Dreptatea, iulie 1937 (Anul 11, nr. 2886-2911)
1937-07-01 / nr. 2886
Solemnitatea stela Bolechowo N, i. lesele tenni art onorific al reg. 57 Infanterie polonei VARȘOVIA. — Luni a avut loc la Bolechowo solemnitatea remiterii comandamentului onorific al regimentului 57 infanteri polonez către M. S. Regele Carol al României. Luând cuvântul, colonelul Brodzki, comandantul regimentului spune : iRemiţănd Maiestăţii Voastre insigna regimentului nostru, asigur pe Maiestatea Voastră că regimentul apreciază onoarea ce câştigă el azi, şi va face toate cele necesare pentru a continua tradiţiile sale de vitejie şi de curaj atât în timp de de pace, cât şi în timp de războiu, apărându-şi patria şi România Mare». Stindardul regimentului a fost apoi purtat în faţa tribunei regale iar colonelul Filitti, a dat citire decretului regal prin care Suveranul snferă regimentului 57 de infanterie, ordinul «Mihai Viteazu», ci III-a, pentru vitejie. Urmează apoi defilarea trupelor după care Suveranul, s’a dus la cazinoul ofiţerilor, unde a avut loc un dejun. După prezentarea ofiţerilor regimentului, a luat cuvântul generalul Knell Kowanowski care a pronunţat o cuvântare, subliniind frăţia de arme a Poloniei şi României şi dragostea însufleţită de mareşalul Pilsudsky, pentru armata aliată a României. Cuvântarea M. S. Regeim „Dragi camarazi, sunt foarte bucuros că Mă găsesc astăzi printre camarazii Mei polonezi. După minunata primire pe care Mi-au făcut-o cercurile oficiale şi populaţia întreagă, aci, în această tabără militară, printre voi, soldaţi, ceea ce resimt azi îmi merge şi mai drept la inimă. Căci nu trebue să se uite că în vinele Mele curge un sânge care are o tradiţie de soldat, ceea ce Mă face să simt adânc tot ceea ce sălăşlueşte în sufletele voastre ostăşeşti, cari s'au manifestat » frumoasa revistă dela Varşovia şi mai ales la exerciţiile şi revista militară dela Biedrusck, unde s'a putut vedea perfecta instrucţie a armatei polone. De aceia am fost deosebit de mişcat că Excelenţa Sa Preşedintele Republicii a binevoit să-şi acorde comanda unuia dintre cele mai frumoase regimente ale Poloniei. Sunt foarte mulţumit sufleteşte din aceasta cauză şi sunt sigur că sentimente reciproce vor adânci şi mai mult camaraderia dintre cele doua armate, pentru securitatea celor două naţiuni ale noastre şi pentru pace. Poate părea bizar ca un soldat, între soldaţi, să vă vorbească de pace. Dar nu trebue uitat că tocmai armatele puternice au salvgardat pacea. In acest spirit este concepută camaraderia noastră de arme ca şi alianţa dintre cele două Ari. Sunt fericit de a vedea aci pe cei doi stâlpi puternici: mareşalul Simgly Ridz şi d. Beck, ministrul afacerilor străine. Ridic paharul Meu pentru mărirea şi gloria armatei polone şi pentru regimentul 57 infanterie”. Spectacole TEATRE COMOEDIA (Teatru in aer liber): Kontusovea Palace. GRADINA MARCONI (Teatrul Vesel de vară): Fustele de la minister, cinematografe CAPITOL: Fără zestre (film rusesc) cu Nina Alisova. REGAL: Casa visurilor cu Anne Shirley şi Tom Brown şi Continuarea concursului Shirley. TRIANON (paionul descoperit): Martha Eggerth in „Sylvia" ediţie absolut nouă. Jurnal Paramount. CORSO: Strigătul cazacilor şi Panică pe pămînt. PALAS BULEVARD: Romeo şi Julieta şi Rin-Tin-Tin salvator. CARLTON: Dragoste in culise, cu Alice Faye, Adolphe Menjou şi Ritz Brothers FORUM: Bastardul şi Succesele Căpitanului Papană în America. OMNIA: Bastardul, Diavolul alb şi Succesele căpitanului Papană in America. SCALA: Panama cu Carole Lombard, Fred Mac Murray, Dorothy Lamour. ROXY: Fără zestre (film rusesc) cu Nina Alisova. CITY: Marşul de noapte şi O căsnicie modernă. DARLY: Ţiganii şi Aventuriera din Monte Carlo cu Lil Dagover. VOX: Intimităţi conjugale cu Warner Baxter şi Myrna Loy şi Ramona cu Loretta Young. FEMINA: Călătorie de nuntă cu 50 la sută reducere şi complectare colorată. SELECT: Cânt numai pentru tine şi Extravagantul Mrs. Deeds. FRANKLIN: Maria Krasnova şi Baccara cu Marcello Chantal. A. R. P. A.: Antonio Adverso şi Beyy and Bengoe PARTIDUL NAŢIONAL. ŢĂRĂNESC ORG. JUD. MARAMUREŞ Convocare Convocâm pe ziua de Vineri 2 Iulie 1937, orei© la a.in. la clubul organizaţiei noastre din Sighet, Piaţa Unirei Nr. 11, pe toţi membrii comitetului judeţean, şefi de sectoare şi şefi de organizaţii comunale. Se vor discuta: 1. Rapoartele şefilor de sectoare şi a preşedinţilor organizaţiilor comunale asupra situaţiei locale, cu datele cerute de ultima circulară. 2. Raportul casierului asupra situaţiei financiare. 3. Fixarea definitivă a listelor de candidaţi pentru alegerile judeţene şi comunale. 4. Fixarea programului de acţiune în vederea alegerilor judeţene şi alegerilor generale ce probabil vor avea loc in toamnă. 5. Discutarea tuturor chestiunilor actuale de organizare. 6. Eventuale propuneri. Preşedinte, (ss) Dr. LAZAR ILIE. Secr. Gen. (ss) POP NICOARA GREFA TRIBUNALULUI ILFOV SECTIA I-a C. C. Extras In conformitate cu art. 921 din legea persoanelor juridice Prin sentinţa acestui Tribunal Nr. 1 din 9 Ianuarie 1937, rămasă definitivă, s’a acordat personalitatea juridică Asociației pentru cu ltea comercială, cu sediul în București, B-dul Lascăr Cataricu Nr. 9, etaj III şi conform art. 84 şi urm. din legea persoanelor jurilice, s-a înscris în registrl 1 speciul acestui tribunal cu următorul consiliu de administraţie: preşedinte: C. Alesseanu, membri: I. Răducanu, V. N. Madgearu, V. Slăvescu, Gr. Mladenatz, C. Bălescu, ing. Cezar Popescu, I. Tutuc, cenzori d-nii: R. Hillard, I. Tatos, Eug. Demetrescu. Comitetul de patronaj, d-nii: C. Arcetoianu, N. Teodorescu, ing. C. Osicernu, Al. G. Donescu, ing. Penescu Kertsch, Chr. Staicovici, N. Butculescu, N. Caranfil, N. Malaxa, Gr. L. Tranculaşi, Max Auschivtt, C. T. Teodorescu, R. Mandrea, ing. N. Ficşinescu, Oscar Kaufmann, Max Sanielevici, Al. Romati), Tancred Constantinescu, I. Purcariu, Em. Brancovici, ing. I. Bujoiu, C. D. Buşită, ing. N. Costinescu, I. Săvescu, Otto Stern, Micu S. Zentier, N. Tabacovici, John Parsons, Gr. N. Filipescu, ing. M. N. Constantinescu, ing. P. I. Giugurtu, G. Mironescu, Max Schapira, Roman Căpățână. * Prezentul extras se va publica in „Dreptul a’’. Prim grefier: /. Andrescu Nr. 4413. 1937 Ianuarie 2a. Dos. Nr. 10123/936. imitiilit atei şi ţăranului coborât din munţii Neamţului pentru împlinirea unei sfinte misiuni. Firul ce a călăuzit destinul acestui străjer, povestea cu lacrimi şi soare a fragedei lui existenţe, nu se pot scrie. Cetind cartea aceasta, cel ce o va ţine în mână, se va simţi cu o treaptă mai sus pe Stre azurul neîntinat al purităţilor sufleteşti. Scris intra moldovenească neîntrecută, cu acţiunea înnodată într’o interesantă continuitate, romanul se desfăşoară molcom, pur şi întins ca albeaţa unei năframe pusă la svântat pe prundul Ozanei... „Străjeru! din cuibul doi” este o carte venită la vreme, un adevărat îndreptar pentru străjeri şi tineret. Este o carte de talent, menită să devină populară. Este o fluturare de dascăl şi camarad de mare talent, dăruită înţelegător cohortelor de străjeri ce-i vor frământa tâlcuirea. M. J. * WRWf citf» Cărți (Continuare din pag. la) Marea serbare de la Vidra închiderea cursului şcoalei de gospodărie pentru sătence In cadrul unei festivităţi deosebite s’a sărbătorit la Vidra închiderea cursurilor şcoalei de gospodărie rurală pentru sătence înfiinţată de un comitet de doamne prezidat de d-na Calypso Botez, preşedinta organizaţiei femenine naţionalţ ţărăniste din Ilfov. Serbarea a fost onorată cu prezenţa d-nei şi d-lui Ion Mihalache, d-nei şi d-lui Virgil Madgearu, d-nei şi d. Apostol Culea, d-nele Popescu Florica, Gr. Anghelescu, Vişoiu, d-na şi dr. Stănculescu, d-na şi dr. Scurtopol, Stanciu Stoican, multe doamne din Bucureşti: Margareta Ghelmegeanu, Ella Negruzzi, Orghidan, ing. Ianulescu, Vinca, Alexandrescu, Pleşoianu, Babuş, C-nel Stănescu, Elena Ionescu, Niţulescu, Comitetul local cu Darie Vasilescu, preot Bărbulescu din Campurelu, avocat Gavella, Gh. D. Ene, fostul primar din Vidra, un mare număr de învăţători cu doamnele învăţătoare şi preoţii din judeţ, între care Stroescu, Pescaru, Ghiţă Vasile, Mirescu, Vrânceanu, Cristea, Marinciu, Bărbulescu Cocioc, Matei şi foarte mulţi săteni şi sătence în haine de sărbătoare. Programul serbării s’a deschis printr’o probă practică, în care câteva tinere fete au pregătit cu multă îndemânare şi pricepere câteva feluri de bucate din cele învăţate la cursuri. După aceasta, un cor format din fete şi flăcăi îmbrăcaţi în costume naţionale ale judeţului, intonează cu multă însufleţire sub conducerea inimoasei învăţătoare Matilda Voicu imnul partidului naţ.ţărănesc şi alte cântece patriotice. Aceleaşi fete şi flăcăi execută apoi în ritm vioiu mai multe dansuri naţionale. După terminarea programului artistic, d-na Calzpro Botez fondatoarea şcoalei, împarte frumoase premii elevelor şcoalei: bumbac, vase de bucătărie, ceşti pahare, zahăr, orez la peste 68 fete şi femei care au urmat regulat şi cu folos şcoala. Apoi d-sa face o dare de seamă cu privire la funcţionarea şi începuturile şcoalei şi confirmă mare bucurie pentru înţelegerea ce au arătat sătenii şi sătencele pentru această şcoală făcută numai spre binele şi interesul lor. D-na Botez arată că aceste şcoli sunt puncte fundamentale din programul partidului naţ. ţărănesc şi că doamnele din partid socotesc că pot fi utile partidului şi ţării numai punând la îndemâna partidului pregătirea lor, munca şi timpul pentru a crea şi înmulţi asemenea şcoli de gospodărie; se va lumina femeea, iar prin luminarea ei se va ajunge la civilizarea satelor şi la o viaţă omenească a ţăranilor istoviţi de muncă şi de hrană proastă şi insuficientă. Prin aceasta, spune d-na Botez, ne vom face datoria de bune române atât faţă de partidul în care ne-am integrat, cât şi faţă de ţară, făcând adevărată operă naţională, căci ridicând cultural viaţa satelor, ridicăm neamul la un nivel de civilizaţie potrivit timpului, ne ridicăm ţara. In urmă aduce mulţumiri comitetelor care au ajutat-o la crearea şcoalei prin strângere de fonduri. Mulţumeşte călduros d-nei învăţătoare M. Voicu pentru devotamentul rar şi zelul ce a pus în bunul mers al şcoalei, d-nei Cecilia Demetrescu, care gratuit şi cu toată bunăvoinţa a supraveghiat cursurile şcolii. Asemenea laudă pe maestru Catraţchi care a condus şcoala cu pricepere. D. Apostol Culea în numele Fundaţiilor Regale aduce mulţumiri Calypso Botez şi o omagiază pentru această operă de mare importanţă pentru viaţa ţării. Spune că în această ordine de activitate se întâlneşte cu ţinta Fundaţiilor Regale şi este impresionat atât de program cât şi de progresul realizat în decurs numai de cinci luni de la înfiinţarea şcolii. Declară că a cules de aci multe învăţăminte, pe care le va folosi în organizarea şcoalelor de gospodărie pentru fete, pe care Fundaţiile Regale voesc să le organizeze la sate. Urează prosperitate şcoalei şi donează în numele Fundaţiilor 2000 lei. D. Virgil Madgearu şeful organizaţiei de Ilfov aduce mulţumiri d-nei Calzino Botez şi tuturor colaboratoarelor şi comitetelor d-sale pentru osteneala şi râvna cu care au căutat să realizeze aceste puncte de mare importanţă ale programului partidului. D-sa făgădueşte că va sprijini asemenea şcoli şi roagă pe d-na Botez să le organizeze şi în alte centre ale judeţului. Aduce deopotrivă elogii d-nei Voicu pentru elanul cu care a ajutat pe d-na Botez în realizarea şcolii, ca şi pe d-na Demetrescu. D. ION MIHALACHE, preşedintele partidului naţional-ţărănesc ovaţionat de mulţime, ia cuvântul aducând calde mulţumiri dnei Calypso Dote"-- şi comitetelor şcolare pentru frumoasa înfăptuire şi adresăndu-se ţăranilor, le spune, ca, pentru ca în România nouă tot ce muncim să ni se cadă nouă, aşa cum spune imnul naţional-ţărănesc, trebue să căutăm ca munca noastră să fie cu spor, şi pentru acest spor, ne trebue o minte şi o voinţă luminată şi pentru bărbat şi pentru femee. Acest lucru vroim noi să-l înfăptuim cu aceste şcoli de gospodărie, pe care le-am înfiinţat şi aici şi în Muscel şi Argeş. Priviţi-le cu încredere, sprijiniţi-le şi trimeteţi la ele pe soţiile şi fiicele voastre. Rezultatul îl veţi avea, fiindcă cu aceleaşi mijloace de trai, veţi trăi mai bine, vă veţi hrăni cu bucate alese şi îmbelşugate pregătite de femeile şi fetele luminate prin şcoala de gospodărie. Cheea traiului mai bun, a economiei din cămin, o deţine femeea pregătită în meşteşugul gospodăriei. In fiecare casă va domni ordinea şi chibzuinţă, copiii vor fi bine îngrijiţi şi hrăniţi, iar bărbatul va fi cu mai mare putere de muncă, atunci când la munca braţelor se va adăuga munca minţii şi a priceperii aşa cunt se trăeşte în alte ţări. * Serbarea a luat sfârşit într’o însufleţire generală la ora 1 p. m. când s’a dat o masă la peste 100 persoane, cu mâncări gătite excelent şi servite de eleve. S’a acreditat dela o vreme impresia falsă, că învăţătorul e totul, că trebue să fie totul, că poate să cucerească orice, fără mijloace, doar cu suflet şi cu muncă titanică. Manualul didactic, potrivit acestei concepţii, rămâne un auxiliar de puţină importanţă. Dar părerea a găsit aderenţi numeroşi — şi i-a găsit în rândurile autorilor de cărţi didactice care aveau tot interesul s-o lanseze. Pentru ca la adăpostul acestei opinii, să-şi poată plasa metedii deveniţi autori didactici peste noapte, o marfă proastă şi scumpă. Părerea noastră, ca a tuturor celor ce experimentează cotidian manualul şcolar, se deosebeşte de cea unanim recunoscută. Noi suntem, aplică, de părere că buna funcţionare a învăţământului atârna — cum am spus — într’o măsură însemnată — de buna calitate a manualului didactic întrebuinţat. Când copiii noştri vor găsi în cărţi lucrări pe înţelesul lor şi pentru inima lor — şi nu incoherenţele stilistice ale amatorilor de publicitate ale producătorilor de literatură etichetată ocazional „pentru copii”, atunci fiţi siguri că vor învăţa cu mai multă plăcere, căutând în carte frumosul pe care nu-l pot găsi în viaţă. Eu am avut mania să colecţionez manuale didactice. Aşa cum alţii colecţionează gândaci, autografe şi mărci. Chestiunea aceasta mă interesează într’un mod deosebit, am mai scris despre ea, voiu mai scrie, şi vroiam să-mi formez o convingere serioasă asupră-i, pentru ca atunci când, Doamne fereşte, aş scoate cărţi de curs primar, figurând fără nici un titlu în coada şirului de somităţi didactice înscrise pe copertă, să nu cad în greşeala atâtor alţi autori, cari — ca elevul leneş — copiază teza de matematică de la colegul priceput, — dar — ca să nu cunoască profesorul, sare câte un rând. Ei bine ,între manualul din 1910 şi cel din 1936, sunt deosebiri numai în ce priveşte factura tehnică. Textul este aproape acelaş, plus câteva gravuri, 3-4 lecţii de istorie şi mici povestiri „orignale”. Iată acum şi explicaţia: întâiu, faptul notoriu că cele mai multe manuale didactice sunt semnate de persoane din controlul învăţănânt ui re .tori, inspectori generali. Funcţiuni, în genere, de scurtă durată. Şi totuşi, organul de control găseşte timp să scoată ciclul complet de manuale pentru cursul primar şi să le introducă în majoritatea şcoalelor din fieful sau didactic, pentru că n’a avut decât să poruncească dactilografiei să copieze din manualele mai vechi bucăţi cu care să reconstitue materie... pentru 0 carte... nouă „întocmită — spune reclama — după cele mai moderne... etc.”. Ştiu, se va spune că exagerez, care se reconstituie materia pentru din manualele mai vechi, bucăţi cu SFiindcă nu e posibil să tipăreşti manuale din paştişeri, în câteva nopţi, male din paştişeri, în câteva nopţi, fără o grijă atentă pentru calitatea materialului, pentru buna distribuire a materiei, pentru adaptarea ei la puterea de înţelegere a elvilor cărora se adresează. Ei bine, nu exagerez. Din păcate aşa stau lucrurile. Eu nu mă ocup aici de cele 4—5 multe manuale bune, muncite, experimentate — şi de cei câţiva profesori şi învăţători care se ostenesc ani de-arândul să ne ofere cartea cât mai ideală pentru tancul ce trebuie familiarizat cu buchea. Eu fac procesul celorlalte, .celor 98?/£, căci tocmai a- cestea circula mai uşor în şcoala romania.ci, ş. a utor com. e en.e .actice care n’au scris două rânduri in viaţa lor. Fenomenul, nu mai este de muit... fenomen: caitatea autorului, rabatul acordat de edituri, preţul, acestea şi multe altele încă, determină o circulaţie arbitrară, o răspândire largă a manualului care nu se impune, câtuşi de puţin, prin el însuşi. Iată o carte de cetire, sau — dacă vreţi — un abecedar de partea I-a, fiind acesta carte de bază şi depinzând de dânsul să apropie sau să depărteze pe copil de şcoală. Aţi observat că toate abecedarele de partea 1 seamănă între ele? Seamănă textul, seamănă şi imaginile. Nişte imagini neverosimile, fanaae, concaturile, juisări desfrânate de penel, text al cărui limbaj (niţel cam prea idiot) este redus la câteva onomatopee (necorespunzătoare gravurilor), sub pretextul comod că vocabularul copiilor fiind, în genere, sărac — şi manualul trebuie să ţină un limbaj simplist, iar câteva cile de pe ele abecedarului decretul valabil pe ţară, după 3 sferturi de veac de învăţământ popular. Am ajuns, cu aceasta, la un aspect foarte important al problemei ne preocupă: e vorba de manualul pentru sat şi oraş, care nu trebuie să fie acelaş, pentru că între aceste două tipuri de copii sunt deosebiri determinate de mediu şi experienţă. Cu foarte neînsemnate excepţii, manualul didactic este un produs urban (autorul a rupt legătura cu mediul rural, sau n’a avut-o niciodată, ori cunoaşte teoretic pe copilul de sat, din citire; în afară de acestea, manualul se experimentează — şi nu cu copii de niveluri intelectuale diferenţiate, ca să se stabilească un acord, o medie, ci, adesea , odrasla autorului este singurul subiect. In condiţiunile acestea e fatal ca manualul să corespundă posibilităţilor sufleteşti ale copilului de oraş, ale unui singur tip de copil de oraş. Dar el circulă pretutindeni, la oraş ca şi la ţară (unde se găsesc majoritatea copiilor de şcoală îşi uniformizează într’un chip nebănuit. Noi sperăm că discuţia nu se va opri aici. De interesul cu care este urmărită, de luminile ce vor fi adus în această chestiune oameni de şcoală şi alţii preocupaţi de probleme de învăţământ, se leagă realizarea unui gând scump tuturor: cartea ideală, cartea de căpătâiu, cartea care să înfrăţească pentru totdeauna, pe copilul de pretutindeni, cu slova tipărtă. GANEA TANCAR învăţător Un auxiliar preţios al învăţământului: manualul didactic . ţ Mihail Eminescu mmmmt _ — La 15 Iunie cr. s’au împlinit 48 de ani dela moartea*lui Eminescu. E bine să ne aducem aminte, cu această ocazie că Eminescu n’a fost numai un mare poet şi un gânditor original, ci şi un pedagog. Pedagogia lui Eminescu se bazează pe o precisă atitudine socială. Este, uneori greşită, în aplicările ei la viaţa măruntă, această atitudine, aşa socotim noi. In ansamblul ei însă, ea este de o mare actualitate. Pentru el societatea nu este ceva mecanic, rezultat din alăturarea indivizilor, şi ulei naiv contractualistă nu este. Concepe din contra popoarele şi statele în sensul unor organisme vii, în care fiecare membru şi fiecare categorie socială îşi are rostul său. Intr’un stat astfel conceput, şcoala nu poate fi organizată la întâmplare. Ea trebue să răsară din realităţile noastre vii. Iar aceste realităţi sunt două : un sat sărac şi un copil crescut în mizerie. «Starea economică a populaţiunii noastre rurale, spunea Eminescu, este sub orice critică şi cauzele sunt: dările peste măsură de grele, aruncate atât de comună cât şi de stat asupra acestor nefericite populaţii. Pentru a plăti aceste contribuţii oamenii îşi vând munca lor şi a copiilor pe ani întregi, devenind astfel mult mai rău decât dac’ar fi rămas iobagi... Prin urmare, cauza relei frecventări nu este aversiunea poporului nostru contra şcoalei, ci sărăcia». Iar despre copilul ţăranului, Eminescu scrie : «în clasele mai de jos sărăcia părinţilor, hrana şi îmbrăcămintea rea, iarna lipsă de căldură, care trezeşte înainte de vreme în copil instinctul conservării şi-i dă acel ochi bătrânesc şi serios, pe care-l au animalele expuse a se hrăni singure înaintee de vreme», — toate acestea dau un copil inapt pentru o muncă intelectuală încordată. Concluzia se impune de la sine : dacă vrem să avem o şcoală cu rezultate bune trebue să ridicăm populaţia săracă şi pe copilul nevoiaşului din mizerie. Să ridicăm mai ales satul şi pe fiul de ţăran. Fără această primă condiţie este ca şi când am săpa noi albie frumoasă unui râu, dar râul n'ar avea izvoare îndeajuns. Să dăm drumul izvoarelor şi albia se va croi şi singură In orice caz munca noastră este atunci numai să corectăm natura. Astăzi suntem puşi, într’un fel să creem natura. Şi asta nu se poate. Stanciu Stoian Asociaţia profesorilor secundari şi „Tribuna“ ei -------c..^.c Conducerea asociaţiei prof. secundari după ce a rezolvat, în chip fericit, toate problemele în legătură cu învăţământul secundar şi cu interesele profesionale ale categoriei respective, a făcut un pas înainte, se ocupă intens cu deslegarea chestiunilor politice actuale. Că lucruile au ajuns aci, şi e posibil să ajungă şi mai departe, nu ne miră. Ne-ar fi mirat dacă s’ar fi petrecut altfel. Cu mentalitatea de odinioară şi cu realizările de atunci numai teoretic realizate: — sindicalizarea corpului didactic, cearta cu asociaţia învăţătorilor, fiindcă n’a aderat la sindicalizare, nici la înfiinţarea unui partid al corpului didactic, nici la „Blocul Cetăţenesc’’ (cu semnul ştreangul), nici măcar la alte propuneri, foarte puţin profesionale — nu se putea ajunge decât la cele ce se scriu azi în „Tribuna Şcoalei’’, organ de luptă profesională al asociaţiei profesorilor secundari din România. One e curios şi vrea să-şi satisfacă curiozitatea n’are decât să citească un număr, două din această gazetă de pregătire şi revendicări profesionale şi va afla din scrisul d-lor Valeriu Grecu (vicepreşedinte), Atanasiu (de când e d. Atanasiu profesor secundar?) ş. a. — care sunt preocupările profesionale actuale ale corpului profesorilor secundari din România ! Fericiţi conducători! Aţi mântuit toate necazurile breslei, spre fericirea ei şi a ţării ! Păşiţi în larg acum: problema jidănească, conflictul spaniol, jertfa lui Moţa şi Vasile Marin, scăparea Franţei de guvernul Blum, etc., etc... toate vă aşteaptă — toate fac parte azi din revendicările, de prim ordin, ale asociaţiei profesorilor secundari din România ! Că târâţi asociaţia în vâltoarea luptelor politice, abătând-o dela menirea ei profesională, că faceţi din Tribuna şcoalei o fiţuică de partid, că vă compromiteţi colegii , fără măcar să le fi cerut această îngăduinţă? N’are a face! Garda de Fier, Franco, Biata Franță merită un pic de ajutor din partea conducerii asociaţiei profesorilor secundari din România. Vedeţi care se scrie istoria şi ce sacrificii face onorata conducere! (România, Spania, Franţa, etc.). Şi acum ne întrebăm, cum de bună seamă că se vor fi întrebat sau se vor întreba şi alţii: să fie confuzie între politic şi profesional, sau rea credinţă? Profesorii secundari n’au nimic de zis? Fiindcă noi refuzăm să credem că „onorata conducere" şi „Tribuna" exprimă, cât de cât, gândurile şi năzuinţele acestui corp de elită, idealist, cu un rol atât de important în societatea şi statul românesc. Această asociaţie, pe lângă îndatoririle profesionale, părăsite azi, are şi un important rol educativ: acela de a face educaţie altor asociaţii formate din categorii profesionale sau economice cu mai puţină cultură decât categoria profesorilor secundari. Confuzia aceasta între poliic şi profesional făcută continuu de onorata conducere, pe lângă faptul că e regretabilă, din multe puncte de vedere,lasă să se înţeleagă că mai toţi profesorii secundari au opinii pe care mulţi dintre ei nu le au în realitate, e păgubitoare pentru educaţia altor asociaţii, pentru elevi — cetăţeni, chiar pentru autorităţile care combat curentele extremiste — pe lângă faptul că a cauzat multe neajunsuri acestui scop select de intelectuali — duce la un rău şi mai mare, compromite întreaga categorie în ochii opiniei publice. Este legitim ca d-nii membri ai onoratei conduceri să aibe idei politice — chiar interese politice, dar acestea trebuesc satisfăcute pe cont propriu — nu folosind asociaţia, gazeta şi prestigiul corpului profesorilor secundari. Asociaţia, gazetele ei — toate mijloacele de acţiune — trebuesc puse numai în slujba politicii profesionale — nu în slujba cutărui sau cutărui partid politic, oricare ar fi el, nici trambulină pentru poftele câtorva ambiţioşi, dornici de publicitate şi mărire Politica nu se face în asociaţie ci în partide — de cari — Slavă Domnului! nu suntem lipsiţi. Dimpotrivă, se găsesc, credem, pe gustul fiecăruia, încă odată: cine vrea să facă politică, cine are opinii şi vrea să şi le manifeste, cine vrea să proslăvească jertfa legionară, să învtre pe Blum sau să laude pe Franco, să o facă la cubuurile partidelor politice respective — nu în „Tribuna Şcoalei”, nici în asociaţia profesorilor secundari din România. ION D. SIMIONESCU I Cronică şcolară Internă Vacanţa începe, fără a să fi sfârşit măcar discuţia în jurul unei probleme de interes social şi naţional. Aceea a asistenţei învăţătorilor în timpul vacanţei de vară. Pomeneam în cronica noastră precedentă despre lipsa vinovata a asistentei sociale din partea statului către copiii satului românesc. Aceiaşi soartă urmăreşte şi pe învăţător. Poate, pentru că,şi are firul misiunii lui legat de sat şi de viaţa ţăranului? Cu povara «onorifică» a atâtor misiuni în sarcina lui, învăţătorul este o raritate dacă ajunge în pragul unei pensii de mizerie. Tuberculoza îl îndrumă pe căi mai puţin crâncene încă în floarea vârstei. Îndreptarea a venit în mică măsură tot dela breasla lui. Sanatorii, cămine de odihnă, clădite şi întreţinute cu banul rupt dela gura altora ce vor avea nevoie de asistenţa sanatoriului de tuberculoşi... Este problema satului, a naţiei, a şcolii, cea a unei asistenţe omeneşti a învăţătorului român. Un gând mare, un om şi un ministru în Ţara Românească, numai, au dat sens spiritual problemei: d. Ion Mihalache când, în 1928 a dăruit Asociaţiei Generale a Învăţătorilor măreţul sanatoriu de la Budachi, până atunci ruină, azi podoabă şi sprijin amăţătorimii. Alţi doi mari colegi, prin lupte şi trudă au desăvârşit gândul donatorului: T. Iacobescu, deputatul învăţătorilor şi Dr. Toni, preşedintele lor. In pragul vacanţei, învăţătorii au dreptul să-i asigure de neuitare. Cursurile de vară ale Asociaţiei Generale, cu toate greutăţile cunoscute, vor face podoabă spirituală în preocupările de pregătire profesionale ale învăţătorilor, şi în acel an. Se vor ţine la Piatra Neamţ, preşedintele asociaţiei urmărind acelaşi fericit gând din anii trecuţi, de a pune la îndemâna vlăguitului învăţător, laolaltă, hrană pentru minte şi pentru sănătatea trupului. Cărturari de seamă vor cinsti şi de această dată, cu îndemnul şi cuvântul lor aceste cursuri, astăzi model de organizare, asociaţiei şi marelui ei preşedinte rămânându-le meritul de a fi rămaşi întâi şi pe acest drum de măreţe şi neîntrecute realizări ce depăşesc însăşi noţiunea de cultură şi de învăţător. * La Vâlcea, învăţătorii au pilduit sensul unei lupte, dovedind ataşamentul lor faţă de crezul partidului naţionalţărănesc. Alţii, cari înfrânţi succesiv fi la adunările profesionale şi la cele administrative «încă» se mai erijau in factori de conducere ai invălătorimii vâlcene, au fost înfrânţi la iureşul succesului din alegerile de acum, când invăţătorimea înscrie o nouă pagină de triumf în jurul steagului ţărănesc. Să fie şi o pedeapsă pentru trădători? * Echipele regale la sate trebuiesc injectate cu puterea şi priceperea unui mai mare număr de învăţători. Fără a nega importanţa celorlalţi factori, medic uman, veterinar, agronom, nu trebuie să se uite că după plecarea lor, a «specialiştilor», pentru orice îndrumare ori nepricepere săteanul vine tot la mica şi via «cioclopedie» a satului care-i «domnii învăţător. Fără prezenta permanentă a învăţătorului din sat in cadrul unei echipe de lucru la sate, succesul îl punem la o îndreptăţită îndoială. * La Cetatea Albă, învăţătorimea in frunte cu d. deputat Teodor Iacobescu preşedintele Asociaţiei, cavaler al «Ordinului Ferdinand», s’a pus in fruntea entuziasmului popular ce a primit vizita M. S. Regelui Carol li Duminică 20 crt. Corul Asociaţiei şi solidaritatea învăţătorimii dela Nistru grupată In jurul marelui ei conducător dela Cet.Albă, şi-a închinat ofrandă de devotament şi iubire faţă de Marele şi Ocroitor. O pagină de glorie şi triumf sufletesc în cartea realizărilor Asociaţiei preşedintelui Teodor Iacobescu de la Cetatea Albă. Plăeșul Inspectori candidaţi Duminică 20 c. a avut loc alegerea unui membru în comitetul şcolar al Capitalei, dintre directorii de şcoli primare. Au fost patru candidaturi: Gr. Angelescu, N. Bârliba, C. Băjenaru şi Petre Petrescu. Dacă vom spune că d. Petre Petrescu este şi guvernamental şi, pe deasupra şi inspector şcolar, ori cine îşi va închipui repede cine a obţinut cele mai multe voturi. Este cazul însă să ne întrebăm (să ne întrebăm pe noi, pentru ca autorităţile şcolare degeaba le întrebăm): cum se împacă, în cazul acesta, calitatea de inspector şcolar cu aceea de candidat? Este ca şi cum jandarmul şi-ar pune candidatura de primar în comuna lui, iar prefectul în funcţiune pe aceea de deputat. Se va obiecta că legea nu opreşte această candidatură. Noi ştim mai întâi că o lege nu există, iar decretul lege ce conduce comitetele şcolare este mult prea însuficient. Este mai degrabă acelaş spirit care domneşte de mult la ministerul instrucţiunii şi care face din fiecare funcţionar un potentat cu apucături de viziri, iar din inspectori nişte adevăraţi satrapi. Şi atunci este explicabil: aşa cum iţi poţi vinde cărţile didactice toamna, cu dulci sau amare presiuni, aşa poţi să şi candidezi. Dascălii rabdă şi tac. Cei mai bătrâni îşi fac interese mărunte, cei mai tineri se gudură pe lângă cei dintâi. N’ar fi oare timpul să dăm dovadă de mai multă demnitate. L. GALU