Dreptatea, iunie 1935 (Anul 9, nr. 2297-2317)
1935-06-14 / nr. 2306
Ultima ■ Ne-am ocupat într’un număr anterior de un enorm scandal care a luat proporţii de adevărată revoluţie în partidul liberal şi menţionăm cu acel prilej că tineretul partidului este hotărât să ceară schimbarea cu orice preţ a actualilor conducători ai culorilor. Pe ziua de ieri s’au produs unele fapte cari fac dovada în adevăr că, departe de a se mărgini la Capitală, scandalul va avea repercusiuni şi în celelalte organizaţii provinciale liberale, cu privire la d. Matak şeful oficial al grupării şi primar de Verde. După desăvârşirea operei de reorganizare, aşa cum o prevede statutul, am pornit la organizarea Congresului liberal din Verde, singuirul] în măsură de a-şi alege organele de conducere. Am chemat poporul, înscrişii în partid, şi pe toţi aceia ce împărtăşesc ideiia I liberală. Deocamdată să vedem ce s’a mai ! Cu toată acţiunea de misprodus pe ziua de ieri, pe frontul liberal bucureştean. Ua grup de fruntaşiliberali din Verde împreună cu prof. Bazilescu şi deputaţii culorii s-au prezetat d-lui ministru Inculeţ şi i-au comunicat că organizaţia liberală a culorii de Verde a hotărât confiscata tuturor vehiculelor Primăriei — oriunde vor fi aflate acestea — vehicule acordate consilierilor cari au câte 15—20.000 lei lucbar pentru deplasare. De asemenea delegaţia a mai comunicat d-lor Inculeţ şi Iuca, că în cazul când dezideratele organizaţiei din congresul de la 26 Mai printre Cari. anchetarea gestiunii primarului Matac nu vor fi îndeplinite atunci tinerii liberali vor ocupa cu forţa primăria şi vor face verificarea gestiunii în chestiune. :К’■ \ M 1 • ‡’ Tot ieri a’a mai produs şi un alt fapt care a svârlit panică intre beligeranţii liberali.D. Dumitrescu-Militari, care până acum se bălăcea în apele brătienismm?, ignorând complect acţiunea tinerilor liberali, a ridicat în şedinţa consiliului comunal de aseară, o chestiune foarte fragilă la adresa reprezentantului brătienismului din Verde, d. Matac. D. Dumitrescu-Militari a cerut să i se comunice, cine şi pentru ce, a numit in ultimul timp la Primărie o pletoră de noui funcţionari cari n’au nimic nici cu partidul liberal nici cu interesele primăriei. Ieşirea d-lui Dumitrescu- Militari a fost interpretată de tineri drept solidarizarea acestuia cu acţiunea tineretului. iv i ! : * i !•='' ' I • Dar, pentru ca să se vadă, până unde a ajuns scandalul din partidul liberal, vom însera mai jos unele pasagii din manifestul lansat aseară de tinerii liberali din Verde şi affişat pe toate stradele din această culoare. Iată ce citim în acest manifest: Enormul scandal din partidul liberal Manifestul tinerilor liberali din Verde Audienta de ori de la Ministerul de interne Ancheta administrativă la primăria de Verde şi confiscarea cu forţa a vehiculelor acesteia tificare a acelor impuşi in fruntea oranizaţiei, cetăţenii au răspuns chemării în chip neobişnuit şi istfe! ziua de 20 Mai rămâne o zi de glorie pentru partidul liberal. Al. Matak a fost debarcat. Aşadar, tineretul liberal din Verde, consideră debarcat pe d. Matak, omul d-lui Dinu Brătianu şi şeful acelei culori. Iar mai departe, manifestul spune: «Mandarinii», «tuciurii», « pieilelungi» şi cele ce nu roşesc niciodată, şi cari cred că pot înfrunta voinţa poporului, vor primi loviturile pe cari le merită. Rostul acestor indivizi fără suflet se limitează la mistificarea celor mai mari din conducerea partidului, ci atât!» După cum se vede tineretul liberal are destulă vehemenţă. Citind manifestul lor ne întrebăm : ce mai aşteaptă d. Dinu Brătianu de la partidul al cărui şef INCA mai este ? Sau poate d. Brătianu îi cunoaşte mai bine pe aceşti «tineri generoşi», cari fac revoluţie dar se potolesc ca prin farmec la... mirosul perimetrelor ? In orice caz scandalul promite să fie din ce în ce mai interesant. Şi nu este exclus ca mâine, bătrânii (adică «mandarinii», «tuciurii», «pieile roşii») să revie şi ei la atac. In căutarea unui regim pentru valorificarea cerealelor După ce delegaţia economică hotărâse majorarea taxei pe faină, pentru alimentarea fondului de finanţare, d. Sassu vine cu o altă propunere La ministerul agriculturii sa lucreză cu casnă grea la elaborarea noului regim al valorificării cerealelor. Delegaţia economică stabilise principial majorarea taxei pe kilogramul de făină de la 25 bani la um leu, din această taxă urmând să se alimenteze fondul cu care să se susţină preţurile. Aceasta ar fi însemnat însă o măsură fiscalistă, cu atât mai gravă, cu cât aduce o sporire de patru ori a taxei existente. 1 . Taxa de 25 bani pe kilogramul de făină a fost legiferată odata cu buchetul de noui impozite, propus de ministrul finanţelor pentru asigurarea echilibrului bugetar şi a plăţilor în contul contractului de armament. In proectul iniţial taxa prevăzută era de 40 de bani la kilogramul de făină. In urma discuţiunilor din comisia bugetară a Camerei, s’a redus la 25 de bani. * . ( Trebue să reamintim că cu prilejul discuţiunilor din comisiunea Camerei, Virgil Madgearu a atras atenţiunea guvernului asupra dificultăţilor pe care va avea să le întâmpine când va fi vorba de stabilit un regim de valorificare a cerealelor, din cauza lipsei posibilităţilor de finanţare. D. Madgearu arăta că taxa pe făină ar fi putut constitui ultima isoluţiune la care să se recurgă pentru alimentarea unui asemenea fond. Observaţiunile d-lui Madgearu, al căror temei se învederează odată mai mult, nu au fost luate în seamă. Ministrul de finanţe nu şi-a mai dat osteneală să caute altă măsură pentru buget, şi taxa de 25 bani pe kilogramul de făină a fost votată odată cu celelalte impozite propuse. ■ I ■ Mî ^ S’a repetat de-atunci într’una în toate ocaziunile, că solujiinea problemei valorificării cerealelor este pregătită. Surpriza de ultimul moment, în ajunul recoltei, a fost nu o taxă pe făină, — care există, — ca soluţiune de expedient pe care d. Madgearu a prevăzut-o ca fiind mijlocul la care se va recurge, ci majorarea de patru ori a acestei taxe. Evident, guvernul nu ar putea să justifice ce-l îndreptăţea să aducă această majorare. Faţă de criticile pe care o asemnea măsură le-ar fi ridicat, d. Sassu s’a răspândit. Deşi hotărârea principială a delegaţiei economice s’a luat, ministerul agriculturii nu a procedat la reglementarea viitorului regim al grâului în acest cadru, ci a convocat o comisiune de specialişti, şi după o întelunată chibzuială s’a arătat câştigat pentru solicfianefi înfiinţării şi perceperii unei taaxe de 8000 lei pe vagonul de grâu, la intrarea în moară. Discuţiunea va începe probabil cheia capăt. Propunerea unma să fie adusă şi susţinută în delegaţia economică, in şedinţa convocată pentru ieri seară, care nu a mai avut însă loc din cauza plecării precipitate la d-lui Tătărăscu la Constanţa» Lucrurile s’au oprit deocamdată aci» Vom vedea ce va urma. ::i ii „Omul şcoalei descongestionează Universităţile I -xox- D. dr. Const. Angelescu se socoteşte, omul şcoalei. «Amintirea lui Spiru Haret, această figură admirabilă în trecutul învăţământului românesc, fascinează Până la teroare pe actualul ministru liberal de Instrucţie. D. dr. Constantin Angelescu, în câteva guvernări trecute, a dus o Ciudată campanie pentru a realiza construcţii de şcoli primare la sate şi de licee sau gimnazii la oraşe. A rămas vestit pe această temă. In fiecare săptămână punea câteva pietre fundamentale la temelii de noui şcoli. De multe ori, clădiriie rămâneau cu zidurile la jumătate. Sau dacă se ridicau zidurile, nu ajungeau bani pentru acoperişuri. Târăş grăpiş s’au zidit mai multe mii de şcoli primare şi sute de gimnazii şi licere noui. Ţărănimea şi-a trimis fecorii la carte. A fost în ultimul deceniu şi jumătate un iureş admirabil din partea păturii rurale pentru a-şi însuşi pratrimoniul de cultură al umanităţi prin vlăstarele ei fragede. Letargia milenară a fost sgăltăită din temelii pentru a face foc unui progresism de superioară factură. Ţărănimea românească s’a trezit la forme noui de viaţă, la conştinţa forţelor la orgolioasă independenţă. In acele ziduri, uneori neterminate, de cele mai multe ori umede, feciorii de ţărani au învăţat carte. In acestă Privinţă, d. dr. D. Angelescu poartă Pe umeri ş, hlamida, dar şi o teribilă responsabilitate istorică. Copiii de odinioară au ajuns astăzi studenţi sau sunt pe cale de a se înscrie la Universitate. Acelaş ministru Angelescu — «omul şcoalei!» — care a promovat un număr atât de mare de şcolari, ia măsuri pentru limitarea numărului studenţilor la universităţi! Nu este oare o ironie a soartei. Ce-a mai rămas din linia de conduită a acestui ministru de Instru®ţie ? Pe ce motive se cere această descongestionare ? In primul rând, pe tema că nu sunt suficiente laboratoare, clinici şi biblioteci pentru a cuprinde tot numărul studenţilor Poate fi socotită această alegat iulie drept argument ? Poate fi stăvilită navale spre cultură a masselor pe motiv ca nu există biblioteci ? In timp ce se fac Cadouri de sute de milioane lei la bănci, se refuză câteva zeci de milioane pentru instituţiile universitare Limitarea numărului studenţilor la Universitate este un gest Profund reacționar. etc . Cutezători până la inconştienţă «Viitorul», îngâmfat până la inconştienţă, ţipă în numărul său de ieri: «a dispărut epoca afacerilor». «Ţara este în plină activitate, în plină muncă. Opera de realizări continuă în spiritul în care a stăpânit totdeauna partidul naţionalliberal şi guvernele pe care le-a dat». Aţi auzit: a dispărut epoca afacerilor. O fi auzit «Viitorul» de Gross, «chelnerul codoş de la Cagero»? Acesta a făcut o firmă cu ajutorul căreia a jefuit comerţul nostru exterior. Cum banditul Gross de la Oradea avea nevoie să fie acoperit, liberalii au oferit obrazul d-lui Leonte Moldovanu care s’a lipit pe spatele economic al proxenetului Gross. Şi cum se simţea nevoia de unul care să deţină — cum zice confratele «Facla» — «întregul fluid economic şi financiar al ţării», l’au oferit pe d- Barbu Dumitrescu, fratele cunoscutului guvernator care dispune de tot ce are economia românească posibilitate de beneficii. Ştie «Viitorul» cât a profitat Gross de pe urma societăţii «Cagero»? Ştie cât profită d. Barbu Dumitrescu? Ştie cât ia d. Leonte Moldovanu? Dar, mai auzit-au d-nii de la «Viitorul» de ilustrul Bejan, subsecretarul dela armament? Ştiu cu citit-au ce este cu perimetrele petrolifere? Socotit-au cât pierde avutul obştesc de pe urma petroliştilor liberali? Dar de d. Ghiaţă au auzit? Ştiu ce s’a făcut, ce s’a mâncat, ce s’a adunat dela prefectura Ilfovului? La contingentare făcutu-s’au sau nu afaceri? La compensaţii s’au făcut? Monopolul alcoolului l’au uitat liberalii? Cooperativ de camuflare le-au uitat? Scandalul cu Lunca Dunării l’au uitat? Şi totuşi «Viitorul» poate striga cu neruşinare: a dispărut epoca afacerilor. A dispărut? Dar d. Dinu Brătianu de ce l’a trimis La controlul averilor pe d. Bejan? Ested. Dinu Brătianu şeful partidului liberal? Este d. Bejan subsecretar de stat într’un guvern emanaţie a partidului liberal? L’a trimis d. Dinu pe d. Bejan la comisia de control să justifice ceia ce posedă şi să precizeze sursele? Da. Atunci cum poate «Viitorul» să ţipe, a încetat epoca afacerilor? Şi care sunt «acele realizări», intr’o ţară care se găseşte «în plină muncă»? Să le vedem. Noi ştim atât că e stare de asediu; s’a pus deci căluş in gura unui popor care, ştie el ce a realizat partidul liberal din munca cetățenilor tării. »•_« ________________~ Fapte şi Ştiri Publicăm azi din nou informaţia ce urmează, care a apărut în numărul nostru de ori cu unele greşeli de tipar. Câteva ziare au atribuit d-lui Ion Mihalache preşedintele partidului naţional ţărănesc, unele declaraţii pe care le-ar fi făcut la Braşov. Din informaţiile pe care le avem, d. Mihalache n’a făcut «declaraţii». La unele întrebări pe care i le-au pus ziariştii n’a răspuns, iar la altele a dat un răspuns scurt. Răspunsurile date de d. Mihalache roi au fost publicate exact, fie din cauza cenzurei, fie din cauză că domnii corespondenţi leau complectat ei, cum le-a convenit. " «EMINESCU» S. A. STRADA CU ING. ANGHEL SALIGNY 2, BUCUREȘTI, TELEFON 3.26.60 TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE Principiul naţional nu poate pretext de asupriri Politică de înfăptuiri ne trebue, nu de agitaţie — Un interview al d-lui Cela. Popp — Confratele «Zorile» publică în numărul său de azi un interview cu d. Gh. Popp asupra ideii de stat ţărănesc, precum şi asupra agitaţiilor sterpe la care Rezumând discuţia noastră cu privire la statul ţărănesc, d. G. Pop a definit astfel ideia viitoarei preponderente a elementului tăcănega în stat. Trebue să spun de la început că Partidul naţional-ţărănesc nu stă pe baza marxistă a luptei de clasă pentru distrugerea tuturor Celorlalte clase şi nu stă pe baza concepţiei materialiste a istoriei. Cuvântul naţional în titulatura lui nu este o simplă etichetă sau o amintire istorică lipsită d© actualitate. Avem concepţia naţională a istoriei, căci credem că unitatea fundamentală cu care operează istoria şi progresul omenesc este naţiunea. Nu ugăm însă că, în cadrul ideii naţionale şi subordonate acestei idei, clasele sociale sânt o realitate care nu se dediau aşa zişii cruciaţi ai lui «numerus valahicus». Reproducem, mai jos, aceste interesante puncte de vedere ale fruntaşului naţional ţărănist, poate fi tăgăduită. Cum clasa cea mai însemnată şi cea mai numeroasă la noi o ţărănimea, nimeni nu va putea tăgădui legitimitatea organizării ei într’un partid politic chemat să apere interesele ei. Nu vrem să desfiinţăm, ca marxismul, toate clasele celelalte, dimpotrivă recunoaştem necesitatea lor, dar credem, că interesele clasei celei mai numeroase trebue să primeze faţă de acelea ale altor clase. Mai mult decât atât, socotim că interesele lor nu pot fi servite mai bine decât prin ridicarea clasei ţărăneşti, căci prosperitatea tuturor celorlalte clase este în funcţiune de înflorirea ţărănimei. Acesta este la noi un adevăr definitiv câştigat, confirmat tocmai de criza actuală. Aici. Acei cărora li se propune să între în aceste ocupaţii ridică obiecţiunea că le lipseşte capitalul necesar. Cred însă că piedica principală e lipsa capitalului de pregătire, de însuşiri şi aptitudini morale. Nici minoritarii cari intră în comerţ şi meserii nu încep totdeauna prin a fi milionari. Mii şi mii de străini vin în capitală şi încep ca simpli muncitori pentru a sfârşi după 20—30 de ani de muncă prin a fi stăpâni pe o avere. Se obiectează că ei găsesc uşor credit la semenii lor. Contest că toţi câţi vira aici găsesc îndată această înlesnire. Ei şi-o cuceresc însă prin muncă, stăruinţe şi economii. OPERA DE PREGĂTIRE Problema cea mare pentru elementul românesc este de a şi forma întâia educaţiunea Prealabila pentru a putea ocupa un loc în comerţ şi industrii . Românul are fără îndoială multe calităţi eminente şi o inteligenţă vie şi ageră cari formează una din mândriile noastre naţionale. Dar miile de ani de înapocre i-au dat numai o educaţiune agricolă. Marea Problemă a viitorului este educaţiunea pentru viaţa în ateliere, în uzine şi prăvălii, formarea spiritului de muncă continuă şi răbdătoare, de iniţiativă, de combinaţiuni economice, de economie şi a darului de organizare. Ce urmăreşte ţărănismul ti Opera de pregătire a românismului —* Ce credeţi despre numerus valichicus? — Noi credem că nu este o acţiune românească cu caracter mai naţional decât acea de a lucra, pentru ridicarea ţărănimei, care e clasa cea mai numeroasă şi cea mai românească a naţiunii. Este deajuns să spun că în fiecare an mor câteva sute de mii de copii de săteni înainte de a atinge vârsta de cinci ani. Atâtea cete de săteni vârstnici mor de boale curabile sau evitabile ca: tuberculoza, pelagra, sifilisul, etc. A lupta pentru micşorarea sau încetarea acestei mortalităţi catastrofale prin o stare materială mai bună şi prin mai multă cultură şi îngrijire este un act de naţionalism mult mai real şi rmai fecund decât agitarea unor devize de ură şi agresiune de pe urma cărora până acuma situaţia românismului nu s’a îmbunătăţit cu nimica. ^ PROBLEMA ROMANIZĂRII —1 Credeţi că «numerus valachicus» este în practică realizabil? — El ar fi realizabil numai pe scurtă vreme. Mai întâi să nu uităm că avem in ţară un sfert de poporaţiune minoritară. Nu putem tăgădui dreptul ei de existenţă materială. Metoda de isgonire sau exterminare a celor învinşi nu a fost practicată decât foarte rar chiar şi în epocile cele mai primitive ale civilizaţiei. Azi nemai fiind vorba de asemenea metode, trebue să le recunoască minoritarilor nu numai dreptul de existenţă fizică, dar şi de existenţă economică. Nu-mi ascund, ce e drept, faptul că in ţara noastră in afară de agricultură cele mai multe din izvoarele de existenţă materială sunt astăzi stăpânite de minoritari. Este o situaţie care fără îndoială trebue să se schimbe. Românii trebue să intre şi ei în comerţ, în meserii şi industrie. LIPSA DE CAPITAL Dar aici ne lovim de mai multe ore Nu agitaţii, ci înfăptuiri Latura aceasta a problemii românizării e cu totul neglijată. Şcolile de meserii şi şcolile comerciale s’au dovedit cu desăvârşire incapabile de această sarcină. Judecând după marele lor număr, ar trebui ca Românii să fi invadat până acuma aproape tot comerţul şi toată industria mare şi mică. In realitate Vedem însă că absolvenţii acestor şcoli sunt aproape cu totul absenţi în acele ocupaţiuni. Faptul acesta demonstrează că nu e nevoe de şcoli cari înghit sute de milioane fără să dea un randament serios, ci e nevoe de un duh nou în societatea românească îndreptat spre activităţile productive pe tărâmul economic. Realizarea lui numerus valachicus nu este în funcţiune de politică şi de venirea la cârmă a cutărui sau cutărui partid foart® naţional, ci de stârpirea spiritului de parazitism bugetivor care bântue din nenorocire în societatea românească Este interesant de urmărit cum toată lumea se indignează patriotic contra predominării elementului minoritar în economie, cum studenţii sunt gata oricând să bată vitejeşte pe oricare ovreiaş pe stradă ori în tren şi cum anumiţi oameni politici de alamă cu patetism împotriva «primejdiei» străine, dar e interesant că nici unul din ei nu ar trece la fapte părăsind Politica de agitaţiuni sterpe şi îmbrăţişând personal comerţul, meseria sau altă ramură a vieţii economice productive. Toţi fac aceste agitaţiuni, vizând vreun colţişor de buget şi lăsând altora sarcina de a intra în comerţ şi industrii. Cred, în rezumat, că «numerus valachicus» nu poate fi realizat nici prin agitaţiuni şi nici direct prin măsuri legislative ci prin educaţiune şi muncă şi încă prin ceva: prin hotărârea românului de a-şi cuceri «locul la soare» nu cu ajutorul statului care nu poate să inferme decât pe cale indirectă, ci în luptă bărbătească pe tărâmul concurenţei libere. EXPERIMENTE IMPOSIBILE Am rezolvat problema latifundiilor prin exproprieri cu ajutorul reformei agrare, dar nu vom putea rezolva problema naţionalizării comerţului şi industriei prin o nouă expropriere care ar fi o experienţă absurdă, menită mai dinainte să să se prăbuşească. Statul poate numi oricâţi funcţionari, căci acest act nu-l costă decât o trăsătură de condei, dar negustorii, lucrătorii specialişti, meseriaşi întreprinzători nu pot fi creaţi pe cale de decrete ministeriale. Şi dacă acest lucru s’ar încerca vreodată, el s’ar face pe socoteala noastră a clientelei şi a consumatorilor cari şi noi reprezintăm un interes naţional, întrucât suntem şi noi români. Şi el s’ar face în paguba evidentă a economiei generale şi deci a statului însuşi. Şi încă un lucru: trebue să ne împăcăm cu ideia că şi minoritarul are un drept de existenţa materială în proporţie cu vrednicia lui personală şi că principiul naţional nu poate fi uit pretext pentru asupriri naționale. Către ruina economică In ultimele zile, din cauza ieremiadei grobiene a d-lui Prefect de politie, patronul tripourilor capitalei, gloria d-lui Manolescu-Strunga a suferit o eclipsă. La ordinea zilei fiind gafa d-lui Gavrilă Marinescu, nu s’a mai vorbit nici de regimul comerțului exterior, nici de năstruşnica convenţie cu Germania, nici de loviturile date în complicitate cu Grosz-Cagero, nici de falimentul dezastruos al Politicei economice a guvernului, încăpută pe mâna ministrului de industrie. Ceea ce nu însemnează că aceste grave chestiuni au dispărut din actualitate. Dimpotrivă, presiunea lor e tot mai puternică. întreg comerţul nostru exterior se găseşte în plin faliment, o adevărată prăbuşire! Situaţia vantară e pur şi simplu disperată. Cursul leului e mai scăzut decât înaintea stabilizării. In schimb ritmul afacerilor nu scade cu nimica. Perimetrele petrolifere, loviturile lui Grosz-Cagero, abuzurile dela contingentare, arată că d. Manolescu-Strunga n’a obosit în activitatea-i prodigioasă de agent dizolvant a economiei naționale. Alergăm cu pași gigantici către abis. Cine să se îngrijoreze, D. Manolescu-Strunga? ! Grupul H respinge... Am găsit, într’o notiță, emanată dela biroul grupului H, manifestată toată indignarea de cari sunt capabili amicii petrolistului Bejan. Domnii cu Perimetre, s'au indignat grozav din cauza campaniei care se duce împotriva lor, desvăluinduse toate matrapaslăcurile «idealiştilor». Când a fost vorba să li se cumpere tăcerea şi liniştea, cu perimetre din averea statului, nu sau indignat când li s’a arătat toată târguiala ignobilă pe care au făcut o întotdeauna începând cu transacţiile Bentoiului şi sfârşind cu afacerile Bejanului, nu s’au revoltat; când s’a evidenţiat lichelismul desgustător, cu care au ţinut să participe la Iazul Gavrilă Marinescu nu s’au indignat Nu s’au indignat de nimic, ci doar de faptul că s’au găsit oameni cari să le releve aceste fapte şi cari să-i plesnească, pe domnii hasişti, cu propriile lor Păcate. Indignaţi, domnii cu perimetre «resping cu dispreţ» şi ameninţă (contribuţia Titeanului) cu luarea de măsuri, pentru ca aceste campanii să nu mai continue. Noi ne-am fi aşteptat să auzim că resping cu dispreţ perimetrele petrolifere, că se indignează de servilismul d-lor Guţă şi Dinu, în faţa prefectului Gavrilă. Dumnealor, se indignează că sunt demascaţi. Şi resping cu dispreţ, demascarea Neruşinarea hasistă nu cunoaşte margini. ! ! !\ .» -V D. Mihai Popovici a părăsit sanatoriul D. Mihai Popovici, a cărui stare s-ţie îmbunătăţit simţitor, a părăsit iar după amiază sanatoriul, reîntorcându- se la domiciliul său din Braşov, str. Prundului 11. Relaţiile dintre Suedia şi Lituania STOCKHOLM 13 (Rador). Ministerul Afacerilor Străine al Lituaniei, d. Lozoraitis, a fost invitat aseară la dineu de către Suverani. ] Deasemenea, ministrul de Externe al Suediei a oferit un banchet în onoarea d-lui Lozoraitis, la care au asistat membrii guvernului, reprezentanţii diplomatici ai ţărilor, baltice şi ai Finlandei. 8 |] Cei doi oameni de Stat au ţinut cuvântări în care au subliniat relaţiile d l d o o bună vecinătate care există între cele două țări. "