Dreptatea, octombrie 1937 (Anul 11, nr. 2961-2986)
1937-10-01 / nr. 2961
A IUI Ki VO. 4 pagini Director: hihai d.rabea Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. S. Clemanceau,9 — Talefiîi: Redacţii 393142, Adiţia 51391 D. Dinu Brătianu şi medievalismul D. Dinu Brătianu a citit deunăzi un fel de discurs-proclamaţie pe care a scris-o d. Tătărăscu. In această privinţă, pentru a împărţi grandomania cuprindă în istorica declaraţie de la Brăila, d. Dinu Brătianu a fost corect şi a spus de la început că pentru tot ce va spune are viza şi autorizaţia d-lui Tătărăscu. D. Dinu Brătianu a primit situaţia. A primit-o chiar cu satisfacţie. Până acum d. Tătărăscu singur scria şi singur citea fără ca să-l mai întrebe în prealabil pe reprezentantul dinastiei proprietară a partidului. Şi d. Dinu Brătianu era supărat. Acum, cel puţin i s’a dat un rol de lector al proclamaţiuneior d-lui Tătărăscu, şi aşa se împacă fatalitatea heredităţii într’un sistem dinastic de conducere a unui partid cu sistemul de corectare a acestei fatalităţi. Şi d. Dinu Brătianu este mulţumit. Iar ca efect al acestei stări sufleteşti de „restitutio în integrum” d-sa acceptă tot ce-a făcut d. Tătărăscu, fără să se mai întrebe după 4 ani, adică de ce dacă el e şeful partidului, nu este şi şeful guvernului precum ar fi natural să fie. Şi s’a pretat să se solidarezeze net cu o guvernare pe care a criticat-o public timp de 4 ani, şi a citit ca un alt Cristian, tiradele d-lui Cyrano Tătărăscu. Proclamaţia liberală este plină de îngâmfarea specifică unor stăpânitori care se simt bogaţi şi cu situaţia asigurată. Proza liberală, în această privinţă, este arhi-cunoscută: ei au făcut România şi mică şi mare, şi nu-i act naţional de la Ştefan cel Mare şi până astăzi care să nu fie opera exclusivă a partidului liberal. Parcă ţara aceasta, n’ar mai fi avut Regi -înţelepţi care să ţie cânta ţării, ci numai liberalii şi iar liberalii au condus-o după capul lor. Arhivele politice sunt pline de această pretenţie răsuflată, pe care au debitat-o în toate ocaziile, liberali mari şi mici. D. Dinu Brătianu a ţinut însă să reamintească despre 12 ani de guvernare liberală ca un avertisment pentru posibilităţile de durată a unei asemenea guvernări. Uită d. Dinu Brătianu cât de mult s’au schimbat vremurile. Este tragic să constaţi ce în urmă au rămas asemenea „şefi” politici care par a ieşi dintr’o ladă cu naftalină atunci când încep a vorbi, după ce altineva le-a întors un arc şi le-au dat drumul să vorbească. Astăzi idealul românului nu mai este să fie sluguţă liberală, şi nici idealul naţional nu a rămas creiarea de oameni fără caracter. Medievalismul celor 12 ani de dominaţiune de la Florica, pe care proclamaţia vrea să o constitue un fel de Curtea de Argeş, a Naţiunei, a trecut şi cu putinţă nu mai este. Nici puterea financiară şi economică nu mai este atât de tare încât să conrupă toate sufletele din această ţară, şi nici toate sufletele de astăzi nu mai sunt de vânzare ca odinioară. S’au creiat şi s’au născut idealuri noui sociale, care se slujesc cu credinţă şi care răscolesc massele scoase din robie. Patru ani de guvernare a trezit în sângele brătienilor memoria unei dominaţiuni perpetu, şi, odată cu ea, apetitul strămoşesc de guvernare atotputernică. Ridicolă postură pentru acei care cunosc legile grandoarei şi a decadenţei, atât de plastic concretizată şi exemplificată prin d. Dinu Brâtianu. D. Tătărăscu, compunând logosul d-lui Dinu Brătianu, a avut diabolica ideie să-l pue în acesta postură de aviditate, care aminteşte o mascare familiară într’o armură medievală. Dar amintirea d-lui Dinu Brătianu cu 12 ani de atotputernicia liberală, pune şi actualizează, nenorocirea unui asemenea sistem. Tot dezechilibrul dintre clasele sociale de astăzi, este datorat acestui sistem cu 12 ani de guvernare, care a stricat ce mai brumă de caractere mai erau în ţara aceasta, ,şi care a pus la pământ unele clase în detrimentul altora. Acei 12 ani, şi alţi 8 şi alte epoci de asemenea dominaţiune liberală, a lăsat ţărănimea acolo unde este, aceia au creiat lichelismul de astăzi, aceia au puşi bazele monopolului liberal de exploatare a ţării, fiindcă le-au pus în gură toate vinele de producţie, ca să sugă, să sugă, să sugă. Din acei 12 ani, şi alţii, şi uneltele averescane înşelătoare, s-a născut reacţia reprezentată prin partidul naţional ţărănesc, ca instrument politic şi legal, de restabiliea echilibrului social din ţară. Să nu se mai laude ,d. Dinu Brătianu cu ticăloşia celr 12 ani. Ţara suferă şi azi fiindcă i-a suportat atunci. Nu va mai suferi mâine, fiindcă nu-i va mai suporta azi. notocMfit Pentru „Imftentat îii Oficiosul d-lui mareşal Averescu contestă dreptul la succesiune al naţional-ţărăniştilor cu o argumentaţie specioasă. «îndreptarea» spune: «la comună şi judeţ se votează intuitu Dersonae, se alege Un om pentru calităţile lui individuale de gospodar local. Exact. Criteriul gospodăriei are o mare valoare la alegerile comunale. Cum se explică, atunei, că majoritatea consilierilor aleşi în ţară sunt naţional-ţărănişti? «îndreptarea» spune : «...nu poate însemna în niciun caz că se aprobă principiile politice ale grupării din care face parte şi care nici n’au fost expuse cu prilejul alegerilor comunale». Remarca oficiosului averescan nu vrea să ţină cont de faptul că în Partidul naţional-ţărănesc, partid viu şi dinamic, s-au adunat şi cele mai vii, cele mai dinamice personalităţi ale satului românesc. Acesta este adevărul. Aici este cheia succesului pe care l-a avut partidul naţional-ţărănesc în alegerile comunale. Partidul poporului aparţine istoriei. Partidul naţional-ţărănesc este realitatea politică şi gospodărească a zilelor noastre. Două ceasuri la Dobreşti de L. I. VIANU in ţaţa ieaeraiei din Topoloveni- Muscel, lăsând şoseaua naţională, drumul spre Dobreşti o ia pe sub poalele dealurilor împodobite cu vii, livezi şi plăduri, cari sub lumina soarelui în asfinţit capătă o strălucire de aur vechi. Şeasesprezece chilometri şerpueşte drumul la deal, printre case curate şi albe ca neaua, ce largi pridvoruri caracteristice Muscelului, pe cari muşcatele de sânge şi creiţele galbene stau puzderie, să mulţumească ochiul şi să încânte sufletul. Intre satele presărate deadreapta şi deastânga şoselei, drumul străbate ceairuri înverzite, pătate cu albul vitelor la păscut; crânguri cu pomi înalţi şi iarbă deasă; grădini cu legume şi fructe şi câte o sfoară de pădure ce-ţi trimete din desişul ei întunecos o adiere răcoroasă ca o boare de toamnă. ty.u Departe, undeva, in ascunzişul des al arborilor, o moară ţărănească bate ritmic, ca toaca unei mănăstiri. Mai departe, într’un vârf de deal, geamlâcul de sticlă al unei crame, pălit de razele soarelui gata scapete, reflectă o lumină galbenroşiatică ca un incendiu îndepărtat. Pe sub poala unui deal din marginea drumului, un şipot şine tainic sub tufişurile şi fişeul ţie iarbă verde din preajmă-i. Din ce în ce, mergând în sus, dealurile se strâng, orizonturile se apropie, valea se îngustează, pare că intri într’o copaie. Acolo sunt Dobreştii, gospodăria rostită a d-nei şi d-lui Ion Mihalache, încă un pod, încă o cotitură la stânga şi iată-ne în faţa locuinţei preşedintelui partidului naţional-ţărănesc. In faţa gospodăriei, o troiţă de lemn de stejar, străjuită, — potrivit datinei, — de o fântână cu apă rece, şi prevăzută cu o candelă care arde pentru sufletele celor ce nu mai sunt. Amănunt care aminteşte trecătorului de azi, de mâine şi de totdeauna, despre cucernicia şi credinţa întru Cristos a înfăptuitorului. Casa, barhondărie de mănăstire, prispă largă cu ciubucărie românească şi scoarţe cu motive naţionale; linişte de schit călugăresc; puzderie de flori ale pământului nostru şi hambare, sure şi magazii ca la un bun gospodar. In interior, între altele, o încăpere spaţioasă în care funcţionează un adevărat atelier de ţesătorie, broderie şi cusături naţionale. In această sihăstrie se retrage preşedintele partidului naţional ţărănesc, pentru a cerceta pe teren, alături de brazdă şi de suferinţele obştei problemele cam cată să soluţioneze ridicarea celor şaseprezece milioane de ţărani. Din acest contact direct cu pământul, şi nu din lumina scânteietoare a oraşului, a ţâşnit programul partidului naţional ţărănesc, legea golurilor de munte, legea circulaţiei bunurilor rurale, organizarea pescăriilor şi atâtea alte legiuiri cari au tins şi tind la ridicarea maselor rurale ale ţărei. In spatele locuinţei d-lui Mihalache din Dobreşti, — în vremea când aceasta era locuită de preotul Dumitrăchescu, care a păstorit patruzeci şi cinci de ani, în această comună—era un deal pietros şi avid, cu tendinţă de rostogolire la vale din pricina şuvoaielor de apă ce se adunau în vremuri de ploaie. S’ar fi părut că nimeni şi nimic nu va putea împiedica jocul naturii în această capricioasă prăbuşire în timp. Fireşte, gospodarul de astăzi a studiat situaţia pe teren, a făcut toate calculele, a examinat toate posibilităţile, a trasat planul de acţiune, a fixat puntele ca un tehnician pe câmpul de tragere şi apoi a pornit la lucru. Câtă strădanie, câtă muncă zi de zi, câtă răbdare şi câtă amărăciune pentru executarea unui plan greu de înfăptuit! Dar ce nu biruie voinţa şi statornicia omului? Cu mijloacele modeste de care dispunea, dar cu voinţa de fier care alimenta toate forţele şi încuraja toate braţele, iar mai puţin de doi ani, fără concursul tehnicienilor şi al specialiştilor în materie, ci numai cu spiritul de pătrundere şi bunul simţ al gospodarului de rasă, d. Ion Mihalache şi-a împlinit planul. A consolidat povârnişurile cu plantaţii de minunaţi pomi fructiferi, a tăiat drum larg şi neted din vale până în vârful dealului, a captat isvoarele, le-a adunat în bazinuri naturale în cari cresc laolaltă crapi şi păstrăvi, a dat drumul apei apoi spre grădina de zarzavat şi flori, spre locuinţa d-sale, spre fântâna din faţa casei, la povarnă, la vitele sale, la vitele satului etc., şi apoi le-a deschis drumul spre pârâul din (Continuare in pag. l1 a) Sat de moţi în Munţii Gîlăului (Ciurcuţa de sus) început de an şcolar Scumpirea cărţilor şi rechizitelor şcolare Mizerie şi analfabetism la sate Sufletele copiilor s’au întristat la cel dintâi semnal al toamnei: sloiuri de cocostârci pornite spre ţari mediteranene, ici-colo câte-o frunză îngălbenită, dimineţi argintii de trumă şi tâclă, fumeresc, acesta este semnalul toamnei şi al începutului unui nou an şcolar. Atât copii celor bogaţi, cât şi copţii celor săraci sunt deopotrivă de mâhniţi. Aceştia din urmă sunt mâhniţi fiindcă se despart de turme şi câini, de acea libertate aspră, transmisă lor din cine ştie ce o ştie de pălmaşi sau clăcaşi ai timpurilor. Ne vom ocupa azi numai de aceşti copii oropsiţi de la sate. Şcoala primară la sat De multe ori şcoala primară din sat este o casă ruinată, acoperită cu stuf, cu geamuri numai de câţiva centimetri, fără duşumea, fără sobă, fără bănci suficiente şi comode de stat. De jur împrejur, câmp sau bălării. Nu vorbesc de cazuri, mai rare de altfel, unde sunt şcoli moderne, cu tot felul de instalaţiuni, cu organizaţie demnă de lăudat. Şcoli de felul acesta se găsesc mai mult în Ardeal, Oltenia, Muntenia şi Banat. In nordul Moldovei, Basarabia, Bucovina, Maramureş şi Dobrogea va găsi oricine vrea şcolile descrise la început. Şi de aceasta sunt vinovaţi conducătorii liberali, fiindcă au socotit să dea lumină satelor în raport direct proporţional cu simpatiile politice—aşa cum sunt nenumărate cazuri la oamenii d-lui Guţă Tătărescu. Au început să clădească şcoli în diferite sate, întrerupând apoi lucrarea în momentul când au văzut că au numai câteva voturi (cazul de la Şibot-Hunedoara). Scumpetea cărţilor şi rechizitelor Până aproape de Crăciun, învăţătorii de la sate se străduesc, dau o luptă am putea spune, ca fiecare elev să aibă cărţi şi tot ce-i trebuie pentru şcoală. De cele mai multe ori învăţătorii se lasă la fund... Părinţii copiilor nu au de unde scoate atâţia bani pentru cărţi căci cosi a o ati .*■. *"*• Pentru aceasta vom da preţurile cărţilor de curs primar. Abecedare: Gabrea I., Andreescu I. şi Radu Gyr, lei 34; Protopopescu V., Spiru Mihail şi Popescu R., lei 32; Nisipeanu I. Şi Topciu Tr., joe Abecedar, lei 130, etc etc. Cărţi de citire: Biciulescu M. I. V. Tassu, carte de cetire cl. II primară 42 lei, el. IlI-a 52 lei, cl. IV-a 68 Iei; Dulfu P., Chelaru Gh. şi Cristescu Dima, carte de cetire cl. II-a primară 48 lei, cl. II-a 56 lei; Gabrea I., Simionescu I. şi Adreescu I., carte de cetire cl. III-a Primară 56 lei, cle IV-a 74 lei. Geografii: Biciulescu M., cl. III-a primară 40 lei; Ceauşeanu N., cl. V-a 48 lei, cl. VI-a şi Vil-a 68 lei. Pe lângă acestea copii sunt obligaţi, din cl. II-a, să cumpere hărţile judeţelor respective. Coman I. şi Biber I., harta jud. Buzău 80 lei, Florinescu A., harta jud. Ilfov, lei 150, Biciulescu şi Paraschivescu, harta jud. Ialomiţa lei 60. Aritmeticile şi gramaticile sunt ceva mai ieftine. Preţul variază între 15—30 lei. Cărţile de religie la fel. Rechizitele se ridică şi ele până la 150—200, variând după clasa în care se află copilul. Un singur copil la şcoala primară într’un sat, are VI. PAG. IV-a: Constituirea Consiliului judeţean din Muşcel nevoie de cel puţin 500 lei lei pe an dacă este în cl. I şi a ll-a şi 800 lei pentru celelalte clase. Sunt oameni care nu au de o pâine — nu tocmai 800 lei! Pe urma se găsesc oameni nevoiaşi cu 2—3 $1 chiar 5—6 copii în şcoală. Ce fac acestea? De unde să scoată cele aproape 5000 lei pentru cărţi şi rechizite? Aici statul are datoria să intervină direct. Să aibă un fond special pentru gratuitatea cărţilor şi rechizitelor tuturor fiilor de ţărani săraci, fonduri distribuite direct de minister tuturor directorilor de şcoli primare pe baza rapoartelor făcute de aceştia anual, riguros controlaţi la faţa locului după primirea fondului. Mizerie şi analfabetism Ar trebui să scriu prea mult dacă m’aş apuca acum să răscolesc mizeria ce domneşte în viaţa acestor vlăstare de la sate. Nutriţie proastă, îmbrăcămint® ca vai de ea, şcoală cu geamurile sparte, fără foc iarna. Gălbinare, lepră, tuberculoză, râie, predomină întreaga clasă peste an. Şi din cauza aceasta mulţi nici nu vin la şcoală, alţii se retrag în timpul anului. Spitalele lipsesc, dispensarele la fel. Ar trebui în fiecare sat să se înfiinţeze dispensare cu sanitari şi doctori, înlăturând asttfel o primejdie pentru stat. Din punct de vedere fizic, statul are nevoie de c®tăteni sănătoşi la trup, iar din punct de vedere spiritual, cetăţeni luminaţi, sănătoşi la minte, conştienţi de tot ce se petrece în jurul lor. Aceste măsuri luate, mizeria și analfabetismul vor dispare de pe coclaurile satelor noastre. . Vineri k Di.OinAr.e ,Af 3 lei Taxele de francare plătite în numerar conf. aprobării Direcțiune Generale P. T. T. No. ...ti*. BUII INTERN Destrămare liberală InspectaIte ministeriale n'au ajutat la nimic. Organizaţiile liberale sunt pretutindeni in plin proces de destrămare. Aproape că nu există organizaţie judeţiană în care să nu se lupte dârz cel puțin două tabere liberale. In ce priveşte putregaiurile partidului liberal, nu odată le-am văzut plasate la locuri de frunte. Simbolul liberal Taşcu Puceren este confirmat primar la Silistra, iar perimetristul Irimescu-Cândeşti este numit perfect la Bâmboviţa de însuşi d. Grijă Tătărăscu. Cei mâtrca oameni oneşti ai regimului au fost repede debarcaţi şi eliminaţi. Vă amintiţi ce a păfit d. Mavrocordat, fost prefect de Botoşani. Cam tot acelaş lucru a păfit deunăzi şi d. Gheorghe Şerban, fostul şef al organizaţiei liberale de Tulcea. Acesta a avut naivitatea să creadă că, in adevăr, guvernul guţist ar fi dispus să ajute judeţele năpăstuite. Sprijinit de întreaga organizaţie, d-sa a insistat, s’a sbătut, s’a străduit să obţină ceva şi pentru judeţul său. Ca mijloc de presiune, d. Şerban, a ales demisia. Demisionat ostentativ dela şefie, d-sa a fost sprijinit de toţi parlamentarii tulceni. Rezultatul: D. V. Sassu descinde la Tulcea şi pune stăpânire pe organizaţie, plasându-şi cumnatul Economu în mod provizoriu la şefie. Inspectorii ministeriali şi-au uitat desigur, menirea. In loc ca d. Sassu —, în calitatea-i de biministru, — să deschidă ochii mari şi să vadă câte nevoi are acest judeţ uitat, s’a oferit cu generozitate ca temă de scandal politic, reuşind în cele din urmă să destrame organizaţia liberală din Tulcea. Ar trebui să se facă o colectă publică, — nu pentru cumnatul Nellu Munteanu — ci pentru ca d. Sassu să «inspecteze cât mai multe organizaţii liberale, P, T, ITIH EXTERN Alte propuneri in chestiunea spaniolă La Geneva, în consiliul Societăţii Naţiunilor, va fi supus conflictul spaniol şi se va încerca să se găsească o formulă de conciliaţiune. Un proect în acest sens a şi fost redactat de către reprezentantul guvernului din Valencia. D. Alvarez del Vayo a arătat in textul proectului că nu poate fi condamnată neintervenţia de până acum, deoarece s’au făcut sforţări serioase pentru înlăturarea străinilor din peninsula iberică, a acelor străini cari participă acolo la luptele civile. Dar, fiindcă nu s’a înregistrat niciun succes în această chestiune, Societăţii Naţiunilor îi revine sarcina să se pronunţe: 1. Pentru evacuarea luptătorilor străini, singurul mijloc prin care se poate pune capăt «agresiunii» a cărei victimă este Spania; 2. Pentru restabilirea imediată a libertăţii comerţului cu arme. Paralel însă cu acţiunea aceasta, guvernul englez va examina nota franco-britanică ce va fi trimisă Italiei. Ştirile primite acum arată următoarea situaţie a demersurilor Angliei şi Franţei: «Proectul întocmit la Londra insistă asupra necesităţii de a se pune capăt intervenţiei străine în Spania şi de a Se retrage luptătorii străini din Spania. Este posibil ca textul să facă aluzii la măsurile eventuale în cazul imposibilităţii de a se ajunge la retragerea voluntarilor. Pentru a se discuta amestecul străin în Spania, proectul propune conversaţii franco-anglo-italiene. Deşi nu se pot face prevederi asupra eficacităţii nouilor măsuri, tot este un început bun în noua acţiune de schidare a conflictului spaniol. i.»i«iimm*. „Dintii iim maii Gloria română nu mai ajunge d-lui Tatarascu. Vreau să iese din cuibul naţional şi să se avânte pe firmamentul ffl Europei, în zbor de vultur. Gloria — se ştie — este o pro■ ^blemă de propagandă abilă, care poate înlocui şi alte conţinuturi mai substanţiale. Gloria se obţine, ca şi victoria ■ in războaie, după reţeta lui Napoleon Bonaparte: ■ — bani, bani şi iar bani! Propaganda internă a d-lui Tătărăscu a păstrat până acum proporţiile obişnuite. Ba chiar s’a cam temut să vorbească. Retorul care dormitează în premii, până la o concurenţa a lui Jean Th. Florescu şi Fleva, a devenit taciturn. ^ II aşteptau atâtea atacuri, dacă d. Tătărăscu ar fi fost prea limbut! A lăsat pe d. Inculeţ să vorbească sau pe d. Eugen Titeanu sau pe d. Sassu. . A trecut perioada tăcerii? Baritonul nu mai poate trai tara reclamă și fotografii? _ ^ # Reclama nu se mai face în ţară, ci în străinătate şi vine sub forma verdictului Europei asupra valorii politice a d-lui Tătărăscu. Cum se informează străinătatea? Recent a apărut într’un mare ziar din Praga, scos în limba germană pentru cetitorii continentului, un rezumat asupra activităţii de patru ani a guvernării Tătărăscu. Se anunţă Europei că la ultimile alegeri comunale şi judeţene, liberalii ar fi obţinut 45% şi au distanţat partidul naţional-ţărănesc cu 15% din totalul voturilor exprimate. Noi, aici acasă, ştiam — după datele ministerului de interne , că liberalii au obţinut 30%, iar partidul naţional-ţărănesc 28%, deci cu o diferenţă de numai 2%. Având în vedere «umplutura» aparatului administrativ, partidul liberal a suferit o gravă înfrângere. D. Tătărăscu se mai laudă în faţa străinătăţii cu democraţia şi cu ordinea instituite în cei patru ani de guvernare. Care democraţie? Cenzura şi starea de asediu permanentizate? Aceste instrumente de excepţie au devenit instrumentele cotidiane de lucru ale guvernării. Excepţia devine o regulă. Fac parte cenzura şi starea de asediu din arsenalul doctrinar şi de practică guvernamentală într’un sistem democratic? Evident, că nu. In ceea ce priveşte ordinea păstrată de guvernul Tătărăscu, nu se aminteşte nimic de ordinea dizolvărilor ilegale de sindicate, de ordinea consiliilor de războiu. Nu se spune nimic despre asasinatele politice şi de dezordinile de stradă patronate de către ministerul de interne. Democraţia d-lui Tătărăscu s’a mai caracterizat prin creaţiunea factice a unor grupări de dreapta. Partidul naţional-creştin este opera de agent provocator chranic a d-lui Ion Inculeţ, creiată pentru a contrabalansa influenţa prea puternică a partidului naţional-ţărănesc. D. Tătărăscu a comis, cele mai grele păcate faţă de regimul constituţional, democratic şi parlamentar pe care pretinde că l-a apărat în aceşti patru ani de guvernare, patru ani graşi pentru partizani şi patru decenii de secetă pentru cetăţenii liberi ai acestei ţări. Aceşti patru ani au fost ani de cumplită fiscalitate. De pe vremea fanarioţilor nu s’a mai scos în vânzare cu atâta cruzime cenuşa din vatra săteanului şi rochia de nuntă sau de înmormântare a sătencii pentru despăgubirea fiscului. Aparatul fiscal a ajuns ca o ploaie de lăcuste, ca o invazie de lipitori. Intră peste tot, rod ce le iese în cale, sug sângele vieţuitoarelor. S’a creiat o nouă spaimă perceptorii. înainte se spunea: — Păziţi, vin tătarii!Aşa se adormeau, cu spaimă, copiii prea vioii. Acum se va spune: — Vine Tătărăscu! (Adică vine fiscalitatea brutală şi nemernică, ipocrizia politică şi balada de gangsteri plutocraţi).