Dreptatea, aprilie 1937 (Anul 11, nr. 2817-2842)

1937-04-01 / nr. 2817

Mutarea d-lui Eugen Crăciun D. EUGEN CRĂCIUN, fost deputat spune: Ne-am adunat aici, ca să săr­bătorim treizeci de ani de serviciu ai D-rulu­i Lupu în slujba democraţiei ţă­răneşti. Pentru orice alt serviciu, treizeci de ani dau dreptul la odihnă. In ce pri­veşte pe d-rul Lupu, nu putem socoti sorocul împlinit, deoarece ideia pen­tru care s’a ridicat d-rul­­ nou este în foare primejdie. De aceea, cu toţii cei de faţă te an­gajăm, dragă doctore, pe încă treizeci de ani, să stai în fruntea noastră şi să ne conduci la biruinţă. Iar dv. d-lor, cari sunteţi aici, vă dăm întâlnire pes­te treizeci de ani, tot în acest loc, cu credinţa că nu vom auzi atunci vor­­bindu-se nici de fascism nici de hitle­­rism şi de toate lucrurile la fel, iar steaua democratiei ţărăneşti va luci sus, pe cer, mai strălucitoare decât oricând. atuan­tarea g­jij fir. urnim IUBIŢI PRIETENI, Ţin să fiu sincer de la început. Nu am furit de loc să vorbesc nici la întru­nirea de astăzi, nici la această masă. Am vrut să stau la cel mai depărtat folt al acestei frumoase întruniri, ca să mă bucur în inima şi sufletul meu ,de ceea ce văd. II cunosc prea bine pe d. dr. Lupu, m­ă cunoaşte prea bine, şi cred că mă va ierta dacă astăzi n’am să-i cânt di­tiramb« Dacă m’a convins stimatul prieten Ralea, ca să iau cuvântul, am luat cu­vântul numai pentru a corecta pe ora­torul ce a vor­bit azi dela tribună şi Pe care l-am­ ascultat într’un depărtat colţ al mulţimii. D. dr. Lupu în 1907 n'a venit ca prefect să liniştească ţă­ranii. Acest lucru vreau să-l subliniez. D. dr. Lupu în 1907 a avut curajul să impună exploatatorilor ţărănimii să ce­dez­e în faţa cerinţelor ţărănimii. Ceea ce nu a făcut nici un prefect, a reuşit cu succes d. dr. Lupu. Exploatatorii au red­at, şi moşiile lor au fost în mare parte arendate de către ţărani. Acest lucru voiam să-l spun, pentru că a linişti pe ţărani însemnează a-i linişti cu tunul, a-i duce cu zăhărelul, cum se zice. D. dr. Lupu n’a făcut aceasta. Noi ne-am întâlnit aci nu numai pen­tru sufletul măreţ, pentru mila d-rului Lupu pentru ţărani, ci mai Cu seamă am venit aci din toate unghiurile ţării pen­tru ideia ce o propovădueşte şi cu­vântul pe care-l propovădueşte d. dr. Lupu, cuvântul de democraţie sinceră şi adevărată. Acest cuvânt este prin tradiţie semănat de marii Români ai acestor plaiuri. Intr’un sat vecin cu satul Arsura s-a născut şi marele Ro­mân Mihail Kogâlniceanu. D. dr. Lupu spunea că ar fi putut să rămână izolat în politică. Nu, noi cel puţin cei mai tineri, când vedem lân­gă d-ta pe un Petre Andrei, discipola­tul judeţului Fălciu, când vedem pe Mişu Ralea un discipol al aceluiaş ju­deţ, credem că vorba şi slova semănată de atâţia ani de către d. dr. Lupu 11’a căzut în pământ sec, ci a căzut în pă­mântul mănos al Moldovei noastre şi a dat rezultatul pe cari noi îl credem apropiat şi recolta pe care o doreşte tot acest popor. Este destul să ne uităm la acest ti­neret, care cu atâtea jertfe a venit de la Bârlad. Toţi fii de ţărani şi de munci-­­­ui au venit aci să intoneze cântecul dar al întregii ţărănimi româneşti. Toţi aceştia au venit cu sacrificii şi vedem că zilele negre, zilele de amărăciune ale d-rului Lupu, n’au fost zadarnice, ele vor da recolta cuvenită. în curând, dacă noi vom şti să fim sinceri, dacă noi vom şt­i să fim într’adevăr demo­crafi, aşa cum a fost şi este d. dr. Lupu Dar ara spus că Pe mine poate că mă va ierta d. dr. Lupu; şi acest pahar de vin plin şi fără sifon, cum este obice­iul în Basarabia, vreau să-l beau în să­nătatea aceleia care e mama d-lui dr. Lupu. D. Crăciun n’a făcut o parabolă când a spus că peste 30 de ani noi pu­tem să ne întâlnim cu d. dr. Lupu, pentru că aici în Fălciu, este o fiinţă tot cu n­umele de Lupu, care a dat via­tă întregii familii a d-lui dr. Lupu, este mama d-lui dr. Lupu. In sănătatea mamei d-lui dr. Lupu! Cuvântarea d-lui Oftav L­una cu Iubite domnule dr. Lupu şi iubiţi prieteni, Sărbătorim astăzi 30 ani de la în­făptuirea unui mare eveniment în viaţa d-lui dr. Lupu, eveniment care contează printre primele în istoria con­timporană a României. 1907 şi 1916 te socot eu cele două date epocale în istoria socială contim-* porană a României. 1916 ne-a­­adus nouă împlinirea visului nostru mile­nar. Şi teama dela 1907 unită cu teama dela 1918, la Iaşi, au deschis ochii clasei noastre stăpânitoare şi s’a rezolvat astfel şi problema cea­laltă, socială, a ţării româneşti: pro­blema pământului. In aceste evenimente, într’unul din ele, d. dr. Lupu a avut un rol din prima importanţă. _ Revoluţia noastră ţărănească dela 1907 a fost o revoluţie simplă, spon­tană, n’a fost o revoluţie pregătită, n’a avut făptuitori cari să vină pe urmă să tragă foloase după urma ei. Au fost eroi ai revoluţiei de la 1907, dar aceşti eroi au căzut în­ faţa tunu­rilor cu cari guvernul liberal de a­­tuna a înţeles să potolească o răs­coală a ţărănimii. Dar a rămas din această revoluţie două nume: a ră­mas numele aceluia care a înţeles să înăbuşe această revoluţie, numele mareşalului Averescu, şi a rămas nu­ «DREPTATEA» Cuvântarea d-lui U. V. lîmnbiu Domnule preşedinte, Dată fiind tinereţea sărbătoritu­lui şi tinereţea celui ce vă vorbe­şte, iertaţi-mă dacă in loc să pri­vesc in trecut, cum au făcut orato­rii de până acum, îmi voi permite să privesc în viitor, vorbind despre d. dr. Lupu, — pentru că din cele trei decenii de activitate politică ale sărbătoritului se degajează me­rite pentru trecut, dar şi promisi­uni pentru viitor, promisiuni cu atât mai preţioase, cu cât se săvârşesc în acest moment critic, de criză, prin care trece democraţia. In cadrul celor câteva minute re­glementare, să-mi daţi voie să de­gajez câteva învăţăminte ce se des­prind ca nişte puncte luminoase pentru noi din activitatea sărbă­toritului. In aceste momente în care demo­craţia de pretutindeni se resimte de un viciu, acela al lipsei de cu­raj, mi-aşi permite să spun: al laşi­tăţi­i — d. dr. Lupu aduce în are­na politică, în afară de instinctul său extraordinar politic, în afară de experienţă, aduce curaj, aduce îndrăzneală, aduce violenţă. Şi, domnilor, dacă întreaga luptă pentru viaţă este un război, în care cel mai tare învinge, evident că şi în arena politică este o luptă pen­tru dreptate care se dă pe care o câştigă cel mai tare. S-a spus cu drept cuvânt că răz­boiul este acela care consfinţeşte şi sfinţeşte cauza. Iată în sfârşit un ultim învăţă­mânt ce se desprinde din activita­tea d-lui dr. Lupu: întreaga sa mişcare apare ca un simbol al în­­frăţirii celor două categorii de mun­citori: deoparte muncitorii manu­ali şi de altă parte munci-,orii in­telectuali de pretutindeni. Muncito­rii intelectuali foto piretutirideni, al­­cătuesc o singură mare forţă asu­prită, exploatată şi deci revoluţio­nară. Intre aceste două categorii de muncitori nu există incompati­bilitate. Intre muncitorii cu braţele şi muncitorii cu mintea nu există contradicţia pe care o socotesc par­tidele de extrema dreaptă Aceste două categorii sociale nu par ca cele două talgere ale unei balanţe, cu cât una se ridică cu atât cealalta se apleacă. Nu aceste două­ catego­rii speciale deopotrivă asuprite, şi cari au acelaş ideal social, apar ca două forţe şi să se ştie că ele se ri­dică împreună, sau împreună se prăbuşesc. Să-mi daţi voie să beau acest pa­har de vin pentru valoarea de sim­bol pe care îl reprezintă n-t­ul dr. Lupu. Alte cuvântări D. profesor N. N. STOIKA re­levă contribuţia doctorului Lupu pe tărâmul economiei naţionale; d. GH. PANIŞCA (Orhei) vorbeşte despre apoteoza unei vieţi de credinţă şi de ideal, închinate democraţiei de către d. dr. Lupu; d .C. C. PETRO­­VICI arată că în momentul de faţă, precum şi în viitor, va fi mereu m­e­­voe de serviciul adus ţării de doc­torul Lupu; d. N. IONESCU-JOHN­SON, ca vechiu prieten, din prima tinereţe a sărbătoritului de astăzi, re­levă drumul dreptăţii pe care acesta l-a urmat totdeauna;­­ inginer HOI­­SESCU reliefează faptul că demo­craţia, apărată de doctorul Lupu, se găseşte ameninţată deopotrivă şi de dreapta, ca şi de curentul de stânga. CUVÂNTAREA D LUI V BEL­DIE D. V. BELDIE îşi exprimă cr­dinţa că nu trebue făcute clasificări în par­tid. Am dreptul, spune d-sa, ca unul ce ara pus o piatră la clădirea pi­cestui partid, să veghez ca el să nu se destrame. Noi, cei de jos, spune d-sa, adresându-se d-lui dr. Lupu, te rugăm să duci sus această idee: partidul nu înţelege să dăinuiască atâtea bisericuţi, ci numai o biserică, in care să ardă, mfii de pare, făclii credinţei ţărăneşti, singura idee cen­trală a partidului nostru. Nu înţeleg să fiu ecoul unor ambiţii mărunte, dar ţin să afirm că partidul nostru are un singur şef, pe acesta trebue să-l urmăm, fiind în mod total la dispoziţia lui. D. V. Beldje închină paharul în cinstea d-lui dr. Lupu şi omagiind pe profesorul Ralea, a­­rată că este un strălucit exemplar al generaţiei sale şi o nădejde mare pentru viitorul acestei ţări. D. M. BORCEA, coleg de şcoală al celui sărbătorit, aduce salutul Iaşi­lor, unde şi-a făcut educaţii, doctorul Lupu, d. dr. X- SCURTOPOL, re­prezentat al vechei gărzi în slujba ţărănismului, aduce omagiul sectoru­lui I de Galben al Capitalei, pentru d. dr. N. I­upu; d. deputat COSTA­­CHE LUPU, în puvinte impresio­­­nante, vorbeşte despre adevărata cu­noaştere a doctorului Lupu şi arată deplina recunoştinţă a familiei sale; d. avocat I. BASCEANU, preşedin­tele Ateneului „Dr. N. Lupu” din Bucureşti, reaminteşte generozitatea pe care sărbătoritul a pus-o în toate actele din viaţa sa şi-i urează să poată sărbători un alt jubileu; d. ge­neral ST. BURILEANU, după ce rememorează luptele duse in alegerile de la Mehedinţi, aduce omagiul unui grup de prieteni, cari oferă d-rului Lupu un dar­, locuinţa proprie, a cărei construcţie va fi gata în toamnă; d. avocat MELINTE, vorbeşte des­pre sacrificiile puse în slujba idealu­lui de către sărbătorit, care este pildă vie şi semnificativă pentru tineretul de as­tăzi; d. C. MUŞCELEANU spune că bătrânii sunt necesari totdeauna. Când răposatul C. Stere a spus că doctorul Lupu este „cel mai mare democrat”, a avut dreptate. Evenimentele au do­vedit aceasta, în totul. D-sa mulţu­­­meşte d-lor Ralea şi Panait Lupu, organizatori ai acestei strălucite fes­tivităţi. Au mai luat cuvântul, rostind calde omagii pentru marele sărbătorit: d-nui Cristei Ceauşoglu, C. Nădejde, ingi­ner Iorgovici, C. Brezeanu, Mircea Boetz, Crăciun Şerbănescu, Coman­dor Tăutu, învăţătorul Şeitan, I. Gaiţă, Th­. Radu, institutor, etc. etc. Cuvâniiîii lE-Iui Patra Andrei Socot că nu este nevoie, după cele . lui Beldie, să mai adăugăm ceva, ce s’au spus aşa de frumos şi în ! De aceia, să-mi daţi voie să adaug special după cuvântarea prietena- I numai câteva cuvinte. ­mttmm în par. 3-a Sărbătorirea d-lui dr. N. Lupu la Huşi Banchetul din sala Teatrului Comunal Discursurile d-lor dr. N. Lupu, Mîhai D. Ralea, Petre Andrei, etc. HIJST. — După întrunirea care a avut loc pe platoul din apropierea gării, mulţimea sa îndreptat în or­dine către centrul oraşului manifes­tând pentru cel sărbătorit, d. dr­ N. Lupu, şi pentru partidul naţio­­nal-ţărănesc. După aceea, a avut loc un ban­chet, în sala teatrului comunal din Huşi, la care au luat parte peste opt sute de persoane. D. prof. Mihai D. Ralea, vice­preşedintele organizaţiei, judeului Fălciu, primit cu vii aplauze, a în­chinat primul pahar pentru Ma­iestatea Sa Regele Carol II. (Asis­tenta, în picioare a ovafionat timp de câteva minute). In tot timpul agapei, corul tine­retului national-tărănesc din jud. A fi ascultat laudele cari ni-au fost aduse pentru tot ce am făcut. Toate acestea lucruri însă eu nu aşi­ fi putut să le înfăptuiesc în via­ţa mea. Aşi fi putut să rămân cu toate bunele mele intenţiuni şi ma­rile mele c­alităţi un izolat în viaţa publică a ţării. Norocul mare al democraţiei ro­­mâneşti a fost că după război s’a ri­dicat ca un apostol din mulţime din Plaiurile Muscelului, care­­are pla­iurile cele mai mândre ale Româ­niei, învăţătorul Ion Mihalache, întrebuinţez una din acele minu­nate comparaţii ale lui Ion Mihala­­che, cari pornesc din sufletul curat al naturii: «Părăul din Moldova şerpuind încet, încet la vale s’a în­tâlnit cu apa năvalnică a unui pâ­râu de munte din Muntenia şi­ a for­mat partidul ţărănesc». O spune Ion Mihalach­e frumos şi îi mulţumesc pentru cei opt ani de viaţă ai ţărănismului dela 1918 şi, până la 1927 cari contează ca cei mai frumoşi ani din viaţa lui dar cari­ contează şi ca cei mai frumoşi ani din viaţa mea­ Ori cari vor fi împrejurările gre­le şi triste într’o ţară lipsită de Cultură — mă doare să spun, dar aşa este — nimic nu va putea topi Tutova, organizat de d. Gh. Alex­andrescu şi condus de studentul Pin­tilie, a intonat imnul partidului, cântecul închinat d-lui dr. Lupu şi diverse cântece şi imnuri, îndelung aplaudate. De asemenea, trebue relevată fru­moasa acţiune a d-lui Ionel Ilâsceanu, preşedintele Ateneului popular «Dr. N. Lupu», care a organizat plecarea participanţilor din Bucureşti. D-sa a distribuit cu cest prilej, 500 medalii comemorative şi a oferit comesenilor câteva sute de broşuri cuprinzând studiul «Alimentaţia ţăranului», scris de d. dr. Lupu, precum şi numeroase fotografii ale sărbătoritului şi ale pre­şedintelui partidului, d. Ion Mihala­­ch­e, cimentul sufletesc care mă leagă pe mine de Ion Mihalache De aceia nu este de mirare că după o absenţă a mea de şapte ani, după o separare de care nu mie ru­şine să spun că eu credeam că po­tenţialul ţării este ceva mai, înalt decât poate fi şi voiam să împing lucrurile mai la stânga, cum se spune — nu este de mirare că cei şapte ani cari, ne-au despărţit n’a săpat nimic ireparabil între noi şi fuziunea care s’a făcut aCum trei ani s’a făcut fără nici o tărguială şi fără nici o discuţie, printr’o sim­plă întindere de mână. Dacă s’a făcut aşa ea nu se mai poate desface. Este prea conştient Ion Mihalache şi sunt şi eu prea conştient ca să nu ne dăm seama decât doliu am răspândi în masa acestor milioane de muncitori cari ne urmează, şi acest lucru nu se va face niciodată. De aceea mulţumesc d-lui Miha­lach­e pe această cale pentru fru­moasele rânduri din inimă pornite adresate mie în scrisoarea de as­tăzi. Fiind în sentimentul Dvs. al tu­turor ridic paharul meu pentru pre­şedintele partidului mele d-lui dr. Lupu, singurul, prefect din ţara românească care» într’un ju­deţ al ţării» a reuşit să facă dreptatea pentru care ţărănimea se răsculase. Şi această ţară care înţelege aşa de bine să-şi răsplătească oamenii a fă­cut din acela care a reprimat mişca­rea la 1907, un comod preşedinte de consiliu de miniştri al ţării, iar din dr. Lupu a făcut un permanent Lup­tător pentru aceleaşi drepturi de atunci. Soarta, domnule dr. Lupu, te-a a­­şezat atunci în clasa care conducea această ţară, dar dumneata ai reuşit de acolo, de dincolo de­ baricade, de­­unde se credea că nu este decât neînţelegere pentru suferinţele celor mulţi, ai reuşit să dai toate drep­turile şi toată victoria clasei ţără­neşti. Aşa ţi-a fost soarta, ca la săr­bătorirea celor 30 ani, noi să nu săr­bătorim, aşa cum se sărbătoreşte o victorie deplină, ci să sărbătorim în­ceputul unei noui lupte. Astăzi, dom­nule dr. Lupu, te găseşti alături de aceia cărora le-ai dat dreptate şi vic­torie la 1907. La 1907, guvernul care nu aspira să reprezinte integral dorin­ţele masselor, a putut totuşi să dea un prefect în ţara românească. As­tăzi, însă, î­n partea cealaltă, dincolo de baricade, se clatină credinţa, n nu mai există nici măcar acei puţini cari existau atunci de bună credinţă, de convingere şi tărie de caracter. As­tăzi soarta te aduce să fii alături de ceilalţi, de cei mulţi, şi să dai vic­toria în rândurile în care pretindem că ne găsim cu toţii car­ suntem aci. Şi de aceia, domnule dr. Lupu, la împlinirea celor 30 ani de luptă politică, ne socotim mobilizaţi acum, , ca să dai victoria şi de p­ parte­a cea­laltă, venind în massete pe cari le-ai salvat şi le-ai dat victoria în 1907. In partea cealaltă a baricadei tre­bue să dai credinţa care lipseşte, şi o taieşti din nou sufletele şi să dai craacterele ce trebuesc acestei ţări şi să o vindeci de oportunism şi li­chelism, care­ încep să se întindă-D-ta ai găsit la 1907 o clasă ţă­rănească conştientă şi deşi un singur om ai putut să faci minune­a de a da dreptate. De astă dată te găseşti d-ta şi cu atâţia alţi­,—când spun aceasta mă uit în jurul d-tale şi văd atâtea fi­guri strălucite ale partidului nostru, — şi vă va fi uşor să învingeţi pe toţi cari sunt dincolo şi să daţi vic­toria definitivă, care va fi victoria definitivă a caracterelor, a dreptăţii». Am­­un mandat care pentru vârsta mea mă copleşeşte. Reprezint o or­ganizaţie judeţeană din acea provin­cie a Olteniei care a fost întotdeauna, în toate luptele, alături de d-ta. Re­prezint o organizaţie a tineretului na­ţional ţărănesc, a acelui tineret care se strădueşte să spele ruşinea pe care alţii au aruncat-o asupra tineretului — şi reprezint domnule dr. Lupu gazeta aceia pe care ai făcut-o d-ta acum 15 ani, — „Aurora”, — şi prin care s’au strigat primele lo­zinci şi s'au dat primele cuvinte de îmbărbătare pentru lupta ţărănească. In numele tuturor acestora, în nu­mele organizaţiei de Vâlcea, în nu­mele organizaţiei tineretului­ naţional­­ţărănesc din regiunea Muntenia şi în numele ziarului „Aurora” îţi spun, domnule dr. Lupu: înainte, tot îna­inte,­­ vom fi alături de d-ta până la victoria definitiivă. Astăzi noi sărbătorim 30 ani de muncă cinstită, frumoasă şi demnă, pe ogorul interesului general, pe­ ogorul politic al României, activi­tatea dr. Lupu. Desigur nu i-a fost uşor fiului de preot din satul Arsura să străbată toate treptele eparhiei sociale şi să ridice în clasa conducătoare aşa de sus, în locul de cinste pe care îl o­­cupă astăzi printre conducătorii po­litici cei mai de seamă ai României. Nu i-a fost uşor. D-voastră, toţi cari aţi îndurat sărăcia, cari aţi a­­vut de luptat cu prejudecăţile so­ciale, vă daţi seama ce dârjenie, ce atitudine de luptător, ce morală su­perioară i-a trebuit d-rului Lupu ca să se ridice de acolo, de jos, iar gla­sul lui să fie auzit aşa de sus. Domnilor, munca aceasta înseam­nă unul dintre cele dintâi principii care se găsesc înscrise în progra­mul partidului nostru: primatul muncii, înlăturarea parazitismului. Nu onoruri câştigate prin cine ştie ce valori de acţiune, nu onoruri câştigate prin curbura şirei spinării în faţa atotputernicilor zilei, nu o­­noruri şi demnităţi câştigate prin astfel de munci, nu onoruri câşti­gate prin munca aceea care dărâ­mă zi de zi, nu prin munca umili­toare nu prin munca la întuneric s’a ridicat d. dr. Lupu. Dar în afară de aceasta, credem în dr. Lupu, pentru că este ţărănist. Să nu se supere d. dr. Lupu, dar eu n’am fetișul nimănui, — după cum spuneam și altă dată. Cred în dr. Lupu pentrucă el reprezintă un pro­gram și o ideie din program. In momentul când dr. Lupu, pe care îl sărbătorim astăzi, tiu ar reprezenta o ideie din program, m’ar durea sufletul, dar n’aș putea să-l urmez. Domnilor, programul nostru este programul ţărănesc şi ţărăniştilor nu trebue să le fie frică nici ruşine de aceasta. Este o concepţie de stânga, într-o ţară care a trăit cu concepţii reacţionare. Nu trebue să fie nimeni influen­ţat de ideile pe cari le ventilează adversarii noştri. Aţi văzut dvs. că adversarii noştri vorbesc de ţără­nismul de dreapta, de ţărănismul mai de stânga, de ţărănismul mai de mijloc şi vor să ne prezinte pe noi ca şi cum am avea anumite nuanţe în partid. Este absolut inexact. Eu vă amintesc dvs. un fapt: nu de mult s-a înscris la comisiunea centrală electorală, cerând şi un semn special, partidul unui domn Bălan, care s-a intitulat: Partid na­ţional ţărănesc creştin. A pus omul de toate şi a crezut că dacă pune la mijloc ideia de ţărănism, este ţărănist de mijloc. Domnilor, noi nu suntem parti­dul lui Bălan. Şi atunci noi nu pu­tem vorbi de ţărănism, mai mult sau mai puţin de dreapta, de stân­ga sau de mijloc. Nu, ţărănismul este unul şi acelaş. Dacă am reduce ţărănismul la ceea ce vor unii dintre adversarii partidului nostru, adică să-i dăm puţină chinină ţăranului­­atunci când este bolnav, sau să facem să aibe două, trei găini în bătătură, aceasta nu ar însemna ţărănism. Ţărănism de acesta fac şi liberalii, îl susţine şi d. Argetoianu şi c­auza şi naţional-creştinii. Acesta să fie ţărănismul pe care îl reprezentăm noi? Puţină chinină, câteva găini în bătătura ţăranului? Nu, domnilor. Ţărănism însemnea­ză să desvoltăm printre săteni, do­rinţa de a-şi câştiga drepturile ce li se cuvin, după funcţiunea pe ca­re o îndeplinesc în stat. Şi dacă trăim într’o atmosferă otrăvită, care începe să devină din ce în ce mai otrăvită, pe noi nu tre­bue să ne intimideze. Nu trebue să cedăm acelora cari ne fac de stân­ga sau încep să spună că: «Noi suntem mai de dreapta». Ferească Dumnezeu, în cazul acesta părăsim esenţa şi raţiunea de a fi » parti­dului nostru. In acelaş timp, noi nu trebue să ne apărăm. Nu avem pentru ce să ne apărăm. In atmosfera de obscu­rantism care se întronează în ţara românească, am ajuns ca noţiunea de democraţie să înceapă a fi con­fundată de unii cu noţiunea de co­munism. Nu, domnilor, noi nu tre­­bue să fim comunişti, şi nici să ne a­garăm, acuzând pe aceia cari nu ştiu ce este democraţia, împotriva d-lui dr. Lupu se duce o campanie, şi anume aceea că e»a comunist. Dvs. nu ştiţi care este ra­ţiunea acestei campanii. D. dr. Lu­pu a fost «comunist» când a înfăp­tuit partidul ţărănesc, când s’a despărţit ara mare naţionalist, iar când a revenit din nou în partid, d. dr. Lupu iar este comunist. Forţa dinamică a d-lui dr. Lupu, care miş­că partidul alături de forţa­ şefului partidului, şi a celorlalţi conducă­tori, dă această etichetă de comu­nist. Noi respingem aceste calomnii. Şi acum am să vă fac dovada că în partidul nostru nimeni nu crede în ele. Domnule dr. Lupu am să vă fac o mărturisire. Înainte de a se face revenirea dvs■ în partid un grup de tineri — eram la început numai pa­tru, între cari întotdeauna alături cu prietenul Mişu Ralea — ne-am adunat cu alţi doi tineri, ne-am a­­dunat cu prietenii Ghelmegeanu şi Armand Călinescu la un ceai în casa prietenului Armand Călines­cu. Unul dintre cei mai convinşi a­­derenţi ai ideii că d. dr. Lupu va aduce energii noui în partid şi va susţine programul nostru cu vi­goare nouă era tocmai prietenul Armand Călinescu. Va să zică să nu faceţi injurii nimănui şi să cre­dem că s’ar putea găsi cineva în partid care să se facă ecoul unor astfel de calomnii. Vedeţi, toţi prie­tenii au fost tocmai pentru această infuziune de sânge nou pe care îl reprezentai d-ta. Iată pentru ce în partidul nostru nu poate exista ecou din partea ad­versarilor cum că dvs. aţi reprezen­ta o notă uşoară de stânga şi vreţi să ne duceţi la comunism. Noi nu avem teamă. Şi acum d. dr. Lupu pentru a sfârşi, să-mi daţi voie să mă gân­desc cu drag la tot ce a însemnat iubit prieteni. In momentul în care apoteoza ma­turităţii înconjoară pe d. dr. Lupu de simpatiile profunde ale masselor ţărăneşti şi intelectuale, care ţin la el, sufletul meu se simte cuprins de două sentimente foarte puternice, care preocupă, care plutesc în acest moment, între amintire şi speranţă. Amintirea, ziua de astăzi evocă primele mele sentimente şi inpre­­siuni de ordin social şi politic. Eram în clasa patra, primară când tatăl meu, care era Procuror al tri­bunalului Fălciu pe atunci, întovă­răşea pe dr. Lupu în judeţul cuprins de vâlvătaia răscoalei. A fost numit deodată prefect, fără un trecut politic, fără acea clientelă răbdătoare de lichele la uşa unui şef al unui partid consacrat. Venise de undeva, din necunoscut, un tâ­năr doctor de plasă, cu aureola ge­nerozităţii socialiste şi în protipen­dada cenzitară care domina în vre­mea aceea, lucru a a­sta impresiona­se. Inchipuiţi-vă Dv. impresiunea de copil faţă de acest erou misterios de legendă, de epopee, care venia de undeva din necunoscut, cu­ aureolă de revoluţionar, şi care se interpre­ta direct în sufletul meu, prin con­tactul pe care l-a avut cu tatăl meu ce l-a însoţit în judeţ. Pot să spun astăzi că întreaga mea educaţie politică este impresionată de la început­uL: peceta as. nas­ta, şi dr. Lupu a fost dascălul ce mi-a în­dreptat paşii politici în viaţă. Tot ce am făcut, după aceia na fost decât complectarea teoretică şi documentară din cărţi, pentru a pu­tea justifica impresiunea profundă a copilului, produsă de acel erou care intrase adânc în sufletul meu şi care m-a impresionat, croindu-mi un destin politic. După aceia, d. dr. Lupu a avut cariera pe care aproape toţi oratorii au schiţat-o. Nu voi aminti faptele ce sunt cunoscute, îmi voi permite să caracterizez, cu două trăsături principale, în ce constă această ca­rieră politică, întru totul originală, a dr. Lupu, în ţara românească. Ea s’a redus la două cuvinte: iubire şi sinceritate. Iubirea, toate momentele vieţii d-rului Lupu sunt ieşite, sunt ţâş­nite dintr’o prea mare putere de viaţă şi din dragostea de umanita­te. Ele sunt caracterizate în fiecare moment printr'o sentimentalitate, printr'o putere de afecţiune care a radiat şi jurul lui atâta iubire, în­cât a putut compensa toate dezavan­tagiile ce le-au putut c­reia duşmă­niile datorite sincerităţii d-rului Lupu. Iubire în primul rând în viaţa familiară. Un exemplu antic în ce priveşte afecţiunea şi, dragostea în­tre aceşti fraţi, care este un model Pentru întreaga lume, dragostea strădania dvs. de mai bine pentru interesul general al acestei ţări, să mă gândesc cu duioşie la tot tre­cutul pe care l-ai parcurs numai prin munca d-tale, muncă cinstită, susţinută numai de forţa d-tale. Şi mai ales printr'o energie contagioa­să, pentru toţi cari vă înţeleg şi cari ştiu să vă urmeze. Aveţi alături de dvs. pe un prie­ten drag mie, aveţi pe Mişu Ralea, cu care eu fără să mă sfătuesc, m’am găsit întotdeauna alături. Sunteţi înconjuraţi în acelaş timp aci la Fălciu, de o altă energie tâ­nără, tot aşa de bună ca dvs., tot aşa de devotată ca Mişu Ralea, tot aşa de energică ca şi fratele său cel ma­re. Aveţi pe Panait Lupu. Având încredere desăvârşită la biruinţa partidului nostru, care tre­bue să urmeze o linie, — una sin­gură, — aceiaş cu demnitate de că­tre toţi, fără şovăire, cu sancţiune Pentru cine îndrăzneşte să se aba­tă dela dânsa, având încredere de­săvârşită în iubitul nostru şef, Ion Mihalache, şi în admirabilul său tovarăş, dr. Niculae Lupu, îmi per­mit să ridic paharul în sănă­taea partidului nostru. Pentru Cost­ache, care l-a servit în permanenţă ca prieten, dragostea pentru capul şi sufletul de savant al profesorului Lupu, dragostea ne­ţărmurită pentru medistul şi deli­catul Panait, care face aci o muncă de albină, şi mai ales dragostea ne­ţărmurită pentru părinţii lor, dra­gostea pentru oameni şi umanitate în general. Toată viaţa politică a d-rului Lupu este o mărturisire pro­fundă a marei lui iubiri de oameni. Şi în fine, către sfârşitul vieţii, prins de un f­ior mistic, dragostea de Dumnezeu, de Necunoscut, căruia i-a închinat ultima energie a sa, căruia i-a ridicat o biserică, o cti­torie la Arsura, pentru a se împă­ca înaintea momentului morţii cu acea întrebare metafizică de care se întreba azi de dimineaţă: «Unde mergem şi ce facem?* Şi după aceia, iubire în toate momentele vieţii lui. A spus un mare scriitor francez că viaţa fericită începe cu iubirea şi termină cu ambiţia. Viaţa d-rului Lupu a început cu iubirea şi sfăr­­gişm­ cu iubirea. „ Dar dacă, domnule doctor Lupu, iubirea de oameni magnifică a a­­tras în jurul d-tale prietenii fasci­nante, toţi acei oameni cari nau ve­nit aci, nici din interese de partid, nici din interesul de a-şi satisface ambiţiile, nici din prea multe ruti­­nări dogmatice de program şi a­­traşi exclusiv de puterea de afecţiu­nea care emană din d-ta: tot ce este aci copleşeşte noţiunea meschină de partid. Aci nu este partidul, aci este familia d-tale. Şi tot ce a putut câştiga prin iu­bire dr. Lupu, a trebuit să ispăşeas­că după aceia prin sinceritate. A doua caracteristică a vieţii lui. A fi sincer însemnează a avea curajul oricărei opiniuni. Şi nu­ au fost o­­piniuni, oricât de îndrăsneţe, care să sfarme prejudecata de clasă, ca­re să nu fie îmbrăţişate cu o bucu­rie de eliberare, cu orice risc pentru dânsul, de către d. dr. Lupu. Şi a­­ceastă putere de sinceritate, pe dea­supra oricărui risc,­­ au creiat a­­nimozităţi cari, l-au urmărit şi l-au murdărit o viaţă întreagă. Domnule dr. Lupu, măsura afec­ţiunii din această sală nu-şi are e­­gal decât î­n puterea calomniilor cari s’au dus în jurul d-tale; şi cu căi, te-au înjurat mai mult oamenii, cu atât te-au iubit mai mult priete­nii. A putut să pară câte­odată această sinceritate brutală. Se vorbeşte de temperamentul vulcanic al d-rului Lupu. Eu nu voi lăuda această for­mulă care îl caracterizează fals , după mine. «A avea temperament» este o noţiiune vulgară, puţin cam trivială. D. dr Lupu nu a avut tem­perament, a avut suflet. D. dr. Lupi a avut iubire şi sinceritate şi amân­două combinate l-au dat acest su­flet prin curăţenie, iubirea de oa­meni şi perfecţionarea prieteniilor pe cari le-a creiat în jurul lui. Domnule dr. Lupu, sunt oameni politici stimaţi, sunt oameni poli­tici linguşiţi. Dv. nu aveţi nici lin­guşeli, nici stimă, aveţi mai mult decât aceste două la un loc; aveţi iubirea tuturor. Cu aceste două imense calităţi aţi trecut prin viaţă peste toate calom­niile cari vi s’au adus, aţi trecut se­nin, acordând zbuciumul Dv. numai acolo unde, aţi putut îndrepta o su­ferinţă, aţi putut alina o vătămare şi o nedreptate socială. Și îmi permit, astăzi, să spun că mai mult decât atât, un om politic însemnează o mare valoare de ac­tualitate, dacă ea coincide cu o se­rie de valori pe care momentul isto­ric o recunoaște ca valabilă. Domnule dr. Lupu, vorbia doi­ b­astul d-lui dr. Lupu (uvintar la d-lul pral tt Mm D. PROF. M. RALEA

Next