Dreptatea, octombrie 1938 (Anul 12, nr. 3251-3272)

1938-10-01 / nr. 3251

­ ANUL XII. NO. 3251 2 pagini Director: DEMOSTENE BOTEZ Proprietar: S. A. „Dreptatea“ Registru publicaţiuni Nr. 1057/1938 Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G Clemeticean, 9.­­Telefon: Redacţia 3.03.42, Adiţia 5.13.91 După München, întâlnirea şi acordul de la Muen­chen au o semni£icatie de care nu numai noi trebue să ţinem seama. In prim loc, — ceva îmbucurător pentru evoluţia omenirei; nu nu­mai popoarele dar şi conducătorii lor se tem de răsboi, — nu mai vor răsboi. Desigur că, în această teamă in­tră şi faptul că unii dintre conducă­tori şi o mare parte din indivizii care compun masa popoarelor, au trecut prin răsboiul dela 1914—1918 şi au încă în minte, vii, imaginele lui. Ceilalţi, prin raţiune s’au putut convinge că, şi după răsboi, şi în­vinşi ca şi victorioşi au fost scla­vii finanţării «post factum» a răs­­boiului. Iată că statele dictatoare, nesatis­făcute de rezultatul consemnat în tratatele de pace dela 1918 au pus Statele din Europa iarăş, faţă în faţă, înarmate, şi gata de încăe­­rare. Cu o constantă matematică, evenimentele s’au acumulat şi s’au precipitat, pentru a pregăti răs­boiul. Paşi înspre acest desnodă­­mânt se făceau în fiecare oră. S’au luat angajamente fixe şi s’a hotă­­rît^eventuala deslănţuire la oră şi zi precisă, de parcă cineva, vre­un Antichrist, ar fi dat o sentinţă de condamnare a lumii, cu execuţie la zi determinată. Ziua aceia se apropia, — şi cu cât se scurta timpul până la scadenţa ei, întreaga lume, — provocatori şi provocaţi, — ca şi cum şi-ar fi aş­teptat ceasul execuţiei capitale, era tot mai îngrozită. Şi, nici unii nici alţi, n’au putut suporta nici măcar imaginea răs­­boiului. Iată că, spre fericirea omenirei, un prim pas este câştigaţi răsboiul nu se mai poate face cu atâta uşurinţă. El nu mai este un sistem convena­bil şi practic, deşi eficace, pentru soluţionarea conflictelor internaţio­nale. Nu mai rentează. Cheltuelile de înarmare şi pregătire a unui răs­boi, cheltuelile imense din timpul unui răsboi, distrugerile de avuţie şi pierderile colosale de oameni, nu-şi mai găsesc echivalent pentru echilibrarea bilanţului, nici în cea mai strălucită victorie. Nimeni nu poate câştiga într’un răsboi actual, atâta pe cât pierde. Aceasta este si­gur. E ca şi cum ar trebui să-ţi ri­şti viaţa pentru a captura o muscă. Şi, chiar după victorie, rezultatele obţinute apar ca foarte vremelnice şi suspuse unor serii întregi de con­tingente internaţionale, pe care ni­meni nu le poate stăpâni. In fine se adaugă certitudinea că un răsboi nu se poate termina nici­odată atât de curând, că el astăzi, ori­unde ar fi, tinde să devie mon­dial şi că sfârşitul lui foarte proba­­bil este o revoluţie socială din care nu este nimic de câştigat. Un răs­boi verifică din nou, subt un aspect foarte crud şi sincer, toate valorile conceptelor sociale, şi creind un fel de mentalitate nichilistă, duce în mod fatal la o tendinţă absolută de egalizare a condiţiilor de viaţă şi deci la un alt sistem social şi eco­nomic. Sar putea spune că ori la Muen­­chen, capitalismul, conştient, şi-a salvat propria lui piele. Mulţimile şi poporul pentru care în interval s’au vărsat atâtea lacrimi de croco­dil, n’au profitat de cât indirect, fiindcă erau implicaţi la­olaltă cu «capitalismul» care avea «stăruinţă» la conferenţiari. Dar dacă Constatarea premiză este că astăzi răsboiul nu mai poate fi un sistem de lichidare a conflictelor internaţionale fiindcă nu mai este convenabil pentru nimeni, nici pen­tru cel care-l câştigă. Oricât s’ar fi ascuns, a fost evi­dent pentru oricine, că toată lumea a avut groază de răsboi şi, cu drept cuvânt, a dat înapoi în faţa lui. Chiar acei care au ameninţat şi au strigat mai tare, o făceau tocmai pentru a obţine cât mai mult, nu­mai prin asta, şi pentru a evita răs­boiul propriu zis. Acei care au avut ocazia să treacă prin Germania şi Italia în acest interval de timp din­tre pace şi răsboi, şi-au dat seama că populaţia este extrem de îngri­jorată şi că nu vrea răsboi. O spunem aceasta nu pentru a aduce vre­o atingere cavalerismului acelor oameni sau pentru a-i blama, dar pentru a evidenţia că nici un popor, oricare ar fi el, nu vrea răs­boi. Oamenii deci au început să de­vie normali şi să nu se mai arunce cu ochii închişi în moarte. Dar de-aici încolo, conducătorii care s’au arătat atât de înţelepţi în­cât au trecut peste amaruri proprii personale şi au pătruns însăşi v­o­­inţa adâncă a popoarelor, trebue să tragă ei însăşi toate consecinţele. Care sunt acele consecinţe şi con­­cluziuni? Că e mult mai bine să se întâlnea­scă o jumătate de zi şefii de state, decât să se agite lumea cu discuţii între misionari de mâna a treia, care întreţin o veşnică atmosferă de panică. A fi şef de­­Stat este azi o meserie efectivă. Şefii Statelor să şi-o facă efectiv pentru liniştea popoarelor. Că, de îndată ce răsboiul nu mai este acceptat nici de conştiinţa po­poarelor, nici de conducători, şi nu­­ mai prezintă avantagii ca sistem de­­ lichidare a conflictelor, nu mai este nici o raţiune ca să se continue o înarmare extraordinară care secătu­­eşte toate mijloacele de viaţă ale popoarelor. Că marile puteri pot arbitra con­flictele şi pot hotărî cu putinţă de executare, fiindcă deţin în adevăr o putere de constrângere, şi că deci trebue să se institue, substituindu­­se răsboiului,­­ dar cu simţ de e­­chitate, în organ de regulare inter­­naţonală a conflictelor europene. Desigur că soarta statelor mici nu este ilustră nici în acest sistem; — dar trebue recunoscut că nici în sis­temul răsboaclor nu era o soartă mai fericită. Deciziunea și cuvântul final le aveau tot marile puteri. Dar, perspectivele care s’au des­chis la Muenchen sunt imense și multiple. Demostene Botez D. Rusia Aras la belgrad BELGRAD 30 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei telegrafice ger­mană (D. N. B.) transmite: D. Riusia Aras, ministrul afaceri­lor străine al Turciei a sosit Vineri dimineaţă în capitala Iugoslaviei, unde va rămâne 24 ore şi va avea o serie de întrevederi cu d. Milan Stoiadinovici, cu privire la ches­tiuni ce interesează Liga Balcanică. C­ronica Despre supraproducţia literară Nu este prima oară când oame­nii noştri de cultură arată că tot mai mare devine criza cititului la noi. Fenomentul acesta, tra­gic pentru o ţară care nu este îm­bătrânită şi nici obosită după lungi şi lungi eforturi spirituale, trebie să ne îngrijoreze mult. Soluţiile pentru înlăturarea crizei însă n’au căutare dacă pornesc de la sistemul propagandei, înmulţirii bibliotecilor publice sau oftinirii cărţii. Citito­rul adevărat şi pasionat ştie el singur să-şi apropie cartea, fără ca anumite mijloace de propagandă să-l îndemne la apropierea de slo­va tipărită. Ni se pare însă că tot în şcoală se toarnă în sufletul omenesc ma­rea dragoste pentru lectură. Dacă nu s’a înfiripat în copilărie şi ado­lescentă gustul cititului, este slabă dai nădejde ca mai târziu să apară a­­cesta. De curând, d. N. Lupu Kostaky a scris în ziarul «Timpul» o serie de articole privitoare la criza citi­tului. D-sa, pornind de la conside­raţia că există o supraproducţie de literatură (dintre care o mare par­te lipsită de duhul talentului), a­­mintea hazlia observaţie a mare­lui Caragiale, care spunea undeva: «Dacă în alte părţi ale lumii se constată la o sută de născuţi unul de talent, la noi proporţia este răs­turnată: numai unul este fără ta­lent dintr’o sută de născuţi». Aşa­dar, şi în trecut, ca şi as­tăzi, ba poate acum mai vârtos, se scrie enorm şi se citeşte din ce în ce mai puţin! D. Lupu Kostaky propune o soluţine: să scadă pro­ducţia cea bogată doar în cantita­te­a scrisului. Iar autorii să se în­drepte spre isvoarele autentice de artă ale trecutului, tinde să capete forţele, asemenea lui Anteu din a­propierea ţărânei. Sfatul este minunat şi demn de a fi recomandat, să fie urmat mai ales de cei tineri, cari parcă din ce în ce mai mult neglijează edu­caţia lor artistică. Dar pentru so­luţionarea crizei cititului nu este suficient. Oricâtă producţie de lite­ratură ar fi, oricâtă avalanşă de hârtie tipărită s’ar arunca pe piaţa literară, grâul se alege singur din neghină. Operele bune străbat, sor­ţii lor de izbândă sunt asiguraţi. Cititorul nu se depărtează de car­te, când aceasta înregistrează o re­coltă abundentă. Şi nici pe aceia cari n’au deprins obişnuinţa şi pa­siunea cititului nu-i putem apro­pia de carte, scriind mai puţin, piulicând şi mai puţin. «Corpurile străine şi netrebnice», de care vor­bea d. Kostaky se înlătură de la sit­e. «Natura» Vechea revistă «Natura» aduce la ultimul ei număr colaborarea d-lor Em. Bucuta (Cele mai fru­­moase drumuri din ţară); prof. R. Vlădescu (Jubileul profesorului Gabriel Bertrand); prof. Longines­cu G. G. (Pomenirea Doctorului Istrati); dr. R. I. Călinescu (Vipe­rele noastre); ing. I. Prundeanu (Industria nichelului); Eugen­a Pora (Pătrunderea şi acţiunea ra­­diaţiunilor ultraviolete în apa mă­rii); G. G. Longinescu (Gând în gând cu Nicolae Iorga); Jean Sto­­enescu-Dunăre (La uzina hidroe­lectrică a Niagarei); prof. L Io­­nescu (Gh. Em. Filipescu); Ana M. Păucă (Institutul Botanic al Fa­cultăţii de Ştiinţe din Bucureşti), etc. Despre cel mai frumos drum al ţării, care coincide cu visul vechi al neamurilor de miază-noapte de a ajunge la soarele meridional, d. Em. Bucuta scrie următoarele: «Cele mai frumoase drumuri ale României au început să fie dru­murile mării. Basarabia de Miază- Zi s’a adaug cu ţărmul, cu plajele, cu lacurile, cu aşezările ei pescă­reşti. Delta a crescut deodată în însemnătate şi îşi are oaspeţii pă­timaşi şi nelipsiţi. Constanta cu staţiunile dimprejur, împreună cu Mangalia, s’a schimbat într’o re­giune turistică maritimă de mare capacitate prin ridicări de cazino­uri, prin construcţii de hoteluri şi vile, prin noui legături de cale fe­rata, printr’o puternică investiţie de stat în flota noastră militară şi comercială, iar particulară, în yach­­turi şi îmbarcată de tot felul, prin atragerea şi interesarea străinătă­ţii. Marea de Miază-Zi a aprins ca un far, care se vede de foarte de­parte, Balcicul. Orăşelul acesta cui­bărit în scobitura unui mal pe ca­re-l surpă fără să-l distrugă, de sute şi de mii de ani, isvoarele sub­terane, a isbutit să ne dea aproape un nou stil de viaţă, nu ştiu, ne-a dat chiar însuşi prin puterile pro­prii sau a stârnit în noi o sete as­cunsă după el şi ne-a ajutat să ajun­gem la conştiinţa lui şi să-l rostim. Suntem un popor nordic, mai pu­ţin prin aşezare geografică şi mai mult prin climat şi înrâuriri co­vârşitoare. Avem şi noi un vis vechi, ca toate popoarele nordice, de soare de Miază-Zi, de o lume fără griji, de o vegetaţie caldă, de altceva, de o rupere de blestemul latitudinii. Balcicul ni le-a dat toa­te acestea. In iubirea pe care i-o a­rătăm este şi această recunoştinţă şi această vedenie de taină. Avem­ cu el o poartă spre ţările basmu­lui». BIBLIOTECA „ASTRA"4i A ÎNVINS pacea Conferinţa dela Muenchen s’a încheiat printr’un acord care a­­sigură pacea. Strădaniile d-lui Chamberlain, au ajuns, astfel, la un rezultat. Este netăgăduit un succes al ţărilor democrate şi prin fap­tul că dela ele a pornit iniţia­tiva tratativelor, cari au dus la soluţionarea paşnică a conflictu­lui şi pentru că principiile cari au triumfat la Berchtesgaden, Godesberg şi Muenchen, nu sunt acelea ale forţei, brutalităţii şi războiului. In conflictul care durează de câteva luni, democraţiile au marcat puncte serioase. Cehoslovacia, cea dintâi, deşi lovită crunt prin hotărîrile ce s’au luat, a primit totul cu re­semnare şi nu a făcut nici cel mai mic gest de provocare. A u­­şurat mult sarcina mediatorilor şi s’a pus la dispoziţia lor, cu cea mai mare bună credinţă şi spirit de sacrificiu. Rănită aşa cum a fost, se pu­tea aştepta din parte-i o altă ati­tudine, mai puţin conciliantă, mai plină de condiţii şi contra propuneri. Nu a avut-o, ci dim­potrivă a dat ea mână de ajutor pentru menţinerea păcii. De altă parte, ţările democra­te Anglia şi Franţa, au epuizat toate posibilităţile de tratative şi de întâlniri. S’au luat toate amânările cari se, puteau lua. Sforţările deadreptul suprao­meneşti ale d-lui Chamberlain, neînfrânte nici chiar atunci când difuzorul îi aducea cuvin­tele descurajante dela Berlin, au putut, în cele din urmă, muta îndărătnicia unora şi au putut da omenirii speranţele păcii. In momentul în care dis­cursuri incendiare se năşteau ici şi colo, în clipele în cari ţări cu multe belele la ele acasă — Un­garia, Polonia — ridicau pre­tenţii pentru a încurca lucru­rile, în timp ce injuriile curgeau ploaie pe capul bietei democra­ţii pacifiste, din rândurile ei tocmai se ridica ramura de mas­lin, întinsă spre cei ce nu fă­ceau altceva decât să arunce lu­mea în desnădejde. Democraţiile europene şi-au făcut complect datoria. Şi au reuşit- Au putut dovedi astfel, că nu numai cu ameninţări şi cu forţă se poate obţine ceva. Că înainte de a produce catas­trofa, o ultimă întâlnire cu exa­minarea atentă a punctelor în litigiu, poate aduce o înţelegere şi poate salva lumea de dezastru. Nu aceiaşi este părerea orga­nizaţiilor totalitare. Pentru a­­cestea «ori tot ori nimic», este deviza. Neîncrezătoare în aranjamen­tele amiabile, ele urmăresc în­totdeauna să-şi impună forţa şi să domine prin ameninţări ca şi prin fapte de arme. In faţa tacticei acesteia bar­bare, se ridică principiul celă­lalt democratic, care exclude forţa brutală şi face apel la ra­ţiune şi la bun simţ. Prin el şi numai prin el, Eu­ropa a învins astăzi şi a scăpat de coşmarul războiului. Dacă şi în ţările democrate am fi avut regimuri totalitare, cari să rezolve, scurt, toate di­ferendele, printr’o contraame­­ninţare sau printr’o măsură bruscată, de ordin militar, as­tăzi ne-am fi găsit cu toţii în­­căeraţi, întrebându-ne în clipele de răgaz, pentru ce ne-am luat la luptă. Aşa, cu tact, cu raţiune şi cu bun simţ s’a cruţat omenirei un mare dezastru. Principiul democrat a învins încă odată. Int’o vreme în care Europa Cen­trală este în centrul atenţiei gene­rale, studiul problemelor economiee, politice şi culturale ale acestei re­giuni prezintă un interes deosebit. Pentru o coordonare a acestor stu­dii a fost creată şcoala de vară de la Tatranska-Lomnica (Cehoslovacia), care, prin felul cunt a fost organi­zată, a putut răspunde cerinţelor timpului. Centrul de studii internaţionale dela Tatranska-Lom­nica s’a bucurat anul acesta de prezenţa unor perso­nalităţi de mâna întâia. Iată conferinţele care au fost ţi­nute anul acesta: Dr. Kamil Krof­­ta, ministru al afacerilor străine: Europa Centrală în ultimii două­zeci de ani; prof. Imrich Karvas, mi­nistru de stat: Problemele econo­mice ale Cehoslovaciei; prof. J. B. Kozak, deputat: Democraţia ceho­slovacă; Vaclav Cerny, profesor la universitatea din Praga: Orientarea culturală a Cehoslovaciei; Josef Chmelar, consilier superior în mi­nisterul afacerilor străine: Statutul naţionalităţilor în Cehoslovacia; Jo­sef Borovicika, profesor la univer­sitatea din Bratislava, Germania şi Europa Centrală; Pranz Ischwald (economist german sudet): Minori­tatea germană în Cehoslovacia; Lu­dovic Jocsik: Situaţia economică şi culturală a minorităţii ungare în Cehoslovacia; Pierre Cot, fost mi­nistru: Franţa şi Europa Centrală; Jacques Ancet, profesor la Sorbona: Problema frontierelor; Lt.-coman­­dor E. P. Young : Anglia şi Europa Centrală; prof. Virgil Madgearu, fost ministru: Relaţiile economice între statele Europei Centrale îna­inte şi după Anschluss; St. Dauer, fost preşedinte de consiliul Bulga­ria, după război şi-- . Mile­ta Novaky­,­vici, profesor la universitatea din Belgrad, Europa Centrală şi Socie­tatea Naţiunilor, etc. La discuţi­uni, au luat parte prin­tre alii d-nii Hubert Ripka prim­­redactor la ziarul «Lidove Noviny», dr. Vladimir Prochazka, dr. Al. Ku­­nosi, Jiri F. Vranek, etc., etc. Expunerea l­ui Kamil Kr­of la Evenimentele politice, deosebit de critice, au împiedicat pe d. Kamil Krofta să vină la Tatranska-Lomni­ca pentru a-şi rosti conferinţa a­­nunţată. In schimb, a venit colabo­ratorul d-sale intim, d. Masarik, care a citit conferinţa scrisă de mi­nistrul de externe cehoslovac. In expunerea făcută, d. Krofta a subliniat superioritatea actualei îm­părţiri a Europei Centrale în raport cu ceea ce era înainte de 1914. Pe când sub imperiul habsburgic 20 milioane de germani şi unguri stă­pâneau 30 milioane oameni din alte naţionalităţi (cehi, slovaci, români, croaţi, etc.), astăzi nu sunt în sta­tele succesoare decât 14 milioane minoritari in total. Situaţia acestor minorităţi nationale este cu mult mai bună decât aceia a naţionalită­ţilor in vechea Austro-Ungarie. As­tăzi, minorităţile sunt ocrotite prin tratate în ce priveşte limba, religia şi caracterul lor naţional. D­orofta a făcut apoi un docu­mentat istoric al propunerilor și planurilor cu privire la noua orga­nizare politică și economică a Euro­pei Centrale. Prima propunere care datează din 1921, a fost făcută de d. Eduard Beneș în vederea cooperării „ecopornice tărilor dunărene. Au urm­at: planul d-lui André Tardieu (1932) şi planul Hodza Din cauza unor influenţe din afa­ră, blocul economic al tarilor dună­rene n’a putut fi realizat, deşi el ar fi putut aduce o ameliorare a vieţii economice şi ar fi putut da o bază mai solidă independenţei politice a acestor ţări. Singurul factor pozitiv în acest­­sens este Mica înţelegere, care, prin pactul organic din 1932 şi prin con­siliul său economic, este în măsură să realizeze o cooperare economică serioasă, ce poate fi privită ca un început de înjghebare a unei înţele­geri economice între statele din ba­zinul dunărean. Protocolul de la Roma (Italia-Aus­­tria-Ungaria) a eşuat pe plan poli­tic (Anschlussul) înainte de a fi pu­tut da roade pe plan economic. Acordurile recente de la Bled şi Sa­lonic arată pe de altă parte Unga­riei şi Bulgariei că singura soluţie posibilă este colaborarea tuturor statelor dunărene cu Mica înţelege­re economică. Acestea fiind datele problemei, ră­mâne de văzut dacă noua situaţie politică îngădue închegarea unui a­­semenea bloc sau dacă ţările Euro­pei Centrale nu sunt ameninţate să devină simple furnizoare de materii Prime şi simple pieţe de desfacere pentru produsele acelei ţări care-şi prefaţează totdeauna dominaţiunea politică printr-o dominaţiune eco­nomică. Paul Teodorescu Organizarea păcii Problemele Europei Centrale Conferinţele de la Jatronska-Lomnica Sâmbătă 1 Octombrie 1938 2 l­ei Taxele de i­inerar conto: Generate Unice în nr. Direcțiunii No. 34,85b. RUSETIH INTERN Depozite clandestine In ultimile zile, când încordarea externă ajunsese la culme, iar pani­ca generală luase proporţii neobiş­nuite, s’a observat la noi un fapt care nu trebue numai reprobat, ci şi preîntâmpinat pe viitor. Este ştiut că în vremurile tulburi, când omenirea suferă sub calamită­ţile naturale ale secetei şi foametei sau sub urmările nefaste ale răz­boiului, se ivesc o sumă de indivizi ce exploatează mizeria colectivă. A­­ceşti ciocli ai suferinţei umane nu se dau în lături de la niciun mij­loc barbar în esenţă de a se îmbo­găţi cu orice chip. Au fost specimene din acestea în războiul trecut. Traficanţii nenoro­cirilor, — negustorii improvizaţi,— speculau alimentele şi obiectele ab­solut necesare, dela săpun până la îmbrăcăminte şi încălţăminte. Au apărut şi de data aceasta neo­­menoşii traficanţi ai epocilor întu­necate. Aşa s’a întâmplat ca zahărul să dispară aproape în întregime de pe piaţă. Abia dacă se mai îmbunău bă­canii să vad­ă, după insistente ru­găminţi, câte un sfert de kilogram. S’au făcut, prin urmare, depozite clandestine de zahăr, macaroane şi conserve. Pentru ca într’un even­tual război să se vândă la preţuri mari cu câştiguri exorbitante. Nu există, ştim, o lege precisă în această privinţă. Dar o asemenea crimă împotriva populaţiei trebuie stăvilită. Să fie statuate aspre sanc­­ţiuni. Speculatorii mizeriei omeneşti să fie chemaţi la răspundere. EXTERN Contribuţia Papei la politica păcii 1 ——­— Politica Vaticanului este de căţă­ra vreme ferm orientată spre pace şi colaborare între popoare. Nu o­­dată Papei a luat atitudine împotri­va tuturor ameninţărilor cu desfă­şurarea de forţe care nu poate duce decât la o nouă conflagraţie euro­peană. Eri a fost ziua cea mai critică din seria acelora pe care le trăim de m­ai bine de o lună. Totul părea pierdut când, la apelul preşedinte­lui Roosevelt, o nouă încercare se făcea pentru împiedecarea războiu­lui. Deşi această nouă sforţare de a se salva pacea nu-şi întrezărea încă rezultatele, Papa a socotit necesar, să intervină personal în sensul linei înţelegeri pacinice. Adresându-se lumii întregi prin radio, Sfântul Părinte a declarat: «In timp ce milioane de oameni trăesc în nelinişte în faţa primej­diei iminente de război, a spus­ Su­veranul Pontif, şi în faţa ameninţă­rii masacrelor şi ruinelor fără sea­măn, noi primim în inima noastră părintească tulburarea fiilor noştri şi invităm pe episcopi, pe clerici, pe călugări şi pe credincioşi, să se unească cu noi în rugăciunea cea mai plină de încredere şi cea mai stăruitoare, pentru păstrarea păcii în justiție şi în caritate». 3. De la reşedinţa sa de la Castel Gan­­­dolfo, Papa a lansat un suprem apel tuturor popoarelor care, pacinice fiind nu vor să se facă altă politică decât aceia în conformitate cu dorin­ţele lor. Chemarea sfântului Părinţie este adresată mai ales guvernelor­ care pot să rezolve pe cale palinictă toate problemele ce mai sunt astăzi în discuţie, ş­i, încheind apelul său, Papa a ce­rut guvernanţilor de pretutindeni­ «sentimente şi fapte în stare de a favoriza pacea şi de a o întemeia ,pe baze sigure, bazele dreptului şi ale poruncilor Evangheliei. Iată un nobi şi creştinesc apel care nu poate rămâne fără răsunet şi fără ascultare. * ' »ț*.­­ ‘ — lin asasinat la Ierusalim IERUSALiM, 30 (Rador). — Un in­­spector al ministerului Higienei publi­ce arabe a fost asasinat de rebeli. O ciocnire s’a produs între insur­­genți și un grup de soldați britanici, in apropiere de conducta de petrol. Doi rebeli au fost grav răniți. FAPTE $I ŞTIRI Ministerul apărării naţionale, ser­­viciul sanitar face cunoscut urmă­toarele : Nu vor mai fi chemaţi la revizui­re cei cari au obţinut o clasare me­­dicală definitivă de la coiitetul con­sultativ sanitar al armatei. In consecinţă, cercurile de recru­tare nu mai cheamă la revizuirea medicală pe cei clasaţi definitiv de comitetul consultativ sanitar al ar­matei. Din partea ministerului economiei naţionale primim următorul comu­nicat: «Ministerul economiei naţionale face cunoscut întreprinderilor indu­striale că interzicerea fără autori­zaţie a acestora de a furniza date şi a permite vizitarea instalaţiilor lor tehnice făcute cunoscut prin co­municatul publicat în ziarele cu data de 7 Septembrie a. c., nu se referă şi la reprezentanţii autorităţilor ale căror atribuţiuni oficiale stabilite prin dispoziţiile în vigoare, fac ne­cesară cercetarea instalaţiilor sau au nevoie de date asupra lor. Pentru a obţine autorizaţia de vi­zitare a unor întreprinderi indus­triale, şcolile se pot adresa inspec­toratelor industriale respective». Pe seama ministerelor muncii, să­nătăţii şi ocrotirilor sociale, apără­rii naţionale aerului şi marinei, e­­ducaţiei naţionale, cultelor şi arte­lor şi preşedinţiei consiliului de mi­niştri s’au deschis efecte suplimen­tare şi extraordinare în sumă totală de 25.292.916 lei. Ministerul muncii, sănătăţii şi ocro­tirilor sociale, printr-un credit extraor­dinar a aprobat o subvenţie de 5 mi­lioane lei epitropiei Sft. Spiridon din Iaşi, pentru plata creanţelor acelei e­­pi­tropii. Personalul direcţiilor şi serviciilor comune din actualul minister al mun­cii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale a fost repartizat, cu începere de la 1 oc­tombrie a. c. între ministerul muncii şi cel al sănătăţii. Decretul Regal respec­tiv a apărut în «Monitorul Oficial» de azi. Direcţia statisticii din ministerul agriculturii precizează că produc­ţia porumbului este de 480 mii va­,­goane. «Monitorul Oficial» de azi publica deciziunea d-lui ministru al e­ducatiu­­nei naţionale prin care se fac o serie de noui transferări în învăţământul primar. Pentru plata burselor studenţilor uni­versităţilor şi ai şcolilor superioare speciale potrivit dispoziţianilor art. 1 din legea pentru modificarea, şi com­pletarea unor dispoziţiuni referitoare la învăţământul superior, ministerul­­de finanţe a deschis pe seama ministeru­­lui educaţiei naţionale un credit extra-, ordinar de lei 10 milioane. Ministerul aerului şi marinei a adus unele modificări egulamentului provi­zoriu asupra descrierii uniformelor în aeronautică referitoare la subofiţerii naviganţ­i.­­ Printr’un jurnal al consiliului de miniştri, ministerul apărării naţio­nale a fost autorizat să facă rechin­ziţii în comunele din genele forti­ficate. «Monitorul Oficial» de azi publică deciziunea d-lui ministru al apărării naţionale prin care se stabileşte condi­­ţiunile în care ofiţerii pot primi avans dela casa militară de credit pentru procurare de cai de serviciu. Ministerul cultelor şi artelor a ho­­tărît reluarea şi organizarea activităţii comisiei pentru arhiva fonogramică cu începere de la 26 Septembrie a. c. Pe a­­ceiaşi zi, d. Tiberiu Brediceanu a fost confirmat peşedinte al comisiei; d-nii prof. Sabin Dăgoi şi G. Breazu au fost reconfirmaţi membri ai comisiunii iar d. prof. N. Oancea a fost delegat membru şi însărcinat cu atribuția de secretar al comisiunii. Ministerul­­de finanţe a deschis un­ credit extraordinar bugetar în sumă da 3.550.000 lei pentru chitu­lile necesit­­ate pentru alimentarea cu apă pota­­bilă și canalizarea localităților de pa litoralul mării Negre.

Next