Dreptatea, octombrie 1937 (Anul 11, nr. 2961-2986)

1937-10-01 / nr. 2961

A IUI Ki VO. 4 pagini Director: hihai d.­rabea Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. S. Clemanceau,9 — Talefiîi: Redacţii 393142, Adiţia 513­91 D. Dinu Brătianu şi medievalismul D. Dinu Brătianu a citit deunăzi un fel de discurs-proclamaţie pe care a scris-o d. Tătărăscu. In această privinţă, pentru a îm­părţi grandomania cuprindă în isto­rica declaraţie de la Brăila, d. Dinu Brătianu a fost corect şi a spus de la început că pentru tot ce va spune are viza şi autorizaţia d-lui Tătă­răscu. D. Dinu Brătianu a primit situa­ţia. A primit-o chiar cu satisfacţie. Până acum d. Tătărăscu singur scria şi singur citea fără ca să-l mai în­trebe în prealabil pe reprezentantul dinastiei proprietară a partidului. Şi d. Dinu Brătianu era supărat. Acum, cel puţin i s’a dat un rol de lector al proclamaţiuneior d-lui Tătărăscu, şi aşa se împacă fatalita­tea heredităţii într’un sistem dinas­tic de conducere a unui partid cu sistemul de corectare a acestei fata­lităţi. Şi d. Dinu Brătianu este mulţu­mit. Iar ca efect al acestei stări sufle­teşti de „restitutio în integrum” d-sa acceptă tot ce-a făcut d. Tătărăscu, fără să se mai întrebe după 4 ani, adică de ce dacă el e şeful parti­dului, nu este şi şeful guvernului precum ar fi natural să fie. Şi s’a pretat să se solidarezeze net cu o guvernare p­e care a critica­t-o public timp de 4 ani, şi a citit ca un alt Cristian, tiradele d-lui Cy­­rano Tătărăscu. Proclamaţia liberală este plină de îngâmfarea specifică unor stăpâni­­tori care se simt bogaţi şi cu situa­ţia asigurată. Proza liberală, în această privin­ţă, este arhi-cunoscută: ei au făcut România şi mică şi mare, şi nu-i act naţional de la Ştefan cel Mare şi până astăzi care să nu fie opera exclusivă a partidului liberal. Parcă ţara aceasta, n’ar mai fi avut Regi -înţelepţi care să ţie­ cânta ţării, ci numai liberalii şi iar liberalii au con­dus-o după capul lor. Arhivele politice sunt pline de a­­ceastă pretenţie răsuflată, pe care au debitat-o în toate ocaziile, libe­rali mari şi mici. D. Dinu Brătianu a ţinut însă să reamintească despre 12 ani de gu­vernare liberală ca un avertisment pentru posibilităţile de durată a unei asemenea guvernări. Uită d. Dinu Brătianu cât de mult s’au schimbat vremurile. Este tragic să constaţi ce în urmă au rămas asemenea „şefi” po­litici care par a ieşi dintr’o ladă cu naftalină atunci când încep a vorbi, după ce altineva le-a întors un arc şi le-au dat drumul să vorbească. Astăzi idealul românului nu mai este să fie sluguţă liberală, şi nici idealul naţional nu a rămas creiarea de oameni fără caracter. Medievalismul celor 12 ani de dominaţiune de la Florica, pe care proclamaţia vrea să­ o constitue un fel de Curtea de Argeş, a Naţiunei, a trecut şi cu putinţă nu mai este. Nici puterea financiară şi econo­mică nu mai este atât de tare în­cât să conrupă toate sufletele din acea­stă ţară, şi nici toate sufletele de astăzi nu mai sunt de vânzare ca o­­dinioară. S’au creiat şi s’au născut idealuri noui sociale, care se slujesc cu cre­dinţă şi care răscolesc massel­e scoa­se din robie. Patru ani de guvernare a trezit în sângele brătienilor memoria unei dominaţiuni perpetu, şi, odată cu ea, apetitul strămoşesc de guvernare a­­tot­puternică. Ridicolă postură pentru acei care cunosc legile grandoarei şi a deca­denţei, atât de plastic concretizată şi exemplificată prin d. Dinu Brâ­­tianu. D. Tătărăscu, compunând logo­sul d-lui Dinu Brătianu, a avut dia­bolica ideie să-l pue în acesta pos­tură de aviditate, care aminteşte o mascare familiară într’o armură medievală. Dar amintirea d-lui Dinu Brătia­nu cu 12 ani de­ atot­puternicia libe­rală, pune şi actualizează, nenoroci­rea unui asemenea sistem. Tot dezechilibrul dintre clasele so­ciale de astăzi, este datorat acestui sistem cu 12 ani de guvernare, care a stricat ce mai brumă de caractere mai erau în ţara aceasta, ,şi care a pus la pământ unele clase în de­trimentul altora. Acei 12 ani, şi alţi 8 şi alte e­­poci de asemenea dominaţiune libe­rală, a l­ăsat ţărănimea acolo unde este, aceia au creiat lichelismul de astăzi, aceia au puşi bazele monopo­lului liberal de exploatare a ţării, fiindcă le-au pus în gură toate vi­nele de producţie, ca să sugă, să sugă, să sugă. Din acei 12 ani, şi alţi­i, şi u­­neltele averescane înşelătoare, s-a născut reacţia reprezentată prin par­tidul naţional ţărănesc, ca instrument politic şi legal, de restabili­ea echi­librului social din ţară. Să nu se mai laude ,d. Dinu Bră­tianu cu ticăloşia celr 12 ani. Ţara suferă şi azi fiindcă i-a suportat atunci. Nu va mai suferi mâine, fiindcă nu-i va mai suporta azi. notocMf­it Pen­tru „Imftentat îii Oficiosul d-lui mareşal Averescu contestă dreptul la succesiune al na­­ţional-ţărăniştilor cu o argumenta­ţie specioasă. «îndreptarea» spune: «la comună şi judeţ se votează intuitu Dersonae, se alege Un om pentru calităţile lui individuale de gospodar local. Exact. Criteriul gospodăriei are o mare valoare la alegerile comunale. Cum se explică, atunei, că majori­tatea consilierilor aleşi în ţară sunt naţional-ţărănişti? «îndreptarea» spune : «...nu poate însemna în niciun caz că se aprobă principiile politice ale grupării din care face parte şi care nici n’au fost expuse cu prilejul ale­gerilor comunale». Remarca oficiosului averescan nu vrea să ţină cont de faptul că în Par­tidul naţional-ţărănesc, partid viu şi dinamic, s-au adunat şi cele mai vii, cele mai dinamice personalităţi ale satului românesc. Acesta este adevărul. Aici este cheia succesului pe care l-a avut partidul naţional-ţărănesc în alegerile comunale. Partidul poporului aparţine isto­riei. Partidul naţional-ţărănesc este realitatea politică şi gospodărească a zilelor noastre. Două ceasuri la Dobreşti de L. I. VIANU in ţaţa i­eaeraiei din­ Topoloveni- Muscel, lăsând şoseaua naţională, drumul spre Dobreşti o ia pe sub poalele dealurilor împodobite cu vii, livezi şi plăduri, cari sub lumina soarelui în asfinţit capătă o stră­lucire de aur vechi. Şeasesprezece chilometri şerpueş­­te drumul la deal, printre case cu­rate şi albe ca neaua, c­e largi prid­­voruri caracteristice Muscelului, pe cari muşcatele de sânge şi creiţele galbene stau puzderie, să mulţu­mească ochiul şi să încânte sufletul. Intre satele presărate deadreapta şi deastânga şoselei, drumul străbate ceairuri înverzite, pătate cu albul vitelor la păscut; crânguri cu pomi înalţi şi iarbă deasă; grădini cu legume şi fructe şi câte o sfoară de pădure ce-ţi trimete din desişul ei întunecos o adiere răcoroasă ca o boare de toamnă. ty­.u Departe, undeva, in ascunzişul des al arborilor, o moară ţărănească bate ritmic, ca toaca unei mănăs­tiri. Mai departe, într’un vârf de deal, geamlâcul de sticlă al unei crame, pălit de razele soarelui gata scapete, reflectă o lumină galben­­roşiatică ca un incendiu îndepărtat. Pe sub poala unui deal din mar­ginea drumului, un şipot şine tainic sub tufişurile şi fişeul ţie iarbă verde din preajmă-i. Din ce în ce, mergând în sus, dealurile se strâng, orizonturile se apropie, valea se îngustează, pare că intri într’o copaie. Acolo sunt Dobreştii, gospodăria rostită a d-nei şi d-lui Ion Mihalache, încă un pod, încă o cotitură la stânga şi iată-ne în faţa locuinţei preşedintelui partidului naţional-ţă­­rănesc. In faţa gospodăriei, o troiţă de lemn de stejar, străjuită, — po­trivit datinei, — de o fântână cu apă rece, şi prevăzută cu o candelă care arde pentru sufletele celor ce nu mai sunt. Amănunt care aminteşte trecăto­rului de azi, de mâine şi de tot­deauna, despre cucernicia şi credinţa întru Cristos a înfăptuitorului. Casa, b­arhondărie de mănăs­tire, prispă largă cu ciubucărie ro­mânească şi scoarţe cu motive na­ţionale; linişte de schit călugăresc; puzderie de flori ale pământului nostru şi hambare, sure şi magazii ca la un bun gospodar. In interior, între altele, o încăpere spaţioasă în care funcţionează un adevărat ate­lier de ţesătorie, broderie şi cusă­turi naţionale. In această sihăstrie se retrage pre­şedintele partidului naţional ţără­nesc, pentru a cerceta pe teren, a­­lături de brazdă şi de suferinţele obştei problemele cam­ cată să solu­ţioneze ridicarea celor şaseprezece milioane de ţărani. Din acest contact direct cu p­ă­mântul, şi nu din lumina scânteie­toare a oraşului, a ţâşnit programul partidului naţional ţărănesc, legea golurilor de munte, legea circulaţiei bunurilor rurale, organizarea pes­căriilor şi atâtea alte legiuiri cari au tins şi tind la ridicarea maselor rurale ale ţărei. In spatele locuinţei d-lui Miha­lache din Dobreşti, — în vremea când aceasta era locuită de preotul Dumitrăchescu, care a păstorit patru­zeci şi cinci de ani, în această co­mună—era un deal pietros şi avid, cu tendinţă de rostogolire la vale din pricina şuvoaielor de apă ce se adunau în vremuri de ploaie. S’ar fi părut că nimeni şi nimic nu va putea împiedica jocul naturii în această capricioasă prăbuşire în timp. Fireşte, gospodarul de astăzi a studiat situaţia pe teren, a făcut toate calculele, a examinat toate po­sibilităţile, a trasat planul de acţiu­ne, a fixat puntele ca un tehnician pe câmpul de tragere şi apoi­ a por­nit la lucru. Câtă strădanie, câtă muncă zi de zi, câtă răbdare şi câtă amărăciune pentru executarea unui plan greu de înfăptuit! Dar ce nu biruie voinţa şi sta­tornicia omului? Cu mijloacele mo­deste de care dispunea, dar cu vo­inţa de fier care alimenta toate for­ţele şi încuraja toate braţele, iar mai puţin de doi ani, fără concursul teh­nicienilor şi al specialiştilor în ma­terie, ci numai cu spiritul de pătrun­dere şi bunul simţ al gospodarului de rasă, d. Ion Mihalache şi-a îm­plinit planul. A consolidat povârnişurile cu plan­taţii de minunaţi pomi fructiferi, a tăiat drum larg şi neted din vale până în vârful dealului, a captat isvoarele, le-a adunat în bazinuri naturale în cari cresc laolaltă crapi şi păstrăvi, a dat drumul apei apoi spre grădina de zarzavat şi flori, spre locuinţa d-sale, spre fântâna din faţa casei, la povarnă, la vitele sale, la vitele satului etc., şi apoi le-a deschis drumul spre pârâul din (Continuare in pag. l1­ a) Sat de moţi în Munţii Gîlăului (Ciurcuţa de sus) început de an şcolar Scumpirea cărţilor şi rechizitelor şcolare Mizerie şi analfabetism la sate Sufletele copiilor s’au întristat la cel dintâi semnal al toamnei: slo­iuri de cocostârci pornite spre ţari mediteranene, ici-colo câte-o frunză îngălbenită, dimineţi argintii de trumă şi tâclă, fumeresc, acesta este semnalul toamnei şi­ al începu­tului unui nou an şcolar. Atât copii celor bogaţi, cât şi copţii celor să­raci sunt deopotrivă de mâhniţi. Aceştia din urmă sunt mâhniţi fiindcă se despart de turme şi câini, de­ acea libertate aspră, transmisă lor din cine ştie ce o ştie de pălmaşi sau clăcaşi ai timpurilor. Ne vom ocupa azi numai de aceşti copii oropsiţi de la sate. Şcoala primară la sat De multe ori şcoala primară din sat este o casă ruinată, acoperită cu stuf, cu geamuri numai de câţiva centimetri, fără duşumea, fără sobă, fără bănci suficiente şi comode de stat. De jur împrejur, câmp sau bă­lării. Nu vorbesc de cazuri, mai rare de altfel, unde sunt şcoli moderne, cu tot felul de instalaţiuni, cu orga­nizaţie demnă de lăudat. Şcoli de felul acesta se găsesc mai mult în Ardeal, Oltenia, Mun­tenia şi Banat. In nordul Moldovei, Basarabia, Bucovina, Maramureş şi Dobrogea va găsi oricine vrea şcolile descrise la început. Şi de a­­ceasta sunt vinovaţi conducătorii liberali, fiindcă au socotit să dea lumină satelor în raport direct pro­porţional cu simpatiile politice—aşa cum sunt nenumărate cazuri la oa­menii d-lui Guţă Tătărescu. Au început să clădească şcoli în diferite sate, întrerupând apoi lu­crarea în momentul când au văzut că au numai câteva voturi (cazul de la Şibot-Hunedoara). Scumpetea cărţilor şi rechizitelor Până aproape de Crăciun, învă­ţătorii de la sate se străduesc, dau o luptă am putea spune, ca fiecare elev să aibă cărţi şi tot ce-i trebuie pentru şcoală. De cele mai mul­te ori învăţătorii se lasă la fund... Părinţii copiilor nu au de unde scoate atâţia bani pentru cărţi căci cosi a o a­ti .*■. *"­­*• Pentru aceasta vom da preţurile cărţilor de curs primar. Abecedare: Gabrea I., Andreescu I. şi Radu Gyr, lei 34; Protopopescu V., Spiru Mihail şi Popescu R., lei 32; Nisipeanu I. Şi Topciu Tr., joe Abecedar, lei 130, etc etc. Cărţi de citire: Biciulescu M. I. V. Tassu, carte de cetire cl. II pri­mară 42 lei, el. IlI-a 52 lei, cl. IV-a 68 Iei; Dulfu P., Ch­elaru Gh. şi Cristescu Dima, carte de cetire cl. II-a primară 48 lei, cl. II-a 56 lei; Gabrea I., Simionescu I. şi Adre­­escu I., carte de cetire cl. III-a Pri­mară 56 lei, cle IV-a 74 lei. Geografii: Biciulescu M., cl. III-a primară 40 lei; Ceauşeanu N., cl. V-a 48 lei, cl. VI-a şi Vil-a 68 lei. Pe lângă acestea copii sunt obli­­gaţi, din cl. II-a, să cumpere hăr­ţile judeţelor respective. Coman I. şi Biber I., harta jud. Buzău 80 lei, Florinescu A., harta jud. Ilfov, lei 150, Biciulescu şi Pa­­raschivescu, harta jud. Ialomiţa lei 60. Aritmeticile şi gramaticile sunt ceva mai ieftine. Preţul variază în­­tre 15—30 lei. Cărţile de religie la fel. Rechizitele se ridică şi ele până la 150—200, variând după clasa în care se află copilul. Un singur copil la şcoala primară într’un sat, are VI. PAG. IV-a: Constituirea Consiliului judeţean din Muşcel nevoie de cel puţin 500 lei lei pe an dacă este în cl. I şi a ll-a şi 800 lei pentru celelalte clase. Sunt oa­meni care nu au de o pâi­ne — nu tocmai 800 lei! Pe urma se găsesc oameni ne­voiaşi cu 2—3 $1 chiar 5—6 copii în şcoală. Ce fac a­­cestea? De unde să scoată cele aproape 5000 lei pen­tru cărţi şi rechizite? Aici statul are datoria­ să intervină direct. Să aibă un fond special pentru gratuitatea cărţilor şi re­chizitelor tuturor fiilor de ţărani săraci, fonduri dis­tribuite direct de minister tuturor directorilor de şcoli primare pe baza ra­poartelor făcute de aceş­tia anual, riguros contro­laţi la faţa locului după primirea fondului. Mizerie şi analfabetism Ar trebui să scriu prea mult dacă m’aş apuca acum să răscolesc mi­zeria ce domneşte în viaţa acestor vlăstare de la sate. Nutriţie proastă, îmbrăcămint®­­ ca vai de ea, şcoală cu geamurile sparte, fără foc iarna. Gălbinare, lepră, tuberculoză, râie, predomină întreaga clasă peste an. Şi din cauza aceasta mulţi nici nu vin la şcoală, alţii se retrag în tim­pul anului. Spitalele lipsesc, dis­pensarele la fel. Ar trebui în fiecare sat să se în­fiinţeze dispensare cu sanitari şi doctori, înlăturând asttfel o pri­mejdie pentru stat. Din punct de vedere fizic, statul are nevoie de c®tăteni sănătoşi la trup, iar din punct de vedere spi­­ritual, cetăţeni luminaţi, sănătoşi la minte, conştienţi de tot ce se petrece în jurul lor. Aceste măsuri luate, mizeria și analfabetismul vor dispare de pe coclaurile satelor noastre. . Vineri k Di.OinAr.e ,Af 3 l­ei Taxele de francare plătite în nu­merar conf. aprobării Direcțiune Generale P. T. T. No. ...ti*. BUII INTERN Destrămare liberală InspectaIte ministeriale n'au ajutat la nimic. Organizaţiile liberale sunt pretu­tindeni in plin proces de destrămare. A­­proape că nu există organizaţie jude­ţi­ană în care să nu se lupte dârz cel puțin două tabere liberale. In ce priveşte putregaiurile partidu­lui liberal, nu odată le-am văzut pla­sate la locuri de frunte. Simbolul libe­ral Taşcu Puceren este confirmat pri­mar la Silistra, iar perimetristul Iri­­mescu-Cândeşti este numit perfect la Bâmboviţa de însuşi d. Grijă Tătărăscu. Cei mâtrca oameni oneşti ai regimu­lui au fost repede debarcaţi şi elimi­naţi. Vă amintiţi ce­ a păfit d. Mavro­­cordat, fost prefect de Botoşani. Cam tot acelaş lucru a păfit deunăzi şi d. Gheorghe Şerban, fostul şef al organi­zaţiei liberale de Tulcea. Acesta a avut naivitatea să creadă că, in adevăr, guvernul guţist ar fi dispus să ajute judeţele năpăstuite. Sprijinit de întreaga organizaţie, d-sa a insistat, s’a sbătut, s’a străduit să obţină ceva şi pentru judeţul său. Ca mijloc de presiune, d. Şerban, a ales demisia. Demisionat ostentativ de­la şefie, d-sa a fost sprijinit de toţi parlamentarii tulceni. Rezultatul: D. V. Sassu descinde la Tulcea şi pune stă­pânire pe organizaţie, plasându-şi cum­natul Economu în mod provizoriu la şefie. Inspectorii ministeriali şi-au uitat desigur, menirea. In loc ca d. Sassu —, în calitatea-i de biministru, — să des­chidă ochii mari şi să vadă câte nevoi are acest judeţ uitat, s’a oferit cu gene­rozitate ca temă de scandal politic, reu­şind în cele din urmă să destrame or­ganizaţia liberală din Tulcea. Ar trebui să se facă o colectă publi­că, — nu pentru cumnatul Nellu Mun­­teanu — ci pentru ca d. Sassu să «in­specteze cât mai multe organizaţii li­berale, P, T, ITIH EXTERN Alte propuneri in chestiunea spaniolă La Geneva, în consiliul Societăţii Na­ţiunilor, va fi supus conflictul spaniol şi se va încerca să se găsească o for­mulă de conciliaţiune. Un proect în acest sens a şi fost re­­dactat de către reprezentantul guvernu­lui din Valencia. D. Alvarez del Vayo a arătat in textul proectului că nu poa­te fi condamnată neintervenţia de pâ­nă acum, deoarece s’au făcut sforţări serioase pentru înlăturarea străinilor din peninsula iberică, a acelor străini cari participă acolo la luptele civile. Dar, fiindcă nu s’a înregistrat niciun succes în această chestiune, Societăţii Naţiunilor îi revine sarcina să se pro­nunţe: 1. Pentru evacuarea luptătorilor străini, singurul mijloc prin care se poate pune capăt «agresiunii» a cărei victimă este Spania; 2. Pentru restabilirea imediată a li­bertăţii comerţului cu arme. Paralel însă cu acţiunea aceasta, gu­­­vernul englez va examina nota fran­­co-britanică ce va fi trimisă Italiei. Ştirile primite acum arată următoa­rea situaţie a demersurilor Angliei şi Franţei: «Proectul întocmit la Londra insistă asupra necesităţii de a se pune capăt intervenţiei străine în Spania şi de a Se retrage luptătorii străini din Spania. Este posibil ca textul să facă aluzii la măsurile eventuale în cazul impo­sibilităţii de a se ajunge la retragerea voluntarilor. Pentru a se discuta amestecul străin în Spania, proectul propune conver­saţii franco-anglo-italiene­. Deşi nu se pot face prevederi asupra eficacităţii nouilor măsuri, tot este un început bun în noua acţiune de schi­dare a conflictului spaniol. i.»i«iimm*. „Din­tii i­im maii Gloria română nu mai ajunge d-lui Tatarascu. Vrea­u să iese din cuibul naţional şi să se avânte pe firmamentul ffl Europei, în zbor de vultur. Gloria — se ştie — este o pro­■ ^­blemă de propagandă abilă, care poate înlocui şi alte con­ţinuturi mai substanţiale. Gloria se obţine, ca şi victoria ■ in războaie, după reţeta lui Napoleon Bonaparte: ■ — bani, bani şi iar bani! Propaganda internă a d-lui Tătărăscu a păstrat până acum proporţiile obişnuite. Ba chiar s’a cam temut să vorbească. Reto­rul care dormitează în premii, până la o concurenţa a lui Jean Th. Florescu şi Fleva, a devenit taciturn. ^ II aşteptau atâtea atacuri, dacă d. Tătărăscu ar fi fost prea limbut! A lăsat pe d. Inculeţ să vorbească sau pe d. Eugen Titeanu sau pe d. Sassu. . A trecut perioada tăcerii? Baritonul nu mai poate trai tara reclamă și fotografii? _ ^ # Reclama nu se mai face în ţară, ci în străinătate şi vine sub forma verdictului Europei asupra valorii politice a d-lui Tătărăscu. Cum se informează străinătatea? Recent a apărut într’un mare ziar din Praga, scos în limba germană pentru cetitorii continentului, un rezumat asupra activi­tăţii de patru ani a guvernării Tătărăscu. Se anunţă Europei că la ultimile alegeri comunale şi judeţene, liberalii ar fi obţinut 45% şi au distanţat partidul naţional-ţărănesc cu 15% din totalul voturilor exprimate. Noi, aici acasă, ştiam — după datele ministerului de interne , că liberalii au obţinut 30%, iar partidul naţional-ţărănesc 28%, deci cu o diferenţă de numai 2%. Având în vedere «umplutura» apara­tului administrativ, partidul liberal a suferit o gravă înfrângere. D. Tătărăscu se mai laudă în faţa străinătăţii cu democraţia şi cu ordinea instituite în cei patru ani de guvernare. Care democraţie? Cenzura şi starea de asediu permanentizate? Aceste instru­mente de excepţie au devenit instrumentele cotidiane de lucru ale guvernării. Excepţia devine o regulă. Fac parte cenzura şi starea de asediu din arsenalul doctrinar şi de practică guvernamentală într’un sistem democratic? Evident, că nu. In ceea ce priveşte ordinea păstrată de guvernul Tătărăscu, nu se aminteşte nimic de ordinea dizolvărilor ilegale de sindicate, de ordinea consiliilor de războiu. Nu se spune nimic despre asasina­tele politice şi de dezordinile de stradă patronate de către minis­terul de interne. Democraţia d-lui Tătărăscu s’a mai caracterizat prin creaţiu­­nea factice a unor grupări de dreapta. Partidul naţional-creştin este opera de agent provocator chranic a d-lui Ion Inculeţ, creiată pentru a contrabalansa influenţa prea puternică a partidului na­ţional-ţărănesc. D. Tătărăscu a comis, cele mai grele păcate faţă de regimul constituţional, democratic şi parlamentar pe care pretinde că l-a apărat în aceşti patru ani de guvernare, patru ani graşi pentru partizani şi patru decenii de secetă pentru cetăţenii liberi ai acestei ţări. Aceşti patru ani au fost ani de cumplită fiscalitate. De pe vre­mea fanarioţilor nu s’a mai scos în vânzare cu atâta cruzime ce­nuşa din vatra săteanului şi rochia de nuntă sau de înmormântare a sătencii pentru despăgubirea fiscului. Aparatul fiscal a ajuns ca o ploaie de lăcuste, ca o invazie de lipitori. Intră peste tot, rod ce le iese în cale, sug sângele vieţuitoarelor. S’a creiat o nouă spaimă perceptorii. înainte se s­punea: — Păziţi, vin tătarii!­­Aşa se adormeau, cu spaimă, copiii prea vioii. Acum se va spune: — Vine Tătărăscu! (Adică vine fiscalitatea brutală şi nemer­­nică, ipocrizia politică şi balada de gangsteri plutocraţi).

Next