Dreptatea, octombrie 1938 (Anul 12, nr. 3251-3272)
1938-10-01 / nr. 3251
ANUL XII. NO. 3251 2 pagini Director: DEMOSTENE BOTEZ Proprietar: S. A. „Dreptatea“ Registru publicaţiuni Nr. 1057/1938 Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G Clemeticean, 9.Telefon: Redacţia 3.03.42, Adiţia 5.13.91 După München, întâlnirea şi acordul de la Muenchen au o semni£icatie de care nu numai noi trebue să ţinem seama. In prim loc, — ceva îmbucurător pentru evoluţia omenirei; nu numai popoarele dar şi conducătorii lor se tem de răsboi, — nu mai vor răsboi. Desigur că, în această teamă intră şi faptul că unii dintre conducători şi o mare parte din indivizii care compun masa popoarelor, au trecut prin răsboiul dela 1914—1918 şi au încă în minte, vii, imaginele lui. Ceilalţi, prin raţiune s’au putut convinge că, şi după răsboi, şi învinşi ca şi victorioşi au fost sclavii finanţării «post factum» a răsboiului. Iată că statele dictatoare, nesatisfăcute de rezultatul consemnat în tratatele de pace dela 1918 au pus Statele din Europa iarăş, faţă în faţă, înarmate, şi gata de încăerare. Cu o constantă matematică, evenimentele s’au acumulat şi s’au precipitat, pentru a pregăti răsboiul. Paşi înspre acest desnodământ se făceau în fiecare oră. S’au luat angajamente fixe şi s’a hotărît^eventuala deslănţuire la oră şi zi precisă, de parcă cineva, vreun Antichrist, ar fi dat o sentinţă de condamnare a lumii, cu execuţie la zi determinată. Ziua aceia se apropia, — şi cu cât se scurta timpul până la scadenţa ei, întreaga lume, — provocatori şi provocaţi, — ca şi cum şi-ar fi aşteptat ceasul execuţiei capitale, era tot mai îngrozită. Şi, nici unii nici alţi, n’au putut suporta nici măcar imaginea răsboiului. Iată că, spre fericirea omenirei, un prim pas este câştigaţi răsboiul nu se mai poate face cu atâta uşurinţă. El nu mai este un sistem convenabil şi practic, deşi eficace, pentru soluţionarea conflictelor internaţionale. Nu mai rentează. Cheltuelile de înarmare şi pregătire a unui răsboi, cheltuelile imense din timpul unui răsboi, distrugerile de avuţie şi pierderile colosale de oameni, nu-şi mai găsesc echivalent pentru echilibrarea bilanţului, nici în cea mai strălucită victorie. Nimeni nu poate câştiga într’un răsboi actual, atâta pe cât pierde. Aceasta este sigur. E ca şi cum ar trebui să-ţi rişti viaţa pentru a captura o muscă. Şi, chiar după victorie, rezultatele obţinute apar ca foarte vremelnice şi suspuse unor serii întregi de contingente internaţionale, pe care nimeni nu le poate stăpâni. In fine se adaugă certitudinea că un răsboi nu se poate termina niciodată atât de curând, că el astăzi, oriunde ar fi, tinde să devie mondial şi că sfârşitul lui foarte probabil este o revoluţie socială din care nu este nimic de câştigat. Un răsboi verifică din nou, subt un aspect foarte crud şi sincer, toate valorile conceptelor sociale, şi creind un fel de mentalitate nichilistă, duce în mod fatal la o tendinţă absolută de egalizare a condiţiilor de viaţă şi deci la un alt sistem social şi economic. Sar putea spune că ori la Muenchen, capitalismul, conştient, şi-a salvat propria lui piele. Mulţimile şi poporul pentru care în interval s’au vărsat atâtea lacrimi de crocodil, n’au profitat de cât indirect, fiindcă erau implicaţi laolaltă cu «capitalismul» care avea «stăruinţă» la conferenţiari. Dar dacă Constatarea premiză este că astăzi răsboiul nu mai poate fi un sistem de lichidare a conflictelor internaţionale fiindcă nu mai este convenabil pentru nimeni, nici pentru cel care-l câştigă. Oricât s’ar fi ascuns, a fost evident pentru oricine, că toată lumea a avut groază de răsboi şi, cu drept cuvânt, a dat înapoi în faţa lui. Chiar acei care au ameninţat şi au strigat mai tare, o făceau tocmai pentru a obţine cât mai mult, numai prin asta, şi pentru a evita răsboiul propriu zis. Acei care au avut ocazia să treacă prin Germania şi Italia în acest interval de timp dintre pace şi răsboi, şi-au dat seama că populaţia este extrem de îngrijorată şi că nu vrea răsboi. O spunem aceasta nu pentru a aduce vreo atingere cavalerismului acelor oameni sau pentru a-i blama, dar pentru a evidenţia că nici un popor, oricare ar fi el, nu vrea răsboi. Oamenii deci au început să devie normali şi să nu se mai arunce cu ochii închişi în moarte. Dar de-aici încolo, conducătorii care s’au arătat atât de înţelepţi încât au trecut peste amaruri proprii personale şi au pătruns însăşi voinţa adâncă a popoarelor, trebue să tragă ei însăşi toate consecinţele. Care sunt acele consecinţe şi concluziuni? Că e mult mai bine să se întâlnească o jumătate de zi şefii de state, decât să se agite lumea cu discuţii între misionari de mâna a treia, care întreţin o veşnică atmosferă de panică. A fi şef deStat este azi o meserie efectivă. Şefii Statelor să şi-o facă efectiv pentru liniştea popoarelor. Că, de îndată ce răsboiul nu mai este acceptat nici de conştiinţa popoarelor, nici de conducători, şi nu mai prezintă avantagii ca sistem de lichidare a conflictelor, nu mai este nici o raţiune ca să se continue o înarmare extraordinară care secătueşte toate mijloacele de viaţă ale popoarelor. Că marile puteri pot arbitra conflictele şi pot hotărî cu putinţă de executare, fiindcă deţin în adevăr o putere de constrângere, şi că deci trebue să se institue, substituinduse răsboiului, dar cu simţ de echitate, în organ de regulare internaţonală a conflictelor europene. Desigur că soarta statelor mici nu este ilustră nici în acest sistem; — dar trebue recunoscut că nici în sistemul răsboaclor nu era o soartă mai fericită. Deciziunea și cuvântul final le aveau tot marile puteri. Dar, perspectivele care s’au deschis la Muenchen sunt imense și multiple. Demostene Botez D. Rusia Aras la belgrad BELGRAD 30 (Rador). — Corespondentul agenţiei telegrafice germană (D. N. B.) transmite: D. Riusia Aras, ministrul afacerilor străine al Turciei a sosit Vineri dimineaţă în capitala Iugoslaviei, unde va rămâne 24 ore şi va avea o serie de întrevederi cu d. Milan Stoiadinovici, cu privire la chestiuni ce interesează Liga Balcanică. Cronica Despre supraproducţia literară Nu este prima oară când oamenii noştri de cultură arată că tot mai mare devine criza cititului la noi. Fenomentul acesta, tragic pentru o ţară care nu este îmbătrânită şi nici obosită după lungi şi lungi eforturi spirituale, trebie să ne îngrijoreze mult. Soluţiile pentru înlăturarea crizei însă n’au căutare dacă pornesc de la sistemul propagandei, înmulţirii bibliotecilor publice sau oftinirii cărţii. Cititorul adevărat şi pasionat ştie el singur să-şi apropie cartea, fără ca anumite mijloace de propagandă să-l îndemne la apropierea de slova tipărită. Ni se pare însă că tot în şcoală se toarnă în sufletul omenesc marea dragoste pentru lectură. Dacă nu s’a înfiripat în copilărie şi adolescentă gustul cititului, este slabă dai nădejde ca mai târziu să apară acesta. De curând, d. N. Lupu Kostaky a scris în ziarul «Timpul» o serie de articole privitoare la criza cititului. D-sa, pornind de la consideraţia că există o supraproducţie de literatură (dintre care o mare parte lipsită de duhul talentului), amintea hazlia observaţie a marelui Caragiale, care spunea undeva: «Dacă în alte părţi ale lumii se constată la o sută de născuţi unul de talent, la noi proporţia este răsturnată: numai unul este fără talent dintr’o sută de născuţi». Aşadar, şi în trecut, ca şi astăzi, ba poate acum mai vârtos, se scrie enorm şi se citeşte din ce în ce mai puţin! D. Lupu Kostaky propune o soluţine: să scadă producţia cea bogată doar în cantitatea scrisului. Iar autorii să se îndrepte spre isvoarele autentice de artă ale trecutului, tinde să capete forţele, asemenea lui Anteu din apropierea ţărânei. Sfatul este minunat şi demn de a fi recomandat, să fie urmat mai ales de cei tineri, cari parcă din ce în ce mai mult neglijează educaţia lor artistică. Dar pentru soluţionarea crizei cititului nu este suficient. Oricâtă producţie de literatură ar fi, oricâtă avalanşă de hârtie tipărită s’ar arunca pe piaţa literară, grâul se alege singur din neghină. Operele bune străbat, sorţii lor de izbândă sunt asiguraţi. Cititorul nu se depărtează de carte, când aceasta înregistrează o recoltă abundentă. Şi nici pe aceia cari n’au deprins obişnuinţa şi pasiunea cititului nu-i putem apropia de carte, scriind mai puţin, piulicând şi mai puţin. «Corpurile străine şi netrebnice», de care vorbea d. Kostaky se înlătură de la site. «Natura» Vechea revistă «Natura» aduce la ultimul ei număr colaborarea d-lor Em. Bucuta (Cele mai frumoase drumuri din ţară); prof. R. Vlădescu (Jubileul profesorului Gabriel Bertrand); prof. Longinescu G. G. (Pomenirea Doctorului Istrati); dr. R. I. Călinescu (Viperele noastre); ing. I. Prundeanu (Industria nichelului); Eugena Pora (Pătrunderea şi acţiunea radiaţiunilor ultraviolete în apa mării); G. G. Longinescu (Gând în gând cu Nicolae Iorga); Jean Stoenescu-Dunăre (La uzina hidroelectrică a Niagarei); prof. L Ionescu (Gh. Em. Filipescu); Ana M. Păucă (Institutul Botanic al Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti), etc. Despre cel mai frumos drum al ţării, care coincide cu visul vechi al neamurilor de miază-noapte de a ajunge la soarele meridional, d. Em. Bucuta scrie următoarele: «Cele mai frumoase drumuri ale României au început să fie drumurile mării. Basarabia de Miază- Zi s’a adaug cu ţărmul, cu plajele, cu lacurile, cu aşezările ei pescăreşti. Delta a crescut deodată în însemnătate şi îşi are oaspeţii pătimaşi şi nelipsiţi. Constanta cu staţiunile dimprejur, împreună cu Mangalia, s’a schimbat într’o regiune turistică maritimă de mare capacitate prin ridicări de cazinouri, prin construcţii de hoteluri şi vile, prin noui legături de cale ferata, printr’o puternică investiţie de stat în flota noastră militară şi comercială, iar particulară, în yachturi şi îmbarcată de tot felul, prin atragerea şi interesarea străinătăţii. Marea de Miază-Zi a aprins ca un far, care se vede de foarte departe, Balcicul. Orăşelul acesta cuibărit în scobitura unui mal pe care-l surpă fără să-l distrugă, de sute şi de mii de ani, isvoarele subterane, a isbutit să ne dea aproape un nou stil de viaţă, nu ştiu, ne-a dat chiar însuşi prin puterile proprii sau a stârnit în noi o sete ascunsă după el şi ne-a ajutat să ajungem la conştiinţa lui şi să-l rostim. Suntem un popor nordic, mai puţin prin aşezare geografică şi mai mult prin climat şi înrâuriri covârşitoare. Avem şi noi un vis vechi, ca toate popoarele nordice, de soare de Miază-Zi, de o lume fără griji, de o vegetaţie caldă, de altceva, de o rupere de blestemul latitudinii. Balcicul ni le-a dat toate acestea. In iubirea pe care i-o arătăm este şi această recunoştinţă şi această vedenie de taină. Avem cu el o poartă spre ţările basmului». BIBLIOTECA „ASTRA"4i A ÎNVINS pacea Conferinţa dela Muenchen s’a încheiat printr’un acord care asigură pacea. Strădaniile d-lui Chamberlain, au ajuns, astfel, la un rezultat. Este netăgăduit un succes al ţărilor democrate şi prin faptul că dela ele a pornit iniţiativa tratativelor, cari au dus la soluţionarea paşnică a conflictului şi pentru că principiile cari au triumfat la Berchtesgaden, Godesberg şi Muenchen, nu sunt acelea ale forţei, brutalităţii şi războiului. In conflictul care durează de câteva luni, democraţiile au marcat puncte serioase. Cehoslovacia, cea dintâi, deşi lovită crunt prin hotărîrile ce s’au luat, a primit totul cu resemnare şi nu a făcut nici cel mai mic gest de provocare. A uşurat mult sarcina mediatorilor şi s’a pus la dispoziţia lor, cu cea mai mare bună credinţă şi spirit de sacrificiu. Rănită aşa cum a fost, se putea aştepta din parte-i o altă atitudine, mai puţin conciliantă, mai plină de condiţii şi contra propuneri. Nu a avut-o, ci dimpotrivă a dat ea mână de ajutor pentru menţinerea păcii. De altă parte, ţările democrate Anglia şi Franţa, au epuizat toate posibilităţile de tratative şi de întâlniri. S’au luat toate amânările cari se, puteau lua. Sforţările deadreptul supraomeneşti ale d-lui Chamberlain, neînfrânte nici chiar atunci când difuzorul îi aducea cuvintele descurajante dela Berlin, au putut, în cele din urmă, muta îndărătnicia unora şi au putut da omenirii speranţele păcii. In momentul în care discursuri incendiare se năşteau ici şi colo, în clipele în cari ţări cu multe belele la ele acasă — Ungaria, Polonia — ridicau pretenţii pentru a încurca lucrurile, în timp ce injuriile curgeau ploaie pe capul bietei democraţii pacifiste, din rândurile ei tocmai se ridica ramura de maslin, întinsă spre cei ce nu făceau altceva decât să arunce lumea în desnădejde. Democraţiile europene şi-au făcut complect datoria. Şi au reuşit- Au putut dovedi astfel, că nu numai cu ameninţări şi cu forţă se poate obţine ceva. Că înainte de a produce catastrofa, o ultimă întâlnire cu examinarea atentă a punctelor în litigiu, poate aduce o înţelegere şi poate salva lumea de dezastru. Nu aceiaşi este părerea organizaţiilor totalitare. Pentru acestea «ori tot ori nimic», este deviza. Neîncrezătoare în aranjamentele amiabile, ele urmăresc întotdeauna să-şi impună forţa şi să domine prin ameninţări ca şi prin fapte de arme. In faţa tacticei acesteia barbare, se ridică principiul celălalt democratic, care exclude forţa brutală şi face apel la raţiune şi la bun simţ. Prin el şi numai prin el, Europa a învins astăzi şi a scăpat de coşmarul războiului. Dacă şi în ţările democrate am fi avut regimuri totalitare, cari să rezolve, scurt, toate diferendele, printr’o contraameninţare sau printr’o măsură bruscată, de ordin militar, astăzi ne-am fi găsit cu toţii încăeraţi, întrebându-ne în clipele de răgaz, pentru ce ne-am luat la luptă. Aşa, cu tact, cu raţiune şi cu bun simţ s’a cruţat omenirei un mare dezastru. Principiul democrat a învins încă odată. Int’o vreme în care Europa Centrală este în centrul atenţiei generale, studiul problemelor economiee, politice şi culturale ale acestei regiuni prezintă un interes deosebit. Pentru o coordonare a acestor studii a fost creată şcoala de vară de la Tatranska-Lomnica (Cehoslovacia), care, prin felul cunt a fost organizată, a putut răspunde cerinţelor timpului. Centrul de studii internaţionale dela Tatranska-Lomnica s’a bucurat anul acesta de prezenţa unor personalităţi de mâna întâia. Iată conferinţele care au fost ţinute anul acesta: Dr. Kamil Krofta, ministru al afacerilor străine: Europa Centrală în ultimii douăzeci de ani; prof. Imrich Karvas, ministru de stat: Problemele economice ale Cehoslovaciei; prof. J. B. Kozak, deputat: Democraţia cehoslovacă; Vaclav Cerny, profesor la universitatea din Praga: Orientarea culturală a Cehoslovaciei; Josef Chmelar, consilier superior în ministerul afacerilor străine: Statutul naţionalităţilor în Cehoslovacia; Josef Borovicika, profesor la universitatea din Bratislava, Germania şi Europa Centrală; Pranz Ischwald (economist german sudet): Minoritatea germană în Cehoslovacia; Ludovic Jocsik: Situaţia economică şi culturală a minorităţii ungare în Cehoslovacia; Pierre Cot, fost ministru: Franţa şi Europa Centrală; Jacques Ancet, profesor la Sorbona: Problema frontierelor; Lt.-comandor E. P. Young : Anglia şi Europa Centrală; prof. Virgil Madgearu, fost ministru: Relaţiile economice între statele Europei Centrale înainte şi după Anschluss; St. Dauer, fost preşedinte de consiliul Bulgaria, după război şi-- . Mileta Novaky,vici, profesor la universitatea din Belgrad, Europa Centrală şi Societatea Naţiunilor, etc. La discuţiuni, au luat parte printre alii d-nii Hubert Ripka primredactor la ziarul «Lidove Noviny», dr. Vladimir Prochazka, dr. Al. Kunosi, Jiri F. Vranek, etc., etc. Expunerea lui Kamil Krof la Evenimentele politice, deosebit de critice, au împiedicat pe d. Kamil Krofta să vină la Tatranska-Lomnica pentru a-şi rosti conferinţa anunţată. In schimb, a venit colaboratorul d-sale intim, d. Masarik, care a citit conferinţa scrisă de ministrul de externe cehoslovac. In expunerea făcută, d. Krofta a subliniat superioritatea actualei împărţiri a Europei Centrale în raport cu ceea ce era înainte de 1914. Pe când sub imperiul habsburgic 20 milioane de germani şi unguri stăpâneau 30 milioane oameni din alte naţionalităţi (cehi, slovaci, români, croaţi, etc.), astăzi nu sunt în statele succesoare decât 14 milioane minoritari in total. Situaţia acestor minorităţi nationale este cu mult mai bună decât aceia a naţionalităţilor in vechea Austro-Ungarie. Astăzi, minorităţile sunt ocrotite prin tratate în ce priveşte limba, religia şi caracterul lor naţional. Dorofta a făcut apoi un documentat istoric al propunerilor și planurilor cu privire la noua organizare politică și economică a Europei Centrale. Prima propunere care datează din 1921, a fost făcută de d. Eduard Beneș în vederea cooperării „ecopornice tărilor dunărene. Au urmat: planul d-lui André Tardieu (1932) şi planul Hodza Din cauza unor influenţe din afară, blocul economic al tarilor dunărene n’a putut fi realizat, deşi el ar fi putut aduce o ameliorare a vieţii economice şi ar fi putut da o bază mai solidă independenţei politice a acestor ţări. Singurul factor pozitiv în acestsens este Mica înţelegere, care, prin pactul organic din 1932 şi prin consiliul său economic, este în măsură să realizeze o cooperare economică serioasă, ce poate fi privită ca un început de înjghebare a unei înţelegeri economice între statele din bazinul dunărean. Protocolul de la Roma (Italia-Austria-Ungaria) a eşuat pe plan politic (Anschlussul) înainte de a fi putut da roade pe plan economic. Acordurile recente de la Bled şi Salonic arată pe de altă parte Ungariei şi Bulgariei că singura soluţie posibilă este colaborarea tuturor statelor dunărene cu Mica înţelegere economică. Acestea fiind datele problemei, rămâne de văzut dacă noua situaţie politică îngădue închegarea unui asemenea bloc sau dacă ţările Europei Centrale nu sunt ameninţate să devină simple furnizoare de materii Prime şi simple pieţe de desfacere pentru produsele acelei ţări care-şi prefaţează totdeauna dominaţiunea politică printr-o dominaţiune economică. Paul Teodorescu Organizarea păcii Problemele Europei Centrale Conferinţele de la Jatronska-Lomnica Sâmbătă 1 Octombrie 1938 2 lei Taxele de iinerar conto: Generate Unice în nr. Direcțiunii No. 34,85b. RUSETIH INTERN Depozite clandestine In ultimile zile, când încordarea externă ajunsese la culme, iar panica generală luase proporţii neobişnuite, s’a observat la noi un fapt care nu trebue numai reprobat, ci şi preîntâmpinat pe viitor. Este ştiut că în vremurile tulburi, când omenirea suferă sub calamităţile naturale ale secetei şi foametei sau sub urmările nefaste ale războiului, se ivesc o sumă de indivizi ce exploatează mizeria colectivă. Aceşti ciocli ai suferinţei umane nu se dau în lături de la niciun mijloc barbar în esenţă de a se îmbogăţi cu orice chip. Au fost specimene din acestea în războiul trecut. Traficanţii nenorocirilor, — negustorii improvizaţi,— speculau alimentele şi obiectele absolut necesare, dela săpun până la îmbrăcăminte şi încălţăminte. Au apărut şi de data aceasta neomenoşii traficanţi ai epocilor întunecate. Aşa s’a întâmplat ca zahărul să dispară aproape în întregime de pe piaţă. Abia dacă se mai îmbunău băcanii să vadă, după insistente rugăminţi, câte un sfert de kilogram. S’au făcut, prin urmare, depozite clandestine de zahăr, macaroane şi conserve. Pentru ca într’un eventual război să se vândă la preţuri mari cu câştiguri exorbitante. Nu există, ştim, o lege precisă în această privinţă. Dar o asemenea crimă împotriva populaţiei trebuie stăvilită. Să fie statuate aspre sancţiuni. Speculatorii mizeriei omeneşti să fie chemaţi la răspundere. EXTERN Contribuţia Papei la politica păcii 1 ——— Politica Vaticanului este de căţăra vreme ferm orientată spre pace şi colaborare între popoare. Nu odată Papei a luat atitudine împotriva tuturor ameninţărilor cu desfăşurarea de forţe care nu poate duce decât la o nouă conflagraţie europeană. Eri a fost ziua cea mai critică din seria acelora pe care le trăim de mai bine de o lună. Totul părea pierdut când, la apelul preşedintelui Roosevelt, o nouă încercare se făcea pentru împiedecarea războiului. Deşi această nouă sforţare de a se salva pacea nu-şi întrezărea încă rezultatele, Papa a socotit necesar, să intervină personal în sensul linei înţelegeri pacinice. Adresându-se lumii întregi prin radio, Sfântul Părinte a declarat: «In timp ce milioane de oameni trăesc în nelinişte în faţa primejdiei iminente de război, a spus Suveranul Pontif, şi în faţa ameninţării masacrelor şi ruinelor fără seamăn, noi primim în inima noastră părintească tulburarea fiilor noştri şi invităm pe episcopi, pe clerici, pe călugări şi pe credincioşi, să se unească cu noi în rugăciunea cea mai plină de încredere şi cea mai stăruitoare, pentru păstrarea păcii în justiție şi în caritate». 3. De la reşedinţa sa de la Castel Gandolfo, Papa a lansat un suprem apel tuturor popoarelor care, pacinice fiind nu vor să se facă altă politică decât aceia în conformitate cu dorinţele lor. Chemarea sfântului Părinţie este adresată mai ales guvernelor care pot să rezolve pe cale palinictă toate problemele ce mai sunt astăzi în discuţie, şi, încheind apelul său, Papa a cerut guvernanţilor de pretutindeni «sentimente şi fapte în stare de a favoriza pacea şi de a o întemeia ,pe baze sigure, bazele dreptului şi ale poruncilor Evangheliei. Iată un nobi şi creştinesc apel care nu poate rămâne fără răsunet şi fără ascultare. * ' »ț*. ‘ — lin asasinat la Ierusalim IERUSALiM, 30 (Rador). — Un inspector al ministerului Higienei publice arabe a fost asasinat de rebeli. O ciocnire s’a produs între insurgenți și un grup de soldați britanici, in apropiere de conducta de petrol. Doi rebeli au fost grav răniți. FAPTE $I ŞTIRI Ministerul apărării naţionale, serviciul sanitar face cunoscut următoarele : Nu vor mai fi chemaţi la revizuire cei cari au obţinut o clasare medicală definitivă de la coiitetul consultativ sanitar al armatei. In consecinţă, cercurile de recrutare nu mai cheamă la revizuirea medicală pe cei clasaţi definitiv de comitetul consultativ sanitar al armatei. Din partea ministerului economiei naţionale primim următorul comunicat: «Ministerul economiei naţionale face cunoscut întreprinderilor industriale că interzicerea fără autorizaţie a acestora de a furniza date şi a permite vizitarea instalaţiilor lor tehnice făcute cunoscut prin comunicatul publicat în ziarele cu data de 7 Septembrie a. c., nu se referă şi la reprezentanţii autorităţilor ale căror atribuţiuni oficiale stabilite prin dispoziţiile în vigoare, fac necesară cercetarea instalaţiilor sau au nevoie de date asupra lor. Pentru a obţine autorizaţia de vizitare a unor întreprinderi industriale, şcolile se pot adresa inspectoratelor industriale respective». Pe seama ministerelor muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale, apărării naţionale aerului şi marinei, educaţiei naţionale, cultelor şi artelor şi preşedinţiei consiliului de miniştri s’au deschis efecte suplimentare şi extraordinare în sumă totală de 25.292.916 lei. Ministerul muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale, printr-un credit extraordinar a aprobat o subvenţie de 5 milioane lei epitropiei Sft. Spiridon din Iaşi, pentru plata creanţelor acelei epitropii. Personalul direcţiilor şi serviciilor comune din actualul minister al muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale a fost repartizat, cu începere de la 1 octombrie a. c. între ministerul muncii şi cel al sănătăţii. Decretul Regal respectiv a apărut în «Monitorul Oficial» de azi. Direcţia statisticii din ministerul agriculturii precizează că producţia porumbului este de 480 mii va,goane. «Monitorul Oficial» de azi publica deciziunea d-lui ministru al educatiunei naţionale prin care se fac o serie de noui transferări în învăţământul primar. Pentru plata burselor studenţilor universităţilor şi ai şcolilor superioare speciale potrivit dispoziţianilor art. 1 din legea pentru modificarea, şi completarea unor dispoziţiuni referitoare la învăţământul superior, ministerulde finanţe a deschis pe seama ministerului educaţiei naţionale un credit extra-, ordinar de lei 10 milioane. Ministerul aerului şi marinei a adus unele modificări egulamentului provizoriu asupra descrierii uniformelor în aeronautică referitoare la subofiţerii naviganţi. Printr’un jurnal al consiliului de miniştri, ministerul apărării naţionale a fost autorizat să facă rechinziţii în comunele din genele fortificate. «Monitorul Oficial» de azi publică deciziunea d-lui ministru al apărării naţionale prin care se stabileşte condiţiunile în care ofiţerii pot primi avans dela casa militară de credit pentru procurare de cai de serviciu. Ministerul cultelor şi artelor a hotărît reluarea şi organizarea activităţii comisiei pentru arhiva fonogramică cu începere de la 26 Septembrie a. c. Pe aceiaşi zi, d. Tiberiu Brediceanu a fost confirmat peşedinte al comisiei; d-nii prof. Sabin Dăgoi şi G. Breazu au fost reconfirmaţi membri ai comisiunii iar d. prof. N. Oancea a fost delegat membru şi însărcinat cu atribuția de secretar al comisiunii. Ministerulde finanţe a deschis un credit extraordinar bugetar în sumă da 3.550.000 lei pentru chitulile necesitate pentru alimentarea cu apă potabilă și canalizarea localităților de pa litoralul mării Negre.