Suediei a oferit un banchet în onoarea d-lui Lozoraitis, la care au­ asistat membrii guvernului, repre­­zentanţii diplomatici ai ţărilor, bal­tice şi ai Finlandei. 8 |] Cei doi oameni de Stat au ţinut cuvântări în care au subliniat rela­ţiile d l d o o bună vecinătate care există între cele două țări. "­

Next