Dreptatea, august 1935 (Anul 9, nr. 2343-2366)

1935-08-20 / nr. 2357

Solemnitatea închiderii cursurilor de secretari la C.­Lung Cuvântârile Min­orii. Zinc, L C. Pdresca, Grossu, V.Soldeo $­ ind. Blânda C. LUNG. — Am publicat în ulti­mele două numere, cuvântările d-lor Ion Mihalache și V. Madgearu ros­tite la încheerea cursurilor de se­cretari ai tineretului partidului na­­ţional-ţărănesc. Vom da azi — pe scurt — cuvân­tările rostite tot cu acest prilej de către d. prof. Zâne, din Iaşi, prof. I. C. Petrescu, D. Grossu, în nume­le Basarabiei, Victor Iioldea (Ar­deal) şi ing. Blându, în numele Bu­covinei era în aceiaş direcţie pe care ne-a de­terminat-o tocmai trăirea laolaltă. Am avut în noi, cei care am stat timp de două săptămâni laolaltă, intuiţia clară a forţei pe care o reprezentăm. Şi această forţă înţeleaptă s’o punem la dispoziţia conducătorilor noştri. In unanimitate, încă de ieri, spre a­ arăta atitudinea spre care înţelegem să lucrăm, ne-am hotărât să prezentăm o­­magiile noastre ilustrelor personalităţi care conduc partidul nostru. Am hotărât expedierea unei telegra­me dl lui Iuliu Maniu (aplauze puter­nice). S’a dat deasemenea câte o telegramă domnilor: Mihai Popovici. (aplauze) Prof. Costăchescu, (aplauze) Pan Halippa (aplauze) Sauciuc Săveanu (aplauze) Și avem plăcerea să prezentăm per­sonal omagiile, secretarului general al partidului d. Virgil Madgearu (aplau­ze prelungite). Domnule Președinte, Am lucrat sub conducerea dvs. timp de 2 săptămâni. Ne-aţi urmărit lucră­­rile; ne-aţi dat îndrumări la fiecare pas; ne-aţi arătat calea. O vom urm­a. Tineretul naţional-ţărănesc este ferm hotărât să lucreze în luminile pe care le-aţi determinat dvs. Tineretul naţional-ţărănesc din ţară reprezintă o forţă care vă va ajuta pe dvs. să creeaţi mentalităţi favorabile creiării noului sfat de ţărani. Tineretul naţional-ţărănesc reprezin­tă deasemeni şi forţa de înfăptuire a acestui program. Tineretul naţional-ţărănesc reprezin­tă deasemeni forţa de reîmprospătare a cadrelor şi e gata ca şi în lupta po­litica să fie alături de cei bătrâni pen­tru a stimula această luptă şi a duce pe toţi la victorie. Tineretul naţional-ţărănesc în vechea organizaţie a avut fericirea să ajute prin activitatea sa la construirea unui program al statului ţărănesc. Tineretul naţional-ţărănesc prin noua organizare are curajul să afirme de pe acum că îşi ia asupra lui mândria ca să contribue la realizarea statului ţă­rănesc. Când ne despărţim astăzi, după o conlucrare de 2 săptămâni, ar fi firesc ca prietenii cari s’au legat aci să simtă un sentiment de emoţie. Dar nu acest sentiment este predominant în sufletele noastre astăzi. Intr’adevăr simţim o profundă emoţie, dar mai este şi emo­ţia care o simţi întotdeauna când ina­ugurezi opere mari. In anul viitor noi va trebui sa ne depunem mandatul şi putem de azi să vă dăm asigurări domnule preşedinte, că talentul pe care dvs. ni l-aţi dăruit cu atâta încredere nu-l vom îngropa ci naţional-ţărănesc şi hotărârea de a lu- l vom face ca el să rodească însuti­ lui desbaterilor noastre d-lui Muşetes­­cu. Datorită căldurii lui sufleteşti şi bunătăţii lui a căutat ca fiecare din noi să-şi poată deschide larg băierile i­­nimii. Admiraţiunea noastră întreagă secre­tarului nostru general, d. profesor Pe­trescu, care cu tact şi obiectivitatea de adevărat occidental a câştigat întreaga nostră stimă. Nu putem să nu mulţumim tineretu­ln numele tineretului ardelean care a participat la aceste cursuri ce­ au fost nu numai prilej de luminare şi instru­ire — ci mai ales, prilej de creiare şi întărire a legăturilor dintre generaţia tânără şi conducătorii partidului, — aduc cele mai călduroase mulţumiri domnului Preşedinte Ion Mihalache şi conducătorilor, pentru osteneala depu­să în­ scopul instruirii noastre. Ducem în sufletul nostru seminţele învăţăturii câştigate pentru a le spori şi transmite aşa cum atât de plastic s-a exprimat domnul preşed. Ion Miha­lache: «ducând lumină din lumină». Cunoştinţele câştigate despre noul Stat ce «va să vină», clădit pe realita­tea naţională, ţăranul ca element de bază socială şi naţională pe de o parte, de altă parte minunatele realizări prac­tice văzute în Muscel, vor fi îndrepta­rul şi stimulentul, vor fi «ideia care luminează», «drumul care îndreptează», cărora le vom alătura toată puterea sufletului nostru: «voinţa care reali­zează» — dacă, îmi este permis să fo­losesc aceste expersiuni pe cari, d. preşedinte Ion Mihalache Ie mirii ia: «mistica noastră», în acel faimos discurs de la Câmpulung din 10 Sep­tembrie 1933, discurs ce constitue fără îndoială o piatră de hotar care marchea­ză un nou făgaş al destinului nostru istoric, o nouă evanghelie, a desrobirei sociale. După cum sculptorul muncit de ge­niul său mai întâi creiază o miniatură a operei de artă ce va turna-o în bronz neperitor, aşa a­ţi făcut dv. domnule preşedinte, căci aţi realizat în minia­tură «Statul ţărănesc» pe care l-am ad­mirat la Topoloveni: muncă, construe- Unitate, cooperaţie. Dacă pentru sufletul ardeleanului, ca­re nu poate şterge urma tiraniei mile­nare, naţionalismul este alina, mediul lui din Muscel care a fost totdeauna a­­lături de noi şi care ne-a servit frăţeşte în tot acest timp. încheind, urez ca banul Dumne­zeu să-i dea preşedintelui nostru, d. Ion Mihalache, sănătate şi putere deplină ca să ne conducă, să ne în­drumeze în­că mulţi ani şi să aducă la îndeplinire Statul ţărănesc — adevăratul Stat românesc, de trai, ce poate oare potoli mai desă­vârşit această sete de românism decât naţionalismul organic bazat pe realita­tea satelor, adică acest naţionalism constructiv: «ţărănismul». De la acest naţionalism aşteptăm să se pună capăt calvarului de suferinţă a ţăranului şi biruinţa lui de pe acum îşi anunţă răsăritul măreţ pe orizontul înroşit de razele luminoase împrăştiate de urmaşul lui Tudor Vladimirescu, Dobrescu Argeş, d. preş. Ion Miha­lache. Domnule Preşedinte, Credem şi mărturisim: nu se poate să nu izbândiţi, chiar dacă s’ar coaliza în contră nu numai forţele corăbiei naufragiate a liberalismului muribund ci însăşi forţele întunecate ale iadului — cari tulbură de multe ori viaţa noas­tră politică — zic, nu se poate să nu izbândiţi atâta timp cât în luptă mer­geţi împreună cu acela care este unica poartă pe care se poate intra în sufle­tul adevărat al Ardealului, (aplauze), cu marele caracter Iuliu Maniu (aplau­ze mult prelungite) cu neînfricoşatul luptător al democraţiei româneşti d. D. Nicolae Lupu, (aplauze), cu acel ce a schimbat porecla de «spaimă a libe­ralilor» în renume, cu d. Virgil Mad­­gearu (aplauze prelungite). Cât ne priveşte pe noi, credem că sin­gura mulţumire ce v-o putem aduce, nu este aceia a cuvintelor — oricât ar fi ele de frumoase — ci a faptelor. Credem în «Statul naţional-ţărănesc» îl simţim, îl zărim. Vom clădi cu dârzenia şi puterea de sacrificiu, întrupate în noul meşter Ma­naie al templului măreţ ce va fi «Sta­tul ţărănesc», d. Ion Mihalache iar noi, tineretul, vom pune cărămidă cu cărămidă, «trup din trupul nostru, su­flet din sufletul nostru». (aplauze pre­lungite). Cuvântarea d-lui Victor Soldca« Cuvântare­a d-lui prof. Zone Domnule preşedinte, Deşi nu fac parte din cadrele ti­neretului — şi cu regret trebue să spun nu mai pot face parte — dar pentru că d. secretar general vrea să-mi ofere o nouă ocaziune de­­ a adăuga câteva cuvinte, primesc cu plăcere. Spunea d. secretar general al ti­neretului că această şcoală care se închide astăzi, nu poate pretinde nici un examen. Desigur că modes­tia d-sale şi forma în care a expri­mat această ideie ar putea să lase impresia cursiştilor cari au urmat aceste două săptămâni, că acest lu­cru nu le incumbă decât o datorie platonică ca, reîntorşi în judeţele lor să poată pune în rândurile ce­lor locali, sufletul care aci s’a fără­­mântat. Intr’adevăr nu poate fi vorba de examen aci. Dar examenul adevă­rat trebue dat pe teren. Rostul acestei şcoli este pregăti­rea de cadre care să lucreze pe te­ren pentru răspândirea ideologiei şi idealurilor noastre. Dv. sunteţi şi tineri şi intelec­tuali. Şi tănărul şi intelectualul din epoca noastră are altă misiune de îndeplinit şi alt sens în viaţă decât tinerii de acum 20—30 ani. Acum 20—30 ani era alt tip al tâ­nărului: contemplativ, sentimental, individualist. Epoca noastră cunoaşte alt tip de tânăr, un tânăr social care vrea să se avânte în luptele cotidiane şi vrea să închine acţiunea lui unor i­­niţiative care depăşesc sfera indivi­dualistă. Intelectual adevărat nu este nu­mai omul care ştie să adâncească li­terele unei cărţi, care este preocu­pat de câteva adevăruri, el este o­­mul capabil să se înalţe la concepţia de viaţă, capabil să se rotească în­­tr’un ideal în care să lupte, să se sacrifice. Numai omul care este a­­nimat de ideia socială, care găseş­te energia de a lupta petru realiza­rea ei, numai acela poate căpăta titlul de veridic intelectual. De aceea d-voastră ca tineri şi in­telectuali, după această încercare de şcoală de propagandă vă veţi duce şi veţi arăta recunoştinţa şi mulţu­mirea faţă de d. preşedinte Ion Mi­halache, când pe teren veţi reuşi să organizaţi elemente capabile de jert­fă, iar nu nişte tineri comtempla­­tivi, capabili să se uite la şef cu ad­miraţie. Nouă ne trebuie un tineret dina­mic care să ştie să lupte şi să lovea­scă şi să primească lovituri când comanda va fi dată. Cu speranţa că noi creiăm aceas­tă dinamică şi că dinamismul tră­­eşte în sufletele noastre, eu vă do­resc tot succesul şi toată biruinţa în judecata voastră. Cuvântarea «cu prof. f. I. Petrescu Dumoule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Şcoala de îndrumare a conducătorilor tineretului naţional ţărănesc din ţară, îşi închide azi cursurile şi lucrările. Deşi organizată­m mare grabă, în ultimul moment, totuşi putem avea as­tăzi putinţă să privim cu satisfacţie la drumul străbătut în cursul a două săp­tămâni. Am fost însărcinat să fac o dare de seamă asupra activităţii desfăşurată a­­ici. Ca om de şcoală aşi fi fost foarte înclinat să întrebuinţez şablonul obiş­nuit acelora cari conduc o şcoală şi să arăt anumite date statistice, dar şcoala noastră este unică în felul ei. Ce importantă ar avea dacă aşi spu­ne că s’au ţinut 26 conferinţe, că au participat peste 120 reprezentanţi ai ti­neretului din întreaga ţară, că s’au ţinut multe şedinţe de discuţie, că au fost convorbiri şi de zi şi de noapte. Ce importanţă ar avea deasemeni dacă aşi încerca să zugrăvesc prin cuvinte toate vizitele cari le-am făcut în jude­ţul nostru. Aceasta s’a realizat. Ceva mai mult: ar fi trebuit ca cineva să fi trăit real­mente în aceiaşi atmosferă de lucru, ca să constate torentul de idei cari ne-au năpădit sufletele noastre în timp de două săptămâni. Nu cunosc în viaţa mea de pregătire intelectuală, o altă activitate mai inten­să, mai susţinută ca aceasta. O şcoală unică în felul ei, este şcoala pe care o închidem azi, nu numai prin cantitatea de cunoştinţe pe care le-am câştigat în timpul acestor două săptămâni. Este o şcoală unică şi prin faptul că nu se pune preţ pe această cantitate de cu­noştinţe. Dacă şcoala noastră ar fi fost organizată după modelul vechilor şcoa­­le obişnuite, ar fi trebuit ca aceasta să se termine printr’un examen; ar fi tre­buit — după sistemul vechi — ca să se convingă conducătorii acestei şcoli ce quantum de cunoştinţe a rămas în su­fletele dv. în urma atâtor conferinţe frumoase şi interesante, cari sau jinii aici. Şcoala aceasta, însă, nu se termi­nă printr’un examen, fiindcă important este — şi aceasta s’a şi urmărit — nu o cantitate oare-care de material, de idei — ci s’a urmărit să se creieze aici o atmosferă în care ideile să pătrundă în sufletele noastre şi în sub­conştien­tul nostru să se frământe împreună cu elementul personalităţei noastre şi ast­fel să putem câştiga impuls asupra acti­vitătei noastre. Partidul nostru a dat dovadă dealtfel chiar de la începutul activitătei sale că în deosebire de celelalte partide politi­ce, înțelege să se scoboare de pe culmi­le pe care se aşează — și se aşează de obicei partidele politice prin acele fai­moase declarații de principiu , parti­dul nostru, înţelege să se scoboare în viaţa reală şi să asculte de aci de jos şoaptele acestei realităţi. Aşi merge mai departe încât să spun că ar trebui în momentul de faţă să ne hotărâm de a uita tot ce am învăţat aci. Să uităm, astăzi când închidem a­­ceastă şcoală, să alungăm în fundul su­fletelor noastre toate cunoştinţele căpă­tate aci, fiindcă sistemul unanim de a gândi şi a simţi nu se poate analiza prin analiza ideologiei. Adevărul una­nim în gând şi sentimente nu se poate realiza decât prin contopirea ideilor şi impresiunilor care le-am câştigat din lumea de afară în sufletele noastre întregi. Am avut această impresie că această contopire sufletească s'a realizat. Am trăit două săptămână împreună. Am­ost alături; ne-am cunoscut — dar afară de cunoştinţa personală, ceiace s’a degajat în tot acest timp a fost acel fluid pe care numai noi care am par­ticipat regulat la aceste cursuri l-am simţit. Cunoscându-ne unii pe alţii ne-am deschis sufletele şi am lăsat o poartă deschisă ca din acest fluid al comuni­tăţii şcolare să pătrundă în sufletele fiecăruia o nouă forţă — forţa care dă colectivitatea noastră. Un rezultat al şcoalei este foarte greu de precizat. Un rezultat cert şi imediat acesta este: îmbinarea sufletească de­plină între toţi conducătorii tineretului Cuvântarea d­lui Grossu de scepticism sau alţii am fost nedam După atingerea programatică şi a or­ganizării prin care a trecut partidul naţional-ţărănesc, trebue şi tineretul să­­şi măsoare, pasul după ei. Daca în vechea formă de organizare a tineretului pentru atingerea obiecti­vului era deajuns credinţa, astăzi mai este nevoie de fapte pentru construirea ţărănismului. Şi tineretul şi-a însuşit o nouă formă de organizare corespunză­toare vreunei. Şi vremea ne arată cu o totală prefacere a statului este nece­sară, că fără un adevărat ţărănism nu se va putea asigura celor mulţi şi obij­­duiţi un trai omenesc pe care-l merită. Sgnduită din temelie lum­ea veche li­berală capitalistă se prăbuşeşte. Pe ruinele ei suntem datori noi să clă­dim, o lume nouă, Statul ţărănesc. Dar pentru clădirea nouă nu e de a­­juns credinţa, mai trebuesc fapte, mai trebue meşteşug, mai trebuie pregătire. Pentru a primi această pregătire de zidire a unei lumi noui am venit aci noi ucenicii din toate colţurile ţării şi au venit şi cei mai iscusiţi şi luminaţi maeştrii ai partidului. Dacă unii din noi am avut momente uiţi în decursul celor două săptămâni, cuvântul cald şi plin de entuziasm şi dragoste pentru ţărănime al d-lui pre­şedinte Ion Mihalache, ne-a spulberat orice nedumerire. Două săptămâni, zi de zi, cu vorba şi mai ales cu pilda vie a Muscelenilor, ţărani doritori şi conştienţi de dreptul la viaţă, am putut să ne dăm seama ce însemnează faptele ţărănismului, am putut să vedem ce aşteaptă ţara şi par­tidul de la noi. Acum ne despărţim pentru a fi şi mai uniţi prin acţiunea noastră co­mună. In sufletele noastre înălţate prin cre­dinţa întărită prin mintea luminată a conducătorilor noştri, ducem hotărârea de a păşti la fapte. Pentru toate acestea în numele secre­tarilor din Basarabia, mulţumim d-lui preşedinte al partidului, conducerei ti­neretului judeţului. Muscelenilor ospi­talieri şi tuturor acelora care ne-a fă­cut să respirăm aci o atmosferă de în­ţelegere, căldură şi prietenie. cuvântarea «Mul ing. Blându Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Nu găsesc cuvinte ca în numele cursiştilor din Moldova de Nord, din Bucovina, să exprim gratitudinea noas­tră întreagă şi mulţumiri pentru aran­jarea acestor cursuri. In această sală timp de 14 zile dato­rită conferinţelor documentate s’a fă­cut uniunea spirituală a noastră,iar în excursiunile frumoase şi practice pe care le-am făcut în ţinuturile încân­tătoare ale Muscelului s'a făcut unita­tea noastră sufletească. .Ac­este cursuri au fost ocaziunea cea mai fericită ca să se facă sudura atât de necesară pentru realizarea expresi­­un­ii noastre, acelora din toate unghiu­rile ţării, într’o nouă credinţă ce este Statul ţărănesc. încă odată am văzut că ideologia noastră, aceea a Statului ţărănesc, corespunde întru totul nevoi­lor acestei ţări. In ceaace priveşte agricultura, coope­rativele din Topoloveni ne-au demons­trat că întregul proces de la producţie şi desfacere se poate rezolva datorită cooperaţiei. La fel în sectorul industrial, coope­rativa de cărbuni din Godeni şi indus­tria lemnului din Rucăr ne-au demons­trat că şi în acest sector. Statul ţără­­nescu rezolvă problema. Ceea­ ce am admirat noi mai mult — mai mult decât frumuseţea naturală din Muscel, mai mult decât partea naţio­nală — a fost dârzenia şi spiritul între­prinzător al Muscelenilor. Am avut o­caziunea să vedem că Muscele­iii sunt stăpâni pe întreaga activitate cultura­lă şi economică în acest judeţ şi noi datorită acestei dârzenii şi acestui spi­­rit de activitate am avut fericirea ca timp de 14 zile să aspirăm aierul curat­­ românesc. Noi, cam­, poate, datorită structurilor cast­re sufleteşti, sau vremurile vitre­ge prin care am trecut, nu suntem în si­tuaţia fericită a Muscelenilor, dar noi suntem cu convingerea fermă, că dato­rită mijloacelor ce ne pune la dispozi­ţie Statul ţărănesc şi datorită dârzeniei şi voinţei ferme vom şti să recâştigăm locurile cari ni se cuvin nouă şi cari au fost ocupate de alţii. Ceea ce ne-a impresionat mai mult decât atât, a fost voinţa fermă, credin­ţa adâncă şi e­nergia inepuizabilă a iu­­bitului nostru preşedinte d. Ion Miha­lache. D-sa, a lăsat deoparte toate treburile mari ale partidului, a trecut peste indi­ce­ţiunile medicului şi n’a pregetat un moment să vie în mijlocul nostru ca un părinte care îşi arată fiilor lui rea­lizările ce a făcut, ne-a arătat câtă muncă a pus în cutare lucrare sau în cutare instituţie şi n’a uitat să spună că în toate acestea este o parte a sufle­tului său. Domnule preşedinte, vă luăm de pil­dă şi vă promitem că ce vom face pe deantregul datoria faţă de d-voastră, faţă de partid, faţă de străbuni noştri. Şi acum când ne despărţim nu pu­ «JfJREPTATEA» Cum a evadat Coroiu Declarațiile soldatului Siminiceanu. Banditul plănuia alte lovituri BOTOȘANI, 18. — Asta noapte, la spitalul militar, s'a procedat la extragerea glorîtelui cu care s’a îm­puşcat ori dimineaţă, în pădurea Rediul, soldatul Mihai Siminiceanu, care l-a ajutat pe Coroiu să evadeze din închisoarea Botoşani, şi a fugit împreună cu banditul. Medicii au declarat că operaţia a reuşit şi că soldatul este în afară de orice pericol. , Imediat s-a prezentat la spital d. Aurel Spiru, substitut de pro­curor, care a luat lui Siminiceanu pri­mele declaraţii. CE POVESTEŞTE SOLDATUL Soldatul declară că, în noaptea de 11 August, a fost surprins de comandantul gărzii, pe când încerca să-şi părăsească postul. Plutonierul i-a dat câteva palme. Coroiu a văzut această scenă prin vizeta de la uşa celulei. Banditul l-a chemat pe soldat la vizetă şi i-a spus că mai bine ar pleca cu el, să se facă bandit, de­cât să stea să îndure mizerii. Coroiu i-a mai spus că, dacă se hotărăşte să-l ajute a doua seară, — adică în noaptea de 12 spre 13 August — să ceară să fie pus în schimbul al doilea, urmând ca res­tul ce avea de făcut, să-l înveţe atunci. In noaptea de 12 spre 13 August, soldatul a intrat în post la ora 12 noaptea. Prin semne, i-a dat să înţeleagă banditului că totul este a­­ranjat. Banditul stătea în celulă şi citea gazete. La un semn al său, banditul­ a dat lui Siminiceanu, prin vizetă, un pachet cu rufe, pe care banditul le-a făcut cadou proveniţilor din camera No. 5. Soldatul a mai declarat că le-a transmis deţinuţilor şi o scrisoare, dar nu cunoaşte conţinutul ei , şi nici în mâinile cărui deţinut a in­trat scrisoarea, deoarece el a a­­runcat-o pe fereastră. Siminiceanu a mai denunţat şi planul pe care-l avea Coroiu. Ban­ditul i-a propus ca, în acea noapte, soldatul­ să dea drumul şi celorlalţi deţinuţi din arest, în număr de peste 60. Siminiceanu pretinde că ar fi fă­­cut şi acest lucru* dar, in ultimul moment — adică după ce a deschis lacătul celulei lui Coroiu*­­i i-a fost frică. __' _ , ... . j In momentul când au eșit din ce­lulă, au auzit soneria dela corpul de gardă. — Venise, ofițerul de. rond, Coroiu i-a spus acestuia să se gră­bească. _*j Pe brânci, banditul și sentinela s'au târât până la bucătăria în­­chisoarei, căutând ceva de mâncare, dar nu au găsit. S-au­­îndreptat apoi, încet, spre zidul de lângă tri­bunal, pe care l-au escaladat. In acest scop Siminiceanu pregătise din vreme o scară. După ce au parcurs 100 m., pe bulevard, fugarii au auzit alarma dată de ofiţerul de rond. Ei au stat ascunşi în porumbiştea de pe lângă Buda, iar noaptea au pornit spre Copălău, Draciani şi Suliţa. sfn­:__ ■ ** In prima seară de şedere, în preajma satului Copălău, ei au ob­servat venind pe şosea, doi dru­meţi. Coroiu a luat arma şi a eşit înaintea lor. După puţin timp s’a înapoiat în ascunziş cu suma de 300 lei, găsită asupra drumeţilor. In satul Copălău, plănuiseră să dea o lovitură la un mare comerci­ant, dar au găsit casa încuiată şi numeroşi câini cari au început să latre, din care cauză au fost ne­voiţi să fugă. I ' * De acolo, ei intenţionau să se ducă la o veche gazdă a lui Coroiu. Siminiceanu a mai spus că Gh. Coroiu s'a predat, fiindcă şi-a dat seama că sunt prea încercuiţi de jandarmi şi era sigur că nu vor scă­pa decât ucişi. I ’ t 1 Siminiceanu, dându-şi seama de situaţia nenorocită în care l-a adus Coroiu, a refuzat să sie întoarcă la corp, de frica urmărilor. | i­nci s'a întrerupt declaraţia sol­datului Siminiceanu, fiindcă i s'a făcut rău. ANCHETA DELA PENITENCIAR CONTINUA BOTOŞANI, 18. — Azi dimineaţa a sosit în localitate d. însp. Raico­vf­­ceanu, din direcţia generală a peni­tenciarelor, care a continuat an­cheta cu privire la evadarea şi pre­darea banditului Gh. Coroiu. D-sa a început să interogheze din nou personalul administrativ al în­­chisoarei, precum şi pe deţinuţi. * Lili Campania naţionalărâfflsti , in judetul Cetatea-Albă Marea adunare din comuna Culevcea CETATEA ALBA.­ Continuând programul său de propagandă po­litică, organizaţia naţional-ţără­­nistă a jud. Cetatea-Albă a ţinut o mare adunare de săteni în comuna Culevcea, în ziua de 2 August. ASISTENŢA Au luat parte, în afară de mul­ţimea de plugari din Culevcea, nu­meroşi delegaţi din următoarele sate: Bairamcea, sub conducerea d-lor Cezar Popovici, Mihail Coles­­nicenco, şi Tihon Colesnicenco, Satu-Nou, cu d. H. Mohoreanu, Sergheevca, în frunte cu d. Nicon Voronov, Caira, cu d-nii Ion şi Gh. Seredenc­o, Uspenca, (Dionisie Epu­­tatov), Iaroslavca, Rimen Gubiciu, Andron Josan, şi Gr. Scolozub, Di­vizia, Pavel Covalivenco* ,Vasile Jeleascov, Al. Roşea, Tihon Cli­­menco, Nicolai Covalenco, Che­­babcea, (Ilie Volosatâi), Plahteevca (Gr. Sereda, Efim Sereda, Gavrii Cotelevschi, Pavel Neboga, Alexei Bardan, Pavel Galchevici, Condrat Glicenco), Constantin­eşti, (Filip Nocepurenco), Strasburg, (Rudolf Tilman), Mansburg, (Sperling şi Fr. Ha­fer), zile, cu care îşi cumpără maşini luxoase şi moşii. Un deputat liberal merge în maşină la băi de soare, de la Dai­avicea la Caifra, ori la matteh-ul de foot-ball, în loc să treacă prin satele, unde copii mor de foame, seceraţi de boale. Vorbind de fuziunea Cuza-Goga, reaminteşte dureroasele alegeri ave­reseane din 1926, patronate de mi­nistrul Goga. Cuzismul înseamnă dictatură, fas­cism, războiu. UN INCIDENT D. PAVEL COVALENCO (Divizia), în­D. T. IACOBESCU, primit cu frene­tice aplauze, explică noul program al partidului şi arată Câtă deosebire este între agenţii, plătiţi ai grupărilor poli­tice de extrema dreaptă sau de stân­ga, cari amăgesc pe săteni în fiecare an cu ceva nou şi între conducătorii ţărănişti care de 15 ani stau neclintită straie în slujba ţăranilor. Dacă la unele alegeri au fost cetă­ţeni cari nu ne-au votat, noi n’am a­­vut supărare. Am lăsat ca vremea să arate adeva­­nul şi drumul luminos pe care merge partidul nostru. Cine vrea să lupte dezinteresat pentru cei mulţi, să vină lângă noi. Cei cari sunt mulţumiţi de guverna­rea liberală, ajunsă în faliment, pot să meargă cu liberalii, doamnă pe săteni la solidaritate, in ju­rul steagului ridicat de d. Ion Miha­lache. Face o paralelă între programul partidului naţional-ţărănesc şi ale celor­lalte partide. In timpul cuvântării d-lui Covalenco, un „pierde-vară”, cu numele Victor Zu­­buc, aventurier care a mâncat in pe­treceri cele 50 hectare ce i-a dăruit guvernul liberal, fiindcă s’a nimerit în Sfatul Ţărei, a îndrăznit să întrerupă. Sătenii au dorit să-l alunge din adu­nare, fiindcă nu voiau să-l asculte şi au strigat: „Afară cu aventurierul care ne-a furat pământul’*, avea loc la 18 August în Plahteeva, unde aproaape unanimitatea plugarilor sunt în partidul naţional-ţărănesc, D. AL. M. ARNAUTOV (Cetatea­ Albă), ţine o cuvântare entuziastă, ară­tând că fiecare cetăţean, pe lângă ne­voi materiale, are neapărată necesitate de lumina sufletească, de înălţarea gân­durilor. Descrie trista situaţie a plugarilor din sate, astăzi nevoiţi să sufere de foame. In prăvăliile din Gulevcea a început s­ă se vândă câte 20—30 puduri de porumb, pe zi, deşi ţăranii nu consu­mau decât pâine de grâu. Mâine, nu vor avea nici păpuşorii, iar guvernul liberal ne stăpâneşte prin comisii interimare, care risipesc bugetul judeţului, strâns din munca trudnică a ţăranului. Partidul naţional-ţărănesc a reînceput organizarea sa, pe baze noul, spre a realiza o ţară în care şi cei 15.000.000 de muncitori harnici să trăiască ome­neşte. La luptă această grea, să vină toţi cei cari simt dragoste şi au grije de nevoile mulţimei. Cei cărora Ie place politica unor deputaţi, ca cel vaidist dela Cetatea- Albă, care s’a transformat în vânză­tor de votcă, n au decât să se ducă pe drumul lor. Noi nu vom înşela niciodată mulţi­mea şi am dovedit-o timp îndelungat Partidul nostru şi-a creiat un mare prestigiu, o mare cinste în faţa banilor gospodari şi a conducătorilor satelor, încât orice încercări de ponegrire a vrăjmaşilor noştri se vor lovi de stânca de granit a iubirii şi încrederii de ne-a arătat totdeauna ţărănimea. Rezultatul alegerilor din urmă din ţară, au arătat opiniei publice şi Co­roanei că mulţimea este alături de noi. Adunarea s’a terminat m­­oralele entuziaste ale sătenilor. D. NISTRU tem ca să nu mulţumim şi preşedinte- * împroprietărire şi bonuri de impo Alte cuvântări D. ILIE GAVRILIUC (Şaba), arată­ ce a realizat guvernarea ţărănistă: alegeri libere, ridicarea cenzurii şi stării de asediu, micşorarea impozitelor agricole, reducerea numărului miniştrilor, lege bună a jandarmeriei, o lege administra­tivă după nevoile locale, legea coope­raţiei, legea camerei. Partidul naţional-ţărănesc a dat drep­tul populaţiei minoritare din Basara­bia să întrebuinţeze limba maternă în şcoală, drept ce a fost anulat. Un alt agent liberal, Luscalov, a în­cercat să întrerupă, dar mulţimea a în­ceput a striga: „Dolci coza” (jos că­priţa), în hazul general. D. VASÎLE JELEASCOV (Divizia), a ţinut o interesantă cuvântare, ascultată cu multă atenţiune, întrucât a făcut un astăzi, când lipseşte hrana zilnică. A arătat cu ce se ocupă deputaţii guvernamentalii, aleşi prin voturi furate. D. GR. SEREDA (Plătăreşti), îndeam­nă la unire şi la întărirea puternicei forţe cooperatiste, care este temelia par­tidului nostru. Invită pe săteni la adunarea ce va CUVÂNTĂRILE Adunarea a fost deschisă prin cuvântul de bună venire al d-lui Simion Hristodorov, preşedintele organizaţiei Culevcea. I­. MIHAIL FEODORENCO şeful sectorului a salutat pe frnn- ^a^°.u a' y'e^' mizerabile a sătenilor Iaşii de la conducerea judeţeană apoi a arătat cât de vitreg a fost regi­mul liberal faţă de ţărănime. Face apel la unirea tuturor să­tenilor, sub steagul partidului, în­depărtând pe agenţii interesaţi ai grupelor cuziste sau vaidiste, a că­ror politică negativă nu poate servi cauza mulţimei. D. ILIE VOLOSATAT, (Chebab­­cea), arată momentele grele prin care a trecut organizaţia judeţeană în trecut şi suferinţele de azi ale ţărănimei Partidul ţărănesc s’a născut în focul groaznicelor lupte din tranşee şi din nevoia grabnică a ţărănimei de libertate, pământ şi vot. Politica micilor grupări de drea­pta împinge la distrugerea trata­telor şi la războiu. LIBERALII FAC AFACERI D. CEZAR POPOVICI, (Bairam­cea), informează adunarea asupra ocupaţiu­nilor parlamentarilor libe­rali, cari, în loc să ajute ţărănimea flămândă, merg numai în satele germane, spre a acumula rentă de Cuvântarea d-lui T. lacobescu 3 Manifestaţiunea poli­tică din culoarea de Albastru In cadrul unor manifestări politice şi de simpatie, a avut loc aseară în grădina d-lui V. Dumitrescu din Şos. Olteniţei 28, o serbare câmpenească a circ. 27 a partidului naţional-ţărănesc (Culoarea de Albastru), pentru sărbă­torirea unui an de activitate a d-lui avocat Victor Gherasim, preşedintele acelei circumscripţii. Manifestaţiunea extrem de insufle­­ţită şi numeroasă ce i s’a făcut d-lui Gherasim, dovedeşte cu prisosinţă simpatia de care se bucură în raza circumscripţiei şi a Culorii. La această serbare a luat parte un public foarte numeros şi distins, prin­tre care remarcăm pe d-nii: Ionel Vlă­­descu, dr. Dumitrescu, prof. Rădules­­cu, Eremia Muntenescu, ing. Röder, dr. Istodor, V. Găvănescu, Am. Zaha­­rescu, avocat Moisescu şi d-nele Mi­­hăilescu, Marincu, Lăzărescu precum şi fruntaşii circumscripţiei: C. Negrea, C. D. Ricu, Didiţoi, G. Ştefănescu, N. Sterian, I. Bănici şi alţii. Ofiţeri francezi la Curtea de Argeş «“» - ■ ■ ■ O delegaţie formată, din 7 ofi­ţeri francezi, medaliaţi cu «Crucea de Răsboi» a vizitat dri Curtea de Argeş, pentru a pune «Palmele Crucei de răsboi» pe mormântul Regelui Ferdinand. Delegaţia medaliaţilor francezi a fost condusă la Curtea de Argeş de d-ni: Mareşal Prezari,­­general Glatz, secretarul general al Minis­terului Apărări Naţionale, general Sichitiu şi col. Râmniceanu, adju­tant regal. La sosirea în Curtea de Argeş, medaliaţii francezi de răsboi au fost întâmpinaţi de d-nii: gen. Strat, col. Calotescu, col. Tomescu, M. Ştefănescu-Goangă, primarul oraşului şi de toţi şefii autorităţilor locale.­­­­ O companie cu drapel din reg. 4 Argeş a dat onorurile. Delegaţia medaliaţilor de răsboi a depus «Palmele de stejar» pe mormântul Regelui-Erou, în pre­zenţa Episcopului Nichita al Arge­şului. Ofiţerii francezi, împreună cu profesorii din misiunea culturală franceză, care ţin cursuri la «Uni­versitatea liberă» din Braşov, au placat apoi spre Braşov şi Bran.

Next