Dreptatea, ianuarie 1938 (Anul 12, nr. 3036-3058)

1938-01-01 / nr. 3036

Mil M to. DttMtor: hlHM D. RALCA Redacția şi Administrația: Bucureşti, Str. G. Clementian, 9. Telefon: Redacția 3.03.42, Adiția 5.13.91 Tabara de b­an­care plătite Io tit­l marfot «QBt aprobării Bir«i ții i. I GeneraleP. T. T. *­»■ .»!■. | AN NOU In dangăt de clopot şi magi către Domnul păşim de astăzi într’un an nou. II vrem plin, îl vrem bogat, adu­cător de ordine, de pace şi dreptate. II dorim, mai mult ca oricând, îm­belşugat pentru cei sărmani şi u­­mili; aspru pentru cei nedrepţi şi hrăpăreţi; pierzător pentru cei dor­nici de dezordini şi nelinişte. Aşteptăm înfriguraţi un an nou de mai multă dreptate, de mai multă cinste, de mai multă omenie. Dorim un an nou cu mai multă lumină pentru bezna satelor; cu să­nătate deplină pentru miile de sufe­rinzi; cu justiţie pentru cei nedrep­tăţiţi şi oropsiţi; cu înfrăţire între cei de acelaş sânge şi de o lege. Nădăjduim într'un an nou cu mai puţină sărăcie, cu mai puţină sufe­rinţă, cu mai puţină nedreptate. An de ordine legală, de pace ge­nerală, de linişte desăvârşită vrem să fie 1938. Să nu mai auzim în acest an nici talazul de nemulţumire care tremu­ră dela un cap la altul al tării; nici scâncetul celor sărmani pe cari scumpetea li sugrumă, — nici vas­tul celor suferinzi cari nu găsesc alinare și vindecare; nici blestemul celor pe cari urgia fiscală din ulti­mii ani i-a adus în sapă de lemn. Dela un cap la altul al tării, mi­lioanele de români vor un an cu mai multă minte pentru afircultori­ , cu cât mai puţine dorinii de îmbo­găţire pe spinarea ţării, cu senti­­mente mai curate pentru interesele obşteşti şi cu strângere mai multă de inimă pentru banul tuturor. Vrem un an cu mai multă morală intre oameni, cu mai multă demni­tate în sufletele lor şi cu cât mai multă dragoste de ţara care-i adă­posteşte şi-i hrăneşte. Să fie un an în care linguşitorii şi pizmaşii să nu mai aibe glas şi călare; în care necinstiţii şi răii să cadă la fund; în care să nu mai fi­inţeze bunul plac, abuzul, ilegalita­tea şi tirania. Să fie 1938 un an, în care numai legea şi omenia să aibă cuvânt­ul să nu mai vedem în acest an mişe­­lia despreţuind dreptatea, prostia călcând în picioare înţelepciunea, minciuna biruind adevărul şi hoţia trecând înaintea cinstei. Să fie 1938 cu adevărat un an nou pentru toate moravurile noastre aşa fie învechite. O fnntru vanaralnH i__ ■" »jupi luuo ţar­a i pe oameni Dar oamenii, să fie cei doriţi de ţară, nu aleşi la întâmplare. Să fie oricine pătruns de morala lui Cristos şi cu teamă de Dumne­zeu în tot ceia ce va gândi şi va face. Să dea cârmuitorilor hotărâţi prin lege minte luminată, dragoste pentru ţară, ajutor pentru cele drept a se înfăptui şi tuturor sănă­tate, linişte şi dreptate. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Sfârşitul aventurilor Se împlinesc douăzeci de ani de când ţăranul român a primit unul din cele mai valoroase drepturi din câte a câştigat vreodată: votul u­­niversal. Odată cu votul, au apărut însă lichelele, paraziţii, profitorii, cari şi-au dat seama că, dacă nu pot fa­ce mare lucru în viaţa particulară, tot putea să se institue în îndruma­­tori ai păturii ţărăneşti şi, natu­ral, pentru «marea muncă» depusă, să conducă destinele ţării. Odată cu revărsarea lor asupra satelor a început corupţia, iar valoarea vo­tului a scăzut. La început votul ţăranilor se lua fie forţat, fie prin diferite manor­pere întrebuinţate de cei ajunşi la cârmă■ Contrar intereselor meschine a celor cari voiau să conducă fără voinţa reală a ţării, pătura ţărănea­scă şi-a însuşit, singură, o con­ştiinţă politică­ naţională. Această conştiinţă înrădăcinată în inima omului nevoiaş, care-şi dă seama că farsa şi minciuna trebuie să ia sfârşit, a făcut, de data a­ceasta, cunoscut tuturor acelora ce stau cocoţaţi pe spatele lui, că este gata să-şi­ aleagă conducătorii con­tra oricărei alte voinţi, lovind în anei ce i-au adus în supă de lemn. O lecţie de care trebuie să ţină seamă orice om, este aceia dată gu­vernului liberal. Aspru a fost verdictul ţării cu aceşti înstrăinaţi aventurieri, cari au crezut că ţara este o moşie de luat în arendă pe nimic. Cum şi-au închipuit nemernicii că ţărănimea îi va vota când le-au vândut, pen­tru bir, pământurile, vitele, unelte­le, hainele, i-a bătut, i-a întemni­ţat, le-a luat băeţii de pe ogoare, ducându-i la lucrări inutile? Toate suferinţele acestea stau în­crustate, adânc, în inima ţăranului Şi aceste suferinţi l-au ajutat la for­marea conştiinţei poli­ti­co-n­aţ­iona­le Toate încercările guvernului libe­ral de-a cumpăra voturile cu ra­chiu Şi cârnaţi, au rămas zadarnice Oamenii au băut rachiul şi au mâncat cârnari — şi bine au făcut, căci din birurile lor li s‘au dat,­­ d­ar n'au votat pe liberali Ţăranul român îndură, dar nu uităl Şi, fiindcă nu uită, a pus ca­păt aventurii liberale dând peste cap guvernul in alegerile din 2o De­­cembrie. După cum const­int‘ &.it '0nală s’a pronunţat contra aventuii liberale, tot aşa se va pronunţa, peste o lu­­nă-două, contra aventurii guvernu­lui gogist. Nu-i vorbă că aproape în întregi­me acest guvern este întocmit din toţi rataţii vieţii noastre politice. Din această cauză, va fi de scurtă durată. Domnii aceştia vor să răstoarne lumea şi să apere creştinismul şi naţiunea de pericolul ce ameninţă. Drept pioni intru apărarea naţiei, d. Goga şi-a luat oameni de ultimă oră, din toate partidele. Cu Virgil Potărcă şi Armand Călinescu, trans­­fugi fără scrupule şi trădători ai unor credinţe, nu se apără naţiu­nea, nici creştinismul! Actul pe care d. Călinescu îl so­coteşte naţional, este antinaţional! Act naţional era acela de­ a rămâne credincios partidului ţăranilor şi credincios programului nostru cu adevărat naţional. Acest program a fost inspirat din brazda şi suferin­ţa­ românească, nu din afara grani­­ţilor noastre. Toţi acei cari au plecat din par­tidul naţional-ţărănesc în partidul condus de d. Goga, s’au făcut apă­rătorii unui program inspirat de ţă­rile imperialiste, care urmăresc sub­jugarea României. Prin aceasta au făcut un act antinaţional, un act de trădare. E uşor s’o faci pe dictatorul, a­­tunci când înăbuşi voinţa naţiona­lă. Nu înseamnă că eşti naţionalist, atunci când naţiunea îţi dă cu pi­ctorul. Să sperăm că în curând conştiin­ţa naţională îşi va face datoria, aşa cum şi-a făcut-o şi atunci când a fost vorba de sancţionarea aventu­rii liberale. m C­ârti­e»*•=»---------­ Itam­itt .itolan : „Şcoala super­oară ţărănească“ (Buc. 1937) Şcoala superioară ţărănească, a de­venit pentru pedagogia românească o problemă abia de câţiva ani, şi anume, din momentul când ideea a fost pusă şi în aplicare. Primele în­muguriri serioase s’au ivit în 1933. De atunci s’au şi scris câteva lucrări în această privinţă. Ele au fost însă sau de pură expunere ideologică sau prezentări parţiale ale unor expe­rienţe izolate. Lucrarea pe care o dă d-l Stanciu Stoian acum este prima care priveşte problema în întregul ei, atât din punct de vedere teoretic cât şi din acela al experienţelor,al tuturor experienţelor ce s’au făcut în acest domeniu pedagogic, de oa­meni de şcoală şi cultură românea­scă. Este o lucrare absolut necesară asta pentru oricine doreşte să cunoască sau să aplice la noi principiile pe­dagogice şi de organizare şcolară ale învăţământului popular superior. Toate tratate amănunţit, cu claritate şi competenţă, în 260 de pagini. Lucrarea are două părţi, având fiecare câte patru capitole. Partea întâia se ocupă pe rând de următoa­rele probleme: a) Şcoala superioară ţărănească şi instituţii similare în străinătate; b) Un alt mijloc pentru educarea ţărănimii: agronomia so­cială. Insuficienţa acestui mijloc; c) Şcoala şi cultura poporului. Locul şcoalei superioare ţărăneşti şi orga­nizarea învăţământului; d) Şcoala su­perioară ţărănească în România. Primele patru capitole au mai ales darul de a da cetitorului o privire de ansamblu, completă şi precisă a­­supra modului cum s’a născut ideea învăţământului popular superior, în alte ţări şi cum ea a evoluat, luând forme deosebite după loc, timp şi firea oamenilor. In ţara noastră abia în ultimii ani, dacă s’a desbătut cu intenţii ceva mai serioase această problemă. Şi acum încă, ori de câte ori se vor­beşte la noi despre un învăţământ popular superior, toată lumea se duce cu gândul vag la Danemarca, fără să se cunoască bine nici starea de lucruri din această ţară, nici răs­pândirea şi adaptarea ideii în atâtea alte ţări cu structură ţărănească. Lucrarea d-lui Stanciu Stoian e venită la timp pentru a face întreg acest serviciu de informaţie. La informaţia preţioasă asupra străinătăţii se ad­augă aceea, mai pre­ţioasă poate, asupra ţării noastre. Experienţele în acest domeniu peda­gogic au deja patru ani încheiaţi. Putem socoti ca terminată perioada tatonărilor şi experienţelor asupra şcoalei resuperioare ţărăneşti. Putem trece la concluzii asupra experienţă făcute. Fără ace­astă operaţie de sin­teză a învăţămintelor scoase se riscă chiar să se prelungească inutil ta­tonarea şi chiar să se compromită ideea. Această sinteză o face d-l Stanciu Stoian. D-sa împarte şcoalele ţără­neşti experimentale în trei tipuri, fie­care cu caracterul său deosebitor, ca şi cu rostul său. Primul tip a fost ca început bo­tezat cu titlul pompos de „universi­tate ţărănească”. In realitate au fost şi sunt simple cursuri, mai mult sau m­ai puţin sistematice, făcute de bi­nevoitori şi adresându-se unui au­ditoriu care nu-şi ia nici o obligaţie de frecvenţă regulată. Nu se impun ari condiţii nici de vârstă nici de pregătire, la admitere. Pentru aceasta d-l Stanciu Stoian propune ca ele să poarte numele mai modest de „cursuri ţărăneşti”. Al doilea tip e un tip de tran­ziţie. Sunt tot un fel de cursuri, dar mai organizate. Ele au o programă stabilită din vreme după posibilită­ţile locale şi se ţine, pe o perioadă de timp, iarna, în fiecare zi. Şi s’ar putea zice acestora „şcoli ţărăneşti”. Al treilea tip este acela care poate fi cu adevărat numit şcoală supe­rioară ţărănească. In ţara noastră au fost numai trei şcoli de acest fel: la Stânca Roşie, jud. Cernăuţi (1933- 34), la Tg .Fierbinţi, jud Ilfov (­SA­ST) şi la Poiana Câmpina, jud. Pra­hova (195-337). D. Stanciu Stoian a organizat şi condus pe cea de la Fierbinţi-Ilfov. Cu­ expunerea rezultatelor obţinute la această Şcoală se ocupă de şa în par­tea a doua a lucrării de faţă. Această parte are şi ea, patru ca­pitole: a) Şcoala superioară ţărănea­scă din Tg. Fierbinţi, înfiinţarea şi organizarea ei; b) Principii călăuzi­toare în alcătuirea programei anali­tice; c) Programa şcolii superioare (Continuare în pagina a/ Iarna în Bucegi Cum a fost... indicat d. Od­aflail Qotja la succesiune in tirul rezultatelor an­ urilor intri cemeră 19.— - “ Opin în-’tfes­­eră, dai Tătărăsci tatea nec Goga eu--------------------------- . tru mandate personale. Astfel, d. Goga s’a ales: la Vaslui, cu 4.482 voturi, sau 19,50%, la Mureş, cu 4.002 voturi, sau 9,40%, la Gahul, cu 1.011 voturi, sau 8,94%, şi la Se­verin, cu 4.264 voturi, sau 7,00%. In total vre­o 13.000 voturi, obţi­nute în 4 judeţe. Aceasta este popularita­tea d-lui Octavian Goga. Aceste rezultate electo­rale l-au indicat pe dl Oc­tavian Goga la promova­rea ţării. Acesta este «pulsul» naş­tere!. Nu este lipsit de in­teres să mai amintim că în capitala ţării lista parti­dului naţional-creştin al d-lui Octavian Goga a în­trunit 1.807 voturi, reali­zând un procent de 2,82%. * De altfel, pentru d. Octavian Go­ga extrem de suficiente «indicaţii» de popularitate. Să amintim că în alegerile par­­ţiale, efectuate în Mehedinţi şi Hu­nedoara, la 18 Februarie 1936, d. Oc­tavian Goga obţinea 25.176 voturi, faţă de 53.239 voturi obţinute de can­didaţii partidului naţional-ţărănesc. In ce condiţiuni s’au des­făşurat acele alegeri, de prisos să mai amintim. Cum s’a prezentat d. Goga în acele alegeri, ne-a rela­tat, la timpul său, d. Ar­mand Călinescu. Intr’un interview acordat ziarelor la 20 Februarie 1936, d. Armand Că' ■* ei m. 0 &WL itÂWvrtdfct Amu ( 3 rii se uitau la m, mulţi cu amuzată curiozi­tate, parte cu compătimi­re». Tot asupra împrejurărilor în care sau efectuat alegerile de la Mehe­dinţi, avem şi o declaraţie din par­tea d-lui Virgil Potârcă, alt preţios colaborator de ultimă oră al d-lui Octavian Goga. In şedinţa din 27 Februarie a Ca­­merei, d. Potârcă, sincer, cum îl cu­noaştem, mărturisea: «Am trimis şi eu 50 inte­lectuali la Mehedinţi, ca să lupte cu intelectualii d-lui Cuza». Şi tot ti. Potârcă adăuga: «Atunci când am fost eu la Mehedinţi, eram preve­nit de ce se intâmplă aco­lo, ştiam cu cine avem de luptat, şi de aceia am adus intelectuali de aceeaşi speţă ca şi cei naţional­­creştini. Eu m­-am aşteptat de la d. Goga, ca după cele pe­trecute la Suceava, cel pu­ţin la Mehedinţi să nu fa­că astfel de manifestaţii, fiindcă nu este admisibil ca un profesor universi­tar, şi cu mine, doi foşti sfetnici ai Tronului, să fie opriţi în drumul mare, de nişte bande de bătăuşi cuziste, şi acest lucru să rămână fără sancţiuni». In alegerile parţiale din Februa­rie 1936, d. Ocatvian Goga s’a afir­mat drept omul de guvernare care trebuia ţării. *ai#& 1 la s lită Acestea au fost, sumar expuse, câteva din indica­­ţiunile care s’au dat In ul­timul timp, pentru o gu­vernare a d-lui Octavian Goga. In colaborare, prin­te alţii, cu d-nii Armand Călinescu şi Virgil Potârcă Nota Angliei trimisă Japoniei TOKIO, 2. (Rador). — Amba­sadorul Angliei a trimi­st o notă mi­nisterului de Externe al Japoniei prin care confirmă primirea răs­punsului japonez din 28 Decem­brie. Se crede că tonul notei este în general favorabil şi că nota expri­mă satisfacţia guvernului Marii Bri­tanii în ce privește asigurările date de Japonia, adăugând însă că unul sau două puncte din răspuns au nevoe să fie limpezite, pe cale de conversații diplomatice. Un discurs la Radio al d-lui Goebbels BELRIN 2 (Rador). — D. Goebbels, ministrul Propagandei Reichului, va pro­nunţa măine la ora 19 (ora Europei Centrale) cu ocazia Anului Nou, un dis­curs care va fi retransmis de toate posturile de radiodifuziune din Ger­mania. (trija liberalilor -------›=›*1 ' -I — A Oficiosul liberal, ne mai având să publice anostele discursuri ale Panglicarului Guţă, de două ori cio­clu al partidului, se arată acum foarte grijuliu de situaţiunea din partidul naţional-ţărănesc, pe care o vede dezastruoasă, prin aceia că din rândurile lui au plecat câţiva fripturişti. Să nu aibe nici o grije despre asta Viitorul, cum nu avem nici noi nicio grije. Din partidul naţional-ţărănesc n’a plecat niciunul din câţi erau con­vinşi de ideologia acestui partid- Au plecat doar câţiva aviatori cari aterizaseră temporar în rândurile noastre şi cam­ mai de demult, sau mai de curând, decolaseră din câm­pul liberal. In zborul lor către locul de origine, au făcut acum un popas, în guvernul d-lui Goga. Aviatorii în chestiune se vor în­toarce la matca liberală de unde au pornit, bineînţeles dacă până atunci vor mai găsi existent, câm­pul de aterisaj. Căci aşa cum se desemnează lucrurile acum, teamă ne este că bieţii aviatori nu vor şti unde mai este stabul liberal. Fireşte, n’am fi avut să discutăm aci, lucrurile acestea. Dar, fiindcă Viitorul ne provoacă prin grija ce pare că ne-o poartă, îi vom aminti, că de­cât să se arate preocupat de situaţia din partidul naţional-ţără­­nesc, ar fi mai util şi mai prefera­­bil să se intereseze serios de cele câte se petrec în propriile lui rân­duri. Partidul naţional-ţărănesc are a­­tâtea rezerve, încât, poate fără stân­jenire, să cedeze şi altora elemente de conducere. A cedat astfel mareşalului Ave­­rescu pe Goldiş, Lupaş şi alţii; libe­ralilor pe d-nii Xeni, Dumitrescu- Brata, Oromolu şi alţii; vaidiştilor pe cei 10 cari ne încurcau efectiv, etc. Şi totuşi, partidul în loc să resim­tă, a evoluat, a crescut, s’a înmul­ţit cu noi elemente de valoare şi cu masse din ce în ce mai numeroase, atât de numeroase încât, deşi din rândurile lui s au oferit conducători pentru alte partide şi s’au alcătuit partide noui, argetoianişti, jurna­­nişti, etc., totuşi, în recentele ale­geri ca şi în cele trecute el a ţinut locul întâi pe ţară, aşa cum el va ţine desigur şi în viitor. Prin urmare, liberalii să nu poar­­te grija. Iar Viitorul să se ocupe mai de­grabă de dezolanta situaţie din Par­tidul liberal, unde haşiştii sunt tri­mişi la controlul averilor de bătrâ­nii liberali; unde tineretul din Tul­­cea a spart capul vechilor cadre; unde la Vlaşca foştii miniştri libe­rali sunt huiduiţi de partid; unde la Prahova foştii demnitari depun memorii la conducerea partidului despre hoţiile «ălora cu suflu nou»; unde la Durostor şeful organizaţiei a trecut de trei ori pe la parchet până s-a ales cu o condamnare, unde şi unde, etc. etc. etc. Cât priveşte grija Viitorului des­pre ce a mai rămas credincios d-lui Maniu din partidul naţional-ţără­­nesc, îi vom satisface curiozitatea după alegerile ce vor veni. g—■———————— Bâtălia finrrrfulu­i titlul liberal plăteşte asurzi pcumu »-------­da slugilor, condusă de d. Guţă Tătărescu, va avea să dea teală pentru crimele sale în faţa partidului pe care l-a murdărit în aşa hal încât nu i se mai vede faţa. Răsturnat de ţară, guvernul Tătărescu a fost demis. In locul rămas astfel vacant, s’a instalat un guvern de dreapta, sub preşe­dinţia d-lui O. Goga. _ . . . f I j Asupra noului guvern nu mai poate dainui nici un fel de îndoială. Avem dea face cu un guvern personal, cu un guvern de dictatură făţişe, cu un guvern extremist ale cărei intenţii nu sunt un secret pentru nimeni. Constituirea actualului guvern este o sfidare adusă naţiunii, este o lovitură duşmănoasă dată sufragului universal şi Con­stituţiei. Este desigur just să înlături un guvern de minoritate care, . Dar Cum poate pretinde d. Armand Călinescu să vorbească in numele altcuiva decât în acela al lichelelor şi al­ trădătorilor, cari nu pot întâmpina decât desgustul şi dispreţul oamenilor oneşti şi reali? Situaţia este mai clară ca apa de izvor.­­ Un asemenea guvern nu poate avea decât adversitatea ire­ductibilă a tineretului. Acest guvern nu poate conta pe nici un sprijin din partea generaţiei tinere, ca un guvern de provocare şi de destrămare naţională. Nici măcar nu poate fi vorba de o păsuire, de espectativă, pentru a vedea guvernul la fapte. Nu poate fi vorba de nicio aşteptare, de nicio amânare. Astăzi nu poate fi vorba decât de luptă. De luptă dârză, de luptă hotărîtă, cu forţe unite împotriva provocatorilor cuibăriţi în noua echipă guvernamentală. Tineretul îşi vede primejduit viitorul, aşa cum vede primej­duit viitorul ţării. Tineretul vede în guvernul actuali un duşman care îi va răpi toate libertăţile, toate drepturile şi toate posibili­tăţile de trai. Tineretul, indiferent de deosebirile de nuanţă şi de preferinţă, va ridica un zid de beton în faţa ofensivei dictatoriale a guvernului Goga. Călcând pe urm­ele înaintaşilor cari au clădit România între­­­­gită, cari au făcut reallizări însemnate în folosul poporului, cari au dat drepturi şi libertăţi ţărănimii şi muncitorimii, cari au fău­rit prestigiul ţării peste graniţe şi au dat fiinţă sentimentului de demnitate naţională, — tinerii vor lupta pentru continuarea şi desvoltarea acestei opere măreţe, pentru consolidarea şi propă­şirea ţării, pentru un regim parlamentar şi constituţional In aceste momente critice, când fiinţa statului este în primej­die, când independenţa naţională este în joc, trebuesc înlăturate toate obstacolele dintre tineri. In jurul partidului naţional-ţărănesc, în jurul d-lui Iulliu Ma­niu, tinerii din întreaga ţară îşi vor da mâna şi vor lupta alături pentru a răpune odată pentru totdeauna forţele coalizate ale ti­raniei. Oricine s’ar opune acestei lupte sfinte va fi înlăturat. Ţara noastră nu poate fi oprită din mersul ei falnic înainte; ea nu poa­te fi înhămată la jugul unei noui iobăgii. Aşa cum la 20 Decembrie a fost răsturnat guvernul Tătăres­­cu, va fi izgonit şi guvernul Goga. Punându-se capăt aventurii dictatoriale, România va cunoaşte o viaţă nouă, de demnitate şi de prestigiu, de libertate şi dreptate. Adevărul va birui minciuna, lumina va triumfa asupra în­tunericului. PAUL TEODORESCU

Next