Dreptatea, ianuarie 1938 (Anul 12, nr. 3036-3058)
1938-01-01 / nr. 3036
Mil M to. DttMtor: hlHM D. RALCA Redacția şi Administrația: Bucureşti, Str. G. Clementian, 9. Telefon: Redacția 3.03.42, Adiția 5.13.91 Tabara de bancare plătite Io titl marfot «QBt aprobării Bir«i ții i. I GeneraleP. T. T. *»■ .»!■. | AN NOU In dangăt de clopot şi magi către Domnul păşim de astăzi într’un an nou. II vrem plin, îl vrem bogat, aducător de ordine, de pace şi dreptate. II dorim, mai mult ca oricând, îmbelşugat pentru cei sărmani şi umili; aspru pentru cei nedrepţi şi hrăpăreţi; pierzător pentru cei dornici de dezordini şi nelinişte. Aşteptăm înfriguraţi un an nou de mai multă dreptate, de mai multă cinste, de mai multă omenie. Dorim un an nou cu mai multă lumină pentru bezna satelor; cu sănătate deplină pentru miile de suferinzi; cu justiţie pentru cei nedreptăţiţi şi oropsiţi; cu înfrăţire între cei de acelaş sânge şi de o lege. Nădăjduim într'un an nou cu mai puţină sărăcie, cu mai puţină suferinţă, cu mai puţină nedreptate. An de ordine legală, de pace generală, de linişte desăvârşită vrem să fie 1938. Să nu mai auzim în acest an nici talazul de nemulţumire care tremură dela un cap la altul al tării; nici scâncetul celor sărmani pe cari scumpetea li sugrumă, — nici vastul celor suferinzi cari nu găsesc alinare și vindecare; nici blestemul celor pe cari urgia fiscală din ultimii ani i-a adus în sapă de lemn. Dela un cap la altul al tării, milioanele de români vor un an cu mai multă minte pentru afircultori , cu cât mai puţine dorinii de îmbogăţire pe spinarea ţării, cu sentimente mai curate pentru interesele obşteşti şi cu strângere mai multă de inimă pentru banul tuturor. Vrem un an cu mai multă morală intre oameni, cu mai multă demnitate în sufletele lor şi cu cât mai multă dragoste de ţara care-i adăposteşte şi-i hrăneşte. Să fie un an în care linguşitorii şi pizmaşii să nu mai aibe glas şi călare; în care necinstiţii şi răii să cadă la fund; în care să nu mai fiinţeze bunul plac, abuzul, ilegalitatea şi tirania. Să fie 1938 un an, în care numai legea şi omenia să aibă cuvântul să nu mai vedem în acest an mişelia despreţuind dreptatea, prostia călcând în picioare înţelepciunea, minciuna biruind adevărul şi hoţia trecând înaintea cinstei. Să fie 1938 cu adevărat un an nou pentru toate moravurile noastre aşa fie învechite. O fnntru vanaralnH i__ ■" »jupi luuo ţara i pe oameni Dar oamenii, să fie cei doriţi de ţară, nu aleşi la întâmplare. Să fie oricine pătruns de morala lui Cristos şi cu teamă de Dumnezeu în tot ceia ce va gândi şi va face. Să dea cârmuitorilor hotărâţi prin lege minte luminată, dragoste pentru ţară, ajutor pentru cele drept a se înfăptui şi tuturor sănătate, linişte şi dreptate. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Sfârşitul aventurilor Se împlinesc douăzeci de ani de când ţăranul român a primit unul din cele mai valoroase drepturi din câte a câştigat vreodată: votul universal. Odată cu votul, au apărut însă lichelele, paraziţii, profitorii, cari şi-au dat seama că, dacă nu pot face mare lucru în viaţa particulară, tot putea să se institue în îndrumatori ai păturii ţărăneşti şi, natural, pentru «marea muncă» depusă, să conducă destinele ţării. Odată cu revărsarea lor asupra satelor a început corupţia, iar valoarea votului a scăzut. La început votul ţăranilor se lua fie forţat, fie prin diferite manorpere întrebuinţate de cei ajunşi la cârmă■ Contrar intereselor meschine a celor cari voiau să conducă fără voinţa reală a ţării, pătura ţărănească şi-a însuşit, singură, o conştiinţă politică naţională. Această conştiinţă înrădăcinată în inima omului nevoiaş, care-şi dă seama că farsa şi minciuna trebuie să ia sfârşit, a făcut, de data aceasta, cunoscut tuturor acelora ce stau cocoţaţi pe spatele lui, că este gata să-şi aleagă conducătorii contra oricărei alte voinţi, lovind în anei ce i-au adus în supă de lemn. O lecţie de care trebuie să ţină seamă orice om, este aceia dată guvernului liberal. Aspru a fost verdictul ţării cu aceşti înstrăinaţi aventurieri, cari au crezut că ţara este o moşie de luat în arendă pe nimic. Cum şi-au închipuit nemernicii că ţărănimea îi va vota când le-au vândut, pentru bir, pământurile, vitele, uneltele, hainele, i-a bătut, i-a întemniţat, le-a luat băeţii de pe ogoare, ducându-i la lucrări inutile? Toate suferinţele acestea stau încrustate, adânc, în inima ţăranului Şi aceste suferinţi l-au ajutat la formarea conştiinţei politico-naţionale Toate încercările guvernului liberal de-a cumpăra voturile cu rachiu Şi cârnaţi, au rămas zadarnice Oamenii au băut rachiul şi au mâncat cârnari — şi bine au făcut, căci din birurile lor li s‘au dat, dar n'au votat pe liberali Ţăranul român îndură, dar nu uităl Şi, fiindcă nu uită, a pus capăt aventurii liberale dând peste cap guvernul in alegerile din 2o Decembrie. După cum constint‘ &.it '0nală s’a pronunţat contra aventuii liberale, tot aşa se va pronunţa, peste o lună-două, contra aventurii guvernului gogist. Nu-i vorbă că aproape în întregime acest guvern este întocmit din toţi rataţii vieţii noastre politice. Din această cauză, va fi de scurtă durată. Domnii aceştia vor să răstoarne lumea şi să apere creştinismul şi naţiunea de pericolul ce ameninţă. Drept pioni intru apărarea naţiei, d. Goga şi-a luat oameni de ultimă oră, din toate partidele. Cu Virgil Potărcă şi Armand Călinescu, transfugi fără scrupule şi trădători ai unor credinţe, nu se apără naţiunea, nici creştinismul! Actul pe care d. Călinescu îl socoteşte naţional, este antinaţional! Act naţional era acela de a rămâne credincios partidului ţăranilor şi credincios programului nostru cu adevărat naţional. Acest program a fost inspirat din brazda şi suferinţa românească, nu din afara graniţilor noastre. Toţi acei cari au plecat din partidul naţional-ţărănesc în partidul condus de d. Goga, s’au făcut apărătorii unui program inspirat de ţările imperialiste, care urmăresc subjugarea României. Prin aceasta au făcut un act antinaţional, un act de trădare. E uşor s’o faci pe dictatorul, atunci când înăbuşi voinţa naţională. Nu înseamnă că eşti naţionalist, atunci când naţiunea îţi dă cu pictorul. Să sperăm că în curând conştiinţa naţională îşi va face datoria, aşa cum şi-a făcut-o şi atunci când a fost vorba de sancţionarea aventurii liberale. m Cârtie»*•=»--------- Itamitt .itolan : „Şcoala superoară ţărănească“ (Buc. 1937) Şcoala superioară ţărănească, a devenit pentru pedagogia românească o problemă abia de câţiva ani, şi anume, din momentul când ideea a fost pusă şi în aplicare. Primele înmuguriri serioase s’au ivit în 1933. De atunci s’au şi scris câteva lucrări în această privinţă. Ele au fost însă sau de pură expunere ideologică sau prezentări parţiale ale unor experienţe izolate. Lucrarea pe care o dă d-l Stanciu Stoian acum este prima care priveşte problema în întregul ei, atât din punct de vedere teoretic cât şi din acela al experienţelor,al tuturor experienţelor ce s’au făcut în acest domeniu pedagogic, de oameni de şcoală şi cultură românească. Este o lucrare absolut necesară asta pentru oricine doreşte să cunoască sau să aplice la noi principiile pedagogice şi de organizare şcolară ale învăţământului popular superior. Toate tratate amănunţit, cu claritate şi competenţă, în 260 de pagini. Lucrarea are două părţi, având fiecare câte patru capitole. Partea întâia se ocupă pe rând de următoarele probleme: a) Şcoala superioară ţărănească şi instituţii similare în străinătate; b) Un alt mijloc pentru educarea ţărănimii: agronomia socială. Insuficienţa acestui mijloc; c) Şcoala şi cultura poporului. Locul şcoalei superioare ţărăneşti şi organizarea învăţământului; d) Şcoala superioară ţărănească în România. Primele patru capitole au mai ales darul de a da cetitorului o privire de ansamblu, completă şi precisă asupra modului cum s’a născut ideea învăţământului popular superior, în alte ţări şi cum ea a evoluat, luând forme deosebite după loc, timp şi firea oamenilor. In ţara noastră abia în ultimii ani, dacă s’a desbătut cu intenţii ceva mai serioase această problemă. Şi acum încă, ori de câte ori se vorbeşte la noi despre un învăţământ popular superior, toată lumea se duce cu gândul vag la Danemarca, fără să se cunoască bine nici starea de lucruri din această ţară, nici răspândirea şi adaptarea ideii în atâtea alte ţări cu structură ţărănească. Lucrarea d-lui Stanciu Stoian e venită la timp pentru a face întreg acest serviciu de informaţie. La informaţia preţioasă asupra străinătăţii se adaugă aceea, mai preţioasă poate, asupra ţării noastre. Experienţele în acest domeniu pedagogic au deja patru ani încheiaţi. Putem socoti ca terminată perioada tatonărilor şi experienţelor asupra şcoalei resuperioare ţărăneşti. Putem trece la concluzii asupra experienţă făcute. Fără această operaţie de sinteză a învăţămintelor scoase se riscă chiar să se prelungească inutil tatonarea şi chiar să se compromită ideea. Această sinteză o face d-l Stanciu Stoian. D-sa împarte şcoalele ţărăneşti experimentale în trei tipuri, fiecare cu caracterul său deosebitor, ca şi cu rostul său. Primul tip a fost ca început botezat cu titlul pompos de „universitate ţărănească”. In realitate au fost şi sunt simple cursuri, mai mult sau mai puţin sistematice, făcute de binevoitori şi adresându-se unui auditoriu care nu-şi ia nici o obligaţie de frecvenţă regulată. Nu se impun ari condiţii nici de vârstă nici de pregătire, la admitere. Pentru aceasta d-l Stanciu Stoian propune ca ele să poarte numele mai modest de „cursuri ţărăneşti”. Al doilea tip e un tip de tranziţie. Sunt tot un fel de cursuri, dar mai organizate. Ele au o programă stabilită din vreme după posibilităţile locale şi se ţine, pe o perioadă de timp, iarna, în fiecare zi. Şi s’ar putea zice acestora „şcoli ţărăneşti”. Al treilea tip este acela care poate fi cu adevărat numit şcoală superioară ţărănească. In ţara noastră au fost numai trei şcoli de acest fel: la Stânca Roşie, jud. Cernăuţi (1933- 34), la Tg .Fierbinţi, jud Ilfov (SAST) şi la Poiana Câmpina, jud. Prahova (195-337). D. Stanciu Stoian a organizat şi condus pe cea de la Fierbinţi-Ilfov. Cu expunerea rezultatelor obţinute la această Şcoală se ocupă de şa în partea a doua a lucrării de faţă. Această parte are şi ea, patru capitole: a) Şcoala superioară ţărănească din Tg. Fierbinţi, înfiinţarea şi organizarea ei; b) Principii călăuzitoare în alcătuirea programei analitice; c) Programa şcolii superioare (Continuare în pagina a/ Iarna în Bucegi Cum a fost... indicat d. Odaflail Qotja la succesiune in tirul rezultatelor an urilor intri cemeră 19.— - “ Opin în-’tfeseră, dai Tătărăsci tatea nec Goga eu--------------------------- . tru mandate personale. Astfel, d. Goga s’a ales: la Vaslui, cu 4.482 voturi, sau 19,50%, la Mureş, cu 4.002 voturi, sau 9,40%, la Gahul, cu 1.011 voturi, sau 8,94%, şi la Severin, cu 4.264 voturi, sau 7,00%. In total vreo 13.000 voturi, obţinute în 4 judeţe. Aceasta este popularitatea d-lui Octavian Goga. Aceste rezultate electorale l-au indicat pe dl Octavian Goga la promovarea ţării. Acesta este «pulsul» naştere!. Nu este lipsit de interes să mai amintim că în capitala ţării lista partidului naţional-creştin al d-lui Octavian Goga a întrunit 1.807 voturi, realizând un procent de 2,82%. * De altfel, pentru d. Octavian Goga extrem de suficiente «indicaţii» de popularitate. Să amintim că în alegerile parţiale, efectuate în Mehedinţi şi Hunedoara, la 18 Februarie 1936, d. Octavian Goga obţinea 25.176 voturi, faţă de 53.239 voturi obţinute de candidaţii partidului naţional-ţărănesc. In ce condiţiuni s’au desfăşurat acele alegeri, de prisos să mai amintim. Cum s’a prezentat d. Goga în acele alegeri, ne-a relatat, la timpul său, d. Armand Călinescu. Intr’un interview acordat ziarelor la 20 Februarie 1936, d. Armand Că' ■* ei m. 0 &WL itÂWvrtdfct Amu ( 3 rii se uitau la m, mulţi cu amuzată curiozitate, parte cu compătimire». Tot asupra împrejurărilor în care sau efectuat alegerile de la Mehedinţi, avem şi o declaraţie din partea d-lui Virgil Potârcă, alt preţios colaborator de ultimă oră al d-lui Octavian Goga. In şedinţa din 27 Februarie a Camerei, d. Potârcă, sincer, cum îl cunoaştem, mărturisea: «Am trimis şi eu 50 intelectuali la Mehedinţi, ca să lupte cu intelectualii d-lui Cuza». Şi tot ti. Potârcă adăuga: «Atunci când am fost eu la Mehedinţi, eram prevenit de ce se intâmplă acolo, ştiam cu cine avem de luptat, şi de aceia am adus intelectuali de aceeaşi speţă ca şi cei naţionalcreştini. Eu m-am aşteptat de la d. Goga, ca după cele petrecute la Suceava, cel puţin la Mehedinţi să nu facă astfel de manifestaţii, fiindcă nu este admisibil ca un profesor universitar, şi cu mine, doi foşti sfetnici ai Tronului, să fie opriţi în drumul mare, de nişte bande de bătăuşi cuziste, şi acest lucru să rămână fără sancţiuni». In alegerile parţiale din Februarie 1936, d. Ocatvian Goga s’a afirmat drept omul de guvernare care trebuia ţării. *ai#& 1 la s lită Acestea au fost, sumar expuse, câteva din indicaţiunile care s’au dat In ultimul timp, pentru o guvernare a d-lui Octavian Goga. In colaborare, printe alţii, cu d-nii Armand Călinescu şi Virgil Potârcă Nota Angliei trimisă Japoniei TOKIO, 2. (Rador). — Ambasadorul Angliei a trimist o notă ministerului de Externe al Japoniei prin care confirmă primirea răspunsului japonez din 28 Decembrie. Se crede că tonul notei este în general favorabil şi că nota exprimă satisfacţia guvernului Marii Britanii în ce privește asigurările date de Japonia, adăugând însă că unul sau două puncte din răspuns au nevoe să fie limpezite, pe cale de conversații diplomatice. Un discurs la Radio al d-lui Goebbels BELRIN 2 (Rador). — D. Goebbels, ministrul Propagandei Reichului, va pronunţa măine la ora 19 (ora Europei Centrale) cu ocazia Anului Nou, un discurs care va fi retransmis de toate posturile de radiodifuziune din Germania. (trija liberalilor -------›=›*1 ' -I — A Oficiosul liberal, ne mai având să publice anostele discursuri ale Panglicarului Guţă, de două ori cioclu al partidului, se arată acum foarte grijuliu de situaţiunea din partidul naţional-ţărănesc, pe care o vede dezastruoasă, prin aceia că din rândurile lui au plecat câţiva fripturişti. Să nu aibe nici o grije despre asta Viitorul, cum nu avem nici noi nicio grije. Din partidul naţional-ţărănesc n’a plecat niciunul din câţi erau convinşi de ideologia acestui partid- Au plecat doar câţiva aviatori cari aterizaseră temporar în rândurile noastre şi cam mai de demult, sau mai de curând, decolaseră din câmpul liberal. In zborul lor către locul de origine, au făcut acum un popas, în guvernul d-lui Goga. Aviatorii în chestiune se vor întoarce la matca liberală de unde au pornit, bineînţeles dacă până atunci vor mai găsi existent, câmpul de aterisaj. Căci aşa cum se desemnează lucrurile acum, teamă ne este că bieţii aviatori nu vor şti unde mai este stabul liberal. Fireşte, n’am fi avut să discutăm aci, lucrurile acestea. Dar, fiindcă Viitorul ne provoacă prin grija ce pare că ne-o poartă, îi vom aminti, că decât să se arate preocupat de situaţia din partidul naţional-ţărănesc, ar fi mai util şi mai preferabil să se intereseze serios de cele câte se petrec în propriile lui rânduri. Partidul naţional-ţărănesc are atâtea rezerve, încât, poate fără stânjenire, să cedeze şi altora elemente de conducere. A cedat astfel mareşalului Averescu pe Goldiş, Lupaş şi alţii; liberalilor pe d-nii Xeni, Dumitrescu- Brata, Oromolu şi alţii; vaidiştilor pe cei 10 cari ne încurcau efectiv, etc. Şi totuşi, partidul în loc să resimtă, a evoluat, a crescut, s’a înmulţit cu noi elemente de valoare şi cu masse din ce în ce mai numeroase, atât de numeroase încât, deşi din rândurile lui s au oferit conducători pentru alte partide şi s’au alcătuit partide noui, argetoianişti, jurnanişti, etc., totuşi, în recentele alegeri ca şi în cele trecute el a ţinut locul întâi pe ţară, aşa cum el va ţine desigur şi în viitor. Prin urmare, liberalii să nu poarte grija. Iar Viitorul să se ocupe mai degrabă de dezolanta situaţie din Partidul liberal, unde haşiştii sunt trimişi la controlul averilor de bătrânii liberali; unde tineretul din Tulcea a spart capul vechilor cadre; unde la Vlaşca foştii miniştri liberali sunt huiduiţi de partid; unde la Prahova foştii demnitari depun memorii la conducerea partidului despre hoţiile «ălora cu suflu nou»; unde la Durostor şeful organizaţiei a trecut de trei ori pe la parchet până s-a ales cu o condamnare, unde şi unde, etc. etc. etc. Cât priveşte grija Viitorului despre ce a mai rămas credincios d-lui Maniu din partidul naţional-ţărănesc, îi vom satisface curiozitatea după alegerile ce vor veni. g—■———————— Bâtălia finrrrfului titlul liberal plăteşte asurzi pcumu »-------da slugilor, condusă de d. Guţă Tătărescu, va avea să dea teală pentru crimele sale în faţa partidului pe care l-a murdărit în aşa hal încât nu i se mai vede faţa. Răsturnat de ţară, guvernul Tătărescu a fost demis. In locul rămas astfel vacant, s’a instalat un guvern de dreapta, sub preşedinţia d-lui O. Goga. _ . . . f I j Asupra noului guvern nu mai poate dainui nici un fel de îndoială. Avem dea face cu un guvern personal, cu un guvern de dictatură făţişe, cu un guvern extremist ale cărei intenţii nu sunt un secret pentru nimeni. Constituirea actualului guvern este o sfidare adusă naţiunii, este o lovitură duşmănoasă dată sufragului universal şi Constituţiei. Este desigur just să înlături un guvern de minoritate care, . Dar Cum poate pretinde d. Armand Călinescu să vorbească in numele altcuiva decât în acela al lichelelor şi al trădătorilor, cari nu pot întâmpina decât desgustul şi dispreţul oamenilor oneşti şi reali? Situaţia este mai clară ca apa de izvor. Un asemenea guvern nu poate avea decât adversitatea ireductibilă a tineretului. Acest guvern nu poate conta pe nici un sprijin din partea generaţiei tinere, ca un guvern de provocare şi de destrămare naţională. Nici măcar nu poate fi vorba de o păsuire, de espectativă, pentru a vedea guvernul la fapte. Nu poate fi vorba de nicio aşteptare, de nicio amânare. Astăzi nu poate fi vorba decât de luptă. De luptă dârză, de luptă hotărîtă, cu forţe unite împotriva provocatorilor cuibăriţi în noua echipă guvernamentală. Tineretul îşi vede primejduit viitorul, aşa cum vede primejduit viitorul ţării. Tineretul vede în guvernul actuali un duşman care îi va răpi toate libertăţile, toate drepturile şi toate posibilităţile de trai. Tineretul, indiferent de deosebirile de nuanţă şi de preferinţă, va ridica un zid de beton în faţa ofensivei dictatoriale a guvernului Goga. Călcând pe urmele înaintaşilor cari au clădit România întregită, cari au făcut reallizări însemnate în folosul poporului, cari au dat drepturi şi libertăţi ţărănimii şi muncitorimii, cari au făurit prestigiul ţării peste graniţe şi au dat fiinţă sentimentului de demnitate naţională, — tinerii vor lupta pentru continuarea şi desvoltarea acestei opere măreţe, pentru consolidarea şi propăşirea ţării, pentru un regim parlamentar şi constituţional In aceste momente critice, când fiinţa statului este în primejdie, când independenţa naţională este în joc, trebuesc înlăturate toate obstacolele dintre tineri. In jurul partidului naţional-ţărănesc, în jurul d-lui Iulliu Maniu, tinerii din întreaga ţară îşi vor da mâna şi vor lupta alături pentru a răpune odată pentru totdeauna forţele coalizate ale tiraniei. Oricine s’ar opune acestei lupte sfinte va fi înlăturat. Ţara noastră nu poate fi oprită din mersul ei falnic înainte; ea nu poate fi înhămată la jugul unei noui iobăgii. Aşa cum la 20 Decembrie a fost răsturnat guvernul Tătărescu, va fi izgonit şi guvernul Goga. Punându-se capăt aventurii dictatoriale, România va cunoaşte o viaţă nouă, de demnitate şi de prestigiu, de libertate şi dreptate. Adevărul va birui minciuna, lumina va triumfa asupra întunericului. PAUL TEODORESCU