Dreptatea, iunie 1936 (Anul 10, nr. 2578-2600)
1936-06-02 / nr. 2578
Arm X No. 2370. 6 pagini Taxei de francare plătite in numerar conf. aprobării Direcţiune: Generali P. T. T. No. 34.856/9^ A Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 30342, Adţia 341 02 Haiti 2 iunie ms 2 lei FORMIDABILI MANIFESTATIE NATIONAL - TARANISTA Si , I ■ li .... BBHHBBHBMHHBHiiM Tara Întreagă a manifestat cri pentru partidul nafional-târânesc Demonstraţia din Capitală. Declaraţiile d-lui Ion Mihalache întrunirile «in întreaga tarâ Peste o suta de mii de fleteie acestui popor şi ţărani au defilat eri în Cacădura năzuinţelor lui, să j_i„- E______u. J i________...u_________________________ ___________ nitală, în faţa d-lui Ion Mihalache, preşedintele partidului naţional-ţărănesc. Bucureştii au văzut ieri că în ţara aceasta sunt şi ţărani. Pentru câţi oare, defilarea de om a însemnat o chemare la realitate şi o mustrare de conştiinţă?. Peste o sută de mii de ţărani au defilat în ordine şi cu acel calm cu care din moşi-strămoşi au ştiut să aştepte prin veacuri ziua dreptăţii lor. M. S. Regele şi guvernul au lipsit din Capitală. Acei care au privit ceasuri întregi coloanele nesfârşite de ţărani, şi careşi iubesc neamul şi pământul acesta românesc, au avut lacrimi în ochi şi au simţit fără voe, în suflet, chemarea pentru sfânta datorie de liberare a ţăranului mucenic. Ar fi fost bine ca guvernul care are răspunderea ceasului de faţă şi oricine doria să simtă aproape sub Capitala a trăit dri momente înălţătoare. O sută douăzeci de mii de oameni din întreaga Muntenie, au venit să dea un avertisment acelora ce nesocotesc voinţa populară. Fruntaşii partidului naţional-ţărănesc au făcut ori primul apel la massele cari îi sprijină. La Bucureşti trebuia să aibă loc in Noembrie trecut, marea manifestaţie a partidului naţional-ţărănesc. Lichelismul gogo-cuzist, ipocrizia d-lui Inculci au împiedicat această manifestaţie. Eri a fost numai o parte din ceeace ar îi trebuit să fie atunci. N’au participat decât judeţele din Muntenia într’o adunare regională. In acelaş timp de tot întinsul ţării, în fiecare oraş, dela Dorohoi la Severin şi dela Iaşi la Cluj, naţional ţărăniştii au manifestat pentru aceleaşi dorinii: libertate, dreptate, pace, omenie. Peste o jumătate de milion de glasuri au dominat ori întinsul ţării. Şi aceste glasuri vor trebui să fie auzite şi ascultate. Capitala avea un aspect de sărbătoare. Din munţii şi din văile Munteniei, din şesul Dunării şi din valea Prahovei, s’au pornit năvalnice, valurile de oameni, fi privit ori marea trecere a ţărănimei. Ar fi simţit poate nevoia de a se întreba cine sunt şi ce vor aceste mulţimi, tăcute, demne şi mizere. S’ar fi întrebat de unde vin, cu ce trăesc, şi ce nevoi seculare mână acest puhoi fără de sfârşit. Li s’ar fi trezit în suflet întrebări neliniştitoare: ce s’a făcut în ţara aceasta bogată pentru milioanele de ţărani ai căror reprezentanţi au venit să manifeste liniştit o năzuinţă pe care au moştenit-o prin generaţii, fără de împlinire. Cei mai mulţi şi cei mai buni, ar fi recunoscut în rânduri ţărani din satul lor natal, şi s’ar fi cutremurat de remuşcare. S’ar fi văzut o clipă, câţiva ani înapoi, în satele lor, alături de aceşti ţărani, şi ar fi măsurat cum se cuvine ticăloşia trădării. Şi-ar fi reamintit câtă cuminţenie, câtă seridnita-Aveai impresie că s’au rupt zăgazuri şi puhoiul nu mai poate fi stăvilit. Prin toate barierele, prin toate şoselele Bucureştiul era asaltat de zecile de mii de oameni ce veneau cu autobuze, căruţe, cărări sau pe jos, la marea manifestaţie. Gările de asemenea erau blocate de trenurile cu zeci de vagoane, ce descărcau într’o ordine perfectă, alte zeci de mii de oameni veniţi de la distanţe mari. O vreme minunată, un soare cald şi prietenos răsărit ca o nădejde a celor ce aşteaptă răsăritul soarelui dreptăţii, au favorizat desfăşurarea de masse, de eri. La ora 9 dimineaţa Bucureştiul avea un alt aspect. Costumele splendide ale ţăranilor musceleni, costumele bogate ale femeilor din Muscel şi Dâmboviţa, căciulile ţăranilor din Ilfov sau din Vlaşea, au dominat Capitala ţării. Piața Victoriei era o mare de capete. Şoseaua Jianu tivită. Iar prin artere aterale din piaţa Rosetti, din piaţa 8 Iunie, de pretutindeni veneau coloanele Capitalei. O pădure de steaguri şi placarde străjuia deasupra acestei masse enorme, ce aştepta într’o încordare abia stăpânită, momentul câml va putea săşi strige vrerea. Ce, câtă bună voinţă, câtă râvnă, câte comori sufleteşti câtă dragoste şi câtă răbdare, se găsesc în satele uitate. Dar acei care nu s’au înstrăinat cu totul, acei în care trezirea conştiinţei mai este cu putinţă, acei carear fi înţeles chemarea mută şi dreptatea ei sfântă, ar fi intrat pocăiţi şi umili în rânduri, unde este locul fiecărui român adevărat. Dar... guvernul a lipsit din Capitală. A fugit de ceasul remuşoarei. A fugit să dea ochii cu mulţimile şi să se întrebe ce vor aceste mulţimi. Au Închis ochii, şi-au astupat urechile, au vârât capul în nisipul mărei. In oamenii aceia nici o fibră omenească nu mai poate tresări. Dar toate satele Munteniei, azi şi mâine şi multă vreme încă vor vui de tumultul marşului de eri. Ziua dreptăţii nu mai poate fi îndepărtată! Ţărani cu palmele bătute de muncă, alături de muncitori cu hainele peticite, la rând cu femeile şi cu cărturarii satelor şi ai oraşelor, preoţi, tineri, bătrâni, copii, toţi laolaltă, plini de voie bună şi de veselie, hotărâţi să înfrunte barierele ce Încearcă să li se pună în cale. In sufletele lor, o singură dorinţă: statul ţărănesc. In inimile lor, o singură icoană, o unică nădejde Ion Mihalache. Ziua de eri a fost nu numai o mare demonstraţie de forţe, nu doar o afirmare a unor principii şi a unui program. A fost ceva mai mult. A fost solidarizarea complectă, adeziunea sinceră, şi nedesminţită, a întregei ţări cu Ion Mihalache. Pentru cei ce strâmbă din nas ori de câte ori aud acest nume, pentru cei 2000 de indivizi (în Franţa Leon Blum a găsit 200 de familii) care trăesc din jaful patronat în ţară, pentru tot cocoşnetul acela de babe fezandate, pentru toţii excrocii şi fasoneii saloanelor, cari creiază «atmosfera» şi ţes intriga, manifestaţia de om a fost o răsunătoare palmă. Da, ţara reală, ţara muncitorilor, ţara robotarilor pământului, ţara pălmaşilor ţara intelectualilor neglijaţi şi lăsaţi muritori de foame, ţara văduvelor şi a orfanilor, ţara pălmuită şi frustată, ţara încătuşată de cenzură şi stare de asediu, ţara robită, ţara sleită, ţara sfidată, ţara aceasta peste care şi-a întins csânza Vania Inculeţ, ţara aceasta IL VREA, IL CERE pe Ion Mihalache. Strâmbăturile din nas ale câtorva ciocoi, se pot uşor corecta. Sunt azi mijloace technice cari îndreaptă defectele permanente, strâmbăturile din naştere ale feţei. Se vor găsi mijloace să se îndrepte şi grimazele forţate căutate, ale celor ce s’au obişnuit până azi doar să ordone. Glasul poporului înăbuşit odată cu Horia, înăbuşit a doua oară cu Tudor Vladimirescu, înăbuşit a treia oară cu Dobrescu-Argeş, înnecat în ţărână şi în sânge prin tunurile de la 19®7, glasul acesta, se va face auzit grăind răspicat prin ION MIHALACHE. E vrerea poporului şi nu te poţi împotrivi; e strigătul adâncurilor şi nu-l poţi înăbuşi; e speranţa milioanelor de ţărani şi nu o Poţi nesocoti. Formidabila desfăşurare de eri, a fost organizată perfect mi directa conducere a d-lui general Lujinski. Bravul ofiţer, ereic purtător al decoraţieiMihai Viteauih, a organizat, acum câteva luni, rMisienia de la MehecT’jifi ’ Astăzi, a prezentat fruntaşilor partidului şi țării întregi, spectacolul perfectei discipline, în care au defilat 120 de mii de oameni. In munca sa d. general Rujinski a fost ajutat de d. col. Dumitrescu — un excelent şef de stat major al său, un om de o energie rară, dovedită şi ea, tot in alegerile de la Severin — şi de d-nii g-ral Tănăsescu, g-ral Iarca, g-ral Costantinescu, col. Popeia cari au comandat coloanele şi d-nii col. Răuţoiu şi loc.col. Eliat cari au comandat gărzile. Se cuvine tuturor acestor bravi ostaşi, cari dovedesc şi azi în lupta ţărănistă acelaş patriotism, aceiaşi vitejie ca în cariera lor, toate laudele şi toate mulţumirile. Alături de ei, într’o muncă tot atât de grea, d. ing. M. Priboianu a organizat vagoanele de transport. Toate întrunirile regionale ale partidului, au cunoscut mâna de maestru a acestui excelent organizator. Ordinea în care s’au îmbarcat oamenii, ordinea în care au sosit trenurile, ordinea în care au fost debarcaţi oamenii, este opera d-sale. Pentru dânsul, recunoştinţa organizaţiilor cari au putut participa un număr impunător. Defilarea a început la ora 10 şi sa sfârşit la 1 jumătate. Cinci ore şi jumătate, au trecut prin faţa tribunei ridicată în piaţa Romană, nesfârşitele coloane. In tribună a luat loc d. preşedinte. Mihalache, d. dr. N. Lupu, d. Mihai Popovici, d. Virgil Madgearu, d. I. R.Defilarea este deschisă de organizaţia Capitalei. In frunte preşedintele ei d. dr. N. Lupu—In haine albe — culoarea cea mai potrivită acestui suflet curat, acestui caracter integru —şi cu bastonul în mână, vice-preşedintele partidului naţonal-ţărănesc, urmat la câţiva paşi de d-nii general Rujinski, general Burileanu, prof. Stoica etc. prezintă salutul d-lui Mihalache. Tot parcursul d. dr. Lupu a fost obiectul unei manifestaţii unanime, de simpatie. Cetăţenii Capitalei, au ţinut şi din afara rândurilor partidului să-şi manifesteze admiraţia şi recunoştinţa pentru marele luptător. L am văzut ori păşind cu hotărâre, cu energie în fruntea coloanelor. Nici nu se putea imagina o desfăşurare de forţe de proporţiile celei de eri, fără a fi în fruntea ei d. dr. Lupu. Istoria politică a ţări, în ultimii treizeci de ani, o poţi uşor împărţi în etape, după dr. Lupu. Prezent în orice clipă vrea, în frunte la toate mişcările mari. Necruţător cu adversarii, loial cu prietenii, dr. Lupu a pus întotdeauna sufletul său, puterea sa de muncă, priceperea sa, în slujba ideilor, în slujba principiilor. Pe această linie s’a mişcat în Permanenţă fără a ţine cont de persoana sa, prima pe care o oferă jertfă, când e nevoe. Palmele au aplaudat eri pe d-rul Lupu. Sufletele celor ce aplaudau au fost mişcate, s’au aproppiat de el, au făcut una cu sufletul lui mare bun. După preşedinte, a venit vicepreşedintele Capitalei de deputat Costache Lupu. Ziua de eri a reparat o nedreptate care s’a încercat să se facă acestui om. De 17 ani, Costache Lupu este în permanentă slujbă a binelui obştesc . Neobosit, de dimineaţă până seară, cu ceata nevoiaşilor după el, Costache Lupu în actuala noastră orânduire, împlineşte o necesară funcţie socială. Am văzut o placardă, printre miile de placarde: «Trăiască Costache Lupu, deputatul săracilor». Justă şi la timp venită, recunoaştere. Sectorul I galben, defilează în frunte cu d. dr. Scartopol. Vechi lup 'ducanu, prof. Ghiulea, Oct. Tăzlăuanu, Ilie Lazăr, etc. tătar, numele său s’a impus demult în organizaţia Capitalei. Garda doctorului Lupu face o impresie admirabilă. Deasupra ei se flutură placarda: «Pentru un ochi, doi, pentru o măsea, o falcă întreagă». Urmează tineretul în fruntea căruia defilează camaradul Dobridor urmat de şeful sectorului d. dr. R. Drăceanu. Tineretul din întreaga Capitală — foarte numeros — a făcut o excelentă impresie, prin disciplina şi ţinuta sa. Gogo-gardisto-euziştii au putut vedea orice forţă au în faţă. E pentru prima oară când tineretul defilează în Capitală. Secţia femenină a sectorului are în frunte pe d. Calipso Botez, înconjurată de un grup de doamne în splendide costume naţionale. «Prin cooperaţie, la izbândă», spune o placardă purtată de acest grup. Urmează secţiile culorii, nesfârşite şi disciplinate în frunte cu şefii, energici şi valoroşi tinerii Al. Iorgulescu, Eug. Ionescu, Bock, Mihalovici, Raiciu, etc. D. prof. Paraschivescu, ing. Ianulescu şi d. dr. Lucian Stănculescu au prezentat secţiile în forme admirabile. Reţin din sutele de placarde ale sectorului: «Jos Cageriştii şi cantalupii», «Jos fascismul, jos dictatura» «Jos lichelismul», Jos cenzura şi starea de asediu», «Jos corupţia rassistă», «Trăiască democraţia», vrem amnistie», şi «Să întărim ţăranii că ei varsă în cassa ţării» purtată de organizaţia Băneasa. Sectorul II Negru defilează în frunte cu d. prof. G. K. Constantinescu. Savantul profesor să dovedit a fi şi un excelent organizator. Felul în care a prezentat sectorul a stârnit unanime aplauze. Defilarea urmează în aceeaşi ordine: gardă, tineret, secţia femenină. Tineretul — o nesfârşită coloană, entuziast şi hotărît — are în frunte pe d. Barbu Dănciulescu. Secţia femenină cu vajnica şi neobosita luptătoare d-na Ella Negruzi secondată de d-na Gabriela Banciu, produce o spontană şi meritată manifestaţie de simpatie. In coloana nesfârşită s’au înfrăţit în acelaş gând, femeile din toate straturile sociale. Admirabile secţiile conduse de d-na Vasilescu şi dr. Alexandrina Stoica. Circumscripţiile conduse de şefii lor, aduc acelaş val de entuziasm. D-nii V. Popescu-Topolovil, Puiu Constantinescu, Paul Iliescu, alii. Vasilescu, farm. Solomon şi Ionel Băsceanu, cu a lui faimoasă circumscripţie «13» sunt mult aclamaţi. Convoiul sectorului Negru, este încheiat de admirabila coloană a organizaţiei Dudeşti - Cioplea in frunte cu d. Brânzoi. 100 de călăreţi, pe cai frumoşi, deschid cortegiul care nu se mai termină. Sectorul III albastru are în frunte pe d. prof. Corodeanu, secondat de secretarul culorii d. N. N. Vasiliu şi de d. Ardeleanu. Tineretul are în frunte pe d. I. Crăciun în secţia feminină pe d-na Ortansa Satmari. Aceiaşi remarcă, făcută la sectorul de negru: înfrăţirea femeilor din toate straturile sociale. Văduva cu basmaua pe cap, alături de costumul românesc, curat, frumos, alături de rochia orăşencii. Secţiile femenine 26 şi 27, bine populate. D. Văraru cu secţia sa, deschide coloana cu un splendid car alegoric. Victor Gherasim, prezintă o secţie bogată în oameni trepidând de entuziasm. Profuziune de placarde şi steaguri. La fel circ. 26 a d-lui Vasile Găvănescu, un energic şi valoros luptător. Sectorul IV verde defilează în frunte cu d. Ionel Vădescu, flancat de d-na Margareta Ghelmegeanu, V. V. Stanciu preşedintele ateneului popular şi dr. Ionescu, secretarul culorii. Circumscripţiile ordonate şi disciplinate în frunte cu d-nii M. Turneanu, Al. Tellei, dr. Radu, N. Cadioschi, Vlădoianu, ete. Defilarea Capitalei a durat o oră şi jumătate. MUSCELUL Ce pofi spune, ce pofi adăuga la paginile de glorie înscrise în istoriaHili(Contnuare in pag. 3-a) mnmnnnnnnmmmmummmsm D. dr. H. Lupu defilează In pagina lll-a : mm Marele discurs al d-lui Ion Mihalache manifestatie de eri