Dreptatea, iunie 1936 (Anul 10, nr. 2578-2600)

1936-06-02 / nr. 2578

Arm X No. 2370. 6 pagini Taxei­ de francare plătite in nu­merar conf. aprobării Direcţiune: Generali P. T. T. No. 34.856/9^ A Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 303­42, Ad­ţia 341­ 02 Haiti 2 iunie ms 2 lei FORMIDABILI MANIFESTATIE NATIONAL - TARANISTA Si , I ■ li .... BBHHBBHBMHHBHiiM Tara Întreagă a manifestat cri pentru partidul nafional-târânesc Demonstraţia din Capitală.­­ Declaraţiile d-lui Ion Mihalache întrunirile «­in întreaga tarâ Peste o suta de mii de­­ fleteie acestui popor şi ţărani au defilat eri în Ca­­cădura năzuinţelor lui, să j_i„- E______u. J i­________...u_____­____________________ ___________ nitală, în faţa d-lui Ion Mi­halache, preşedintele par­tidului naţional-ţărănesc. Bucureştii au văzut i­eri că în ţara aceasta sunt şi ţărani. Pentru câţi oare, defila­rea de om­ a însemnat o chemare la realitate şi o mustrare de conştiinţă?. Peste o sută de mii de ţă­rani au defilat în ordine şi cu acel calm cu care din moşi-strămoşi au ştiut să aştepte prin veacuri ziua dreptăţii lor. M. S. Regele şi guvernul au lipsit din Capitală. Acei care au privit cea­suri întregi coloanele ne­sfârşite de ţărani, şi care­­şi iubesc neamul şi pămân­tul acesta românesc, au a­­vut lacrimi în ochi şi au simţit fără voe, în suflet, chemarea pentru sfânta datorie de liberare a ţă­ranului mucenic. Ar fi fost bine ca guver­nul care are răspunderea ceasului de faţă şi oricine doria să simtă aproape sub Capitala a trăit dri momente înăl­ţătoare. O sută două­zeci de mii de oameni din întreaga Muntenie, au venit să dea un avertisment acelo­­ra ce nesocotesc voinţa populară. Fruntaşii partidului naţional-ţă­­rănesc au făcut ori primul apel la massele cari îi sprijină. La Bucureşti trebuia să aibă loc in Noembrie trecut, marea mani­festaţie a partidului naţional-ţără­­nesc. Lichelismul gogo-cuzist, ipocrizia d-lui Inculci au împiedicat această manifestaţie. Eri a fost numai o parte din ceea­­ce ar îi trebuit să fie atunci. N’au participat decât judeţele din Mun­tenia într’o adunare regională. In acelaş timp de tot întinsul ţă­rii, în fiecare oraş, dela Dorohoi la Severin şi dela Iaşi la Cluj, naţional ţărăniştii au manifestat pentru ace­leaşi dorinii: libertate, dreptate, pace, omenie. Peste o jumătate de milion de glasuri au dominat ori întinsul ţării. Şi aceste glasuri vor trebui să fie auzite şi ascultate. Capitala avea un aspect de sărbă­toare. Din munţii şi din văile Mun­teniei, din şesul Dunării şi din valea Prahovei, s’au pornit năval­nice, valurile de oameni, fi privit ori marea trecere a ţărănimei. Ar fi simţit poate nevoia de a se întreba cine sunt şi ce vor aceste mulţimi, tăcute, demne şi mizere. S’ar fi întrebat de unde vin, cu ce trăesc, şi ce ne­voi seculare mână acest puhoi fără de sfârşit. Li s’ar fi trezit în suflet întrebări neliniştitoare: ce s’a făcut în ţara aceasta bogată pentru milioanele de ţărani ai căror reprezen­tanţi au venit să manifes­te liniştit o năzuinţă pe care au moştenit-o prin generaţii, fără de împlini­re. Cei mai mulţi şi cei mai buni, ar fi recunoscut în rânduri ţărani din satul lor natal, şi s’ar fi cutremurat de remuşcare. S’ar fi văzut o clipă, câţi­va ani înapoi, în satele lor, alături de aceşti ţărani, şi ar fi măsurat cum se cu­vine ticăloşia trădării. Şi-ar fi reamintit câtă cuminţenie, câtă seridnita-Aveai impresie că s’au rupt zăga­­zuri şi puhoiul nu mai poate fi stă­vilit. Prin toate barierele, prin toate şoselele Bucureştiul era asaltat de zecile de mii de oameni ce ve­neau cu autobuze, căruţe, cărări sau pe jos, la marea manifestaţie. Gările de asemenea erau blocate de trenurile cu zeci de vagoane, ce descărcau într’o ordine perfectă, alte zeci de mii de oameni veniţi de la distanţe mari. O vreme minunată, un soare cald şi prietenos răsărit ca o nădejde a celor ce aşteaptă răsăritul soare­lui dreptăţii, au favorizat desfăşura­rea de masse, de eri. La ora 9 dimineaţa Bucureştiul avea un alt aspect. Costumele splendide ale ţăranilor musceleni, costumele bogate ale fe­meilor din Muscel şi Dâmboviţa, că­ciulile ţăranilor din Ilfov sau din Vlaşea, au dominat Capitala ţării. Piața Victoriei era o mare de ca­pete. Şoseaua Jianu tivită. Iar prin artere aterale din piaţa Rosetti, din piaţa 8 Iunie, de pretutindeni ve­neau coloanele Capitalei. O pădure de steaguri ş­i placarde străjuia deasupra acestei masse enorme, ce aştepta într’o încordare abia stă­pânită, momentul câml va putea să­­şi strige vrerea. Ce, câtă b­ună­ voinţă, câtă râvnă, câte comori sufle­teşti câtă dragoste şi câtă răbdare, se găsesc în sate­le uitate. Dar acei care nu s’au în­străinat cu totul, acei în ca­re trezirea conştiinţei mai este cu putinţă, acei care­ar fi înţeles chemarea mu­tă şi dreptatea ei sfântă, ar fi intrat pocăiţi şi umili în rânduri, unde este lo­cul fiecărui român adevă­rat. Dar... guvernul a lipsit din Capitală. A fugit de ceasul remuş­oarei. A fugit să dea ochii cu mulţimile şi să se între­be ce vor aceste mulţimi. Au Închis ochii, şi-au as­tupat urechile, au vârât capul în nisipul mărei. In oamenii aceia nici o fibră omenească nu mai poate tresări. Dar toate satele Munte­niei, azi şi mâine şi multă vreme încă vor vui de tu­multul marşului de eri. Ziua dreptăţii nu mai poate fi îndepărtată! Ţărani cu palmele bătute de mun­că, alături de muncitori cu hainele peticite, la rând cu femeile şi cu cărturarii satelor şi ai oraşelor, pre­oţi, tineri, bătrâni, copii, toţi la­o­­laltă, plini de voie bună şi de vese­lie, hotărâţi să înfrunte barierele ce Încearcă să li se pună în cale. In sufletele lor, o singură dorin­ţă: statul ţărănesc. In inimile lor, o singură icoană, o unică nădejde Ion Mihalach­e. Ziua de eri a fost nu numai o mare demonstraţie de forţe, nu doar o a­­firmare a unor principii şi a unui program. A fost ceva mai mult. A fost so­lidarizarea complectă, adeziunea sin­ceră, şi nedesm­inţită, a întregei ţări cu Ion Mihalache. Pentru cei ce strâmbă din nas ori de câte ori aud acest nume, pentru cei 2000 de indivizi (în Franţa Leon Blum a găsit 200 de familii) care tră­esc din jaful patronat în ţară, pen­tru tot cocoşnetul acela de babe fe­zandate, pentru toţii excrocii şi fa­­soneii saloanelor, cari creiază «at­mosfera» şi ţes intriga, manifesta­ţia de om­ a fost o răsunătoare pal­mă. Da, ţara reală, ţara muncitorilor, ţara robotarilor pământului, ţara pălmaşilor ţara intelectualilor ne­glijaţi şi lăsaţi muritori de foame, ţara văduvelor şi a orfanilor, ţara pălmuită şi frustată, ţara încătuşa­tă de cenzură şi stare de asediu, ţara robită, ţara sleită, ţara sfida­tă, ţara aceasta peste care şi-a în­tins csânza Vania Inculeţ, ţara a­­ceasta IL VREA, IL CERE pe Ion Mihalache. Strâmbăturile din nas ale câtor­va ciocoi, se pot uşor corecta. Sunt azi mijloace technice cari îndreaptă defectele permanente, strâmbăturile din naştere ale feţei. Se vor găsi mij­loace să se îndrepte şi grimazele forţate căutate, ale celor ce s’au o­­bişnuit până azi doar să ordone. Glasul poporului înăbuşit odată cu Horia, înăbuşit a doua oară cu Tudor Vladimirescu, înăbuşit a treia oară cu Dobrescu-Argeş, înnecat în ţărână şi în sânge prin tunurile de la 19®7, glasul acesta, se va face auzit grăind răspicat prin ION MI­­HALACHE. E vrerea poporului şi nu te poţi împotrivi; e strigătul adâncurilor şi nu-l poţi înăbuşi; e speranţa mili­oanelor de ţărani şi nu o Poţi ne­socoti. Formidabila desfăşurare de eri, a fost organizată perfect mi directa conduce­re a d-lui general L­ujinski. Bravul of­iţ­er, ereic purtător al deco­raţiei­­Mihai Viteauih, a organizat, a­­cum câteva luni, rMisienia de la Mehe­cT’jifi­ ’ Astăzi, a prezentat fruntaşilor parti­dului şi țării întregi, spectacolul perfec­tei discipline, în care au defilat 120 de mii de oameni. In munca sa d. general Rujinski a fost ajutat de d. col. Dumitrescu — un ex­celent şef de stat major al său, un om de o energie rară, dovedită şi ea, tot in alegerile de la Severin — şi de d-nii g-ral Tănăsescu, g-ral Iarca, g-ral Cos­­tantinescu, col. Popeia cari au comandat coloanele şi d-nii col. Răuţoiu şi loc.­col. Eliat cari au comandat gărzile. Se cuvine tuturor acestor bravi ostaşi, cari dovedesc şi azi în lupta ţărănistă acelaş patriotism, aceiaşi vitejie ca în cariera lor, toate laudele şi to­ate mul­ţumirile. Alături de ei, într’o muncă tot atât de grea, d. ing. M. Priboianu a organi­zat vagoanele de transport. Toate întrunirile regionale ale parti­dului, au cunoscut mâna de maestru a acestui excelent organizator. Ordinea în care s’au îmbarcat oame­nii, ordinea în care au sosit trenurile, ordinea în care au fost debarcaţi oa­menii, este opera d-sale. Pentru dânsul, recunoştinţa organi­zaţiilor cari au putut participa un nu­măr impunător. Defilarea a început la ora 10 şi sa sfârşit la 1 jumătate. Cinci ore şi jumă­tate, au trecut prin faţa tribunei ridica­tă în piaţa Romană, nesfârşitele­ co­loane. In tribună a luat loc d. preşedinte­­. Mihalache, d. dr. N. Lupu, d. Mihai Popovici, d. Virgil Madgearu, d. I. R.­Defilarea este deschisă de organi­­zaţia Capitalei. In frunte preşedintele ei d. dr. N. Lupu—In haine albe — culoarea cea mai potrivită acestui suflet curat, acestui caracter integru —şi cu bastonul în mână, vice-preşe­­dintele partidului naţonal-ţărănesc, urmat la câţiva paşi de d-nii gene­ral Rujinski, general Burileanu, prof. Stoica etc. prezintă salutul d-lui Mihalache. Tot parcursul d. dr. Lupu a fost obiectul unei manifestaţii unanime, de simpatie. Cetăţenii Capitalei, au ţinut şi din afara rândurilor partidului să-şi manifesteze admiraţia şi recunoş­tinţa pentru marele luptător. L am­ văzut ori păşind cu hotărâre, cu energie în fruntea coloanelor. Nici nu se putea imagina o desfă­şurare de forţe de proporţiile celei de eri, fără a fi în fruntea ei d. dr. Lupu. Istoria politică a ţări, în ultimii trei­zeci de ani, o poţi uşor împărţi în etape, după dr. Lupu. Prezent în orice clipă vrea, în frunte la toate mişcările mari. Ne­cruţător cu adversarii, loial cu prietenii, dr. Lupu a pus întotdea­­una sufletul său, puterea sa de muncă, priceperea sa, în slujba ide­­ilor, în slujba principiilor. Pe această linie s’a mişcat în Per­manenţă fără a ţine cont de persoa­na sa, prima pe care o oferă jertfă, când e nevoe. Palmele au aplaudat eri pe d-rul Lupu. Sufletele celor ce aplaudau au fost mişcate, s’au aproppiat de el, au făcut una cu sufletul lui mare­­ bun. După preşedinte, a venit vice­­preşedintele Capitalei de deputat Costache Lupu. Ziua de eri a reparat o nedrep­tate care s’a încercat să se facă a­­cestui om. De 17 ani, Costache Lupu este în permanentă slujbă a binelui ob­ştesc . Neobosit, de dimineaţă până seară, cu ceata nevoiaşilor după el, Costache Lupu în actuala noastră orânduire, împlineşte o ne­cesară funcţie socială. Am văzut o placardă, printre mii­le de placarde: «Trăiască Costache Lupu, deputatul săracilor». Justă şi la timp venită, recunoaştere. Sectorul I galben, defilează în frunte cu d. dr. Scartopol. Vechi lup '­ducanu, prof. Ghiulea, Oct. Tăzlăuanu, Ilie Lazăr, etc. tătar, numele său s’a impus demult în organizaţia Capitalei. Garda doctorului Lupu face o im­presie admirabilă. Deasupra ei se flutură placarda: «Pentru un ochi, doi, pentru o mă­sea, o falcă întreagă». Urm­ează tine­retul în fruntea căruia defilează camaradul Dobridor urmat de şeful sectorului d. dr. R. Drăceanu. Tineretul din întreaga Capitală — foarte numeros — a făcut o exce­lentă impresie, prin disciplina şi ţi­nuta sa. Gog­o-gardisto-euziştii au putut vedea ori­ce forţă au în fa­ţă. E pentru prima oară când tinere­tul defilează în Capitală. Secţia femenină a sectorului are în frunte pe d. Calipso Botez, încon­jurată de un grup de doamne în splendide costume naţionale. «Prin cooperaţie, la izbândă», spune o placardă purtată de acest grup. Urmează secţiile culorii, nesfârşi­te şi disciplinate în frunte cu şe­fii, energici şi valoroşi tinerii Al. Iorgulescu, Eug. Ionescu, Bock, Mi­­halovici, Raiciu, etc. D. prof. Parasch­ivescu, ing. Ianu­­lescu şi d. dr. Lucian Stănculescu au prezentat secţiile în forme admi­rabile. Reţin din sutele de placarde ale sectorului: «Jos Cageriştii şi canta­­lupii», «Jos fascismul, jos dictatura» «Jos lichelismul», Jos cenzura şi sta­rea de asediu», «Jos corupţia ras­­sistă», «Trăiască democraţia», vrem amnistie», şi «Să întărim ţăranii că ei varsă în cassa ţării» purtată de organizaţia Băneasa. Sectorul II Negru defilează în frun­te cu d. prof. G. K. Constantinescu. Savantul profesor să dovedit a fi şi un excelent organizator. Felul în ca­re a prezentat sectorul a stârnit u­­nanime aplauze. Defilarea urmează în aceeaşi ordine: gardă, tineret, sec­ţia femenină. Tineretul — o nesfârşită coloană, entuziast şi hotărît — are în frun­te pe d. Barbu Dănciulescu. Secţia femenină cu vajnica şi neo­bosita luptătoare d-na Ella Negruzi secondată de d-na Gabriela Banciu, produce o spontană şi meritată ma­nifestaţie de simpatie. In coloana nesfârşită s’au înfrăţit în acelaş gând, femeile din toate straturile sociale. Admirabile secţiile conduse de d-na Vasilescu şi dr. Alexandrina Stoica. Circumscripţiile conduse de şefii lor, aduc acelaş val de entuziasm. D-nii V. Popescu-Topolovil, Puiu Constantinescu, Paul Iliescu, alii. Vasilescu, farm. Solomon şi Ionel Băsceanu, cu a lui faimoasă circum­scripţie «13» sunt mult aclamaţi. Convoiul sectorului Negru, este încheiat de admirabila coloană a organizaţiei Dudeşti - Cioplea in frunte cu d. Brânzoi. 100 de călăreţi, pe cai frumoşi, deschid cortegiul care nu se mai termină. Sectorul III albastru are în frun­te pe d. prof. Corodeanu, secondat de secretarul culorii d. N. N. Vasi­­liu şi de d. Ardeleanu. Tineretul are în frunte pe d. I. Crăciun în secţia feminină pe d-na Ortansa Satmari. Aceiaşi remarcă, făcută la secto­rul de negru: înfrăţirea femeilor din toate straturile sociale. Văduva cu basmaua pe cap, ală­turi de costumul românesc, curat, frumos, alături de rochia orăşencii. Secţiile femenine 26 şi 27, bine po­pulate. D. Văraru cu secţia sa, deschide coloana cu un splendid car alegoric. Victor Gh­erasim, prezintă o secţie bogată în oameni trepidând de en­tuziasm. Profuziune de placarde şi steaguri. La fel circ. 26 a d-lui Va­sile Găvănescu, un energic şi valo­ros luptător. Sectorul IV verde defilează în frunte cu d. Ionel Vădescu, flancat de d-na Margareta Ghelmegeanu, V. V. Stanciu preşedintele ateneu­lui popular şi dr. Ionescu, secreta­rul culorii. Circumscripţiile ordonate şi dis­ciplinate în frunte cu d-nii M. Tur­­neanu, Al. Tellei, dr. Radu, N. Ca­­dioschi, Vlădoianu, ete. Defilarea Capitalei a durat o oră şi jumătate. MUSCELUL Ce pofi spune, ce pofi adăuga la pa­ginile de glorie înscrise în istoria­­Hili­(Contnuare in pag. 3-a) mnmn­n­n­nnnmmmmummmsm D. dr. H. Lupu defilează In pagina lll-a : mm Marele discurs al d-lui Ion Mihalache manifestatie de eri

Next