Dreptatea, noiembrie 1944 (Anul 1, nr. 58-82)
1944-11-01 / nr. 58
Cuvântarea (Continuare din pag. la) pune te localitate, fi estlelt altfel ie al Tț*«, fl «ft « femen « ment ad emteatoM maira reluat ea opinia publică. Dealtfel, concepţia Statului Ţărănesc a foat anunţată Încă dela publicarea primului program al Partidului Ţărănesc — In 1923 — a fost dezvoltată in conferinţe publice — amintim pe ale regretatului Virgil Madgearu la Fundaţie — şi a prezidat la făurirea Programului Partidului Naţional Ţărănesc din 1935. Pe baza ei stea dat luptele din 1937 şi ateu obţinut majorităţi zdrobitoare ce au răsturnat guvernul de morte, nete al Regelui Carol din acea vreme. Deci : Statele muncitoreşti vor avea etilul propriu al structurii sociale respective, al tradiţiei şi al aşezării istorice intr’un anume colt al pământului. _ . , , __, 0 zidire ce conitrueşte in etilul vre-Ct înţeleg cm in Stat Ţărănesc? i m . j_ _ * . . * j . «i. li 2 *l “«Aitttel, dar ce con.'-1 trueşte cu materialul de care se dizviitoruiui cu specificul naţional muncii româneşti, al structurii econo- mice sociale şi spirituale a naţiune! române, stat muncitoresc ce vine tn locul Statului capitalist bancar. (aplauze). Stând pe baza proprietăţii individuale în marginile in care e legitimată prin muncă şi îndeplineşte funcţia socială impusă de primatul interesului colectiv; (aplauze) stând pe baza treptatei etatizări in industrie ca mijloc radical de a înlătura exploatarea muncii româneşti şi decalajul de preţuri in dauna muncii agricole (aplauze). Servindu-sa de metoda democraţiei ca metodă de guvernare (aplauze), şi cooperând în pase şi amiciţie cu vecinii săi din spaţiul geopolitic unde Dumnezeu a destinat Neamul Românesc dintru început, şi mai ales colaborând real şi strâns, cu puternica vecină Rusie, pentru satisfacerea legitimelor interese reciproce. (Aplauze prelungite). Iată cum definim noi în scurte cuvinte, concepţia de Stat Ţărănesc. (Aplauze). Vom lămuri aspectele noului Stat România va deveni stat muncitoresc, dealtfel ca şi celelalte popoare in noua epocă ce va aduce pacea mult aşteptată. Războiul acesta n’a fost numai cel mai uriaş războiu ce s'a deslănuit pe glob ci şi cea mai mare evoluţie socială, săvârşită de astă dată in uniforme militare şi cu arme oficiale ce vor dărâma n acelaş timp frontiera şi fortificaţii şi experienţele de la Topoloven Rezultă în mod limpede că intre ţăranul muncitor de pământ şi muncitorul din fabrică, nu numai că nu sunt interese divergente, ci dimpotrivă o deplină comunitate. Şi unul şi altul au a se apăra de exploatarea capitalistă, deşi forma de exploatare diferă. Şi unul şi altul au a-şi susţine noua lor armătură : Statul muncitoresc. Şi unul şi altul au aceiaş obârşie şi munca lor se împleteşte fără a se exploata una pe alta. Dacă în Ţara Românească ar fi 80°/» muncitori în fabrici, n’ara îndrăsni să vorbim de Stat ţărănesc — am face Stat muncitoresc sau Stat socialist. Dar cum să-i zici aşa când in România sunt 80% ţărani? (Via aplauze, strigăte de bravo). Trebue să recunoaştem că sunt şi deosebiri, mai ales privind psihologia (deci climatul politic) şi metoda. Ţăranul trăeşte in contact cu natura şi cu minunile naturii, căreia omul nu poate porunci cum porunceşte fabricii; ploaia nu stă şi nu începe la porunca stăpânului cum începe şi stă fabrica (apl. prelungite). Ţăranul trăeşte lângă pământ în care îşi ştie îngropaţi strămoşii — pe care-i pomeneşte în zile mari cu slujbe în biserici. Ţăranul este mistic şi religios — cum sunt toţi ţăranii din lume (aplauze prelungite). Un stat ţărănesc este un statt religios — un stat creştin — care înţelege şi rostul altor culturi şi pe care le respectă cinstit Un stat de ţărani Această concepţie am căutat s’« verifice pe teren in satul meu de experienţă, la Topoloveni. Am cumpărat cu obştea, o moşie cu pădure, cu târg cu prăvălii, cu toc «rablă in total 3-400 Ha. încercările mele de a face o cultură colectivă, şi de a o menţine sub formă de proprietate comună, au au dus la rezultat In cele din urmă a trebuit să poreclea terenul arabil sub formă de mică proprietate, chiar de 1 1 ha., prea puţine de un hectar. Foloasele economice au foat mai mari, pentru că majoritatea locuitorilor au făcut ceeace nu putea obştea, au făcut plantaţii de pomi şri de vR. In schimb, am păstrat in proprietate comună, pădurea şi târgul cu prăvălii, proprietarul fiind o cooperativă (obştea). Ca să mă veris, am jeleat prietenia cu fostul Ministru al Rusiei dela acea dată, d. Ostrovski, pe care l-am invitat să meargă şi să vadă ce am făcut eu la Topoloveni Am plecat cu dânsul Împreună cu d. Dr. Lupu. După ce a vizitat modesta mea gospodărie, pe care am transformat-o în şcoală gospodărească de fete, pentru ca să lumineze fetele şi femeile din Topoloveni, i-am arătat realizările sub formă de proprietate individuală şi realizările sub formă de cooperativizare, rugându-1 să facă critica acestor realizări. I a spus că sunt gata că accept proprietatea comună, dacă ţăranii intereseţi vor accepta. I-am propus că chem sătenii la o adunare. In acest scop. Inteligent siabil cum era, mi-a răspuns ,fi-i nevoie. Te intreb insă, mi.a spus fostul Ministru al Rusiei, dece ai fost împiedicat că realizezi acest lucru in restul ţării aşa cum ai realizat In satul d-tale Evident, se ataca altă problemă, de politică generală. Intr'una din călătoriile mele m'am oprit la Roma şi am stat de vorbă cu Şeful Corporaţiilor, pot să-i spun numele, cu ministrul Asquini, profesor de finanţe. L-am întrebat cum poate să meargă corporatismul într-o ţară de ţărani ? Am avut satisfacţia să aud spunându-mi-se : Cred şi eu că acolo la Dvs„ ţară de ţărani e potrivit să faceţi cooperaţie, nu corporatism. Şi mi-a făcut şi această confidenţă . Nici în Italia corporatismului nu este sigur că va dăinui după Mussolini, pentru că e prea strâns legat de personalitatea lui Mussolini. După ce nu va mai fi Mussolini, atunci se va vedea dacă va fi viabil corporatismul’’. Domnilor, afirm din toată puterea convingerilor mele că proprietatea ţărănească individulaă, cooperativizată, complectată cu fermă model şi cu obştii de posesiune comună (unde se va putea) pentru folosul obştesc este singurul sistem viabil într’o ţară de proprietatea agricolă cu structură ţărănească. b) — Dar tn materie de industrie, Statul ţărănesc este pentru treptate etatizări, ca singur mijloc sigur de Înlăturare a exploatării capitaliste *ttt A muncitorului din fabrică — mic nu poate fi un stat de morală raţiodărîmăturil« jidurUar hitlerismului es a început a se prăbuşi după luptei* dala Uman şi după invazia «ngl»americană In Franţa I Binecuvântată fie această El In istoria ţării şi mărit să fie Reţele cere a îndrăznit să o facă, înălţându-şi Incăodată numele de Mihai. Mulţumire publică fi acelora care In frunte cu marele nostru Preşedinte Iuliu Maniu, le-au ajutat, fi oare vor simţi îndatorirea de a-L ajuta până la desăvârşirea actului început la 23 August adică până la Incheerea cu glorie a acestui războiu de eliberare a scumpului nostru Ardeal, leagănul fi izvorul românismului. (Aplauze). Laudă fi mărire Armatei Române fi glorioasei Armate Ruse, care in luptele pentru eliberarea Ardealului, lui Înfrăţeşte sângele cu Armata noastră, regăsind tradiţia de veacuri, ce n’a cunoscut lupte intre Ruşi fi Români (Aplauze). Nu de circumstanţe, ci din adâncul convingerilor noastre: Glorie şi cinste Mareşalului Stalin, făuritorul Rusiei noul, operă unică în istorie, supusă la proba rezistenţei supreme care este războiul (Aplauze prelungite); şi pomenit în cinste fie numele d-lui Molotov ale cărui declaraţii stau ca primă piatră de temelie in raporturile dintre Rusia şi România ; (Aplauze prelungite). Relicită recunoştinţă Preşedintelui Roosevelt fi d-lui Churchill, străluciţii reprezentanţi ai Americei şi Angliei, care împreună cu Franţa au fost întotdeauna susţinătoarele şi Sprijinătoarele drepturilor şi libertăţile micilor popoare şi au ajutat la Întregirea Neamului Românesc (Aplauze prelungite). Domnilor, popoarele mari au privilegiul de a-şi face singure dreptate pe baza raporturilor de forţi dintre ele Ele singure îşi aşează locul in echilibrul internaţional. Ţările mici nu au această puţin . De soarta lor dispun puterile cele mari fi când acestea uită. Îşi aduce aminte câteodată fi justiţia divină Toată cuminţenia lor stă In a păstri raporturi bune ea vecinii fi Îndeosebi cu marii vecini şi a prevedea oare va fi In viitor aşezarea internaţională, pentru a-şi pregăti locul cuvenit cu cât mai multă cinste şi vrednicie. (Aplauze.) Este o lege simplă care le aseară pe acest drum. Ea se chismă legea instinctului de conservare naţională. Cine pune urechea la pământul ţării şi înţelege glasul strămoşilor, o aude. Aşa a făcut România In curcii istoriei el până acum şapte ani. (apr.) In politica externi, «« a urmat Instinctul Naţional, care a dus-o fără greş lângă aliaţii fireşti. In politica internă, ea a ştiut tu marile momente să-şi Înfrângă patimile lăuntrice şi să se găsească unită In faţa primejdiilor din afară. Aşa a ajuns la momente Joulminşul din loteria ei, de sub nemuritorul Rege Ferdinand: întregirea Neamului. Cu planşe puternice). Îndată ce a părăsit drumul instinctului naţional — drumul grupului şi mântuiri şi al strămoşilor, ea a pornit deadreptul la catastrofă Sub psihoza unor dictaturi ca Apus şi Miazănoapte, pe câmpia Jerii Româneşti, vânturile turbate au aruncat acum câţiva ani sămânţa unei burueni otrăvită din cart cine gusta, pe loc îşi pierdea cumpăna dreptei judecăţi; părinţii nu-ţi mai recunoşteau copiii, nici copiii pe părinţi; fraţii se ucideau, şcolări pretindeau să-fi lumineze profesorii. Oarda de Fier apărea cu an program nou ctmn două cuvinte: Dictatură, — Germania. „Jn 43 o*« lângă Germania" — „jos vechile alianţe", operă »a masoneriei''. *Joe democraţia, operă a iudaismului plutocrat" — „sus cu dictatura, Hitler sau Musolmi" — acesta era urletul străvit Argument nu exista. Pistolul mânuit de iresponsabili se insinciia să lichidate pe cei „vânduţi Moscovei" sau „bancherilor iudeo-masoni". Fam furioasă a durat puţin. Nebunia era prea exagerată şi s’a auto-Ilichidat, (apl.). Poporul român era dornic de orice, numan de dictaturi nu. De 1000 de ani numai de dictatură avusese parte : barbarii 1000 anii, turcii şi grecii câteva sute de ani, ciocoii vechi şi noi alte sute, abia dela Cuta Vodă încoace câţiva zeci de ani gustase poporul român şi altceva decât biciul şi harapnicul dictaturii. Şi nu simţise adevărata libertate infrăţitoare între fraţi, decât câţiva ani în timpul guvernării naţional-ţărăniste. Ţăranul ştie că dictaturi însemnează biciu, iar biciul a căzut totdeauna pe spinarea lui. (Aplauze). Cum era să râvnească acest popor tocmai dictatura pe care i-o aducea in dar părinţilor lor copii cu şcoala neisprăvită ? Şi ţara a tremwrit, şi nu s’a putut deprinde nici in ultimul ceas cu ideia că trebue să se bată cu Rusia. Anglia şi America — prin care-şi văzuse împlinit visul secular — Şi că trebue să se alieze cu aceia cu care se bătuse in 1916-1918 şi care acum ne aducea un dar Dictatul de la Viena. Şi iartă-ne, in faţa nouilor şi marilor probleme ale neamului, — stând pe vechea noastră pozipe, a instinctului naposal şi a ecoului pământului şi străbunilor noştri, n yte politica externă şi te politica interna. Un partid politic care este o expresie organică a Naţiei cu nevoile şi aspiraţiile ei — îşi are linia de orientare, drum de mâţă — luminat şi determinat de două puncte. Punctul de plecare: obârşia lui. te echilibrul de forţe socivle. Punctul de ajungere : destinul neamului, de echilibru de forţe internaţionale. Problemele man cu caracter structural sunt văzute în lumina celor două faruri — şi ansamblul lor formează programul permanent al unui partid politic. îmi revine sarcina să vă vorbesc despre acel program structural, care a apărut în gazete de curând , rămânând ca despre marile probleme ale prezentului să vă vorbească cel care le-a trăit şi le trăite direct, mai intens decât ori care altul. d. Iuliu Maniu. A apărut în ziare zilele acestea acest Program al Partidului Naţional Ţărănesc. S’a putut obsarva: «A ba lwnjdte Ini mari, ci iste Pripranvil votat de V»mitelul Executiv Cradnal din 19W fi Hitterismul venea te numele rasismului german — doctrina noului „popor ales" chemat să stăpânească lumea, iar cei meniţi să devină sclavi in spaţiul vital, ne cereau să-i aclamăm şi să-i ajutăm. Corpul naţional a reacţionat prompt. Cangrena n’a prins In mădularele Iu*. Dar efectele rătăcirii au durat. Acesta este sfântul adevăr: cangrena n’a prins. Ofensează această naţiune fine stărue să se acrediteze ci hitlerimul şi fascismul au intrat în mădularele naţiunii (Aplauze îndelung repetate). Dar au rămas nenorocirile şi dezastrele ei, pe capul ţării. Criminalii trebuesc pedepsiţi. Dictatura cu consecinţele ei, abandonarea alianţelor instinctului naţional a început sub Regele Carol II şi s-a încheiat sub Mareşalul Antonescu constituind un sistem unitar. Regele Carol II a început — practicând corupţia politică ca sistem de guvernare — fărâmiţarea partidelor urmărind haosul, pentru ca să legitimeze înfiinţarea Partidului Unic condus de el, prin oameni de dreapta cu care naviga spre apele Germaniei îndepărtăndu-se de aliaţi. Sub Regele Carol s’au introdus în ţară primele elemente germane sub pretext de instructori, care apoi aveau să pună mâna pe zăvoarele porţilor dela frontiere, deschizându-le larg invaziei germane peste o ţară trezită prizonieră în propria ei casă (Aşa e... ’apl.). Iar Mareşalul Antonescu, supralicitând pe emulii săi din Garda de Fier, lega soarta ţării de soarta Imperialismului German şi umplea ţara de lagăre pentru protonici. Câte trete regimurile formează unul singur indivizibil. Regimul smintelii politice ţării, în locul politicii tradiţionale a instinctului neamului. (Aplause). Câte treie, deopotrivă de vinovate pentru catastrofele pricinuite neamului (Aplause). Partidul naţional ţărănesc a văzut clar primejdiile ieşirii din făgaşul acestui instinct ce n’a greşit niciodată. El s’a opus permanent politicii de aventură, şi aventurierilor, cu mijloacele ce a avut la dispoziţie. Fostul Preşedinte era pentru aceasta „condamnat la moarte“ ca „inamic Nr. 1“ îmtr’un congres pseudo studenţesc dela Târgul Mureş, sub Regele Carol, şi se şi trăsese la sorţ echipa de execuţie. De patru sau cinci ori Regele Carol îi oferise Preşedinţia Comsiliului de Miniştri cu condiţia să urmeze „politica regală“, prin oameni indicaţi de Măria Sa. Ia’a răspuns că îşi asumă oricând răspunderea, dar numai pe baza programului cunosruţ de ţară şi pentru către avea Încrederea ţării Regele Carol, în ultima propunere din 1937 preciza: „Sine qua non“. Fostul preşedinte li răspundea: „Nem“. (Aplause prelungite). D. Iuliu Mlandu : „Trădaccă Ion Mihalache !“ Dacă toţi oamenii politici şi mai ales conducătorii de partide ar fi făcut la fel, Titulescu era păstrat mai departe la Externe şi ţara ar fi fost scutită cel puţin in mare parte de dezastrele ce a adus aventura Evident, germanii nu ocoleau România. Dar jertfele erau incomparabil mai mici şi «noansa păstrată întreagă. (Aplauze). Sub regimul legionar, Secretar General al Partidului, cel mai valoros temperament şi cap politic elementelor de vârstă mijlocie de partid, Viligai Madgwini a fost tri mişeleşte de o bandă rămasă nepedepsită şi adăpostită acolo unde sunt şi autorii morali Fostul preşedinte, avizat chiar de şefii aparatului de stat răspunzător de păstrarea ondinei în stat — datorie primară a fiecărui guvern de pe lume — a trebuit să stea ascuns două lumi prizonier în propria lui ţară Iar când furtuna dictaturilor sutceptit mai furioasă, valurile au găsit la postul de comandă al vaporului naţional-ţărănesc, pe cel mai încercat marinar politic al ţârii , pe Iuliu Maniu. (Aplauze, ovaţii. Trăiască Iuliu Meniu). S’a zis : „a guverna înseamnă a prevedea", dar a prevedea înseamnă a vedea departe, peste orizontul celorlalţi şi peste ceasurile prezentului. Iuliu Maniu s’a dovedit a fi marinarul care vede peste creasta valurilor şi peste catargurile corăbiilorbătute de valuri. De aceea stă Wnişte la post cu ochii la steaua polară a neamului, aşteptând să treacă furiile lui Neptun şi să debarce la locul de destinaţie. (Aplauze prelungite). Iuliu Mante a văzut clar şi neclintit că Regele Carol îşi va frânge gâtul primejduind şi gâtul ţării şi că aliaţii vor câştiga războiul. Pe acest drum a mers neşovăitor. Cât a avut dreptate , o vede acum toată lumea. Onoare pentru Partidul Naţmal- Ţărănesc că în astfel de grele împrejurări a avut în fruntea sa pe un Iuliu Maniu. Supremul nostru omagiu , iubitul nostru Preşedinte, ne simţim mândri de cinstea pe care v’o acordă ţara întreagă. (Aplause), din ratificat de Congresul General 1936. Vremurile de transformări epocale prin care trecem, nu fac decât să verifice prevederile Partidului, punând in lumină nouă — caracteristicele fundamentale ale programului şi temeinicia crezului din care el a purces — prea puţine fiind adaptările impuse de noile cerinţe. Nu vom reciti aci Programul. Intenţia mea este de arăta in linii sumare, care esta crezul din care a purces şi din care se alimentează acest program, şi care este specificul său naţional, românesc. Acest crez se numeşte „Statul naţional ţărănesc, sau mai pe scurt : Statul Ţărănesc (aplauze). Mi s’a spus de unii prieteni . Poate că nu ar fi potrivit să desculţaţi concepţia Statului Ţărănesc tocmai in Capitală. Orăşenii poate că se sperie de aşa ceva şi pot crede că Statul Ţărănesc însemnează o ţară numai a ţăranilor, exclusivistă şi contra orăşenilor — un fel de stat patriarhal, o primitivizare a formei şi civilizaţiei de Stat. Mă grăbesc să spun ci o astfel de interpretere e tot ce poate fi mai eronat Şi am emoţtt de datoria noastră sA tâm «« bito agem pri» Noel Stet tatisanal kooi nud nare o«’m în faţa nouilor probeme »110 i 1o nM te fl «mânem «I stele învechita Revoluţia bonomă a tea feudală şi «tetele feudale-Războiul mondial destăzi va are ea o pace rezemată pe alt stem de a- Uaare decât cele din trecut şi pe alt echilibru economic şi social înăuntrul statelor. La Nai. tei tem tea Ae atâtea bazat pe priamtul In statul capitalist, «spitalul am stăpânii muncitorul slugă. In statul muneitoiese, va merge muncitorul călare pe capitali capitalul va asculta de frâul linul in mâna munci terelii. (Aplansei. Pe această muncă ţărnească de bază se întemeiază întreg edificiul nostru social — şi din ea izvorăşte şi viaţa oraşului — (meseriaşi, negustori, funcţionari, cărturari). Coloritul de stat naţional românesc este — să nu ne fie teamă a o spune — este „ţărănesc". A imita aceeaş formă de stat, impunând-o peste tot, după acelaş tipar, ar însemna a repeta o greşală pe a ramâne nerezolvată. Ce rezultă de aci? Pe deo parte: cauză principală a pauperizării ţărănimei, braţe şi timinală sau un stat ateu (apl. prel., strigăte bravo). Statul naţional-ţărănesc cere un stat creştin (vii aplauze, bravo) care respectă dreptul oricărui suflet a se ruga în cultul său (apl. prelung). Un stat de ţărani este un stat de tradiţie — ceea ce nu înseamnă un conservatorism social, căci nici un ţăran nu doreşte să-şi conserve sărăcia — dar este un conservatorism naţional, un sentiment de legătură cu pământul pe care l-a apărat din moşi strămoşi, când patria se confunda cu moşia şi se apără afară la hotare. (Apl. prel.) Pentru ţăran puterea nu e o jucărie de-a pistoalele pe străzile oraşelor (apl. prel. şi înd. tep. bravo) Eu n’am auzit ţăran să spună „eu sunt patriot” (delirante apl.) Un ţăran are ca aspiraţie supremă , nu să devină proletar, ci să aibă un petec de moşie din Patrie, pe care să se simtă stăpân, dorinţă care e atât de vie, încât chiar când pleacă de la câmp şi se stabileşte la fabrică el nu se simte împăcat până nu-şi are căsuţa şi grădina şi pasărea şi văcuţa lui la ţară. (aplauze). Acest suflet ancestral al ţăranului român, care îl stăpâneşte după ce a plecat la oraş, nu se poate schimba oricâtă Îndoctrinare proletară i s’ar tuna (apl. prelungite). Iar în ce priveşte metoda de guvernare, Statul ţărănesc nu poate concepe decât ceea ce au dorit şi doresc top ţăranii de pretutindeni; democrata- -Ţăranul român a recoltat în viaţa, socală şi cea naţională numai roadele amare n tot felul de dictaturi. Oare el este dornic să incerce şi singwr avcxxiemiewzofoctosuri epreeetor totulirtertnar a unui proletariat care există numai de proporţie aşa de limitate? Nu. Ţăranul şi poporul român este dornic de libertate, pe ce deabia o gustase de anii din preajma războiului pentru Unire. Prin libertate ţăranul nu înţelege libertinaj. Libertinajul nu şi-l îngăduie niciodată ţăranul modest ci aceia ce vor să compromită libertăţile. Ţăranul nu părăseşte munca când e război, pentru „a demonstra". (Văd apteuas, bravo). Dar chiar dacă se abuzează, abuzul de dictatură e mai rău decât abuzul de democraţie (apl. prel.). Dar se zace . Vorbiţi de ţăranii muncitori, uitând că ţărănimea nu e o clasă omogenă şi că ea cuprind« ţăranii fără pământ, ţărani cu pământ pe care şi-l munce®c singuri şi ţărani chiaburi care exploatează munca celorlalţi. Ţin să declar că „ţăranii’ —în înţelesul steiului muncitoresc, nu reseammă oriciine e Îmbrăcat în haine ţărăneşti. (ilaritate, aplauze) Ştiu că telnie ţăranii sunt şi din aceie care exploatează pe ţăranii săraci, poate uni, chiar mai rău decât exploatatorii ce nu sunt ţăran.: (Aplauze prefiungtite). Nu înţelegem să-i solidarizăm pe aceştiia cu ţăranii cei adevăraţi adică cu aceia care cu adevărat sunt muncitori de pământ al lor sau al altora şi sunt exploataţi sub o formă sau alte lor cu mica burghezie orăşenească ce trăeşte din munca pozitivă şi împlineşte o funcţie socială în organismul de strt. Ei consideră nu totul solidare interesele acestor pături cu alt muncitorimii de pe ogoare şi «et ««tv* Nsm. pre« pi va Febte • acomodare ia reptewd economiei Ardat« care va stăpâni popoarele multă vreme. Democraţiape marele avantaj ci se adaptează ea însăţi fi respectă ceea ce deosebeşte făptura omenească de celelalte făpturi; sufletul omenesc cu aspiraţii spre libertate de gândire, de exprimare, de voinţă. Evident — societatea muncitorească însemnează primatul colectiviui asupra Individului. Dar bitul« cotorih» nu se poate rezema pe abolirea libertăţilor individului. Deci democraţia — că nu dictatură.(Vii aplauze şi rtricăte de bravo). Pirowretul că mătoriile pe tritosc sugând dim instituţiile bancare fi din subftoarea ţăranilor este infmn fi ne propunem a tect expimatoirea lor imposibilă. Dealtfel, idealul nostru este ca pământul ţării să fie îmbrăcat numai de atâtea braţe şi atâtea familii, câtă muncă reclamă punerea lui în valoarea optimă; să r nu avem deci nici clasă de proletari agricoli, nici chiaburi exploatatori — ci ţărani care să cultive pământul propriu şi pe care sunt stăpâni şi având îndestul, pe măsura capacităţii lor de muncă familiară ajutoradu-se între ei. Braţele care prisosesc — proletare — împinse spre industrie, prea puţne spre fermele model unde vor fi ferite de exploatare Oraşele. eterni Statele muncitoreşti altfel cea dela şes, altfel cea dela deal.mai făcut Statul Român, şi mai demn este posibil o construcţie politică I muH — copiind din Apus constituţii identică într’o ară de fabrici, cu aceea ce nu s'au ap’icat — şi mai de cudintr’o ţară aude imensa maior”*'* n rând, când Statu'-român s’a decretat formează ţăranii muncitori de ogoare „leg’orar” după tipicul fascist — ce- Pentrucă la noi materialul social j care naţia română nu a voit să ia la de bază este ţărănimea — pentru că , cunoştinţă, cei aş timp economia naţională cu artere de viaţă nouă» ce leagă pe producător de piaţa de consum. Statul ţărănesc vede in etatizări mijlocul radical de înlăturare a speculei capitaliste, a muncitorului şi a plugarului, dar in măsura în care această speculă poate fi înfrânată şi pe alte căi, cu spiritul său practic, ţărănismul utilizează şi Iniţiativa privată, in folosul colectiv — stâncită atunci când se lăcomeşte — cum pânceşte ţăranul boul cru „melio’’ care ia jugul celuilalt ca să ducă acela toată greuforma de salarii — cât şi a muncitorului agricol sub forma de decalaj de preţuri, dobânzi, repartiţie de sarcini fiscale, «ta Cu simţul măsurii ce caracterizează spiritul ţărănesc, etatizarea trebue astfel făcută incât producţiunea să nu scadă — deci pe măsură ce Statul _ ce utilizează cu aparatul tehnic şi etatea. Iniţiativa particulară va fi mai conomic necesar — nelăsându-se însă fa ca organizată in cooperative şi consamotat de concurenţa reală a unor tratată prin sindicate, particulari interesaţi. Din acest punct de vedere, se vor lăsa sectoare şi pentru iniţiativa particulară liberă ■— şi pentru iniţiativa particulară dirijată de Stat şi se va rezerva şi sectoare unde Statul va creea noi industrii sau va prelua pe cele existente. c) — Statul ţărănesc nu numai că nu este potrivnic Industrializării Ţării [ dar carecarea de industrii noi este una din cele mai mari şi mai urgente probleme ce trebue să soluţioneze, chiar din punctul de vedere al ţărănimii. Suntem statul cu ţărănimea cea mai densă din Europa — alături de Bulgaria. Chiar de s’ar Împărţi in întregime marea proprietate problema ar Dealtfel, Cooperativa şi Sindicatul sunt cele două roate Pe care se mişcă Statul Ţărănesc. Ţăranii se vor folosi de cooperative pentru a-şi valorifica capacitatea lor de muncă; muncitorii se vor servi de sindicate ca mijloc de apărare a intereselor lor profesionale. Aşa cum suntem pentru cooperaţie, suntem şi pentru sindicatele muncitoreşti. Cerem însă ca aceste sindicate să fie instrumente de apărare profesională. Cerem ca înlăuntrul acestor sindicate muncitorii să fie lăsaţi liberi săşi aleagă conducătorii (aplauze). Suntem în contra dictaturii introdusă în sindicate şi contra tendinţei de a se exercite dictatura sindicatelor în viaţa publică (aplauze). Interese comune intre munctorii romantului şi ai far ce or Contra piturilor parazitare Dar ce legătură poate fi intre un astfel de stat muncitoresc şi păturile intermediare de la oraşe : intelectuali, meseriaşi, mici negustori funcţionari . Nu sunt acestea mai degrabă legate de sistemul capitalist, şi deci interesate la dăinuirea acestui fel de stat . Răspundem hotărît şi categoric: suntem şi vom fi contra acelor pături — de la oraşe şi sate — care trăesc parazitar din exploatarea muncii ţărăneşti sau a muncii pozitive (cu braţele sau capul) orăşeneşti. (Aplauze prelungite). Nu înţelegem ca şi îu statul ţărănesc oamen cari au muncit în şcol şi ucenicii o tinereţe întreagă şi trudesc muncind cinstă toată viaţa, să n’abă după ce bea apă — iar şmecherii cari nu cunosc ce înseamnă munca de sudori să facă aven peste noapte .— exploatând lipsunle organismului economic-social al statului de azi. Aplauze prelungite. In nici o ţară nu sunt prăpăstii sociale aşa de adânci ca in România intre bogaţi şi golăneţi (aplauze Caracteristici pecifice Statul ţărănesc — in înţeles de mum. I re al nevoilor de perfecţionare a cubitoresc — are caracteristicele sale I tarilor ţărăneşti, specifice ! I Proprietatea ţărănească In înţele-Astfel: sul nostru cum este şi proprietatea a) — In materie economică agrară ţărănească In ţările din Sud-Estul pierdut, parcelare la infinit, venituri el este pentru moprietatea individua-e«r°Pean, nu este întocmai vechea derizorii, înghesuială în mizerie, pită cu ţărmuririle mai sus arătate. Proprietate țărănească întemeiată după atâta vreme cât individualitatea emut- revouția dela li89, cu care proprielui joacă încă un rol important - ’ tarul ^ 001 maTM P®»1* mai important ca mașina - In pro- 1 “«• 9* f* abuzeze de dreptul sau. S’a putut forma o burghezie țarăde altă parte — potenţial de muncă naţională risipit zadarnic. Ţara noastră nu se poate interioriza în aceste condiţii, faţă de alte ţări. Utilizarea potenţialului de muncă ducţiunea agricolă, proprietatea indi- Ir cască, specifică In Apusul Europei naţională, risipit astăzi zadarnic, este care nu este la fel cu viduală este o necesitate nu numai Pentru muncitorul de pământ — ci şi g riu al Europei pentru colectivitate, care are interese ca producţiunea să ia forma ce satimai multe guri flămânde. (Aplauzi la acelaş timp, principiul „pământul al celui care □ cultivă, satisface şi un postulat economie dar şi iui postulat de echitate socială. Societatea insă, in virtutea primatului interesului colectiv — faţă de interesul Individual — Îşi rezervă dreptul să dea proprietăţii forma cea care «sigură mai bine împlinirea funcţiei ei sociale. Pentru prezent socotim îndeplinite aceste cerinţe prin transformarea mare! proprietăţi in proprietate de mumci ţărănească, cooperatizatâ, si com- ^cpropriere o mare proprietate care sistematic' sunt menite să sectată cu păduri şi islazuri, obştii «Vi ar mai îndeplini o funcţie socială, ■ de îndată! mult« braţe utilă ferme de Stat, ploteşti sau particu- | pentrucă ele vor veni să complecte: re, organizate din punctul de vede-1 necesităţile ţărăneşti ale regiunii. n BB Ţăranii din Răsă ria din cele dintâi porunci ale vre-I m.i, pe care trebue s’o rezolve Statul ţărănesc. Şi aceasta nu se poate face fără de prelungire). ţaţă, să fie comasată, concentrată, şi citarea de industrii, începând cu cele ! Dar nu numai că nu exclude, ci după puterea de muncă a unei fami agricole şi mai ales zootechnice — ce ! dimpotrivă. Statul ţărănesc implică Hi şi mai presus de toate să fie poopes› Pretează de minune la regimul de colaborare a ţăranilor şi a muncitori‡‚ ■ . m a .... nuinS rnuuvri uf ‘A tu 1 QrS luau £!/•ο! ann/iî In. . T. w rativizată şi complectată cu obştiile mnică proprietate ţărănească, apoi iade folosinţă comună, acolo unde se vadustriile textile care absorb mul’« putea. (Aplauze), braţe şi materie primă din ţară şti. „ treptat, crearea şi de industrii şi maiasemenea, va trebui să se formari dintre cele os au piaţa internă meze ferme cari să aprovizioneze sigură pretacterea puterii de ritm mica proprietate cu ceea ce nu poate părerea mulţimii consumatoare şi obţine direct seminţe selecţionate, prin ridicarea standardului ei de reproducători, pepiniere. Fie că ar fi viaţă, ale Statului, fie că ar fi ale obştei, iar lucrările de refacere şi de cons., ne calci particulare, nu însem- ducţii publice (drumuri, canalizairi, irinează un mijloc de a strecura de la gări, etc ), organizate după un plan absoarbă utilând în s î . Partea sufletului O parte din bidcttftfi din organizaţia naţional-ţărănistă Dudeşti-Cioplea, manifestind spre Bulevard Dar mai este şi perina sufletului, datoria de a se soldiariza toţ, cei ce au fost exploataţi de un regim de inechităţi sociale — ş. d* a respira un suflu sănătos de libertate. Aceştia nu pot trece de la dictatura nevăzută a captelului 1» dictetura pe ceii» le-o înfăţişează orice regim extremist, cum ga făcut recent dovada şi la noi. Şi nteleatueii au de plătit o poliţă acestui neam de ţăran din rândurile cărora «u eşti cei mai mulţi şi de sărăcia cărora ■’au întreţinut. Iată deci dece statul ţărănesc nu numai că nu poete fi contra oraşelor, înţelegând patiutril« de muncă pozitivă — ci compatrivA cere concursul acestora pentru reuşite de pcină, din fabrici. Căci, ce sunt oraşele ? Decât centre aglomerate de industrii, de meserii, de negoţ de cultură, aparat funcţionăresc, etc. Nu pot prospera oraşele intr’o ţară unde 80‘la dintre producători şi consumatori trăesc în mizerie. Viaţa economică curge dela sate la oraşe; viaţa culturală curge dela oraşe la sate. Dacă gârla economiei trece slabă prin oraşe, ce să soarbă din da ţăranul, ce să rămână orăşanilui 7 (a.t. prel.). Dacă şcolile din oraşe se închid ţăranului nu rămâne orb numai ţăranul, rămâne orb neamul românesc. Iar şcolile înalte nu pot funcţia peste tot Este limpede deci că un meseriaş bun este tot aşa de util unui ţăran care are nevoie de o unealtă bună, precum este ţăranul util meseriaşului ca să-l hrănească, deasemenea şi micul negustor, şi micul funcţionar; şi mai ales intelectualul care atunci când este slujbaş nu poate trăi corect dintr’un buget de mizerie al unei ţări de ţărani în mizerie; iar când este profesionist, nu are de lucru într’o ţară unde marea majoritate stă cu braţele paralizate, cu stomacul Uhuit şi cu punga goală. Dintr-un buget desechibrat al producătorului şi al consumatorului, nu poate să rezulte un budget echilibrat al Statului (aplauze). Au vorbit dietatere adlce materiale care leagă, solidarizează. Ca statul ţărănesc să reuşească,se cere, pe lângă organizarea de bază ce i-o poate da concepţia politică a unui partid : să se rezeme pe ţărănime conştientă, cu o conştiinţă a propriilor interese în înţelesul muncitoresc, pe o muncitorime solidară ce se inspiră din interesele ei şi ale ţării ei, şi pe păturile mici burgheza de la oraşe şi sate ce trăesc din munca lor pozitivă, manuală sau intelectuală, complectând munca de pe ogoare şi din fabrici. Existenţa sănătoasă a acestora nu se poate rezema pe un regim menit dispariţiei. Nici pe salturi un necunoscut pe munca şi viaţa naţională bază. Naţionalismul ţărănesc este adins şi uniştit ca apele mari. De aceea este şi tolerant şi înţelege sa considere concetăţeni pe toţi acei născuţi şi crescuţi pe acest pământ, supuşi reali ai Statului român s cerându-le doar să nu-şi rezeme existenţa pe exploatarea muncitorului şi să nu se facă unealtă « unei puteri străine. (Apl. prelungite). Din acest punct de vedere Statul viitor va avea să examineze problema germanismului in România. Căci nu se poate ca majoritatea minorităţii germane din România, in toiul războiului să se declare stat şi să refuze supunerea Statului român, trimiţându-şi fii direct tn armata germană, încât astăzi luptă împotriva Statului Român. Naţiunea rom&nA «a formează « ea • «amfflca k*ată Bria sânge, prin tradiţia istorică de apărare comună a hotarelor şi d* tnfruntarea primejdiilor, şi prin aspiraţii «omrane. (Apl. predungito) In politica «eternă — statul ţărăn©»o — reflectând «pIritui iuncitor«M tn general si «plrftul ţărănesc In ®P«cal, este na stat paşnic care va cănta să satisfacă marile sale interes« nationals la nnmi pori» ț! In spirit de colaborare «a vecinii sSlţi cu «narii «Mați mm l-an ajutat la înfăptuirea idealului naţional. In special, cu marele ţi puternicul vecin dela Răsărit: Rusia. Repretzent&nd un popor de ţărani mânat de instinctul său cuman l-a tndujmănit niciodată cu Rusia şi scăpat de intri«rile ţi asmuţirile de dinafară ce găseau ecou In păturile phamice, Statul Ţărănesc Va întreţine cele mai reale şi mai amicale legături pe baza satisfacerii reciproce a intereselor vitale. (Aplauze prelungite). Partid cu spirit practic şi gospodăresc şi cu sentimentul răspunderii ce simte apăsând asupră-i, partidul Naţional-Ţărănesc, nu se poate gândi (Continuare in pag. lll-a) Viitorul stat al ţăranilor şi muncitor lor „A/SS»225tÂiJS-îTras*.«*-* ««ii Statul muncitoresc al ţăranilor ţi al muncitorilor şi al păturilor producătoare ce nu trăesc din exploatare capitalistă. Pentru cine vrea aşa, aşa «ă fta Căci noi aşa înţelegem. Dar tot aşa înţelegeai şi când Bicéin dupa adevărata lui culoare unui stat in care 80 la «ntă «unt ţărani ţi in care Statul nu poate fi decât după chipul şi asemănarea structurală a poporului — adică Statul wţional ţărănesc «au pur ţi simplu „St. „ ţărănesc“. l’mori nmul permanent, programul structural, rogramul care s’a înfăţişat, nu este altceva decât adaptarea noii forme de Stat la cerinţele care pe de o parte sunt ale epocii istorice in care trăim, epocă de nuneliorism urmând epocii de capitalism; iar pe de altă parte sunt cerinţele organice ale Societăţii româneşti cu pecetea structurii ţărăneşti. Realizarea unui astfel de stat muncitoresc, înseamnă realizarea unui nou echilibru social, unui nou echilibru economic, cultural, moral al naţional an statul românesc, la temelia statului românesc va trebui să avem o populaţie muncitoare sătească şi orăşenească, plină de viaţă, sănătoasă, bine hrănită, bine îmbrăcată, cu loculula- confortabili, cu ştiinţă de carte căpătată in şcoli de copii şi şcoli de oameni maturi, cu cărţi — haine — şi hrană gratuită la şcoală (Apl.). Cei fără copil va trebui să comtribue pentru copiii altora, cari sunt copilii Ţării meniţi să devie ostaşi ai Ţării (Apl. prelungite) Atmosfera ţârii purificată de corupţia admministrativă — nedreptatea celor de Jos să înceteze — sarcinile publice repartizate după puteri efectele ţării repartizate solidar asupra tuturor (aplauze). Nu am pomenit sau nu am stăruit asupra caracterului de naţional ( Programul Statului Ţărănesc. Mai întâi pentru faptul că im stat ţărănesc în România este prin definiţie un Stat Naţional şi Române»). Apoi, pentu că credem că orice partid românesc concepe un program şi un stat naţional şi românesc. Sentimentul Naţional — şi deci ideea naţională este un patrimoniu înăscut din străbuni, în fiecare român. Numai cine nu-l simte făcând parte organică din tenta sa,, simte nevoia fl» a-1 t.rg, în piaţă şi a face din eotpert. de supralicitaţie. (Aplauze pi ciungite). natiste; ,1 „u odata am auzit dătru mise lecţii de patriotism de elemente din generaţi« de români şi of crni. “* înveţe cu pistolul pe stră- Mte Bucureştilor ce e aia; „raţionaiism »au „patriotism“. Minoritarii Politica externă .