Dreptatea, februarie 1937 (Anul 11, nr. 2769-2791)

1937-02-02 / nr. 2769

In ce condiţii se legiferează „Creditul meseriaşilor44 ----------c==o:£c===j---------­ (Cösstssaaiars dl î pag. !•?), Dobândă ixiitivi, garanţii greis ii vecatia prea draritis 14 din proiect stabi­leşte că dobânda şi orice chel­tue ii plutite de mese­riaşi, la împrumuturile lor, nu vor putea depăşi­­3x/2% pe an peste scontul­­­ăncii Naţionale. Caracteristica unui t­re­­iUit al meseriaşilor trebuie să fie, în primul rând, efti­­nătatea sa. Ce fel­ de efti­­nătate poate să fie aceia Care asig­ură o dobândă de ’i aproape &%­? Adăugaţi la acestea toate garan­ţiile grele, ce sunt pretinse împru­­mutătorilor, girul cooperativei, care are o solidaritate legala cu împru­mutatul, constituirea de gajuri, pen­­­tru împrumuturile pe termen scurt și de ipoteci, pentru împrumuturile pe termen lung, ca să vă daţi sea­ma de rigiditatea mecanismului a­costei institut iutii, de un pronunţat caracter social. AVANTAJEAZĂ OOO­­RATIVELE MEŞTEŞU­GĂREŞTI In principiu, nu putem fi decât­­favorabili faptului de a se da îm­prumuturi prin intermediul coopera­­­ivelor. Dispoziţia este de natură să reducă o intensificare a mişcării co­operatiste meşteşugăreşti, şi la noi la ţară.­­ Numai că — pentru bunul rezul­­t pe care-l dorim, cu toţii, efectiv şi real — prin însăşi proiectul de lege de faţă, trebuie să se prevadă dispoziţii de simplificare a operaţiu­nilor, de constituire a cooperativelor d­e meseriaşi şi de o mai largă po­­sibilitate de iniţiativă netutelată. Ceiace nu s’a făcut! Şi e rău — pentru că, altfel, dispo­ziţia principială de favorizare a co­operativelor, rămâne pur formală. POSIBILITĂŢI IN­DO­IL­NI­CE DE FINANŢARE Ne îndoim că întregtui capital de 300 milioane lei, va fi real subscris. Și mai ales ne îndoim că, potrivit art. 4, statul va vărsa efec­tiv, timp de 200 ani, câte 50 milioane pe an. O sarcină socială, tot a­­tât de importantă ca aceea de contribuţie la asigură­rile sociale, înscrisă în le­ge, a fost nesocotită, da la început. Suntem singura fără din lume, unde statul nu con­tribuie cu nimica la asigu­rările sociale. Ce ne ar putea face să credem, că el va contribui pentru «Creditul meşteşugăresc»? Posibilităţile de fi­nanţare trebuiesc examinate cu cea mai mare atenţie, pentru că să nu rămână Institutul, o simplă orân­duire pe hârtie! N„ N. Matheescu Problema atletismului merită ce­­­va mai mult decât cele două arti­­­cole înserate în «Gazeta Sporturi­lor». Acţiunea de ridicare a acestui frumos şi util sport necesită cel puţin o serie de articole scrise cu judicioase temeiuri şi mai ales cu acea îndărătnicie a omului pasio­nat după ideal. Deocamdată trebue să ne mulţu­mim şi cu aceste două articole, mai ales ca ele ies din două suflete de multă vreme în contact cu mizerii­le atletismului. De ce atletismul, de 10—15 ani, nu face nici un pas înainte? Iată ce problemă trebue să fie mai întâi studiată. Sunt în con­cordantă deci cu metodica d-lui ing. N. Mărăscu şi a d lui C. Morţun. Numai că în discuţia aceasta în contradictoriu găsesc că mai multă dreptate are d. ing. N. Mărăscu, şi iată de ce: Statul şi F. R. A. nu pot face mare lucruri fără concur­sul organelor în subordine. Nu caut să desculpez F. R. A. de învi­nuirile ce i se aduc. Au făcut şco­lile sau profesorii de educaţie fi­zică ceva pentru ridicarea atletis­mului la situaţia, la care are drep­tul să fie? Mă tem că nu. Vreu să­­spun că, întocmai cum afirmă d. N. Mărăscu, cauzele mai de seamă ale situaţiei atletismului de astăzi sunt două: indiferenţa profesorilor de educaţie fizică faţă de atletism Şi lipsa de concurs din partea di­recţiunilor şcolare — negreşit cu ceâteva excepţii. D. Morţun crede a altfel. A ajunge la punctul de ve­dere a d-lui Morţun însemnează a aplica deducţia la o problemă de realitate, care cere din contră stu­­direa de la caz cu caz. Eu am făcut această studiere prin însăşi profe­siunea mea şi prin informaţii ceru­te de la colegii mei răspândiţi la di­ferite licere din ţară şi am ajuns la concluzia că activitatea profeso­rilor de educaţie fizică se reduce la programa analitică şi acea simpli­ficată la exerciţii de ansamblu. Că direcţiunile şcolare, îndeobşte nu agreează sporturile, aceasta nu poa­te împiedica pe profesorii de edu­caţi fizică să nu lucreze în acest sens, când au atâtea pretexte de a-şi justifica activitatea sportivă — orele de sport, instrucţia premili­­tară, cercetăşia, etc. — şi mai ales când colegi de ai lor de altă spe­cialitate, cu riscuri infinit mai mari, înjghebează activităţi foot­­ballistice şi atletice. Că liceele sunt pepiniere de atleţi! Această afirma­ţie e cât se poate de inexactă. Ap­titudinile — de ce nu şi cele spor­tive?! — se desvoltă în afara încu­rajărilor şi piedicilor şcolare. Cine a trecut printr’o şcoală se­cundară ştie câte piedici se întâm­pinau din partea profesorilor, când era vorba de un concurs atletic. A fi atlet liceean nu înseamnă a fi atlet format de liceu. Şi atunci, mulţi din atleţii liceeni, înşiraţi de d. Morţun, ca probă că liceele au dat multe elemente în atletism sunt numai elevi, care au practicat atle­tismul din cu totul alte cauze, ce­­ea ce infirmă punctul d-lui de ve­dere. Dacă d. Morţun şi alţii vor să stea de vorbă cu mine în această privinţă, imi va fi foarte uşor să le servesc câteva probe, cum ştiu pro­fesorii de educaţie fizică să încu­rajeze atletismul. Ar trebui o mai multă tragere de inimă din partea lor, pentru că în primul rând îşi fac lor rău. Ei au menirea ca primii profesori moderni de educaţie fizi­că să împrăştie atmosfera de com­promis, cu care prejudecăţile oa­menilor îi învălue încă. Iată, deci, încă un motiv ca să-şi lărgească cadrul de activitate. PROF. VIRGIL TOMESCU Ş o­­­ful Sportului Câteva consideraţii In legătură cu situaţia atletismului românesc ----------------------------­Crima din jud. Brăila BRAILA. 1. — O fioroasă crimă a fost comisă în comuna Bordeiu-Verde din judelul nostru. Iată împrejurările: Locuitorul Vasile Dogaru­, din sus zisa comună, trecând prin fața curtei lui Dumitru Lupcea, a fost mușcat de un câine al acestuia. Dogaru s’a dus acasă unde s’a înar­mat cu un furcoi, apoi a plecat la Du­mitru Lupcea, căruia i-a cerut mai în­­tâiu socoteală pentru ce a lăsat câi­nele deslegat, iar după aceia i-a apli­cat mai multe lovituri puternice în cap cu furcoiul, sfărâmându-i baza craniului. In stare disperată victima a fost transportată la spitalul din apropiere, însă aici a încetat din viață înainte de a i se fi putut da vreun ajutor. Criminalul a fost arestat de jan­darmi și înaintat parchetului. C­ARŢIL­E (Continuare din pagina I-a) datoria sa, de-a arăta fraţilor săi, ce spun scriitorii despre ei. Ţărănimea care de mii de ani a trăit o viaţă de robie şi care n’a în­semnat nimic până acum vr’o sută de ani, prin acordarea drepturilor de către Vodă Cuza, începe să fie băgată în seamă. Ceea ce e caracteristic, e că primul scriitor care introduce pe ţărani în literatură, a fost un boer, Costache Negruzzi, în nuvela sa istorică- «A­­lexandru Lăpuşneanu». Cum? Toată lumea ştie, Boerul Moţoe, un înşelător, un duşman al poporului, în momentul în care i­ se cerea capul, a spus: »Milostive ! Doamne, nu-i asculta pe nişte proşti, nişte mojici. Pune să dea cu tunuri­le într’ânşii. Să moară toţi! Eu sunt boer mare; ei sunt nişte proşti». Vorbele pe care Vodă Lăpuşnea­nu le spune lui Mo­­­oc­: «Proşti, proşti, dar mulţi» au un tâlc adânc. Costache Negruzzi a dat dovadă de un mare eroism punând în gura domnitorului asemenea vorbe. N’a făcut altceva, decât să trezească pă­tura boerească, care stăpânea pe a­­ceşti «proşti». Se înţelege că nu a avut atâta răsunet forma lui Ne­­gruzzi; dar mai târziu fii de boeţi întorşi de la învăţătură din străină-­­ tate, au început să de­a atenţiunea­ cuvenită ţăranilor. Un astfel de boer a fost Vasile A­­lexandri care dă toată atenţiunea Păturei de jos şi în special plugaru­lui. El este acela care a publicat «Poeziile populare ale Românilor», adică poeziile ţărăneşti, astfel înles­nind intrarea spiritului ţărănesc în casele boereşti. Atmosfera se mai îndulceşte, dar Alexandri care are acest mare merit de descoperire a ţărănimei, are şi un defect. Fiind boer şi stând departe de ţăran, l-a văzut în tot timpul vesel, voios, ro­bust şi cu flori şi fulg la pălărie. Ţăranii din poeziile lui sunt toţi frumoşi, femiciţi şi nepăsători de moarte, iar pe ţărănoi le-a zugrăvit cum nu se mai poate de frumos în icoana sglabie a unei ţărăncuţe, care poartă numele «Sodica». Cu totul altfel îl vede pe ţăran, Ion Creangă, fiu chiar el de ţăran.­­ El l-a cunoscut mai de a­proape de­cât V. Alexandri. Prin eroii săi din amintiri din copilărie ne zugrăveş­te ţăranul îngrijorat, sfătos şi neîn­­crezător, (Moş Ioan Roată) respec­­t­a cu răbdarea care duce până la exasperare. Deosebirea între Creangă şi Alex­andri este că­ V. Alexandri era boer şi a văzut de departe pe ţăran şi i-a plăcut, pe când Creangă era ţă­ran, l a cunoscut dea­proa­pe şi l-a înţeles. Dar după aceştia urătează o altă serie de scriitori care dau şi mai multă atenţiune ţărănime». Astfel pătura de jos ajunge să fie subiect de literatură. Se naşte un Gurenii «Semănătorismul». Ţărănimea interesează. Bogata co­moară de acjiuni pasionează pătura cultă. Un scriitor, care pornit tot din­tr’un sat pierdut ’n largul ţării, — George Coşbuc — ajunge să i­ se zică «poetul ţărănimei». Lui nu numai că i-a plăcut viaţa de ţară, dar nici n’a scris vr’o dată despre alta. In poezia «Noapte de vară» a lăsat un tablou minunat al acestei vieţii de sat, unde viaţa este munca, iar mun­ca în pletire de trudă şi petrecere. Un tablou al păcii căiţe coboară li­nişte în suflet. Dar Gheorghe Coşbuc a cunoscut poate singur adevărata viaţă a ţă­­ranului. Neajunsurile vieţii, robia şi răbdarea. El a scris cea mai us­turătoare poezie împotriva acelora care trăesc din sudoarea ţăranului: «Noi vrem pământ». Nu pierde din vedere să descrie şi vitejia ostaşului ţăran, dar între el şi V. Alexandri există o mare deosebire. Pentru V. Alexandri ţăranul este «căciular» român de viţă veche, vo­ios ca şoimul cel uşor ce sboară de pe munte. El merge să moară pen­tru patrie vesel, fără griji. Pentru Coşbuc se schimbă; ţăranul este un om care care-şi are necazurile şi dorurile lui, dar pe care le lasă to­tuşi atunci când ţara îl chiamă la datorie. I°n Slavici, provenit tot din mij­locul poporului, adaugă o notă ca­racteristică ţăranului: doritor de învăţătură şi neîncrezător în sfa­turi; iar Duliu Zamfirescu, boer mare, descoperă la ţăran acel spi­rit de filozofie care i-a condus în de­cursul vremurilor. Astronomia po­pulară, pe care s’a bazat şi astro­nomia modernă, ţăranul a posedat-o după observaţiile sale simple. Baciul Micu, care întruchipează pe ţăranul simplu, dar atot ştiutor în cetirea stelelor, reprezintă spi­ritul d­e observaţie al ţăranului ne­ştiutor de carte. Dintre scriitorii contemporani, d. Liviu Rebrean, a definit psihologia ţăranului legat de glie. Ţăranul nu-şi iubeşte pământul numai pentrucă el îi asigură bucata de pâine, ci şi dintr’o chemare sfântă, printr’un glas al pământu­lui cel leagă de jurămintele stră­moşilor. Orăşeanului îi place câmpul, pă­durea pentru că îl odihniesc şi l a­­muză, iar ţăranului din contră, un dor îl mână, un dor al muncii. Scriitorii cari au înţeles acest lu­cru au dat opere nemuritoare. Lite­ratura a putut, s’ar părea, să tre­zească stăpânirea, pentru dreptatea acesor «robi». Am scris aceste note pe marginea lucrării d-lui Stanciu Stoicn, cu convingerea că merită toată aten­ţiunea. /' V« Gheţea Cronica economică şi agricolă Piaţa cerealelor rului agriculturii Iugoslav arată Situaţia semănăturilor de toamnă nu lasă nimic de dorit, deşi se ma­nifestă oarecare îngrijorare din ca­uza­­frigului, pe alocuri destul de mare, şi a lipsei de zăpadă suficien­tă în câteva regiuni ale ţării. Mai există încă disponibilităţi de grâu, porumb şi alte produse, pen­tru a putea fi exportate în campa­nia viitoare. După cifrele statistice ale Insti­tutului Naţional de Export, Buleti­nul Exportatorilor de cereale pre­zintă astfel situaţia în luna Decem­brie . S-au exportat în Decembrie 1936 246.204 tone de cereale leguminoase şi derivate fată de 161.904 tone cât s’au exportat în Decembrie 1935, a­­dică un surplus de export de 84.300 tone în anul 1936, faţă de 1935. In perioada Ianuarie-Decembrie­­ 1936 s’au exportat în total 2.110.558 fată de 1 milion 419.190 tone în tot cursul anului 1935, ceea ce înseamnă că exportul din anul 1936 a depăşit exportul d­in 1935 cu 691.368 tone. UNIFICAREA SISTEMULUI DE MASURI SI GREUTĂŢI Ministerul industriei şi comerţu­lui aduce la cunoştinţa publicului, că, potrivit articolului 1 din legea pentru aplicarea sistemului metric de măsuri şi greutăţi, acest sistem metric este singurul ce se poate în­trebuinţa şi este obligatoriu pentru România, cu excluderea şi prohibi­rea altor unităţi de măsură, iar po­trivit art. 50 din aceleaşi legi, pen­tru înlocuirea măsurilor, greutăţi­lor şi instrumentelor de măsurat şi cântărit pe sistem rusesc d­in Ba­sarabia, prin cele legale, pe sistem metric, sa acordat un termen până la 1 Aprilie 1922. Conformându-se acestor dispozi­­ţiuni legale, profesioniştii, comer­cianţii, industriaşii, etc. deşi şi-au procurat instrumente de măsurat pe sistemul metric legal, totuşi în fapt în Basarabia continuă să se între­buinţeze măsurile de sistem rusesc, mai ales în translaţiunile făcute cu producătorii săteni, cari neştiind a­­devăratele valori ale măsurilor ru­seşti faţă de cele metrice sunt ex­puşi la pagube (înşelăciuni). Astfel când sătenii vând produsele de exemplu, li se socoteşte pudul egal cu 16.100 kgr, iar când sătenii sunt cumpărători, 11 se socoteşte pudul egal cu 16 kgr. Pentru ca sătenii şi publicul să fie apăraţi de orice înşelăciune sau încercare de înşelăciune, se aduce la cunoştinţa tuturor locuitorilor din cuprinsul Basarabiei, că, sunt strict interzise întrebuinţarea orică­ror măsuri in tranzacţiuni sau de­numi­ri, fie sistemul rusesc; că ori­­cine constată că se întrebuinţează astfel de măsuri în tranzacţiuni sau denumiri de măsuri sau deşi se întrebuinţează măsurile şi sistemu­lui metric, totuş la facerea socoteli­lor pentru plata mărfurilor vându­te sau cumpărate, se întrebuinţează denumirile măsurilor ruseşti ori va­lorile lor pe sistem metric, este da­tor să încunoştinţeze autorităţile poliţieneşti locale sau birourile de măsuri şi greutăţi de la reşedinţa judeţului, pentru ca acestea prin respectivii ofiţeri de poliţie ce sunt obligaţi să cerceteze cazurile, să în­chee actele de dare în judecată şi să sesizeze instanţele judecătoreşti, pentru aplicarea sancţiunilor pre­văzute de legea sistemului metric şi de codul penal Regele Carol al II-lea, care în această mater­ie are următoarele dispoziţiuni: «Art. 540. — Acela care, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, face să se treacă drept adevărate fapte mincinoase, cauzează o pagubă ma­terială unei persoane, comite delic­tul de înşelăciune şi se pedepseşte cu închisoarea corecţională dela 3 luni la 2 ani, amendă dela 200­1 lei la 10.000 lei şi interdicţie dela 1 an la 2 ani. Când pentru combaterea faptului de mai sus, infractorul a întrebuin­ţat calităţi mincinoase sau alte mij­loace frauduloase, pedeapsa este în­chisoarea confecţională dela un an la 3 ani, amenda dela 3000 la 12.000 lei şi interdicţia corecţională dela 1 la 3 ani. SEMĂNĂTURILE DE TOAMNA ALE IUGOSLAVIEI Un comunicat oficial al ministe că, din cauza timpului nefavorabil, anul trecut s-au făcut semănături de Cereale mult mai puţine ca în anii precedenţi. Scăderea semănăturilor este mai mare în Voevodina (partea de nord a Iugoslaviei). In această regiune, suprafaţa însămânţată cu cereale de toamnă este cu 40 la sută mai mică ca în 1935. Printre agricultorii acestei re­giuni a început o acţiune pentru cultura oleaginoaselor pe terenurile rămase neînsămânţate. In acest scop, gospodarii au cumpărat mari cantităţi de seminţe de floarea soa­relui, de dovleac şi de rapiţă, d­e port. Mazăre furaj, lei 57.500, linie port. Mazăre Victoria 3 la sală corp, str. lei 42.000, magarzie. Rapițä sălbatici, lei 44.000, linie port. Sămânță de in, lei 75.000, magazie. Sämânțä de floarea soarelui, lei 54.000, linie port. Turte de floarea soarelui, lei 38 000, linie port; Turte de răpită, lei­­20.000, linie port Muştar galben, lei 46.060 —47.000, linie port; Muştar brun, lei 55.000, linie port. CEREALE Braila 30 Ianuarie (telefonic) Eri s’au încheiat următoarele tran­zacţii : 5 vag. orz sondaj agreat 30.000 lei vag. siloz. 4 vag. porumb 29.250 lei vag. linie garaj. 7 vag. secară de 69—70 kgr. 5% n. M grâu 43.000 lei vag. siloz Cons­tanţa. 5 vag. măzăriche 31.500 lei vag. si­loz. Astăzi piaţa este lipsită de tran­zacţii până la ora 12 din zi. In obor sosiri reduse. S’au vândut: Porumbul nou 3—3.10. Orzul 3.05 lei. ÎNCHIDEREA TÂRGULUI OFICIAL (Închiderea din 30 Ianuarie 193?) Secară 70 kgr. la bl. 5 la antă corp. str. lei 41.000, linie doc. Porumb dinte de cal, lei 28.000, ma­gazie; Porumb dinte de cal, lei 27 750, duplicat. Opăz de Muntenia 58—59 kgr. la hl. 8 la sută corp. str. lei 36.500, linie doc. Opăz ligooo 43—44 kgr. la hl 5 la sută corp. str. lei 29.000, șlep. Fasole de Dunăre, lei 70.OO0, linie Port. Fasole de Moldova, lei 72.000, li­ Constanţa 30 Ianuarie (telefonic) Piaţa neschimbată. In port au sosit 136 vag. grâu; 89 vag. porumb; 22 vag. orz; 4 vag. se­cară; 4 vag. fasole; 10 vag. mazăre. Prin bursă s'au vândut : 27 vag. orz; S814 vag. grâu; 99 vag. porumb; 310 vag. făină; 60 vag. ma­zăre; 12 vag. secară; 214 vag. fasole Grâu curat de 75 kgr. 47000 lei vag.; de 76 kgr. 48500 lei vag.; de 77 kgr. 49500 lei vag.; de 78 kgr. 49750 lei vag.; de 79 kgr. 50750 lei vag.; de 80 kgr. 51500 lei vag. Grâu cu corpuri de 76 kgr. 47500— 48000 lei vag.; de 77 kgr. 48500—49000 lei vag.; de 79 kgr. 49750—50000 lei va­gonul. Orz de 57—58 kgr. 39000 lei vag.; de 59—61 kgr. 39500 lei vag.; de 62 kgr. 40000. Porumbul nou 31900—33750 lei vag. Porumbul «Pignoletto» 31000 lei vag. Porumbul purcitură 31750—31875 lei vagonul. Porumb moale 26000 lei vag. Fasole de Transilvania 72000 lei va­gonul. Fasole de Bazargic 70750 lei vag. Măzăriche 32000—33000 lei vag. Măzăriche semănată 38000 lei vag. Mazăre «Victoria» 40000 lei vag. Vânzări pe termen : Măzăriche din grâu cu 32000 lei vag. Orzul de 58—59 kgr. cu 39000 lei vag. rapiţă colţa 67000 lei vag.; rapiţă săl­batică 42.000 lei vag.; rapiţă naveta cu 74.000 lei vag.; rapiță de primăvară 56­000 lei vag. Măzăriche semănată 38.000 lei vag.; Fasole de Transilvania 75000 lei vag. --»y» -fry,. .. Şedinţa consiliului minicipal din ~ “ Acuzaţiile aduse primarului pe chestia proastei gospodarii a uzinei de apă şi a serv. salubrităţii tig.’j)t *515)11? r­ .. B11AU.A. 1. —, Moi*itorii consiliului municipal s’au.; îstru^t în şedinţă pen­­­tru a discuta pepttitoarea bugetului .municipiului pe 1936—1937. , S’a dat citire raportului serviciului contabilităţii prin care se cere alimen­tarea cu fonduri a mai multor capi­tole din buget dela cele neepuizate. D. Mihail Panteli, fost preşedinte al Camerei de comerţ şi deputat, consi­lier naţional-ţărănist, a atras atenţia d-lui prima L. Macedonescu că este necesar să se aloce fonduri şi la ca­pitolul reţelei de canalizare, pentru re­­paraţiuni cari în urna îngheţului vor fi destul de abundente. D. M. Panteli a demonstrat apoi că primăria n a mai făcut lucrări de canalizare, deşi sunt destule cerinţe în această direcţie şi deşi au existat fonduri suficiente la acest capitol. . .. D. Liviu Macedonescu, primarul mu­nicipiului a recunoscut că în adevăr primăria n’a executat lucrări in acea­stă direcţie, dar a asigurat pe consi­lieri că, ele vor începe imediat in pri­măvară. D. Jack Mihălcescu, prim ajutor de primar a cerut ca rectificarea bugetu­lui să se facă numai pe bază de ra­poarte­ emanate dela serviciile respec­tive şi numai pentru capitolele cari reclamă absolută nevoie de fonduri. In urma acestei declaraţii s’a iscat un incident între primarul municipiu­lui, d. Liviu Macedonescu şi primul ajutor de primar, d. Jan Mihălcescu. Cel dintâi a răspuns: «este regreta­bil ca un prim ajutor de primar, co­laborator apropiat al meu, să-m mi facă obstrucţie şi să nu cunoască în amă­nunt structura operaţiunilor de recti­ficare a bugetului». D. Ian Mihălcescu, prim ajutor de primar­, în replică a răspuns că nu poate fi niciodată de acord cu d. Liviu Macedonescu, primarul municipiului, în 11 chestiuni de proastă gospodărie. D. Mihălcescu a demonstrat apoi că prin declaraţia sa de mai sus a voit să atragă atenţiunea consilierilor asu­pra capitolelor: salubritate şi uzina de apă — servicii cari sunt prost gospo­dărite, dar cari cer veşnic să fie ali­mentate cu fonduri. D. Ilie Cristescu, consilier naţional­­ţărănist s’a asociat celor spuse de d. Jan Mihălcescu. Au mai luat parte la discuţii d-nii: dr. Na­um şi Nicolae Robitu, după care consilierii au aprobat rectificarea bu­getului aşa cum a fost propus. S a luat în discuţie apoi regulamen­tul pentru stabilirea, aşezarea şi per­ceperea veniturilor comunale. In această chestiune a luat cuvântul d. Mihail Panteli care a cerut ca de­oarece consilierii nu cunosc regula­mentul pe capitole, discuţiunile să fie amânate pentru o altă şedinţă, până când membrii consiliului vor avea po­sibilitatea să se documenteze asupra regulamentului. * Propunerea d-lui Panteli a fost Îm­părtăşită de consilieri, care au decis amânarea chestiunei pentru viitoarea­­şedinţă. După amânarea discuţiunilor asupra acestui regulament s’a prezentat în consiliu o numeroasă delegaţie de co­mercianţi din Sindicatul alimentar, in frunte cu el George Mihăilescu. Dele­gaţia a depus un memoriu prin care se cere reducerea taxelor comunale. Consilierii municipali au asigurat de­legaţia de negustori că cererea lor va fi rezolvată în limitele posibilităţilor. D. Nicolae Robitu, preşedintele Aso­ciaţiei decoraţilor cu «Bărbăţie şi cre­dinţă» a cerut consiliului să aprobe împroprietărirea foştilor combatanţi din asociaţia sa, cu locuri de casă plă­tite cu 2 lei m. p. Cererea a fost aprobată în principiu. A fost aprobată cererea primăriei din comuna suburbană Brăiliţa prin care aceasta a solicitat să i se pună la dispoziţie un teren pe care să se ridice monumentul eroilor brăilițeni. Conferinţele „Gândirei Europene** „Roosevelt, Mussolini, Atatrt“ Conferinţa d-lui ing. Sf. Maiaescu ----- —•;;=‹$:·---—--------—■ D ing. Ştefan Mihăescu a rostit in sala «Dalles» sub auspiciile «Gândirei Europene» de sub preşi­­denţia d-rei Elena Văcărescu, con­ferinţa sa despre : Roosevelt, Mus­solini, Ataturk». Conferenţiarul a arătat pentru fiecare dintre cei mari conducători: Omul şi caracterul său. Împrejură­rile grele în care a luat conducerea ţării respective: Doctrina care­­ a îndrumat acţiunea, măsurile pe care le-a aplicat şi rezultatele pe care le-a obţinut. Comparând pe cei trei conducă­tori, doctrinele şi măsurile aplicate conferenţiarul a putut degaja că sunt asemănătoare, în multe pri­vinţe. Ea sunt asemănătoare şi cu unele situaţii din Germania, Rusia, Anglia, Franţa şi Belgia. Astfel pe terenul economic, atât cei trei conducători, ca şi conducă­torii din Germania, Anglia, Rusia, Franţa şi Belgia, au căutat să ob­ţină şi au obţinut o mai echitabilă repartiţie a venitului naţional. Cu toţi au tins la micşorarea avanta­­giilor şi câştigurilor pe cari le ob­ţineau un număr redus de privile­giaţi. Pe terenul social, câte trei au cău­tat să obţină pacea socială, prin justiţia socială, sub arbitrajul supe­rior al statului, fie că el rămânea democrat ca în Statele Unite, fie că era autoritar, ca în Italia şi Tur­cia. In domeniul­­politic, cei trei con­ducători au de asemenea o notă co­mună: ei au căutat şi au reuşit în bună parte, să înlocuiască la condu­cerea statului, aristocraţia şi plu­­toclatica, prin exponenţi ai poporu­lui. Atât Roosevelt, Mussolini şi A­­taturk, cât şi Hitler, sunt oameni ieşiţi din popor, cari au reuşit să realizeze un echilibru între tendin­ţele de dominaţie ale claselor aristo­cratice şi plutocratice şi tendinţele revoluţionare ale proletariatului. Pentru a potoli avântul revoluţio­nar al masselor populare, dorice da egalitate cât mai deplină în dome­niul economic, social şi politic, a­­ristocraţia şi plutocraţia au trebuit să cedeze conducerea statului, câte unui om din popor, care, bucurân­­du-se de încrederea acestuia, s'a putut impune o disciplină, în schimbul satisfacerii a bună parte din revendicările lor economice şi sociale. Pentru a obţine disciplina şi solidaritatea naţională, popoa­rele au sacrificat, desigur, numai temporar, o parte din libertăţile in­dividuale.­­ Acum când echilibrul economic şi social este aproape restabilit şi când se speră în restabilirea echili­brului internaţional, se va reveni treptat la regimul libertății indivi­duale, care este o necesitate organi­că pentru om. munca Despre ______. ■■ .­f­ [Martad d-nal La Casa de Stat a partidului naţional-ţărănesc din b-dul Ferdi­nand de sub preşidenţia d-lui arhi­tect S. Vasilescu-Gyk, d-na Mimi­ Jean Ghimpa şi-a desvoltat intere­­santa-i conferinţă, tratând, subiectul întotdeauna nou şi de actualitate, despre muncă. Distinsa conferenţiară a început printr’un scurt istoric, arătând cum a fost privită munca în tot decursul veacurilor, la toate societăţile şi în toate epocile de civilizaţie. A vorbit despre muncă, când cea mai nobilă strădanie omenească, era considerată ca o înjosire. In acele timpuri numai sclavii munceau, alături de spiritele de elită, savanti şi intelectualii. In societatea greco-romană poporul o ducea din greu, luptând neîncetat cu tiranii, pentru agonisirea hranei cotidiane. Revoluţia franceză de la 1789 a adus un nou suflu, munca este de atunci slăvită şi apreciată. Muncitori­mea, fie din Franţa, fie de aiurea se bucură de o legislaţie, la început proteguitoare, apoi din ce în ce mai liberală şi încurajată prin legi de asistenţă. La noi, încă din 1912 şi apoi după războiu, organizarea muncii şi a ocrotirilor sociale au făcut un re­marcabil progres. D-na Ghimpa se ocupă apoi pe N. Ioan Găiuiga larg de rolul femeei în noua orga­nizare socială, care stă şi la funda­mentul programatic al partidului na­­ţional-ţărănesc. Deasemenea şi sta­­tul ţărănesc prezidat de d. Ion Mih­a­­lache prevede primatul muncii na­ţionale, cu aplicaţiuni practice şi ime­diate, atât la ţară, cât şi la oraşe. Conferenţiara n’a uitat să cerce­teze şi studiile pline de miez şi în­văţăminte ale d-lor prof. Ion Rădu­­canu, N. Ghiulea şi d-nele Niculina Ion Mihalache şi Ella Negruzzi, cari au răspuns şi în domeniul vieţii prac­tice ideologia liberală a muncii prin opere de netăgăduită valoa­e practică. Plină de numeroase observaţiuni, într’o expunere clară şi atractivă, con­ferenţiara a făcut într’adevăr operă utilă, slujind cu aceiaşi ardoare mun­ca, pe care o depune la ridicarea ni­velului cultural, atât în comune, cât şi în satele noastre. 1 Inchee, slăvind munţa, care tre­buie să devină pentru toţi şi toate o o adevărată religie, prin muncă şi nu­mai prin aceasta, fiind mântuirea şi ridicarea ţării noastre, aducând tot deodată omagii d-lui S. Vasilescu* Gyk, neobositul preşedinte al circum­scripţiei a XVII-zecea din culoarea de negru, unde mulţumită şi d-nei Vasilescu se înfăptueşte şi o fru­moasă operă de asistentă socială. Si»­ACTA COIU ----------*­ TEATRE NAȚIONALE: Omul și masca. OPERA: Pasărea măiastră. REGINA MARIA: De ziua nevesti-mi. COMOEDIA: Poveste de iubire. ALHAMBRA: Marea Ducesă de Alham­­bra. EFORIA: Floarea din Haway. VESEL: Călugărul din vechiul schit. CINEMATOGRAFE CAPITOL: Marchizul de St. Evremont cu Ronald Colman. Jurnal şi com­­plectare. REGAL: Vagabondul nemuritor cu Mau­rice Chevalier şi Betty Stockfeld. ROXY: Marchizul de St. Evremont cu Ronald Colman. Jurnal şi complec­­tare. SELECT: Steaua norocului cu Jan Kie­­pura. SAVOY: Marinella cu Tino Rosse, jur­nal şi complectare colorată. A. R. P. A.: Agentul special cu George Brent. Pe scenă trupa „Bonzo”. PALAS-BULEVARD: Stan Laurel şi Oliver Hardy aventurieri, jurnal şi com­plectare. SCALA: L’Argent (Banii) cu Vera Yo­­rene, Pierre Richard Willm şi Olga Tchechova. FEMINA: A doua tinereţe (Dods­­worth) complectare colorată. TRIANON: Lilian Harvey, Henry Ga­rat în „Noaptea fericirii” şi reportaj senzaţional (evenimentele unui an). ARO: Clasa opta cu Gaby Morlay, jurnal şi complectare. CARLTON: O crimă pasională. OMNIA: Stan şi Bran gemeni, extrava­gantul Mr. Deeds şi artişti. DARLY: Diavolul alb şi Studentul cer­­şetor.­­ FRANKLIN: Mizerabilii şi Vlăduţ, stă­pânul văzduhului. CORSO: Marşul de noapte cu Fred­rich March, jurnal şi complectare. , FORUM: Stan şi Tran gemeni şi Mos­cova Shanghai. ‘ ■ MANON: Omul cu două feţe şi Dra­goste în taxi. 1 CITY: Micul Lord cu Fredie Bartolo­­meno şi Calea Laptelui cu Harold Loyd. VOLTA BUZEŞTI: Regele femeilor şi Rin tin tin salvator. AMERICAN: Regele femeilor şi Rin tin­­tin salvator. MILANO: Maria Stuart şi O căsnicie modernă. MARCONI: Bretana, Contrabanda şi trupă de reviste. MODEL: Fantome de vânzare şi Vaga­bondul misterios. RAHOVA: Grădina lui Alah cu Marlene Dietrich şi Charles Boyer Amanţi şi hoţi. PAX: Hotel Savoy şi Extravagantul Mr. Joe cu Joe Bovyn. FLORIDA: Magnolia, şi Secretul con­damnatului.

Next