Dreptatea, aprilie 1937 (Anul 11, nr. 2817-2842)
1937-04-01 / nr. 2817
Mutarea d-lui Eugen Crăciun D. EUGEN CRĂCIUN, fost deputat spune: Ne-am adunat aici, ca să sărbătorim treizeci de ani de serviciu ai D-rului Lupu în slujba democraţiei ţărăneşti. Pentru orice alt serviciu, treizeci de ani dau dreptul la odihnă. In ce priveşte pe d-rul Lupu, nu putem socoti sorocul împlinit, deoarece ideia pentru care s’a ridicat d-rul nou este în foare primejdie. De aceea, cu toţii cei de faţă te angajăm, dragă doctore, pe încă treizeci de ani, să stai în fruntea noastră şi să ne conduci la biruinţă. Iar dv. d-lor, cari sunteţi aici, vă dăm întâlnire peste treizeci de ani, tot în acest loc, cu credinţa că nu vom auzi atunci vorbindu-se nici de fascism nici de hitlerism şi de toate lucrurile la fel, iar steaua democratiei ţărăneşti va luci sus, pe cer, mai strălucitoare decât oricând. atuantarea gjij fir. urnim IUBIŢI PRIETENI, Ţin să fiu sincer de la început. Nu am furit de loc să vorbesc nici la întrunirea de astăzi, nici la această masă. Am vrut să stau la cel mai depărtat folt al acestei frumoase întruniri, ca să mă bucur în inima şi sufletul meu ,de ceea ce văd. II cunosc prea bine pe d. dr. Lupu, mă cunoaşte prea bine, şi cred că mă va ierta dacă astăzi n’am să-i cânt ditiramb« Dacă m’a convins stimatul prieten Ralea, ca să iau cuvântul, am luat cuvântul numai pentru a corecta pe oratorul ce a vorbit azi dela tribună şi Pe care l-am ascultat într’un depărtat colţ al mulţimii. D. dr. Lupu în 1907 n'a venit ca prefect să liniştească ţăranii. Acest lucru vreau să-l subliniez. D. dr. Lupu în 1907 a avut curajul să impună exploatatorilor ţărănimii să cedeze în faţa cerinţelor ţărănimii. Ceea ce nu a făcut nici un prefect, a reuşit cu succes d. dr. Lupu. Exploatatorii au redat, şi moşiile lor au fost în mare parte arendate de către ţărani. Acest lucru voiam să-l spun, pentru că a linişti pe ţărani însemnează a-i linişti cu tunul, a-i duce cu zăhărelul, cum se zice. D. dr. Lupu n’a făcut aceasta. Noi ne-am întâlnit aci nu numai pentru sufletul măreţ, pentru mila d-rului Lupu pentru ţărani, ci mai Cu seamă am venit aci din toate unghiurile ţării pentru ideia ce o propovădueşte şi cuvântul pe care-l propovădueşte d. dr. Lupu, cuvântul de democraţie sinceră şi adevărată. Acest cuvânt este prin tradiţie semănat de marii Români ai acestor plaiuri. Intr’un sat vecin cu satul Arsura s-a născut şi marele Român Mihail Kogâlniceanu. D. dr. Lupu spunea că ar fi putut să rămână izolat în politică. Nu, noi cel puţin cei mai tineri, când vedem lângă d-ta pe un Petre Andrei, discipolatul judeţului Fălciu, când vedem pe Mişu Ralea un discipol al aceluiaş judeţ, credem că vorba şi slova semănată de atâţia ani de către d. dr. Lupu 11’a căzut în pământ sec, ci a căzut în pământul mănos al Moldovei noastre şi a dat rezultatul pe cari noi îl credem apropiat şi recolta pe care o doreşte tot acest popor. Este destul să ne uităm la acest tineret, care cu atâtea jertfe a venit de la Bârlad. Toţi fii de ţărani şi de munci-ui au venit aci să intoneze cântecul dar al întregii ţărănimi româneşti. Toţi aceştia au venit cu sacrificii şi vedem că zilele negre, zilele de amărăciune ale d-rului Lupu, n’au fost zadarnice, ele vor da recolta cuvenită. în curând, dacă noi vom şti să fim sinceri, dacă noi vom şti să fim într’adevăr democrafi, aşa cum a fost şi este d. dr. Lupu Dar ara spus că Pe mine poate că mă va ierta d. dr. Lupu; şi acest pahar de vin plin şi fără sifon, cum este obiceiul în Basarabia, vreau să-l beau în sănătatea aceleia care e mama d-lui dr. Lupu. D. Crăciun n’a făcut o parabolă când a spus că peste 30 de ani noi putem să ne întâlnim cu d. dr. Lupu, pentru că aici în Fălciu, este o fiinţă tot cu numele de Lupu, care a dat viată întregii familii a d-lui dr. Lupu, este mama d-lui dr. Lupu. In sănătatea mamei d-lui dr. Lupu! Cuvântarea d-lui Oftav Luna cu Iubite domnule dr. Lupu şi iubiţi prieteni, Sărbătorim astăzi 30 ani de la înfăptuirea unui mare eveniment în viaţa d-lui dr. Lupu, eveniment care contează printre primele în istoria contimporană a României. 1907 şi 1916 te socot eu cele două date epocale în istoria socială contim-* porană a României. 1916 ne-aadus nouă împlinirea visului nostru milenar. Şi teama dela 1907 unită cu teama dela 1918, la Iaşi, au deschis ochii clasei noastre stăpânitoare şi s’a rezolvat astfel şi problema cealaltă, socială, a ţării româneşti: problema pământului. In aceste evenimente, într’unul din ele, d. dr. Lupu a avut un rol din prima importanţă. _ Revoluţia noastră ţărănească dela 1907 a fost o revoluţie simplă, spontană, n’a fost o revoluţie pregătită, n’a avut făptuitori cari să vină pe urmă să tragă foloase după urma ei. Au fost eroi ai revoluţiei de la 1907, dar aceşti eroi au căzut în faţa tunurilor cu cari guvernul liberal de atuna a înţeles să potolească o răscoală a ţărănimii. Dar a rămas din această revoluţie două nume: a rămas numele aceluia care a înţeles să înăbuşe această revoluţie, numele mareşalului Averescu, şi a rămas nu «DREPTATEA» Cuvântarea d-lui U. V. lîmnbiu Domnule preşedinte, Dată fiind tinereţea sărbătoritului şi tinereţea celui ce vă vorbeşte, iertaţi-mă dacă in loc să privesc in trecut, cum au făcut oratorii de până acum, îmi voi permite să privesc în viitor, vorbind despre d. dr. Lupu, — pentru că din cele trei decenii de activitate politică ale sărbătoritului se degajează merite pentru trecut, dar şi promisiuni pentru viitor, promisiuni cu atât mai preţioase, cu cât se săvârşesc în acest moment critic, de criză, prin care trece democraţia. In cadrul celor câteva minute reglementare, să-mi daţi voie să degajez câteva învăţăminte ce se desprind ca nişte puncte luminoase pentru noi din activitatea sărbătoritului. In aceste momente în care democraţia de pretutindeni se resimte de un viciu, acela al lipsei de curaj, mi-aşi permite să spun: al laşităţii — d. dr. Lupu aduce în arena politică, în afară de instinctul său extraordinar politic, în afară de experienţă, aduce curaj, aduce îndrăzneală, aduce violenţă. Şi, domnilor, dacă întreaga luptă pentru viaţă este un război, în care cel mai tare învinge, evident că şi în arena politică este o luptă pentru dreptate care se dă pe care o câştigă cel mai tare. S-a spus cu drept cuvânt că războiul este acela care consfinţeşte şi sfinţeşte cauza. Iată în sfârşit un ultim învăţământ ce se desprinde din activitatea d-lui dr. Lupu: întreaga sa mişcare apare ca un simbol al înfrăţirii celor două categorii de muncitori: deoparte muncitorii manuali şi de altă parte munci-,orii intelectuali de pretutindeni. Muncitorii intelectuali foto piretutirideni, alcătuesc o singură mare forţă asuprită, exploatată şi deci revoluţionară. Intre aceste două categorii de muncitori nu există incompatibilitate. Intre muncitorii cu braţele şi muncitorii cu mintea nu există contradicţia pe care o socotesc partidele de extrema dreaptă Aceste două categorii sociale nu par ca cele două talgere ale unei balanţe, cu cât una se ridică cu atât cealalta se apleacă. Nu aceste două categorii speciale deopotrivă asuprite, şi cari au acelaş ideal social, apar ca două forţe şi să se ştie că ele se ridică împreună, sau împreună se prăbuşesc. Să-mi daţi voie să beau acest pahar de vin pentru valoarea de simbol pe care îl reprezintă n-tul dr. Lupu. Alte cuvântări D. profesor N. N. STOIKA relevă contribuţia doctorului Lupu pe tărâmul economiei naţionale; d. GH. PANIŞCA (Orhei) vorbeşte despre apoteoza unei vieţi de credinţă şi de ideal, închinate democraţiei de către d. dr. Lupu; d .C. C. PETROVICI arată că în momentul de faţă, precum şi în viitor, va fi mereu mevoe de serviciul adus ţării de doctorul Lupu; d. N. IONESCU-JOHNSON, ca vechiu prieten, din prima tinereţe a sărbătoritului de astăzi, relevă drumul dreptăţii pe care acesta l-a urmat totdeauna; inginer HOISESCU reliefează faptul că democraţia, apărată de doctorul Lupu, se găseşte ameninţată deopotrivă şi de dreapta, ca şi de curentul de stânga. CUVÂNTAREA D LUI V BELDIE D. V. BELDIE îşi exprimă crdinţa că nu trebue făcute clasificări în partid. Am dreptul, spune d-sa, ca unul ce ara pus o piatră la clădirea picestui partid, să veghez ca el să nu se destrame. Noi, cei de jos, spune d-sa, adresându-se d-lui dr. Lupu, te rugăm să duci sus această idee: partidul nu înţelege să dăinuiască atâtea bisericuţi, ci numai o biserică, in care să ardă, mfii de pare, făclii credinţei ţărăneşti, singura idee centrală a partidului nostru. Nu înţeleg să fiu ecoul unor ambiţii mărunte, dar ţin să afirm că partidul nostru are un singur şef, pe acesta trebue să-l urmăm, fiind în mod total la dispoziţia lui. D. V. Beldje închină paharul în cinstea d-lui dr. Lupu şi omagiind pe profesorul Ralea, arată că este un strălucit exemplar al generaţiei sale şi o nădejde mare pentru viitorul acestei ţări. D. M. BORCEA, coleg de şcoală al celui sărbătorit, aduce salutul Iaşilor, unde şi-a făcut educaţii, doctorul Lupu, d. dr. X- SCURTOPOL, reprezentat al vechei gărzi în slujba ţărănismului, aduce omagiul sectorului I de Galben al Capitalei, pentru d. dr. N. Iupu; d. deputat COSTACHE LUPU, în puvinte impresionante, vorbeşte despre adevărata cunoaştere a doctorului Lupu şi arată deplina recunoştinţă a familiei sale; d. avocat I. BASCEANU, preşedintele Ateneului „Dr. N. Lupu” din Bucureşti, reaminteşte generozitatea pe care sărbătoritul a pus-o în toate actele din viaţa sa şi-i urează să poată sărbători un alt jubileu; d. general ST. BURILEANU, după ce rememorează luptele duse in alegerile de la Mehedinţi, aduce omagiul unui grup de prieteni, cari oferă d-rului Lupu un dar, locuinţa proprie, a cărei construcţie va fi gata în toamnă; d. avocat MELINTE, vorbeşte despre sacrificiile puse în slujba idealului de către sărbătorit, care este pildă vie şi semnificativă pentru tineretul de astăzi; d. C. MUŞCELEANU spune că bătrânii sunt necesari totdeauna. Când răposatul C. Stere a spus că doctorul Lupu este „cel mai mare democrat”, a avut dreptate. Evenimentele au dovedit aceasta, în totul. D-sa mulţumeşte d-lor Ralea şi Panait Lupu, organizatori ai acestei strălucite festivităţi. Au mai luat cuvântul, rostind calde omagii pentru marele sărbătorit: d-nui Cristei Ceauşoglu, C. Nădejde, inginer Iorgovici, C. Brezeanu, Mircea Boetz, Crăciun Şerbănescu, Comandor Tăutu, învăţătorul Şeitan, I. Gaiţă, Th. Radu, institutor, etc. etc. Cuvâniiîii lE-Iui Patra Andrei Socot că nu este nevoie, după cele . lui Beldie, să mai adăugăm ceva, ce s’au spus aşa de frumos şi în ! De aceia, să-mi daţi voie să adaug special după cuvântarea prietena- I numai câteva cuvinte. mttmm în par. 3-a Sărbătorirea d-lui dr. N. Lupu la Huşi Banchetul din sala Teatrului Comunal Discursurile d-lor dr. N. Lupu, Mîhai D. Ralea, Petre Andrei, etc. HIJST. — După întrunirea care a avut loc pe platoul din apropierea gării, mulţimea sa îndreptat în ordine către centrul oraşului manifestând pentru cel sărbătorit, d. dr N. Lupu, şi pentru partidul naţional-ţărănesc. După aceea, a avut loc un banchet, în sala teatrului comunal din Huşi, la care au luat parte peste opt sute de persoane. D. prof. Mihai D. Ralea, vicepreşedintele organizaţiei, judeului Fălciu, primit cu vii aplauze, a închinat primul pahar pentru Maiestatea Sa Regele Carol II. (Asistenta, în picioare a ovafionat timp de câteva minute). In tot timpul agapei, corul tineretului national-tărănesc din jud. A fi ascultat laudele cari ni-au fost aduse pentru tot ce am făcut. Toate acestea lucruri însă eu nu aşi fi putut să le înfăptuiesc în viaţa mea. Aşi fi putut să rămân cu toate bunele mele intenţiuni şi marile mele calităţi un izolat în viaţa publică a ţării. Norocul mare al democraţiei româneşti a fost că după război s’a ridicat ca un apostol din mulţime din Plaiurile Muscelului, careare plaiurile cele mai mândre ale României, învăţătorul Ion Mihalache, întrebuinţez una din acele minunate comparaţii ale lui Ion Mihalache, cari pornesc din sufletul curat al naturii: «Părăul din Moldova şerpuind încet, încet la vale s’a întâlnit cu apa năvalnică a unui pârâu de munte din Muntenia şi a format partidul ţărănesc». O spune Ion Mihalache frumos şi îi mulţumesc pentru cei opt ani de viaţă ai ţărănismului dela 1918 şi, până la 1927 cari contează ca cei mai frumoşi ani din viaţa lui dar cari contează şi ca cei mai frumoşi ani din viaţa mea Ori cari vor fi împrejurările grele şi triste într’o ţară lipsită de Cultură — mă doare să spun, dar aşa este — nimic nu va putea topi Tutova, organizat de d. Gh. Alexandrescu şi condus de studentul Pintilie, a intonat imnul partidului, cântecul închinat d-lui dr. Lupu şi diverse cântece şi imnuri, îndelung aplaudate. De asemenea, trebue relevată frumoasa acţiune a d-lui Ionel Ilâsceanu, preşedintele Ateneului popular «Dr. N. Lupu», care a organizat plecarea participanţilor din Bucureşti. D-sa a distribuit cu cest prilej, 500 medalii comemorative şi a oferit comesenilor câteva sute de broşuri cuprinzând studiul «Alimentaţia ţăranului», scris de d. dr. Lupu, precum şi numeroase fotografii ale sărbătoritului şi ale preşedintelui partidului, d. Ion Mihalache, cimentul sufletesc care mă leagă pe mine de Ion Mihalache De aceia nu este de mirare că după o absenţă a mea de şapte ani, după o separare de care nu mie ruşine să spun că eu credeam că potenţialul ţării este ceva mai, înalt decât poate fi şi voiam să împing lucrurile mai la stânga, cum se spune — nu este de mirare că cei şapte ani cari, ne-au despărţit n’a săpat nimic ireparabil între noi şi fuziunea care s’a făcut aCum trei ani s’a făcut fără nici o tărguială şi fără nici o discuţie, printr’o simplă întindere de mână. Dacă s’a făcut aşa ea nu se mai poate desface. Este prea conştient Ion Mihalache şi sunt şi eu prea conştient ca să nu ne dăm seama decât doliu am răspândi în masa acestor milioane de muncitori cari ne urmează, şi acest lucru nu se va face niciodată. De aceea mulţumesc d-lui Mihalache pe această cale pentru frumoasele rânduri din inimă pornite adresate mie în scrisoarea de astăzi. Fiind în sentimentul Dvs. al tuturor ridic paharul meu pentru preşedintele partidului mele d-lui dr. Lupu, singurul, prefect din ţara românească care» într’un judeţ al ţării» a reuşit să facă dreptatea pentru care ţărănimea se răsculase. Şi această ţară care înţelege aşa de bine să-şi răsplătească oamenii a făcut din acela care a reprimat mişcarea la 1907, un comod preşedinte de consiliu de miniştri al ţării, iar din dr. Lupu a făcut un permanent Luptător pentru aceleaşi drepturi de atunci. Soarta, domnule dr. Lupu, te-a aşezat atunci în clasa care conducea această ţară, dar dumneata ai reuşit de acolo, de dincolo de baricade, deunde se credea că nu este decât neînţelegere pentru suferinţele celor mulţi, ai reuşit să dai toate drepturile şi toată victoria clasei ţărăneşti. Aşa ţi-a fost soarta, ca la sărbătorirea celor 30 ani, noi să nu sărbătorim, aşa cum se sărbătoreşte o victorie deplină, ci să sărbătorim începutul unei noui lupte. Astăzi, domnule dr. Lupu, te găseşti alături de aceia cărora le-ai dat dreptate şi victorie la 1907. La 1907, guvernul care nu aspira să reprezinte integral dorinţele masselor, a putut totuşi să dea un prefect în ţara românească. Astăzi, însă, în partea cealaltă, dincolo de baricade, se clatină credinţa, n nu mai există nici măcar acei puţini cari existau atunci de bună credinţă, de convingere şi tărie de caracter. Astăzi soarta te aduce să fii alături de ceilalţi, de cei mulţi, şi să dai victoria în rândurile în care pretindem că ne găsim cu toţii car suntem aci. Şi de aceia, domnule dr. Lupu, la împlinirea celor 30 ani de luptă politică, ne socotim mobilizaţi acum, , ca să dai victoria şi de p partea cealaltă, venind în massete pe cari le-ai salvat şi le-ai dat victoria în 1907. In partea cealaltă a baricadei trebue să dai credinţa care lipseşte, şi o taieşti din nou sufletele şi să dai craacterele ce trebuesc acestei ţări şi să o vindeci de oportunism şi lichelism, care încep să se întindă-D-ta ai găsit la 1907 o clasă ţărănească conştientă şi deşi un singur om ai putut să faci minunea de a da dreptate. De astă dată te găseşti d-ta şi cu atâţia alţi,—când spun aceasta mă uit în jurul d-tale şi văd atâtea figuri strălucite ale partidului nostru, — şi vă va fi uşor să învingeţi pe toţi cari sunt dincolo şi să daţi victoria definitivă, care va fi victoria definitivă a caracterelor, a dreptăţii». Amun mandat care pentru vârsta mea mă copleşeşte. Reprezint o organizaţie judeţeană din acea provincie a Olteniei care a fost întotdeauna, în toate luptele, alături de d-ta. Reprezint o organizaţie a tineretului naţional ţărănesc, a acelui tineret care se strădueşte să spele ruşinea pe care alţii au aruncat-o asupra tineretului — şi reprezint domnule dr. Lupu gazeta aceia pe care ai făcut-o d-ta acum 15 ani, — „Aurora”, — şi prin care s’au strigat primele lozinci şi s'au dat primele cuvinte de îmbărbătare pentru lupta ţărănească. In numele tuturor acestora, în numele organizaţiei de Vâlcea, în numele organizaţiei tineretului naţionalţărănesc din regiunea Muntenia şi în numele ziarului „Aurora” îţi spun, domnule dr. Lupu: înainte, tot înainte, vom fi alături de d-ta până la victoria definitiivă. Astăzi noi sărbătorim 30 ani de muncă cinstită, frumoasă şi demnă, pe ogorul interesului general, pe ogorul politic al României, activitatea dr. Lupu. Desigur nu i-a fost uşor fiului de preot din satul Arsura să străbată toate treptele eparhiei sociale şi să ridice în clasa conducătoare aşa de sus, în locul de cinste pe care îl ocupă astăzi printre conducătorii politici cei mai de seamă ai României. Nu i-a fost uşor. D-voastră, toţi cari aţi îndurat sărăcia, cari aţi avut de luptat cu prejudecăţile sociale, vă daţi seama ce dârjenie, ce atitudine de luptător, ce morală superioară i-a trebuit d-rului Lupu ca să se ridice de acolo, de jos, iar glasul lui să fie auzit aşa de sus. Domnilor, munca aceasta înseamnă unul dintre cele dintâi principii care se găsesc înscrise în programul partidului nostru: primatul muncii, înlăturarea parazitismului. Nu onoruri câştigate prin cine ştie ce valori de acţiune, nu onoruri câştigate prin curbura şirei spinării în faţa atotputernicilor zilei, nu onoruri şi demnităţi câştigate prin astfel de munci, nu onoruri câştigate prin munca aceea care dărâmă zi de zi, nu prin munca umilitoare nu prin munca la întuneric s’a ridicat d. dr. Lupu. Dar în afară de aceasta, credem în dr. Lupu, pentru că este ţărănist. Să nu se supere d. dr. Lupu, dar eu n’am fetișul nimănui, — după cum spuneam și altă dată. Cred în dr. Lupu pentrucă el reprezintă un program și o ideie din program. In momentul când dr. Lupu, pe care îl sărbătorim astăzi, tiu ar reprezenta o ideie din program, m’ar durea sufletul, dar n’aș putea să-l urmez. Domnilor, programul nostru este programul ţărănesc şi ţărăniştilor nu trebue să le fie frică nici ruşine de aceasta. Este o concepţie de stânga, într-o ţară care a trăit cu concepţii reacţionare. Nu trebue să fie nimeni influenţat de ideile pe cari le ventilează adversarii noştri. Aţi văzut dvs. că adversarii noştri vorbesc de ţărănismul de dreapta, de ţărănismul mai de stânga, de ţărănismul mai de mijloc şi vor să ne prezinte pe noi ca şi cum am avea anumite nuanţe în partid. Este absolut inexact. Eu vă amintesc dvs. un fapt: nu de mult s-a înscris la comisiunea centrală electorală, cerând şi un semn special, partidul unui domn Bălan, care s-a intitulat: Partid naţional ţărănesc creştin. A pus omul de toate şi a crezut că dacă pune la mijloc ideia de ţărănism, este ţărănist de mijloc. Domnilor, noi nu suntem partidul lui Bălan. Şi atunci noi nu putem vorbi de ţărănism, mai mult sau mai puţin de dreapta, de stânga sau de mijloc. Nu, ţărănismul este unul şi acelaş. Dacă am reduce ţărănismul la ceea ce vor unii dintre adversarii partidului nostru, adică să-i dăm puţină chinină ţăranuluiatunci când este bolnav, sau să facem să aibe două, trei găini în bătătură, aceasta nu ar însemna ţărănism. Ţărănism de acesta fac şi liberalii, îl susţine şi d. Argetoianu şi cauza şi naţional-creştinii. Acesta să fie ţărănismul pe care îl reprezentăm noi? Puţină chinină, câteva găini în bătătura ţăranului? Nu, domnilor. Ţărănism însemnează să desvoltăm printre săteni, dorinţa de a-şi câştiga drepturile ce li se cuvin, după funcţiunea pe care o îndeplinesc în stat. Şi dacă trăim într’o atmosferă otrăvită, care începe să devină din ce în ce mai otrăvită, pe noi nu trebue să ne intimideze. Nu trebue să cedăm acelora cari ne fac de stânga sau încep să spună că: «Noi suntem mai de dreapta». Ferească Dumnezeu, în cazul acesta părăsim esenţa şi raţiunea de a fi » partidului nostru. In acelaş timp, noi nu trebue să ne apărăm. Nu avem pentru ce să ne apărăm. In atmosfera de obscurantism care se întronează în ţara românească, am ajuns ca noţiunea de democraţie să înceapă a fi confundată de unii cu noţiunea de comunism. Nu, domnilor, noi nu trebue să fim comunişti, şi nici să ne agarăm, acuzând pe aceia cari nu ştiu ce este democraţia, împotriva d-lui dr. Lupu se duce o campanie, şi anume aceea că e»a comunist. Dvs. nu ştiţi care este raţiunea acestei campanii. D. dr. Lupu a fost «comunist» când a înfăptuit partidul ţărănesc, când s’a despărţit ara mare naţionalist, iar când a revenit din nou în partid, d. dr. Lupu iar este comunist. Forţa dinamică a d-lui dr. Lupu, care mişcă partidul alături de forţa şefului partidului, şi a celorlalţi conducători, dă această etichetă de comunist. Noi respingem aceste calomnii. Şi acum am să vă fac dovada că în partidul nostru nimeni nu crede în ele. Domnule dr. Lupu am să vă fac o mărturisire. Înainte de a se face revenirea dvs■ în partid un grup de tineri — eram la început numai patru, între cari întotdeauna alături cu prietenul Mişu Ralea — ne-am adunat cu alţi doi tineri, ne-am adunat cu prietenii Ghelmegeanu şi Armand Călinescu la un ceai în casa prietenului Armand Călinescu. Unul dintre cei mai convinşi aderenţi ai ideii că d. dr. Lupu va aduce energii noui în partid şi va susţine programul nostru cu vigoare nouă era tocmai prietenul Armand Călinescu. Va să zică să nu faceţi injurii nimănui şi să credem că s’ar putea găsi cineva în partid care să se facă ecoul unor astfel de calomnii. Vedeţi, toţi prietenii au fost tocmai pentru această infuziune de sânge nou pe care îl reprezentai d-ta. Iată pentru ce în partidul nostru nu poate exista ecou din partea adversarilor cum că dvs. aţi reprezenta o notă uşoară de stânga şi vreţi să ne duceţi la comunism. Noi nu avem teamă. Şi acum d. dr. Lupu pentru a sfârşi, să-mi daţi voie să mă gândesc cu drag la tot ce a însemnat iubit prieteni. In momentul în care apoteoza maturităţii înconjoară pe d. dr. Lupu de simpatiile profunde ale masselor ţărăneşti şi intelectuale, care ţin la el, sufletul meu se simte cuprins de două sentimente foarte puternice, care preocupă, care plutesc în acest moment, între amintire şi speranţă. Amintirea, ziua de astăzi evocă primele mele sentimente şi inpresiuni de ordin social şi politic. Eram în clasa patra, primară când tatăl meu, care era Procuror al tribunalului Fălciu pe atunci, întovărăşea pe dr. Lupu în judeţul cuprins de vâlvătaia răscoalei. A fost numit deodată prefect, fără un trecut politic, fără acea clientelă răbdătoare de lichele la uşa unui şef al unui partid consacrat. Venise de undeva, din necunoscut, un tânăr doctor de plasă, cu aureola generozităţii socialiste şi în protipendada cenzitară care domina în vremea aceea, lucru a asta impresionase. Inchipuiţi-vă Dv. impresiunea de copil faţă de acest erou misterios de legendă, de epopee, care venia de undeva din necunoscut, cu aureolă de revoluţionar, şi care se interpreta direct în sufletul meu, prin contactul pe care l-a avut cu tatăl meu ce l-a însoţit în judeţ. Pot să spun astăzi că întreaga mea educaţie politică este impresionată de la începutuL: peceta as. nasta, şi dr. Lupu a fost dascălul ce mi-a îndreptat paşii politici în viaţă. Tot ce am făcut, după aceia na fost decât complectarea teoretică şi documentară din cărţi, pentru a putea justifica impresiunea profundă a copilului, produsă de acel erou care intrase adânc în sufletul meu şi care m-a impresionat, croindu-mi un destin politic. După aceia, d. dr. Lupu a avut cariera pe care aproape toţi oratorii au schiţat-o. Nu voi aminti faptele ce sunt cunoscute, îmi voi permite să caracterizez, cu două trăsături principale, în ce constă această carieră politică, întru totul originală, a dr. Lupu, în ţara românească. Ea s’a redus la două cuvinte: iubire şi sinceritate. Iubirea, toate momentele vieţii d-rului Lupu sunt ieşite, sunt ţâşnite dintr’o prea mare putere de viaţă şi din dragostea de umanitate. Ele sunt caracterizate în fiecare moment printr'o sentimentalitate, printr'o putere de afecţiune care a radiat şi jurul lui atâta iubire, încât a putut compensa toate dezavantagiile ce le-au putut creia duşmăniile datorite sincerităţii d-rului Lupu. Iubire în primul rând în viaţa familiară. Un exemplu antic în ce priveşte afecţiunea şi, dragostea între aceşti fraţi, care este un model Pentru întreaga lume, dragostea strădania dvs. de mai bine pentru interesul general al acestei ţări, să mă gândesc cu duioşie la tot trecutul pe care l-ai parcurs numai prin munca d-tale, muncă cinstită, susţinută numai de forţa d-tale. Şi mai ales printr'o energie contagioasă, pentru toţi cari vă înţeleg şi cari ştiu să vă urmeze. Aveţi alături de dvs. pe un prieten drag mie, aveţi pe Mişu Ralea, cu care eu fără să mă sfătuesc, m’am găsit întotdeauna alături. Sunteţi înconjuraţi în acelaş timp aci la Fălciu, de o altă energie tânără, tot aşa de bună ca dvs., tot aşa de devotată ca Mişu Ralea, tot aşa de energică ca şi fratele său cel mare. Aveţi pe Panait Lupu. Având încredere desăvârşită la biruinţa partidului nostru, care trebue să urmeze o linie, — una singură, — aceiaş cu demnitate de către toţi, fără şovăire, cu sancţiune Pentru cine îndrăzneşte să se abată dela dânsa, având încredere desăvârşită în iubitul nostru şef, Ion Mihalache, şi în admirabilul său tovarăş, dr. Niculae Lupu, îmi permit să ridic paharul în sănătaea partidului nostru. Pentru Costache, care l-a servit în permanenţă ca prieten, dragostea pentru capul şi sufletul de savant al profesorului Lupu, dragostea neţărmurită pentru medistul şi delicatul Panait, care face aci o muncă de albină, şi mai ales dragostea neţărmurită pentru părinţii lor, dragostea pentru oameni şi umanitate în general. Toată viaţa politică a d-rului Lupu este o mărturisire profundă a marei lui iubiri de oameni. Şi în fine, către sfârşitul vieţii, prins de un fior mistic, dragostea de Dumnezeu, de Necunoscut, căruia i-a închinat ultima energie a sa, căruia i-a ridicat o biserică, o ctitorie la Arsura, pentru a se împăca înaintea momentului morţii cu acea întrebare metafizică de care se întreba azi de dimineaţă: «Unde mergem şi ce facem?* Şi după aceia, iubire în toate momentele vieţii lui. A spus un mare scriitor francez că viaţa fericită începe cu iubirea şi termină cu ambiţia. Viaţa d-rului Lupu a început cu iubirea şi sfărgişm cu iubirea. „ Dar dacă, domnule doctor Lupu, iubirea de oameni magnifică a atras în jurul d-tale prietenii fascinante, toţi acei oameni cari nau venit aci, nici din interese de partid, nici din interesul de a-şi satisface ambiţiile, nici din prea multe rutinări dogmatice de program şi atraşi exclusiv de puterea de afecţiunea care emană din d-ta: tot ce este aci copleşeşte noţiunea meschină de partid. Aci nu este partidul, aci este familia d-tale. Şi tot ce a putut câştiga prin iubire dr. Lupu, a trebuit să ispăşească după aceia prin sinceritate. A doua caracteristică a vieţii lui. A fi sincer însemnează a avea curajul oricărei opiniuni. Şi nu au fost opiniuni, oricât de îndrăsneţe, care să sfarme prejudecata de clasă, care să nu fie îmbrăţişate cu o bucurie de eliberare, cu orice risc pentru dânsul, de către d. dr. Lupu. Şi această putere de sinceritate, pe deasupra oricărui risc, au creiat animozităţi cari, l-au urmărit şi l-au murdărit o viaţă întreagă. Domnule dr. Lupu, măsura afecţiunii din această sală nu-şi are egal decât în puterea calomniilor cari s’au dus în jurul d-tale; şi cu căi, te-au înjurat mai mult oamenii, cu atât te-au iubit mai mult prietenii. A putut să pară câteodată această sinceritate brutală. Se vorbeşte de temperamentul vulcanic al d-rului Lupu. Eu nu voi lăuda această formulă care îl caracterizează fals , după mine. «A avea temperament» este o noţiiune vulgară, puţin cam trivială. D. dr Lupu nu a avut temperament, a avut suflet. D. dr. Lupi a avut iubire şi sinceritate şi amândouă combinate l-au dat acest suflet prin curăţenie, iubirea de oameni şi perfecţionarea prieteniilor pe cari le-a creiat în jurul lui. Domnule dr. Lupu, sunt oameni politici stimaţi, sunt oameni politici linguşiţi. Dv. nu aveţi nici linguşeli, nici stimă, aveţi mai mult decât aceste două la un loc; aveţi iubirea tuturor. Cu aceste două imense calităţi aţi trecut prin viaţă peste toate calomniile cari vi s’au adus, aţi trecut senin, acordând zbuciumul Dv. numai acolo unde, aţi putut îndrepta o suferinţă, aţi putut alina o vătămare şi o nedreptate socială. Și îmi permit, astăzi, să spun că mai mult decât atât, un om politic însemnează o mare valoare de actualitate, dacă ea coincide cu o serie de valori pe care momentul istoric o recunoaște ca valabilă. Domnule dr. Lupu, vorbia doi bastul d-lui dr. Lupu (uvintar la d-lul pral tt Mm D. PROF. M. RALEA