Dreptatea, noiembrie 1944 (Anul 1, nr. 58-82)

1944-11-01 / nr. 58

Cuvântarea (Continuare din pag. l­a) pune te localitate, fi estlelt altfel ie al Tț*«, fl «ft « fem­en « ment ad emteatoM maira reluat ea opinia publică. Dealtfel, concepţia Statului Ţără­nesc a foat anunţată Încă dela publi­carea primului program al Partidului Ţărănesc — In 1923 — a fost dezvol­tată in conferinţe publice — amin­tim pe ale regretatului Virgil Mad­­gearu la Fundaţie — şi a prezidat la făurirea Programului Partidului Na­ţional Ţărănesc din 1935. Pe baza ei stea dat luptele din 1937 şi ateu obţinut majorităţi zdrobitoare ce au răsturnat guvernul de morte, nete al Regelui Carol din acea vreme. Deci : Statele muncitoreşti vor avea etilul propriu al structurii sociale respective, al tradiţiei şi al aşezării istorice intr’un anume colt al pământului. _ . , , __, 0 zidire ce conitrueşte in etilul vre-Ct înţeleg cm in Stat Ţărănesc? i m . j_ _ * . . * j . «i. li 2 *l “«Aitttel, dar ce con.'-1 trueşte cu materialul de care se diz­viitoruiui cu specificul naţional muncii româneşti, al structurii econo-­­ mice sociale şi spirituale a naţiune! române, stat muncitoresc ce vine tn locul Statului capitalist bancar. (a­­plauze). Stând pe baza proprietăţii indivi­duale în marginile in care e legiti­mată prin muncă şi îndeplineşte funcţia socială impusă de primatul interesului colectiv; (aplauze) stând pe baza treptatei etatizări in indus­trie ca mijloc radical de a înlătura exploatarea muncii româneşti şi de­calajul de preţuri in dauna muncii agricole­ (aplauze). Servindu-sa de metoda democraţiei ca metodă de guvernare (aplauze), şi coo­­perând în pase şi amiciţie cu vecinii săi din spaţiul geopolitic unde Dumne­zeu a destinat Neamul Românesc din­tru început, şi mai ales colaborând real şi strâns, cu puternica vecină Rusie, pentru satisfacerea legitimelor interese reciproce. (Aplauze prelungite). Iată cum definim noi în scurte cuvinte, con­cepţia de Stat Ţărănesc. (Aplauze). Vom lămuri aspectele noului Stat România va deveni stat muncitoresc, dealtfel ca şi celelalte popoare in noua epocă ce va aduce pacea mult aştep­tată. Războiul acesta n’a fost numai cel mai uriaş războiu ce s'a deslăn­uit pe glob ci şi cea mai mare evoluţie socială, săvârşită de astă dată in uniforme mil­itare şi cu arme oficiale ce vor dărâma n acelaş timp frontiera şi fortificaţii şi­ experienţele de la Topoloven Rezu­ltă în mod limpede că intre ţăranul muncitor de pământ şi mun­citorul din fabrică, nu numai că nu sunt interese divergente, ci dimpo­trivă o deplină comunitate. Şi unul şi altul au a se apăra de exploatarea capitalistă, deşi forma de exploatare diferă. Şi unul şi altul au a-şi susţine noua lor armătură : Statul muncito­resc. Şi unul şi altul au aceiaş obârşie şi munca lor se împleteşte fără a se exploata una pe alta. Dacă în Ţara Românească ar fi 80°/» muncitori în fabrici, n’ara îndrăsni să vorbim de Stat ţărănesc — am face Stat mun­citoresc sau Sta­t socialist. Dar cum să-i zici aşa când in România sunt 80% ţărani? (Via aplauze, strigăte de bravo). Trebue să recunoaştem că sunt şi deosebiri,­­ mai ales privind psi­hologia (deci climatul politic) şi me­toda. Ţăranul trăeşte in contact c­u na­tura şi cu minunile naturii, căreia omul nu poate porunci cum porun­ceşte fabricii; ploaia nu stă şi nu începe la porunca stăpânului cum în­cepe şi stă fabrica (apl. prelungite). Ţăranul trăeşte lângă pământ în care îşi ştie îngropaţi strămoşii — pe care-i pomeneşte în zile mari cu slujbe în biserici. Ţăranul este mistic şi religios — cum sunt toţi ţăranii din lume (a­­plauze prelungite). Un stat ţărănesc este u­n statt re­ligios — un stat creştin — care înţe­lege şi rostul altor culturi şi pe care le respectă cinstit Un­ stat de ţărani Această concepţie am căutat s’« verifice pe teren in satul meu de ex­perienţă, la Topoloveni. Am cumpă­rat cu obştea, o moşie cu pădure, cu târg cu prăvălii, cu toc «rablă in total 3-400 Ha. încercările mele de a face o cultură colectivă, şi de a o menţine sub formă de proprietate comună, au au dus la rezultat In cele din urmă a trebuit să poreclea terenul arabil sub formă de mică proprietate, chiar de 1­ 1 ha., prea puţine de un hectar. Foloasele economice au foat mai mari, pentru că majoritatea locuitorilor au făcut ceea­­ce nu putea obştea, au făcut plantaţii de pomi şri de vR. In schimb, am păstrat in proprieta­te comună, pădurea şi târgul cu pră­vălii, proprietarul fiind o cooperativă (obştea). Ca să mă veri­s, am jeleat priete­nia cu fostul Ministru al Rusiei dela acea dată, d. Ostrovski, pe care l-am invitat să meargă şi să vadă ce am făcut eu la Topoloveni Am plecat cu dânsul Împreună cu d. Dr. Lupu. După ce a vizitat modesta mea gos­podărie, pe care am transformat-o în şcoală gospodărească de fete, pentru ca să lumineze fetele şi femeile din To­­poloveni, i-am arătat realizările sub formă de proprietate individuală şi realizările sub formă de cooperativi­zare, rugându-1 să facă critica aces­tor realizări. I a­ spus că sunt gata că accept proprietatea comună, dacă ţăranii in­­tereseţi vor accepta. I-am propus că chem sătenii la o adunare. In acest scop. Inteligent si­abil cum era, mi-a răspuns­­ ,fi­-i nevoie. Te intreb insă, mi.a spus fos­tul Ministru al Rusiei, dece ai fost împiedicat că realizezi acest lucru in restul ţării aşa cum ai realizat In sa­tul d-tale Evident, se ataca altă problemă, de politică generală. Intr'una din călătoriile mele m'am oprit la Roma şi am stat de vorbă cu Şeful Corporaţiilor, pot să-i spun nu­mele, cu ministrul Asquini, profesor de finanţe. L-am întrebat cum poate să meargă corporatismul într-o ţară de ţărani ? Am avut satisfacţia să aud spu­­nându-mi-se : Cred şi eu că acolo la Dvs„ ţară de ţărani e potrivit să fa­ceţi cooperaţie, nu corporatism. Şi mi-a făcut şi această confidenţă . Nici în Italia corporatismului nu este si­gur că va dăinui după Mussolini, pen­tru că e prea strâns legat de persona­litatea lui Mussolini. După ce nu va mai fi Mussolini, atunci se va ve­dea dacă va fi viabil corporatismul’’. Domnilor, afirm din toată puterea convingerilor mele că proprietatea ţărănească individulaă, cooperativiza­­tă, complectată cu fermă model şi cu obştii de posesiune comună (unde se va putea) pentru folosul obştesc este singurul sistem viabil într’o ţară de proprietatea agricolă cu structură ţă­rănească. b) — Dar tn materie de industrie, Statul ţărănesc este pentru treptate etatizări, ca singur mijloc sigur de Înlăturare a exploatării capi­taliste *ttt A muncitorului din fabrică — mic nu poate fi un stat de morală raţio­dărîmăturil« jidurUar hitlerismului es a început a se prăbuşi după luptei* dala Uman şi după invazia «ngl»­­americană In Franţa I Binecuvântată fie a­ceastă El In is­toria­ ţării şi mărit să fie Reţele cere a îndrăznit să o facă, înălţându-şi Incăodată numele de Mihai. Mulţu­mire publică fi acelora care In frunte cu marele nostru Preşedinte Iuliu Maniu, le-au ajutat, fi oare vor sim­ţi îndatorirea de a-L ajuta până la desăvârşirea actului început la 23 August adică până la Incheerea cu glorie a acestui războiu de eliberare a scumpului nostru Ardeal, leagănul fi izvorul românismului. (Aplauze). Laudă fi mărire Armatei Române fi glorioasei Armate Ruse, care in luptele pentru eliberarea Ardealului, lui Înfrăţeşte sângele cu Armata noastră, regăsind tradiţia de veacuri, ce n’a cunoscut lupte intre Ruşi fi Români (Aplauze). Nu de circumstanţe, ci din adâncul convingerilor noastre: Glorie şi cins­te Mareşalului Stalin, făuritorul Ru­siei noul, operă unică în istorie, su­pusă la proba rezistenţei supreme care este războiul (Aplauze prelungi­te); şi pomenit în cinste fie numele d-lui Molotov ale cărui declaraţii stau ca primă piatră de temelie in raporturile dintre R­usia şi România ; (Aplauze prelungite). Relicită recunoştinţă Preşedintelui Roosevelt fi d-lui Churchill, străluci­ţii reprezentanţi ai Americei şi An­gliei, care împreună cu Franţa au fost întotdeauna susţinătoarele şi Sprijinătoarele drepturilor şi libertă­ţile micilor popoare şi au ajutat la Întregirea Neamului Românesc (A­­plauze prelungite). Domnilor, popoarele mari au privi­legiul de a-şi face singure dreptate pe baza raporturilor de for­ţi dintre ele Ele singure îşi aşează locul in echi­librul internaţional. Ţările mici nu au această puţin . De soarta lor dispun puterile cele mari fi când acestea uită. Îşi aduce aminte câteodată fi justiţia divină Toată cuminţenia lor stă In a păstri raporturi bune ea vecinii fi Îndeosebi cu marii vecini şi a prevedea oare va fi In viitor aşezarea internaţională, pentru a-şi pregăti locul cuvenit cu cât mai multă cinste şi vrednicie. (A­­plauze.) Este o lege simplă care le aseară pe acest drum. Ea se chismă legea instinctului de conservare naţională. Cine pune urechea la pământul ţă­rii şi înţelege glasul strămoşilor, o aude. Aşa a făcut România In curcii istoriei el până acum şapte ani. (apr.) In politica externi, «« a urmat Ins­tinctul Naţional, care a dus-o fără greş lângă aliaţii fireşti. In politica internă, ea a ştiut tu marile momente să-şi Înfrângă patimile lăuntrice şi să se găsească unită In faţa primejdiilor din afară. Aşa a ajuns la momente J­oulminşul din loteria ei, de sub nemuritorul Rege Ferdinand: întregirea Neamului. Cu planşe puternice). Îndată ce a părăsit drumul instinc­­tului naţional — drumul grupului şi mântui­ri şi al strămoşilor, ea a por­nit deadreptul la catastrofă Sub psihoza unor dictaturi ca Apus şi Miazănoapte, pe câmpia Je­rii Româneşti, vânturile turbate au aruncat acum câţiva ani sămânţa unei burueni otrăvită din cart cine gusta, pe loc îşi pierdea cumpăna dreptei ju­decăţi; părinţii nu-ţi mai recunoşteau copiii, nici copiii pe părinţi; fraţii se ucideau, şcolări pretindeau să-fi lu­mineze profesorii. Oarda de Fier apărea cu an pro­gram nou ctmn două cuvinte: Dicta­tură, — Germania. „Jn 43 o*« lângă Germania" — „jos vechile alianţe", operă »a masone­riei''. *Joe democraţia, operă a iudais­mului plutocrat" — „sus cu dicta­tura, Hitler sau Musolmi" — acesta era urletul străvit Argument nu exista. Pistolul mânuit de iresponsa­bili se insinciia să lichidate pe cei „vânduţi Moscovei" sau „bancherilor iudeo-masoni". Fam furioasă a durat puţin. Ne­bunia era prea exagerată şi s’a auto-Ilichidat, (apl.). Poporul român era dornic de orice, numan de dictaturi nu. De 1000 de ani numai de dictatură avusese par­te : barbarii 1000 anii, turcii şi grecii câteva sute de ani, ciocoii vechi şi noi alte sute, abia dela Cuta Vodă încoace câţiva zeci de ani gustase poporul român şi altceva decât bi­ciul şi harapnicul dictaturii. Şi nu simţise adevărata libertate infrăţi­­toare între fraţi, decât câţiva ani în timpul guvernării naţional-ţărăniste. Ţăranul ştie că dictaturi însem­nează biciu, iar biciul a căzut tot­deauna pe spinarea lui. (Aplauze). Cum era să râvnească acest popor tocmai dictatura pe care i-o aducea in dar părinţilor lor copii cu şcoala neisprăvită ? Şi ţara a tremwrit, şi nu s’a putut deprinde nici in ultimul ceas cu ideia că trebue să se bată cu Rusia. An­glia şi America — prin care-şi văzuse împlinit visul secular — Şi că trebue să se alieze cu aceia cu care se bă­tuse in 1916-1918 şi care acum ne aducea un dar Dictatul de la V­iena. Şi iartă-ne, in faţa nouilor şi ma­rilor probleme ale neamului, — stând pe vechea noastră pozipe, a instinc­tului naposal şi a ecoului pământu­lui şi străbunilor noştri, n y­­te po­litica externă şi te politica interna. Un partid politic care este o ex­presie organică a Naţiei cu nevoile şi aspiraţiile ei — îşi are linia de orientare, drum de mâţă — luminat şi determinat de două puncte. Punctul de plecare: obârşia lui. te echilibrul de forţe socivle. Punctul de ajungere : destinul nea­mului, de echilibru de forţe interna­ţionale. Problemele man cu caracter struc­tural sunt văzute în lumina celor două faruri — şi ansamblul lor for­mează programul permanent al unui partid politic. îmi revine sarcina să vă vorbesc despre acel program structural, care a apărut în gazete de curând , ră­mânând ca despre marile probleme ale prezentului să vă vorbească cel care le-a trăit şi le trăite direct, mai intens decât ori care altul. d. Iuliu Maniu. A apărut în ziare zilele acestea a­cest Program al Partidului Naţional Ţărănesc. S’a putut obsarva: «A ba lwnjdte Ini mari, ci iste Pripranvil votat de V»­­mi­telul Executiv Cradnal din 19W fi Hitterismul venea te numele rasis­mului german — doctrina noului „po­­por ales" chemat să stăpânească lu­mea, iar cei meniţi să devină sclavi in spaţiul vital, ne cereau să-i aclamăm şi să-i ajutăm. Corpul naţional a reacţionat prompt. Cangrena n’a prins In mădularele Iu*. Dar efectele rătăcirii au durat. A­­cesta este sfântul adevăr: cangrena n’a prins. Ofensează această naţiune fine stărue să se acrediteze ci hit­lerimul şi fascismul au intrat în mă­dularele naţiunii (Aplauze îndelung repetate). Dar au rămas nenorocirile şi dezastrele ei, pe capul ţării. Criminalii trebuesc pedepsiţi. Dictatura cu consecinţele ei, aban­­donarea alianţelor instinctului naţio­nal a început sub Regele Carol II şi s-a încheiat sub Mareşalul Antonescu constituind un sistem unitar. Regele Carol II a început — practi­când corupţia politică ca sistem de guvernare — fărâmiţarea partidelor urmărind haosul, pentru ca să legi­timeze înfiinţarea Partidului Unic condus de el, prin oameni de dreapta cu care naviga spre apele Germaniei îndepărtăndu-se de aliaţi. Sub Regele Carol s’au introdus în ţară primele elemente germane sub pretext de instructori, care apoi a­­veau să pună mâna pe zăvoarele porţilor dela frontiere, deschizându-le larg invaziei germane peste o ţară trezită prizonieră în propria ei casă (Aşa e... ’apl.). Iar Mareşalul Antonescu, suprali­citând pe emulii săi din Garda de Fier, lega soarta ţării de soarta Im­perialismului German şi umplea ţara de lagăre pentru protonici. Câte trete regimurile formează unul singur indivizibil. Regimul smintelii politice ţării, în locul politicii tradiţionale a instinc­tului neamului. (Aplause). Câte treie, deopotrivă de vinovate pentru catastrofele pricinuite nea­mului (Aplause). Partidul naţional ţărănesc a văzut clar primejdiile ieşirii din făgaşul a­­cestui instinct ce n’a greşit niciodată. El s’a opus permanent politicii de aventură, şi aventurierilor, cu mij­loa­cele ce a avut la dispoziţie. Fostul Preşedinte era pentru acea­sta „condamnat la moarte“ ca „ina­­mic Nr. 1“ îmtr’un congres pseudo studenţesc dela Târgul Mureş, sub Regele Carol, şi se şi trăsese la sorţ echipa de execuţie. De patru sau cinci ori Regele Ca­rol îi oferise Preşedinţia Comsiliului de Miniştri cu condiţia să urmeze „politica regală“, prin oameni indi­caţi de Măria Sa. I­a’a răspuns că îşi asumă oricând răspunderea, dar numai pe baza programului cunos­­­ruţ de ţară şi pentru către avea În­crederea ţării Regele Carol, în ulti­­ma propunere din 1937 preciza: „Sine qua non“. Fostul preşedinte li răspundea: „Nem“. (Aplause prelun­gite). D. Iuliu Mlandu : „Trădaccă Ion Mi­­halache !“ Dacă toţi oamenii politici şi mai ales conducătorii de partide ar fi făcut la fel, Titulescu era păstrat mai departe la Externe şi ţara ar fi fost scutită cel puţin in mare parte de dezastrele ce a adus aventura Evident, germanii nu ocoleau Ro­mânia. Dar jertfele erau incompara­bil mai mici şi «noansa păstrată în­treagă. (Aplauze). Sub regimul legionar, Secretar­ General al Partidului, cel mai valo­ros temperament şi cap politic elementelor de vârstă mijlocie de partid, Viligai Mad­gwini a fost tri mişeleşte de o bandă rămasă nep­e­­depsită şi adăpostită acolo unde sunt şi autorii morali Fostul preşedinte, avizat chiar de şefii aparatului de stat răspun­zător de păstrarea ondinei în stat — datorie primară a fiecărui guvern de pe lume — a trebuit să stea ascuns două lumi prizonier în propria lui ţară Iar când furtuna dictaturilor s­ut­ceptit mai furioasă, valurile au găsit la postul de comandă al vaporului naţional-ţărănesc, pe cel mai încer­cat marinar politic al ţârii , pe Iu­liu Maniu. (Aplauze, ovaţii. Trăiască Iuliu Meniu). S’a zis : „a guverna înseamnă a pre­­vedea", dar a prevedea înseamnă a vedea departe, peste orizontul celor­lalţi şi peste ceasurile prezentului. Iuliu Maniu s’a dovedit a fi mari­narul care vede peste creasta valu­rilor şi peste catargurile corăbiilor­­bătute de valuri. De aceea stă Wnişte la post cu ochii la steaua polară a neamului, aştep­tând să treacă furiile lui Neptun şi să debarce la locul de destinaţie. (A­­plauze prelungite). Iuliu Mante a văzut clar şi ne­clintit că Regele Carol îşi va frânge gâtul primejduind şi gâtul ţării şi că aliaţii vor câştiga războiul. Pe acest drum a mers neşovăitor. Cât a avut dreptate , o vede acum toată lumea. Onoare pentru Partidul Naţ­mal- Ţărănesc că în astfel de grele îm­prejurări a avut în fruntea sa pe un Iuliu Maniu. Supremul nostru omagiu , iubitul nostru Preşedinte, ne simţ­im mândri de cinstea pe care v’o acordă ţara întreagă. (Aplause), din ratificat de Congresul General 1936. Vremurile de transformări epocale prin care trecem, nu fac decât să veri­fice prevederile Partidului, punând in lumină nouă — caracteristicele fun­damentale ale programului şi temei­nicia crezului din care el a purces — prea puţine fiind adaptările impuse de noile cerinţe. Nu vom reciti aci Programul. Intenţia mea este de arăta in linii sumare, care esta crezul din care a purces şi din care se alimentează acest program, şi care este specificul său naţional, românesc. Acest crez se numeşte „Statul na­ţional ţărănesc, sau mai pe scurt : Statul Ţărăne­sc (aplauze). Mi s’a spus de unii prieteni . Poate că nu ar fi potrivit să des­culţaţi concepţia Statului Ţărănesc tocmai in Capitală. Orăşenii poate că se sperie de aşa ceva şi pot crede că Statul Ţărănesc însemnează o ţară nu­mai a ţăranilor, exclusivistă şi contra orăşenilor — un fel de stat patriar­hal, o primitivizare a formei şi civi­lizaţiei de Stat. Mă grăbesc să spun ci o astfel de interpretere e tot ce poate fi mai eronat Şi am emoţtt de datoria noastră sA tâm «« bito­ agem pri» Noel Stet tatisanal k­­ooi nud nare o«’m în faţa nouilor prob­eme »110 i 1o nM te fl «mânem «I stele învechita Revoluţia bonomă a tea feudală şi «tetele feudale-Războiul mondial de­stăzi va are ea o pace rezemată pe alt s­tem de a- Uaare decât cele din trecut şi pe alt echilibru economic şi social înăuntrul statelor. La Nai. tei tem tea Ae atâtea bazat pe priamtul In statul capitalist, «spitalul am stă­pân­ii muncitorul slugă. In statul muneitoiese, va merge mun­citorul călare pe capitali capitalul va asculta de frâul linul in mâna munci te­relii. (Apl­ansei. Pe această muncă ţărnească de bază se întemeiază întreg edificiul nostru social — şi din ea izvorăşte şi viaţa oraşului — (meseriaşi, negustori, func­ţionari, cărturari). Coloritul de stat naţional românesc este — să nu ne fie teamă a o spune — este „ţărănesc". A imita aceeaş formă de stat, im­­punând-o peste tot, după acel­aş tipar, ar însemna a repeta o greşală pe a ramâne nerezolvată. Ce rezultă de aci? Pe deo parte: cauză principală a pauperizării ţărănimei, braţe şi timi­­nală sau un stat ateu (apl. prel., stri­găte bravo). Statul naţional-ţărănesc cere un stat creştin (vii aplauze, bravo) care respectă dreptul oricărui suflet a se ruga în cultul său (apl. prelung). Un stat de ţărani este un stat de tradiţie — ceea ce nu înseamnă un conservatorism social, căci nici un ţă­ran nu doreşte să-şi conserve sărăcia — dar este un conservatorism naţio­nal, un sentiment de legătură cu pă­mântul pe car­e l-a apărat din moşi strămoşi, când patria se confunda cu moşia şi se apără afară la hotare. (Apl. prel.) Pentru ţăran puterea nu e o jucărie de-a pistoalele pe străzile oraşelor (apl. prel. şi înd. tep. bravo) Eu n’am auzit ţăran să spună „eu sunt patriot” (delirante apl.) Un ţăran are ca aspiraţie supremă , n­u să devină proletar, ci să aibă un petec de moşie din Patrie, pe care să se simtă stăpân, dorinţă care e atât de vie, încât chiar când plea­că de la câmp şi se stabileşte la fabrică el nu se simte împăcat până nu-şi are căsuţa şi grădina şi pasă­rea şi văcuţa lui la ţară. (aplauze). Acest suflet ancestral al ţăranului român, care îl stăpâneşte după ce a plecat la oraş, nu se poate schimba oricâtă Îndoctrinare proletară i s’ar tu­na (apl. prelungite). Iar în ce priveşte metoda de guver­nare, Statul ţărănesc nu poate con­cepe decât ceea ce au dorit şi doresc top ţăranii de pretutindeni; democra­­ta- -Ţăranul român a recoltat în viaţa, soc­ală şi cea naţională numai roa­dele amare n tot felul de dictaturi. Oare el este dornic să incerce şi sin­gwr avcxxiem­­i­ewzofo­­ctosuri epreee­tor totulirt­­­ertnar a unui proletariat care există numai de proporţie aşa de limitate? Nu. Ţăranul şi poporul român este dornic de libertate, pe c­e deabia o gustase de anii din preajma războiu­lui pentru Unire. Prin libertate ţăranul nu înţelege libertinaj. Libertinajul nu şi-l îngăduie nici­odată ţăranul modest ci aceia ce vor să compromită libertăţile. Ţăranul nu părăseşte munca când e război, pentru „a demonstra". (Văd apteuas, bravo). Dar chiar dacă se abuzează, abuzul de dictatură e mai rău de­­cât abuzul de democraţie (apl. prel.). Dar se zace . Vorbiţi de ţăranii muncitori, uitând că ţărănimea nu e o clasă omogenă şi că ea cuprind« ţăranii fără pământ, ţărani cu pământ pe care şi-l munce®c singuri şi ţărani chiaburi care exploa­­tează munca celorlalţi. Ţin să declar că „ţăranii’ —în înţe­lesul steiului muncitoresc, nu reseam­­mă ori­ciine e Îmbrăcat în haine ţără­neşti. (ilaritate, aplauze) Ştiu că telnie ţăranii sunt şi din a­­ceie care exploatează pe ţăranii să­raci, poate uni, chiar mai rău decât exploatatorii ce nu sunt ţăran.: (A­­plauze prefi­ungtite). Nu înţelegem să-i solidarizăm pe a­­ceştiia cu ţă­ranii cei adevăraţi adică cu aceia care cu adevărat sunt mun­citori de pământ al lor sau al altora şi sunt exploataţi sub o formă sau alte lor cu mica burghezie orăşenească ce trăeşte din munca pozitivă şi îm­plineşte o funcţie socială în orga­­nismul de st­rt. Ei consideră nu to­tul solidare interesele acestor pături cu alt muncitorimii de pe ogoare şi «et ««tv* Nsm. pre« pi va Febte • acomodare ia reptewd economiei Ard­­­at« care va stăpâni popoarele multă vreme. Democraţia­­pe marele avan­taj ci se adaptează ea însăţi fi res­pectă ceea ce deosebeşte făptura ome­nească de celelalte făpturi; sufletul omenesc cu aspiraţii spre libertate de gândire, de exprimare, de voinţă. Evident — societatea muncitorească însemnează primatul col­ectiviui asu­pra Individului. Dar bitul« cotorih» nu se poate re­zema pe abolirea libertăţilor indivi­dului. Deci democraţia — că nu dicta­­tură.(Vii aplauze şi rtricăte de bravo). Pirowretul că mătoriile pe tritosc su­gând dim instituţiile bancare fi din sub­ftoarea ţăranilor este infmn fi ne pro­punem a tect expim­atoirea lor imposi­bilă. Dealtfel, idealul nostru este ca pă­mântul ţării să fie îmbrăcat numai de atâtea braţe şi atâtea familii, câtă muncă reclamă punerea lui în valoa­rea optimă; să r nu avem deci nici clasă de proletari agricoli, nici chia­buri exploatatori — ci ţărani care să cultive pământul propriu şi pe care sunt stăpâni şi având îndestul, pe măsura capacităţii lor de muncă fa­miliară ajutorad­u-se între ei. Braţele care prisosesc — proletare — împinse spre industrie, prea pu­­ţne spre fermele model unde vor fi ferite de exploatare Oraşele. eterni Statele muncitoreşti altfel cea dela şes, altfel cea dela deal.mai făcut Statul Român, şi mai de­mn este posibil o construcţie politică I muH — copiind din Apus constituţii identică într’o ară de fabrici, cu aceea­­ ce nu s'au ap’icat — şi mai de cu­­dintr’o ţară aude imensa maior”*'* n­­ rând, când Statu'-român s’a decretat formează ţăranii muncitori de ogoare­­ „leg’or­ar” după tipicul fascist — ce- Pentrucă la noi materialul social j care naţia română nu a voit să ia la de bază este ţărănimea — pentru că , cunoştinţă, cei aş timp economia naţională cu ar­tere de viaţă nouă» ce leagă pe pro­ducător de piaţa de consum. Statul ţărănesc vede in etatizări mijlocul radical de înlăturare a spe­culei capitaliste, a muncitorului şi a plugarului, dar in măsura în care a­­ceastă speculă poate fi înfrânată şi pe alte căi, cu spiritul său practic, ţără­nismul utilizează şi Iniţiativa privată, in folosul colectiv — stâncită atunci când se lăcomeşte — cum p­ânceşte ţăranul boul cru „melio’’ care ia jugul celuilalt ca să ducă acela toată greu­forma de salarii — cât şi a muncito­­rului agricol sub forma de decalaj de preţuri, dobânzi, repartiţie de sarcini fiscale, «ta Cu simţul măsurii ce caracterizează spiritul ţărănesc, etatizarea trebue astfel făcută incât producţiunea să nu scadă — deci pe măsură ce Statul _ ce utilizează cu aparatul tehnic şi e­­tatea. Iniţiativa particulară va fi mai conomic necesar — nelăsându-se însă f­a­ ca organizată in cooperative şi con­­sa­mo­tat de concurenţa reală a unor tratată prin sindicate, particulari interesaţi. Din acest punct de vedere, se vor lăsa sectoare şi pentru iniţiativa par­­ticulară liberă ■— şi pentru iniţiativa particulară dirijată de Stat şi se va r­ezer­va şi sectoare unde Statul va c­reea noi industrii sau va prelua pe cele existente. c) — Statul ţărănesc nu numai că nu este potrivnic Industrializării Ţă­rii [ dar carecarea de industrii noi este una din cele mai mari şi mai urgente probleme ce trebue să soluţioneze, chiar din punctul de vedere al ţără­nimii. Suntem statul cu ţărănimea cea mai densă din Europa — alături de Bul­garia. Chiar de s’ar Împărţi in între­gime marea proprietate problema ar Dealtfel, Cooperativa şi Sindicatul sunt cele două roate Pe care se miş­că Statul Ţărănesc. Ţăranii se vor folosi de cooperative pentru a-şi valorifica capacitatea lor de muncă; muncitorii se vor servi de sindicate ca mijloc de apărare a in­tereselor lor profesionale. Aşa cum suntem pentru coopera­ţie, suntem şi pentru sindicatele mun­citoreşti. Cerem însă ca aceste sindi­cate să fie instrumente de apărare profesională. Cerem ca înlăuntrul acestor sindi­cate muncitorii să fie lăsaţi liberi să­­şi aleagă conducătorii (aplauze). Suntem în contra dictaturii intro­dusă în sindicate şi contra tendinţei de a se exercite dictatura sindicate­lor în viaţa publică (aplauze). Interese comune intre munc­torii romantului şi ai fa­r ce or Contra piturilor parazitare Dar ce legătură poate fi intre un astfel de stat muncitoresc şi pă­turile intermediare de la oraşe : inte­lectuali, meseriaşi, mici negustori­­ funcţionari . Nu sunt acestea mai degrabă legate de sistemul capitalist, şi deci intere­sate la dăinuirea acestui fel de st­at . Răspundem hotărît şi categoric: suntem şi vom fi contra acelor pături — de la oraşe şi sate — care trăesc parazitar din exploatarea muncii ţă­răneşti sau a muncii pozitive (cu bra­ţele sau capul) orăşeneşti. (Aplauze prelungite). Nu înţelegem ca şi îu statul ţără­nesc oamen cari au muncit în şcol şi ucenicii o tinereţe întreagă şi trudesc muncind cinst­ă toată viaţa, să n’a­bă după ce bea apă — iar şmecherii cari nu cunosc ce înseamnă munca de su­dori să facă aven peste noapte .— ex­ploatând lipsunle o­rgani­­smului econo­mic-social al statului de azi. Aplau­ze prelungite­. In nici o ţară nu sunt prăpăstii sociale aşa de adânci ca in Româ­nia intre bogaţi şi golăneţi (aplauze Caracteristici pecifice Statul ţărănesc — in înţeles de mum. I re al nevoilor de perfecţionare a cub­­­itoresc — are caracteristicele sale I tarilor ţărăneşti, specifice ! I Proprietatea ţărănească In înţele-Astfel: sul nostru cum este şi proprietatea a) — In materie economică agrară ţărănească In ţările din Sud-Estul pierdut, parcelare la infinit, venituri el este pentru moprietatea indi­vidua-­e«r°Pean, nu este întocmai vechea derizorii, înghesuială în mizerie, pi­tă cu ţărmuririle mai sus arătate. Proprietate țărănească întemeiată după atâta vreme cât individualitatea emut- revouția dela li89, cu care proprie­­lui joacă încă un rol important - ’ tarul ^ 001 maTM P®»1* mai important ca mașina - In pro- 1 “«• 9* f* abuzeze de dreptul sau. S’a putut forma o burghezie țară­de altă parte — potenţial de muncă naţională risipit zadarnic. Ţara noastră nu se poate interioriza în aceste condiţii, faţă de alte ţări. Utilizarea potenţialului de muncă ducţiunea agricolă, proprietatea indi- I­r cască, specifică In Apusul Europei naţională, risipit astăzi zadarnic, este care nu este la fel cu viduală este o necesitate nu numai Pentru muncitorul de pământ — ci şi g riu­ al Europei pentru colectivitate, care are interese­­ ca producţiunea să ia forma ce sati­­mai multe guri flămânde. (Aplauzi la acelaş timp, principiul „pămân­tul al celui care □ cultivă, satisface şi un postulat economie dar şi iui po­stulat de echitate socială. Societatea insă, in virtutea prima­tului interesului colectiv — faţă de interesul Individual — Îşi rezervă dreptul să dea proprietăţii forma cea care «sigură mai bine împlinirea funcţiei ei sociale. Pentru prezent socotim îndeplinite aceste cerinţe prin transformarea ma­re! proprietăţi in proprietate de mumci ţărănească, cooperatizatâ, si com- ^cpropriere o mare proprietate care sistematic' sunt menite să sectată cu păduri şi islazuri, obştii «Vi ar mai îndeplini o funcţie socială, ■ de îndată! mult« braţe utilă ferme de Stat, ploteşti sau particu- | pentrucă ele vor veni să complecte: re, organizate din punctul de vede-1 necesităţile ţărăneşti ale regiunii. n BB Ţăranii din Răsă­ ria din cele dintâi porunci ale vre-I m.i, pe care trebue s’o rezolve Statul ţărănesc.­­ Şi aceasta nu se poate face fără de­­ prelungire). ţaţă, să fie comasată, concentrată, şi citarea de industrii, începând cu cele ! Dar nu numai că nu exclude, ci după puterea de muncă a unei fami­ agricole şi mai ales zootechnice — ce ! dimpotrivă. Statul ţărănesc implică Hi şi mai presus de toate să fie poope­­s› Pretează de minune la regimul de­­ colaborare a ţăranilor şi a muncitori­‡‚ ■ . m a­­ .... nuinS rnuuvri uf ‘A tu 1 QrS luau £!/•ο! ann/iî In. . T. w rativizată şi complectată cu obştiile mnică proprietate ţărănească, apoi ia­de folosinţă comună, acolo unde se va­dustriile textile care absorb mul’« putea. (Aplauze), braţe şi materie primă din ţară ş­ti. „ treptat, crearea şi de industrii şi mai­­­­asemenea, va trebui să se for­­mari dintre cele os au piaţa internă meze ferme cari să aprovizioneze sigură preta­cterea puterii de ritm mica proprietate cu ceea ce nu poate părere­a mulţimii consumatoare şi obţine direct­ seminţe selecţionate, prin ridicarea standardului ei de reproducători, pepiniere. Fie că ar fi viaţă, ale Statului, fie că ar fi ale obştei,­­ iar lucrările de refacere şi de cons., ne ca­lc­i particulare, nu însem- ducţii publice (drumuri, canalizairi, iri­­nează un mijloc de a strecura de la gări, etc ), organizate după un plan absoarbă utilând în s î .­ Partea sufletului O parte din bidcttftfi din organizaţia naţional-ţărănistă Dudeşti-Cio­­plea, manifestind spre Bulevard Dar mai este şi perina sufletului, datoria de a se soldiariza toţ, cei ce au fost exploataţi de un regim de inechităţi sociale — ş. d* a respira un suflu sănătos de libertate. Aceştia nu pot trece de la dictatura nevăzută a cap­telului 1» d­ictetura pe ceii» le-o înfăţişează orice regim ex­tremist, cum ga făcut recent dovada şi la noi. Şi nteleatueii au de plătit o po­liţă acestui neam de ţăran din rân­durile cărora «u eşti cei ma­i mulţi şi d­e sărăcia cărora ■’au întreţ­inut. Iată deci dece statul ţărănesc nu numai că nu poete fi contra oraşe­lor, înţelegând patiutril« de muncă po­zitivă — ci compatrivA cere concursul acestora pentru reuşite de pcină, din fabrici. Căci, ce sunt oraşele ? Decât centre aglomerate de industrii, de meserii, de negoţ de cultură, aparat funcţio­năresc, etc. Nu pot prospera oraşele intr’o ţară unde 80‘la dintre producători şi con­sumatori trăesc în mizerie. Viaţa economică curge dela sate la oraşe; viaţa culturală curge dela oraşe la sate. Dacă gârla economiei trece slabă prin oraşe, ce să soarbă din da ţăra­nul, ce să rămână orăşanilui 7 (a.t. prel.). Dacă şcolile din oraşe se închid ţăranului nu rămâne orb numai ţă­ranul, rămâne orb neamul românesc. Iar şcolile înalte nu pot funcţ­i­a peste tot Este limpede deci că un meseriaş bun este tot aşa de util unui ţăran care are nevoie de o unealtă bună, precum este ţăranul util meseriaşului ca să-l hră­nească, deasem­enea şi micul negustor, şi micul funcţionar; şi mai ales inte­lectualul care atunci când este slujbaş nu poate trăi corect dintr’un buget de mizerie al unei ţări de ţărani în mi­zerie; iar când este profesionist, nu are de lucru într’o ţară unde marea majoritate stă cu braţele paralizate, cu stomacul Uhuit şi cu punga goală. Dintr-un buget desech­ibrat al produ­cătorului şi al consu­matorului, nu poate să rezulte un budget echilibrat al Statului (aplauze). Au vorbit die­tatere adlce materiale care leagă, solidarizează. Ca statul ţărănesc să reuşească,­­se cere, pe lângă organizarea de bază ce i-o poate da concepţia politică a unui partid : să se rezeme pe ţă­rănime conştientă, cu o conştiinţă a propriilor interese în înţelesul mun­citoresc, pe o muncitorime solidară ce se inspiră din interesele ei şi ale ţării ei, şi pe păturile mici burgheza de la oraşe şi sate ce trăesc din mun­ca lor pozitivă, manuală sau intelec­tuală, complectând munca de pe o­­goare şi din fabrici. Existenţa sănătoasă a acestora nu se poate rezema pe un regim menit dispariţiei. Nici pe salturi un necunoscut pe munca şi viaţa naţională bază. Naţionalismul ţărănesc este adins şi uniştit ca apele mari. De aceea este şi tolerant şi înţelege sa considere concetăţeni pe toţi acei născuţi şi crescuţi pe acest pământ, su­puşi reali ai Statului român s cerân­­du-le doar să nu-şi rezeme existenţa pe exploatarea muncitorului şi să nu se facă unealtă « unei puteri străine. (Apl. prelungite). Din acest punct de vedere Statul viitor va avea să examineze pro­blema germanismului in România. Căci nu se poate ca majoritatea minorităţii germane din România, in toiul războiului să se declare stat şi să refuze supunerea Statu­lui român, trimiţându-şi fii direct tn armata germană, încât astăzi luptă împotriva Statului Român. Naţiunea rom&nA «a formează «­ ea • «amfflca k*ată Bria sânge, prin tradiţia istorică de apărare comună a hotarelor şi d* tnfruntarea primejdiilor, şi prin aspiraţii «omrane. (Apl. predungito) In politica «eternă — statul ţără­­n©»o — reflectând «pIritui i­uncito­­r«M tn general si «plrftul ţărănesc In ®P«c­al, este na stat paşnic care va cănta să satisfacă marile sale interes« nationals la nnmi pori» ț! In spirit de colaborare «a vecinii sSl­ţi cu «narii «Mați mm l-an ajutat la înfăp­tuirea idealului naţional. In special, cu marele ţi puternicul vecin dela Răsărit: Rusia. Repretzen­­t&nd un popor de ţărani mânat de in­stinctul său cum­an l-a tndujmănit niciodată cu Rusia şi scăpat de intri­­«rile ţi asmuţirile de dinafară ce gă­seau ecou In păturile p­hamice, Sta­tul Ţărănesc Va întreţine cele mai reale şi mai amicale legături pe baza satisfacerii reciproce a intereselor vi­tale. (Aplauze prelungite). Partid cu spirit practic şi gospo­dăresc şi cu sentimentul răspunderii ce simte apăsând asupră-i, partidul Naţional-Ţărănesc, nu se poate gândi (Continuare in pag. lll-a) Viitorul stat al ţăr­anilor şi muncitor lor „A/SS»225tÂiJS-îT­ras*.«*-* ««­ii Statul muncitoresc al ţăranilor ţi al muncitorilor şi al păturilor produ­cătoare ce nu trăesc din exploatare capitalistă. Pentru cine vrea aşa, aşa «ă fta Căci noi aşa înţelegem. Dar tot aşa înţelegeai şi când Bi­céin dupa adevărata lui culoare unui stat in care 80 la «ntă «unt ţărani ţi in care Statul nu poate fi decât după chipul şi asemănarea structurală a poporului — adică Statul wţional ţă­­rănesc «au pur ţi simplu „St. „ ţără­nesc“. l’m­ori nm­ul permanent, programul structural, rogramul care s’a înfăţi­­şat, nu este altceva decât adaptarea noii forme de Stat la cerinţele care pe de o parte sunt ale epocii is­­torice in care trăim, epocă de nunel­­iorism urmând epocii de capitalism; iar pe de altă parte sunt cerinţele or­ganice ale Societăţii româneşti cu pe­­cetea structurii ţărăneşti. Realizarea unui astfel de stat mun­citoresc, înseamnă realizarea unui nou echilibru social, unui nou echilibru e­­conomic, cultural, moral al naţional an statul românesc, l­a temelia statului românesc va tre­bui să avem o populaţie muncitoare sătească şi orăşenească, plină de via­ţă, sănătoasă, bine hrănită, bine îmbră­cată, cu loculul­a- confortabili, cu ştiin­ţă de carte căpătată in şcoli de copii şi şcoli de oameni maturi, cu cărţi — haine — şi hrană gratuită la şcoală (Apl.). Cei fără copil va trebui să comtribue pentru copiii altora, cari sunt copil­ii Ţării meniţi să devie ostaşi ai Ţării (Apl. prelungite) Atmosfera ţârii purificată de corup­ţia admmin­istrativă — nedreptatea ce­lor de Jos să înceteze — sarcinile pu­blice repartizate după puteri e­fect­ele ţării repartizate solidar asu­pra tuturor (aplauze). Nu am pomenit sau nu am stăruit asupra caracterului de naţional ( Programul Statului Ţărănesc. Mai întâi pentru faptul că im stat ţărănesc în România este prin defi­niţie un Stat Naţional şi Române»). Apoi, pent­u că credem că orice par­tid românesc concepe un program şi un stat­ naţional şi românesc. Sentimentul Naţional — şi deci ideea naţională este un patrimoniu înăscut din străbuni, în fiecare ro­mân. Numai cine nu-l simte făcând parte organică din tenta sa,, simte nevoia fl» a-1 t.rg, în piaţă şi a face din e­­otpert. de supralicitaţie. (Aplauze pi ciungite). natiste; ,1 „u odata am auzit dătru mi­se lecţii de patriotism de elemente din generaţi« de români şi of crni. “* înveţe cu pistolul pe stră- Mte Bucureştilor ce e aia; „raţiona­­iism »au „patriotism“. Minoritarii Politica externă .

Next