Dreptatea, septembrie 1937 (Anul 11, nr. 2937-2960)

1937-09-01 / nr. 2937

ARUL XI. NO. 2931. 4 pagini Director: MIMI D. MUU Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. & Clemanceau,9 . Telefon: Redacţii 393­42, Ad­ţia 341­92 Combinaţiile de culise Şi realitatea votului universa Pe două planuri divergente se con­tinuă două operaţiuni: a) operaţiunea combinaţiilor de culise, b) consultarea voinţei naţionale prin votul universal la comune şi judeţe. Voinţa naţiunii în acest moment istoric se oglindeşte clar în rezulta­tele d­e la alegerile comunale şi ju­deţene, partidul naţional-ţărănesc este indicat să preia succesiunea. Concomitent cu alegerile, «cazanul Satanei» începe să fiarbă. S’au aruncat toate materialele: i­­nuimi de broască ţestoasă, trifoi cu patru foi, pânză de bufniţă ucisă in cruce de noapte, buză de iepure, ciu­perci veninoase, etc. In jurul cazanului s’au strâns vră­jitoarele şi au început boscorodelile de rigoare. Nu lipseşte nici chiar d. N. Iorga care a dat eticheta «caza­nului satanic». A sburat, ca ’n po­veste, la Iaşi, şi-a reamintit brusc de tinereţea petrecută cot la cot cu d. A. C. Cuza. A primit vizita d-lui Nichifor Crainic, o vrăjitoare la pensie. La Şoreeani s-au strâns d-nii Vaida, D. R. Ioaniţescu şi Vaier Pop ca să sărbătorească pe d. Mihail Ma­­noilescu. Din viitorul guvern proectat la cazanul Satanei nu poate lipsi, fi­reşte, d. Vaier Pop, acest Martie din postul negru al politicei româneşti. Post cuzist, fost lupist, fost iorghist, fost argetoianist, actualmente libe­ral, d. Vaier Pop îşi pregăteşte a­­vioneta să sboare­ cu ultima escadri­lă. Nu lipseşte de la niciun meeting aerian. Nu poate lipsi nici din com­binaţiile de culise care se fac astăzi. Ce reprezintă aceste combinaţii? Toţi dezertorii votului universal s’au adunat într’un congres al ran­chiunelor şi al pretenţiilor fasti­dioase. Toţi cei care au fost înfrânţi pe stadionul luptei electorale s’a refu­giat în cerul albastru al sfintei idel naţionale. Credeţi, oare, că aceşti atleţi ai naţiunii au dezertat din consiliile de administraţie iudeo-maghiaro-să­­seşti, aflaţi subit într’o criză analo­gă cu a lui Saul transformat în Pa­vel pe drumul Damascului? Doamne fereştar D. Manoilescu şi l-a păstrat pe Sein de la «Ţesătură» din Iaşi. D. Vaida stă mai departe cot la cot la iudeo-americani. D. Goga încasează milioanele lui Axenfeld şi ale lui Manolovici şi-şi construieşte un pa­­lazzo în inima Capitalei (str. Ere­­mia Grigorescu). D. V. V. Tillea nu se poate despărţi de gangsterii fo­restieri. D. D. R. Ioaniţescu a pără­sit pe Pizzotti cu care se află în­tr’un penibil proces, dar nu uită să încaseze dela succesiunea Aftalion In timp ce se pun la cale aseme­nea combinaţii de culise iudeo-hit­­leristo-tricolore, consultarea votului universal se continuă într’un ritm lent. Cu tot «basarabenismul» imprimat acestor alegeri de d. Ion Inculeţ, re­zultatele se totalizează treptat, trep­tat Au sosit de curând rezultatele din Bucovina Se spunea că această provincie ar fi iremediabil căzută în braţele cuzismului reprezentat de acea sub­umană făptură care răspunde la nu­mele de Nichifor Robu Inexact. Rezultatele din judeţul Cernăuţi la alegerile comunale sunt semnifi­cative. Partidul naţional-ţărănesc a obţi­nut 120 mandate, în timp ce parti­dul liberal al «românizării» d-lui Vaier Pop, coalizat cu Rutenii, a obţinut abia 58 mandate. Partidele de dreapta au obţinut rezultate derizorii. Gogo-cuziştii au fost desfiinţaţi. Să fie lipsa Romi-­ lor în Bucovina? Partidul «Totul pentru Ţară» se mulţumeşte şi cu trei mandate. Unde este marea mişcare «naţio­nalistă» pe care o anunţă presa de dreapta? Unde e «valul impetuos»? Ţara s’a pronunţat pentru parti­dul plugarilor, partidul naţional­­ţărănesc. Ţara respinge ieftinele diversiuni. Ţara nu vrea robia dictatorială şi nici naţionalismul de paradă, ci libertăţi, pâine şi naţionalismul con­structiv care să nu arunce Statul român în periculoase convulsiuni şi conflicte cu cele patru milioane de minoritari. In chestia naţională, soluţia n’o poate da decât un Stat nou, un Stat al ţăranilor, care va fi­­ logic şi un Stat naţional. Minorităţile tre­buiesc integrate, iar nu provocate. Combinaţiile de culise rămân sim­ple ocupaţiuni de vacanţă în jurul satanicului cazan al paraponisiţilor votului universal. Rezultatele votului universal au dat o clară indicaţiun­e: la succesiu­ne vine partidul national-ţărănesc. Ule vrea laste... Nu s’a săturat. L’a supt cu bibe­ronul, l’a sorbit cu lingura, Va băut cu ceaşca, Va cărat cu vadra, l’a fu­rat cu cisterna şi tot îl doreşte. Papă-lapte ăsta al naţiei, ar dori ţara românească o imensă lăptărie, pe care s’o exploateze el şi numai el, îngrijorat teribil de soarta na­ţiei, Ilie Lacreci nu mai poate dor­mi, nu mai poate fi liniştit, până nu o sorbi şi ultima picătură de lapte ce va trebui să curgă în re­gimul de «miere şi lapte», pe care-l pregăteşte el. Eri se întreabă desnădâjduit: «Şi din ai noştri ce facem? Văcari?» De ce a ales Ilie tocmai termenul de văcari ? Foarte simplu. Când toţi românii ar fi văcari, vă închipuiţi câte vaci vor exsita în ţară, cât lapte vor produce şi ce fe­ricire va fi pe Ilie când va avea, în sfârşit, de unde să se sature. ...Lumea Mea tautiul Când socoteam că am rezolvat de­finitiv «problema Ilie», săturăndu-l cu lapte, ni se atrage atenţia că în acelaş timp, Ilie Gumă este şi un consumator mare de cauciuc. «Lumea — scrie un ziar — are ne­­voe de un miliard kg. de cauciuc anual». Dacă n’ar fi Ilie, s’ar putea aco­peri această cifră. Dar aşa, produc­ţia de cauciuc e un fel de muncă a lui Sisif. Socoteala e făcută fără a se ţine cont de ciordeala lui Ilie. Problemă pentru redactorii «Po­runcii lui Kleinberg»: de câte kg. de cauciuc are nevoe omenirea, so­cotind şi contribuţia negativă a­ lui Ilie Cauciuc? „Boris Godunov“, în traducere românească Istoria poporului rus este plină de falşi Dimitrie, de uzurpatori cari au revendicat şi adesea au obţinut tronul adevăraţilor principi, morţi prin silnicie sau dispăruţi din în­săşi voinţa familiilor imperiale. Soarta nefastă a urmaşilor ţarilor a urmărit până în zilele noastre pe fiul lui Nicolae II, care se ştie la câte complicaţii şi taine a contri­buit, înainte de revoluţie şi prăbu­şirea despotismului imperial. Este şi aici un procedeu asemănă­tor unui aspect cunoscut al istoriei Bizanţului, cu care trecutul Ţarilor are atâtea şi atâtea similitudini. Un scriitor şi ziarist italian, care a trăit în primii ani ai bolşevismu­lui în apropiere de Rusia, cunoscă­tor al societăţilor slave, — e vorba de Curuzio Malaparte, — surprindea astfel asemănările dintre Moscova şi Bizanţ. «Iisus al ruşilor nu este Iisus al romanilor, nu are sensul dreptului, nu are sensul istoriei. E un Christ mai mult nomad decât ţăran, supus dar anarhie, răbdător dar neliniştit, visător şi servil, dar violent uneori, crud totdeauna, devenind sălbatic printre barbarii din Kiev şi Novgo­rod, a prins gustul pământului, dar i-a rămas în amintire oraşul plin de lumină al turlelor aurite de pe ţăr­mul Bosforului, populat cu legisla­tori, doctori, filosofi, curtezane şi războinici. In adâncimile ortodo­xiei, asemenea unui oraş scufundat în mare, ca o cetate a lui Dumne­zeu, prăbuşită în timp, trăeşte me­reu Bizanţul». Şi similitudinea este reală. In a­mândouă istoriile, ale Moscovei şi Bizanţului, aceleaşi porniri, a­­celeaşi locuri comune se întâlnesc. Dorul aprig al tuturor ţărilor după stăpânirea Bosforului îşi are poate aici o explicaţie. Nicăeri nu se gă­sea un loc care să se satisfacă In­stinctele slave şi unde Rusia să se afle întocmai ca la ea acasă. Dintr-o epocă tulbure, misterioa­să, a ales Puşchin subiectul poemu­lui dramatic Boris Godunov, pe ca­­re-l avem acum în traducere inte­grală. Urzeala dramatică a fost făcută după un fragment din istoria Mos­covei. Traducătorii în româneşte ai poemului «Godunov», d-nii Grigore Avakian şi I. G. Dimitriu, ne lă­muresc astfel, în introducere, ade­vărul istoric al episodului ales de către Puşchin pentru drama sa: «Eroul lui Puşchin s’a născut la 1551 şi a avut ca străbuni pe tăta­rul C­eta, care a trecut în Rusia în timpul lui Ivan Căliţă, pe la 1329. Intrând în slujba lui Ivan cel Groaz­nic, încă de tânăr, şi-a petrecut via­ţa la curtea ţarului, căsătorîndu-se cu fiica lui, Malinta Scuratov. După ce moare Ivan, îi urmează Feodor I­­vanovici şi Boris devine personaj însemnat la curte, Feodor fiind că­sătorit cu Irina, sora lui Boris. Ţa­rul avea mulţi duşmani, între alţii pe principii Mistislavchi şi boierul Şuischi, pe care i-a învins Boris, prin tactul său de conducător de Stat. Feodor era prea bun, moale, slab şi nici sfatul boierilor nu-i lua în seamă hotărîrile... «La 1591 moare principele moşte­nitor Dimitrie, exilat cu maică-sa în Uglici, pe ţărmurile Volgăi. S’a întins vestea că ar fi fost ucis din porunca lui Boris, ceea ce nu-i dove­dit nici până în prezent în istorie. Doar bănuiala există asupra lui Gor­dunov, fiindcă slabul Feodor, lipsit de moştenitor, urma să fie înlocuit prin energia şi iscusinţa lui Boris Când a murit ţarul, Irina s’a retras la o mănăstire şi puterea guvernă­rii fu încredinţată patriarhului Iov, omul de încredere al lui Boris. In adunarea ţării — Zemschii Sobor — Boris avea şi partizani, dar şi duş­mani. S’au pronunţat totuşi toţi curtenii pentru Boris, care fu înco­ronat la 1 Septembrie 1598. El con­tinuă politica sa internă şi externă şi plănuia ca fiica sa, Xenia, să se căsătorească cu principele Ioan al Danezilor, care muri, fără pricină in scurtă vreme. «In timpul domniei lui a avut loc o foamete grozav, pe la 1601—1603, nenorocire ce-a stârnit tulburări în popor, la care s’a adăogat, fireşte, şi apariţia unui petendent la tron, în persoana falsului Dimitrie. «Nu se ştie cine a fost acest aven­turier, în orice caz vreun agent ca­tolic. Grişca Otrepiew însă a fost un servitor credincios de-al lui. Se mai crede că acest Dimitrie să fi fost un nobil polonez, care a slujit în casa lui Adam Vișnevețchi, în cas­telul Brognino. Sigismund III Vasa­­ a făgăduit ajutor, ca să catolici­­eze Rusia, iar preoţii Sawiţchi şi Wloszek îi dau felurite instrucţiuni (Continuare în pag. 1i­a) ANCHETĂ Un alt flagel social: Sifilisul 40.597 at tailul noul In 1938 Moldova—dintre toate provinciile—este cea mai grav contaminată Ravagiile sifilisului în rutietele Roman­ii Neamţ Un alt flagel social, ale cărui ra­vagii sunt tot atât de nefaste ca şi ale tuberculozei, e sifilisul. Numai în anul 1936 s’au cunoscut 40.597 ca­zuri noi ! Cifra totală a celor cu­noscuţi în ultimii ani fiind de 196.900 cazuri (10,20 la mie). Dacă, pentru a explica ravagiile tuberculozei, a trebuit să amintim de situaţia economică mizerabilă a păturilor de jos ,­ ravagiile sifili­sului ridică în schimb, altă proble­mă. Este aceia a contactului masselor rurale cu oraşul. Din datele statis­tice, ce le vom da mai jos, se va vedea cu prisosinţă creşterea înfio­rătoare a numărului sifiliticilor în oraşe. Or, cu viaţa noastră urbană, mun­­citorul şi ţăranul român, au din ce în ce mai strâns contact. Viaţa economiei publice şi priva­­te a oraşului are în mod sezonier, nevoie de un imens număr de bra­ţe pentru muncă. Determinaţi de această cerere, muncitorii ţărani vin spre oraş , cei mai mulţi spre Capitală. Această trecere de la via­ţa de sat la aceia de oraş, are re­percusiuni adânci asupra masselor populare—complect nepregătite pen­tru a-şi duce existenţa în noul me­diu. Sunt multe consecinţe nefaste pentru ei de pe urma acestei ne­­pregătiri. Printre altele, bolile sociale gă­sesc în ei cel mai prielnic agent de răspândire. Ca să remedieze întrucâtva acest pericol, au fost înglobaţi şi munci­torii în asigurările sociale. Este o măsură teoretică foarte bună, dar care în practică — dat fiind, jaful ce se face la aceste asigurări din banii asiguraţilor, munreoasele sine­cure şi alte multe racile — nu-şi a­­ting nici cel puțin într’o cât de mi­nima măsură scopul. Pentru conducătorii ministerului sănătăţii a căror «activitate» se mărgineşte la a-şi publica pozele prin ziare, pentru ei, pentru incon­ştienţa lor, pentru conducătorii gu­vernului liberal, autorii morali ai a­­cestui dezastru,­­ cât şi ca date in­formative pentru opinia publică, pentru a afla o «realizare» în plus a guvernării liberale, dăm mai jos situaţia statistică, a ravagiilor si­filisului pe provincii şi judeţe: OLTENIA In provincia oltenească, s’au în­registrat în 1936, un număr de 1789 cazuri, în total fiind 13.139 (8.10 la mie). împărţite pe judeţe avem ur­mătoarele date : In provincia muntenească înregistrat în 1936 un număr 13964 cazuri noi, în total fiind 50790 (11.59 la mie). împărţite pe judeţe avem urmă­toarele date: Prin urmare numai in cursul anului 1936 Ilfovul a avut 8647 cazuri noi de sifilis! Nu plesneşte obra­zul d de ruşine nici unuia din potentaţii de la minis­terul sănătăţii?! Sunt ju­deţe, în care dacă rapor­tăm numărul bolnavilor la totalul populaţiei pe ju­d­eţ, obţinem un coeficient înspăimântător. Astfel e cazul judi. Brăila care are 22.42 la mie bolnavi! MOLDOVA In Moldova s’au înregistrat în 1936 un număr de 6585 cazuri noi, în total fiind 61741 cazuri (23.22 la mie). împărţite pe judeţe avem urmă­toarele date: s’au de Mănăstirea Gura-Humărului (noi) (noi şi vechi) Jud.Dolj 586 3864 » Gorj 374 3­305 » Mehedinţi 219 2533 » Rom­anaţi 296 1541 » Vâlcea 314 1896 MUNTENIA Jud.Argeş 468 2468 Brăila 586 5425 Buzău 615 4716 Dâmboviţa 506 4247 Ialomiţa 867 3440 Ilfov 8647 12564 » Muscel 285 3284 » Olt 197 1301 » Prahova 778 6778» R.-Sărat 516 3741 » Teleorman 193 1286 » Vlaşca 306 1540 (noi) (noi şi vechi) Jud.Bacău 978 7173 » Baia 369 2678 » Botoşani 329 1355 » Covurlui 274 2960 » Dorohoi 215 2215 » Fălciu 430 1725 » Iaşi 1151 6503 » Neamţ 670 9031 5» Putna 617 6243 » Roman 381 12662 » Tecuci 391 3592 » Tutova 505 4368 » Vaslui 275 1236 In primul rând consta­(Continuare în pag. li­a) INTERN Un nou „şef“ Este d. Pop Vaier. 11 cunoaşteţi desigur din desele d-sale piruete po­litice. A început să facă politică alături de d. A. C. Cuza în L. A. N. C. şi a avut norocul să se pomenească de­putat. De la d. Cuza a trecut la teh­nicieni, unde a îmbrăcat întâi haina iorghistă, iar mai pe urmă de cea argetoianista. D. Valerică a fost meş­ter şi a ştiut să mai urce o treaptă, din deputat, s’a pomenit, omul, mi­nistru. Trecut la liberali, d. Pop Vaier a făcut toate tumbele posibile numai pentru a redeveni ministru măcar o singură lună. S’a ocupat Valerică de Skoda şi a izbutit să se fofileze, pe uşa de din dos, în echipa minis­terială a d-lui Guţă. Profitând de o remaniere estivală, s-a văzut plasat în fruntea săracului minister de in­dustrie, unde nu poate face nimic pentru sine sau pentru acoliţii săi, pe nume: Lobonţiu, Tecău şi Oanea. Duminica trecută d. Pop Vaier s’a dus să strige prezent la apelul pa­triotic al frontului dela Şoreeani. Fără să se lase mai prejos decât prietenul său Dere, a pronunţat chiar un discurs. Şi, mod­ est cum e din fire, a adus vorba oleacă şi des­pre sine, spunând cam aşa: «Sunt mulţumit şi impresionat că acţiunea făcută de mine a fost înţe­­leasă şi a găsit ecou în inimile aces­tei naţiuni. Am găsit concurs pen­tru OPERA MEA... Eu, care am fă­cut,... In sufletul meu, au găsit ecou. EU, de pe banca ministerială...». Şi aşa mai departe. El, el şi iar el, D. Valerică a pierdut simţul pro­porţiilor. A ajuns să creadă că-şi poate permite orice, că are şanse să fie şi el dictator. Nu se mai mulţu­meşte să poarte titlul de dictator e­conomic, pe care i l-a decernat sena­torul giumbuşlucar Moteanu. D. Pop Vaier, integrându-se în frontul de la Şorecani, are desigur calculele şi planurile sale. Cuci, din romantism fiţi siguri că n’ar fi fă­cut-o.­ ­TIN EXTERN Greva poloneză Grevă poloneză s’a numit în ulti­mii cinci ani greva muncitorească, însoţită de ocuparea întreprinderilor, in care lucrul a încetat. Inaugurat în Polonia, acest gen de grevă a fost experimentat de-atunci şi’n alte ţări europene. Astăzi, prin grevă poloneză se în­ţelege greva ţărănească, e greva ţăra­nilor dintr’o ţară satt dintr’o regiu­ne agricolă. Până acum, în nicio ţa­ră din lume, nu s’a încercat aşa ce­­va. Plugarii s’au temut să declan­şeze greva din cauza nesiguranţei în realizarea unei solidarităţi, greu de înfăptuit pe întinderi atât de mari. Iată însă că ţăranii polonezi, ru­pând cu tradiţia, izbutesc să declan­şeze o grevă generală de zece zile, grevă hotărîtă de partidul ţărănesc al cărui preşedinte este d. Vincent Vitos. ". Până acum, această grevă s’a sol­dat cu 71 victime ţărăneşti, 10 morţi şi 31 răniţi. Hotărîrea de grevă a fost propa­gată de agricultori în cele 200 adu­nări, ce au avut loc în ziua de l 11 August şi care au reunit 1.500.000 de participanţi. Greva, începută la 16 îl sfârşită la 26 August, a avut un ca­­racter strict demonstrativ. In zilele de grevă, ţăranii n’au cumpărat şi n’au vândut nimic; ei n’au efectuat decât, lucrările lor ce nu sufereau amânare. Partidul a­­gr­ar a precizat că greva n’a fost în­­dreptată împotriva niciunei alta clase sociale, ea urmărind să mani­feste dorinţa ţărănească de a avea un regim de libertate cetăţenească. Greva agricolă din Polonia a făcut să crească popularitatea partidului ţărănesc al d-lui Witos, fapt care dă de gândit­­unor cercuri guvernamen­tale ce nu aprobă întreaga politică a actualului guvern, prezidat de d. Slawoj Skladkoliwski. Excluderea partidului țărănesc de la răspunde­rea guvernării nu pare să fie defi­nitivă în Polonia. P. T. 1 septembrie 1937 2 1 el Taxele de b­ancare plătite in nu­merar conf. aprobării Direcțiune" Generale P. T. T. No. .p.836. fromnul dela Şoreeani Strigătele lui Ilie n’au sunat în pustiu. Marii, giganticii, incomensurabilii «naţionalişti» s’au adunat la Şoreeani sa târnosească unul din cadourile d-lui Manoilescu. Nu se ştie bine de la ce «arian» provine acest cadou. O fi de la Zoltán, o­ri dela Electro Bell, o fi de la Edgard­­ Boul­vin? Mister.­­ — — Par d. Manoilescu a ţinut mult să-l sfinţească, femei ju­ridic îl găsise prin Casaţie (un vot majoritate, cu care e­­ a scăpat de confiscare). Dar un «mare naţionalist», un «bun român» ca tra­ficantul tricolor, nu se putea să nu ţină cont şi de biserica. Şpie cânii trebuiau târnosiţi, cadoul trebuia sfinţit. . Şi d. Mih­ăiţă Tigăiţă a ţinut să facă o târnosire cu sgomot şi cu politică, adunând în juru-i — ca un împărţitor, nu ca un primi­tor de cadouri — pe toţi paraponisiţii şi pe toţi suspinatorii după el *In sfârşit Ilie Lăptărie a putut să-şi vadă pentru o clipă, visul cu ochii. A văzut adunaţi în jurul cadoului manoilescian, pe toţi şefii mişcărilor «naţionaliste» la cari face zilnic apel şi pe cari-i înjură din când în când pentru inactivitate, păgubitoare interese­lor lui de tarabă.­­ „­ S’au adunat, dar nu ca să vină la putere ci ca sa se tamaieze reciproc, ca să aibă prilej d. Vaida să-l consacre pe^d.­­Valer Pop, şi să facă toate onorurile partidului liberal, răsplătind în felul acesta concursul primit dela guvern, în timpul alegerilor judeţene şi comunale. Frontul dela Şoreeani s’a încheiat şi cu d. Vaida, şi cu d. Ma­noilescu, şi cu d. Dere, şi cu d. Vaier Pop şi cu d. Tillea. Şi-a întins un flanc până în inima guvernului, cuprinzând pe ministrul in­dustriei. . D. Vaida a şi uitat o clipă că se găseşte la o mină a d-lui Ma­noilescu. . Traficantul tricolor a fost neglijat și în schimb a fost lăudat d. Vaier Pop. Ceea ce d. Vaier Roman, coleg de partid cu ministrul indus­triei, a avut curajul să spună relativ la demagogia d-lui Vaier Pop, d. Vaida nu a cutezat să declare. D. Vaida s’a arătat mai liberal decât d. Vaier Roman. D. Vaida a făcut un mai mare act de în­chinăciune, faţă de partidul d-lui Guţă, decât­­ ar fi putut face ori­care pretendent,­­ nesatisfăcut la un portofoliu ministerial. D. Vaier Pop, . . a căpătat certificat de la d. Vaida. Dar departe de a-i fi lui certificatul folositor, el dăunează şi compromite pe însuşi d. Vaida. La Şoreeani s’au adunat să încline socotelile, marii trăgători de sfori. Manevrele lor de vară n’au reuşit. Nici intrigile d-lui Vaier Pop, nici «succesele» mult trâmbiţate ale d-lui Vaida, nici «campaniile» d-lui Manoilescu, n’au putut prinde. Neconsolaţi, s’au adunat să se laude reciproc. Atât le-a mai rămas. Dar alături de ei, au fost prezenţi la Şorecani şi «arienii» de cari nu se despart niciodată şi cari au trecut de mult examenul de «românizare». Ditmark, Alois Hirsch, Schein şi Zoltán, Maximilian König şi Frida Lutsch, au simţit cotul cu patronii lor, în marele front al ro­mânizării, de la Şoreeani. Cei patru «arieni» dela Vasilatul, ai d-lui Căşcărel Vangă Ali­­măneştianu, au trimis o telegramă de adeziune: «Luaţi-ne şi pe noi în front. Cu Căşcărel cu tot, că şi el săracul e pentru românizare». Semnează Isidor Druckmann și Sami Moedler. Frontul dela Soreeani s’a încheiat. Când s’or retrage tantic-

Next