Dreptatea, februarie 1946 (Anul 21, nr. 3-21)

1946-02-07 / nr. 3

VINERI 8 Februarie BARUL HARCOM em ' UJJ in fruntea unui nou program artistic excepțional la (FALATUL ARO) TEL 234.32 ALCIM HECI MM Min petimn e«ralfea « Ma fliUe BUCUREȘTI, B OUL DOMNIŢEI No 1 Refl C«»- «/»33 de Emisie Prespect Prin hotărârea Adunării Gene­rale Extraordinare din 38 Septem­vrie 1945, aprobată prin Decizia Nr. 23.438/1945 a Primăriei Capi­talei ei prin Jurnalul Nr. 1.38­2, din 1945 al Consiliului de Miniş tri, s-a decis sporirea capitaluilui social până la lei 3.000.01­9.000 Consiliul de Administraţie a ho­­tărît sporirea capitalului dala lei 980.000.000 la lei 1­8oo.ooo.ooo. Ca urmare, se oferă spre subscriere Vechilor acţionari, 4 500.000 acţiu­ni a lei 200 v­alo­ar­e an­o­m­i­n­ală fie­care, din care 1.800 000 se atribue spre subscriere, conform Legei, Primăriei Capitalei şi restul de­ 2.700.000 acţiuni celorlalţi acţio­nari Exercitarea dreptului de obţiu­­ne se va face până la 28 Februarie 1946, la sediul Societăţii d­in B-dul Domniţei Nr. 1, Bucureşti, prezen­tându se spre ştac­pilare, acţiunile vechi şi titlurile provizorii libera­te cu ocazia ultimelor emisii Domnii acţionari de naţionalita­te străini vor depune tot­odată şi autorizarea de exercitarea dreptu­lui de obţiune la noua emisie de acţiuni, liberată de Ministerul In­dustriei şi Comerţului. Pentru fiecare acţiune veche, sa­ va atribui câte una acţiune nouă, contra depunerei la­ sediul Societă­ţii, a sumei de lei 200 valoarea ei nominală şi lei 100 chelueli de e­­misie,pentru fiecare acţiune. Acţiunele pentru care nu­­se va fi exercitat dreptul de obţiune în termenul arătat mai sus, rămân la dispoziţia Consiliului de Adminis­traţie al Societăţii, care va hotărî cum va crede de cuviinţă, asupra atribuirii lor. Consiliul de Administraţie CERCUL DE STUDII— SECŢIA TECH­NIC­A1 Se convoacă la Clubul Central pentru Vineri ora 18, Secţia Tech­­nică a Cercului de studii. Referentul Secţiei Inginer S. Mihăescu CONVOCAREA COMITE­­TULU­I JUDEŢEAN ROMANAT! Se convoacă pentru luni 11 cor. ora 10, la clubul din Caracal, co­mitetul judeţean al Partidului Traţional Ţărănesc din Romanaţi, loi ordinea zilei:­­ 1) Programul de activitate; 2) Reorganizarea cadrelor. Preşedinte ing. S. MIHĂESCU Din Vaslui D. General Gabriel Negrei, şeful organizaţiei p. N. Ţ. Vaslui al d-lui Maniu, a sosit la Vaslui, în ziua de 24 ianuarie, în vederea revizuirii acelei organizaţii. Din consfătuirile avute cu con­ducătorii politici, Is­case­­au asi­stat vice­preşedinţii, d. T. Cărare, Mina Filip, V. Măxinoiu şi nume­roşi ţărani cari au fost anunţaţi din vreme de venirea d-sare. S-a constatat o mare însufleţită şi bucurie că merg lucrurile spre normalizare politică, datorită h­o­­tărîrilor de la Moscova. Şeful or­ganizaţiei a vizitat oraşul şi îm­prejurimile, a vorbit cu oamenii în zilele de târg de vite şi cereale, cum şi pieţele de desfacerea pro­duselor în toate dimineţile. A constatat scumpetea alimen­telor, lipsa transporturilor sufi­ciente cu C. F. R. lipea de păcu­ră, lipsa de porumb, din cauza se­cetei, etc. PeiaCftm 32 Aducem la esMfttefa cetăţeane­­lor şt cnkfeţaoAar­­earl donee să ae­­tteam la rândurile Partidului Na­­ţional-Ţărăncec, că înscrierile pen­tru această Circumscripție se pri­mase Intre orale 14-17 la sediul el S provizoriu, din sfar. B-ral Angele­­scu nr. 18, fal. 4.11.18 I DELA ACADEMIA CO­MERCIALA Academia de Inşire Studii Co­mcreiei* şi Industriale din Bucu­reşti aduce la cunoştinţă că În­scrierile pentru sesiunea de exa­mene din Februarie 1946, începe în ziua de 6 crt., şi continuă până în ziua de Joi 14 crt., inclusiv, in ordinea şi conform normelor afi­şate In avizier, dimineaţa Intre orele 10—12 pentru O-rele studen­te şi după amiază între orele 4-te pentru Domnii studenţi, afară, de Sâmbătă 9 crt., când se fac In­serier numai dimineaţa. r \ •|· REPTÄTEAÍ-t-. Marţi 12 Februarie a. c. va avea loc la cinematograful ARO premiera ex­cepţionalului film technicolor, al casei ,,British Lion“ „UNDE CE­RUL ŞI MAREA SE ÎNTÂLNESC“ Reprezentaţiile sunt oferite de Biroul de Presă al Misiunii Brita­nice in colaborare cu B . C.­Film, în­ folosul Soc. Române CRUCEA ROŞIE. Reprezentaţiile vor avea loc la orele 10,30 a. m., 15 p. m. 18 p. m. şi 21 p. m. precis. . Biletele se pun în vânzare la se­diul Crucii Roşii din str. Biserica Armei, în ziua de Marţi 5 Februa­rie de la orele 10—12 şi 16—18. ffîneretu£ Suntem în primele rânduri­ acţiunile pe care le-a purtat sub diferite steaguri. Dacă de cele mai multe ori, en­tuziasmul şi lupta tineretului a cunoscut amarnice înfrângeri sau pur şi simplu a dus la trădări, sin­gurii vinovaţi au fost seniorii ca­re, împăunaţi în şefi de mişcări politice şi culturale, au aruncat Sămânţa amăgirii, au injectat în sufletele curate fiorii otrăvitori ai urii, conjugaţi cu spiritul de castă şi mai ales, aceşti seniori de tristă amintire, uitând voit manifestele semnate­ de ei-au tmmpromis şi au creiat confuzii în rândurile luptei tineretului. Nu este mai puţin adevărat, că elementele conştiente din genera­ţiile sacrificate rând pe rând, de amăgitorii lor, şi-au dat seama la timp de prăpăstiile care se des­chid în drumul lor şi dând sem­nalul de alarmă, au încercat să contracareze dezastrul, încet, încet, tineretul s-a adu­­na­t, a strâns rândurile şi s'a reîn­cadrat în formaţiuni politice cu temeliile adânc înfipte in rea’UU- ţile Neamuui. Astăzi, situaţia este mult elab­ifeată şi tineretul româ­­ne­s, găsindu-şi în sfârşit calea a­­devărată, duce de câţiva ani o lup­tă care de multe ori merge până la sacrificiu. , Tineretul acesta merită o altă înţelegere. In special mă gândesc la tinere­tul Naţional Ţărănesc, care a cu­­noscut atâtea lupte, care a învins multe prejudecăţi, tineretul acesta curat, a trecut examenul aspru al încercărilor de tot felul. Tineretul Naţional Ţărănesc, a avut norocul de a găsi la condu­cerea partidului nostru, oameni aleşi, mari iubitori de tinereţe, care deşi au tâmplele brunate de iernele care au trecut peste ei şi­­au păstrat sufletul şi inima tână­ră. Atât d. Iuliu Maniu cât şi d. Ion Mihalache în toate ocaziile, în toată viaţa, printre preocupările grave care le-au caractrizat acti­vitatea politică, au vegheat perma­nent asupra rosturilor şi idealuri­lor tineretului din partid şi de peste tot. Astăzi, ne putem mândri, că e­­fectivele noastre sunt puternic ci­mentate, gata de a-şi spune cu­vântul în toate problemele ce se leagă de mişcarea tineretului. Ne mândrim şi suntem conştien­ţi că putem conta pe tineret, ti­neretul Naţional Ţărănesc, care a dovedit că generaţia tânără rămâ­ne o forţă creatoare a Naţiunii. George Păun Cercetătorul obiectiv al frămân­tărilor pe care le-a trăit tineretul nostru, este în măsură a cântări şi judeca sub toate aspectele, me­rite şi vinovăţiile acestui tumul­tos­­ entuziast tineret, care — ori­ce s’ar spune — a fost permanent sincer şi bine intenţionat în toate tort. Proeetul de lege respectiv, gata redactat, se găseşte în studiul Con­siliului Superior Economie şi va căpăta formă definitivă în cursu săptămânii viitoare. Problema schimbului în naturi Problema colectării cerealelor I­Itor fi calculate la preţul continuă să preocupe conducător­­ maximal, la fel ca şi cele­­ prelucrate de la producă­rii subsecretariatului Aprovizio­nării. Preţurile oficiate sunt de­parte de a mai mulţumi producă­torii cari în schimbul banilor pri­miţi, nu-şi pot cumpăra nimic din­ ceea ce au nevoe. Pentru a se curma a­­ce­astă stare de lucruri» dăunătoare tuturora» s’» alcătuit un nou proeet de lege pentru colecta­­rea produselor agricole. In schim­bul lor, producă­torii vor primi­­ nu bani, ci mărfurile de care se simte mare lipsă pe piaţă. Astfel se vor­­distribui sare, chibrituri, petrol, bumbac, ţesături finite de lână şi ulmbac, mahăr maşini, unelte agricole, etc. Toate aceste produse rep­­ar­ea“în luptă pentru ade­vărata democraţie 4­­ MIŞCAREA CULTURALA »»»»»»»MM»»»»»»«♦♦»♦»»­» ,.Amicii Statelor Unite" vor organiza în fiecare Duminică dimineaţa, ora 11, începând­­de Duminică 10 Februarie, o serie de 15 festivaluri experimentate de teatru, mimică şi poezie ameri­cană. Ciclul va începe cu un fes­tival închinat teatrului american contemporan. Festivalul este în­chinat lui Eugene O’Neill. In pro­gram : d. Petru Comarnescu des­pre „Teatrul lui Eugene O’Neill“. Se vor juca: „Acolo unde este crucea” și „In largul mării“, două piese în câte un act de Eugene O’Neill. Duminică 17 Februarie Va avea loc al doilea festival, Închinat muzicei de jazz. In pro­gram, concertul jazzul: Steve Bernard (muzică hot, straight şi songuri) Solistă:d-na Toto Gruia. Conferinţa: d. All. Adania. Va urma: Duminică 24 Februa­rie, alt festival închinat teatrului american contemporan (festival Clifford Odets).In program: d. Alf, Adania despre „Teatrul social a­­merican dela Elmer Rice la Cli­­fford Odets". Se va juca din ,,Racheta spre lună" de Clifford Odets. Nentile demisii dela Teatru! Naţional au provo­cat aceleaşi discuţii care — ante­rior — s’au purtat în jurul pro­blemei. Actorii de suprafaţă pă­răsesc — unul câte unul — prima noastră scenă. Cauza principală este salariul, care a rămas — în ciuda tuturor protestelor — sub orice nivel. (Un societar clasa I-a primeşte în mână 206.900 lei lu­nar) După 23 August 1944 şi, mai ales, du­pă 9 Mai 1945, în vitrina literară au apărut numeroase cărţi. In ma­joritatea Ior, aceste noutăţi post­belice, nu sunt altceva decât li­teratură cu tendinţă. Ori, în astfel de condiţiuni, scriitorii nu aduc un aport real nici literaturii şi nici cititorului, în general, înainte de a mai lansa alte con­cluzii, ne îngăduim să reprodu­cem câteva reflexii, pe aceiaşi li­nie, din...articolul d-lui T. Teodo­­rescu-Branişte, publicat, în „Jur­nalul de dimineaţă”:­­ — „Scriitorul nu trebue să pună arta în suljba unui scop precis, imediat, mărunt- Nu trebue să facă artă cu tendinţă. Nu trebue să se coboare la rolul de propa­gandist vulgar al unui partid oa­recare. „Tot astfel, iată, scriitorul nu trebue să se izoleze, să se retra­gă în turnul de fildeş şi să­­crea­dă că, de acolo, poate vorbi cu ste­lele, când pământul e în plin cu­tremur“. Provincia absentează nemotivat de la fră­mântările ce au cuprins generaţia scriitorilor tineri. Pe masa noastră redacţională sosesc zi de zi tot felul de publicaţii din provincie şi citim in ele numai năzbâtii, în­­durerându-ne regulat de lipsa to­tală a preocupărilor de ordin cul­tural. Este foarte îngrijorător, faptul că tineretul este îndepărtat siste­matic de la bibliotecă şi trimis la arenele de sport, la ridicarea mo­lozului şi la suferinţe progresiste. Am făcut amara constatare, că chiar poeţii, întâlniţi mai de mult prin revistele literare, astăzi sunt furaţi de curente progresiste, scriu articole de „doctrină“ şi visează deputăţie. Ne amintim de anii când, gaze­tele şi revistele provinciale, adu­cea la intervale câte-un poet au­tentic neviciat de microbii destră­mărilor bucureştene. Acum, situaţia s-a schimbat. Dacă rândurile acestea, vor că­­dea sub ochii cuminţi ai poeţilor din provincie, ochii celor ce au rămas tot poeţi, să le spună hibî mult decât am reuşit noi să sclim. Şi într’o zi, am încerca a mare bucurie, să descoperim ni,­io ga­zetele respective, colţul cultural populat cu versuri. Sâ sperăm,­­ ediţii rural a interesat totdea­una pe scriitorii români, fiind filo­nul de inspiraţie al multor opere care au înfruntat vremurile, colo­rând pitoresc întreaga literatură socială. Căci trebue să recunoaş­tem că întreaga literatură epică autohtonă, a fost viciată de un iz de ambianţe occidentale, formân­­du-se cititorul pentru scrieri de inspraţie minoră, bazate pe eter­na temă a iubirilor nefericite, de­­gravărilor sufleteşti, etc. Când la intervale de ani, apă­reau cărţi sănătoase în paginile terţă aspră şi mizeră, reală publi­cul ridica inocent din umeri, cri­tica literară îşi punea pătura în cap, şi cărţile respective se col­­burau în rafturile librăriilor, sau ajungeau — flori de cucută — pe tarabele anticarilor. 23 August 1944, reforma agrară şi alte evenimente readuc ţăranii în actualitate. Confraţii se gră­besc să scrie despre talpa ţării, dar majoritatea greşesc grav în literatura pe care o fac, necunos­­când realităţile şi lăsându-se in­fluenţaţi de V. Alecsandri sau de alţii care văd totul la ţară prin lentilele ochelarilor de soare. Sfătuim pe cei care au de gând să prezinte valabil ţăranul român, să încalţe opincile de fier şi să pornească pe drumurile lui Ho­gaş şi Vlăhuţă, să pornească la hanurile lui Ion Adam, Dragoslav şi Slav ni­ci, căci numai aşa vor pu­tea alambica în­­sufletul lor viaţa de năzuinţe şi muncă a oamenilor de la ţară. Altfel, procedăndu-se ca până acum, scriind­ despre ţărani între pereţii birourilor, nu se poate s­pu­ne că scrim despre ţăranul român care nu mai este nici personagiu de operetă, m­ai domn de bălciu sau de carnaval, dar mai ales, să înțelegem odată in ceasul al IX-lea, nu este un instrument e­­lectoral şi numai atât. Fate surprinzător că în ultimii ani, literatura noa­stră nu a înregistrat apariţia nici unei scriitoare după cum dă de gândit faptul că nici cel puţin o poetă nu ne-a fost prezentată de paginile culturale ale revistelor şi ziarelor ce apar în Capitală şi provincie. Este întrufoşetor să citim versi­ficaţia fără vibraţie poetică, a câtorva eleve de liceu, îndrăgos­tite şi ameninţate de confferiţi, sau porneşti cu „nu mă uita” pu­blicate prin reviste femenine. Literatura are totuşi explica­ţiile respective: fetele care ar pu­tea avea ceva talent în joc să ci­tească, în lot să scrie conştiente că într'o zi vor realiza poezie, se duc le patinaj, se'nfundă în cine­matografe şi abia când au primit vreo notă rea la şcoală, sau au văzut o rochie frumoasă pe care tăticu nu le-o cumpără, revin lân­gă caetul cu încercări poetice şi visează şi scriu, despre nefericire despre sinucidere şi despre câte altele nu scriu. Când şi când câte un redactor de poezie le publică „opera". E­­ventual se naşte o mică idilă şi gata.... Cu câtă tristeţe citim diverse nume! Concertul Filarmonicei de Duminică, 3 Februarie a cu­prins în program Simfonia în pri­mă audiţie de Andricu, concertul pentru pian şi orchestră în soll ma­jor de Beethoven şi Simfonia Ju­piter, în do major de Mozart. Simfonia lui Andricu suntem constrânşi să mărturisim franc că nu ne a plăcut. Am putea, probabil găsi justificări raţionale pentru decepţia provocată — greutatea concilierii unor teme româneşti cu o factură şi un sistem de orche­straţie de inspiraţie atonalist mo­dernistă, cu rezonanţe din Russel şi Stravinsky — in afară însă de aceste explicaţii nu s­e-a plăcut global, psihologic. Lipseşte o idee centrală, un sens, este totul pulve­rizat în eterogenitate Interpretarea im pian a d-rei Lydia Cristian în Con­certul în sol al lui Beethoven a fost fără doar şi poate o reve­liaţie. In afară de technica desăvârşită domnia-sa s-a transpus admiratul în nota clasică, executând cu o seninătate, care a împrumutat o savoare specială concertatei. De remarcat echilibrul cantitativ în­tre partea pianului şi cea a orche­strei. Concertul este scris în pri­ma fază, în care influența lui Mo­zart a fost considerabilă. Ne-a de­lectat în special partea a doua — Andanta moto — care modulând atmosfera de optimism din Alle­gro iniţial, introduce o notă de grav, de sumbru. A dirijat maestrul George Ene­­scu. Chr. Vos Mihrzas Tragedia umană (Urmare din pag. 1-a) acum înainte în sensul catas­trofei. Pentru generaţiile noas­tre, catastrofa a devenit per­manentă. In această atmosfera de a­­pocalips, vom şti oare să ’nălţăm alte decoruri decât a­­celea zile vieţii antediluviene? Teamă mi-e ca Sieyresii noş­tri abia dac-or ajunge să tra­seze proectu­l unei Constituţii stabile pentru nevoile unei lu­mi în descompunere. Dar cui îi pasa de asta? Burghezia coinarvă se supune unor mă­suri cari altădată ar fi făcut-o să urle, fiindcă ea nu mai cre­de în reîntoarcerea timpurilor fericite,a acelei tihne îndelun­gate, când averile se făceau cu încetul, după legi cari ţi­neau de estetică, proprietăţi, imobile, valori de portofoliu, toate compuneau o armonie de cari părinţii noştri erau în­cântaţi până la penultima lor suflare. Acum s'a apropiat timpul când moştenirea nu va mai fi o farsă pe care cei bo­gați o jucau morții.. s relua activitatea, imediat s’au construit şiruri întregi de prăvă­lii, care, deşi cu titlu provizoriu, sunt totuşi confortabile şi aspec­tuoase. In acelaş mod provizoriu se puteau deci construi şi pavilioa­ne pentru muncitori. Chiar de ar fi fost construite numai pentru a se trece în ele câteva ierni şi încă ar fi reprezentat un pas înainte, faţă de atâtea locuinţe insalubre şi neîncăpătoare în care trăesc majoritatea breslaşilor noştri .Un leac când i se dă unui bolnav tre­bue să i se dea la timp, ca să îi­ eficace. Ce folos va trage ţara şi evoluţia socială d­e azi, dacă după realizarea tuturor ţelurilor ce şi le-a propus se va constata că cei care sunt mai îndreptăţiţi decât oricine să se bucure de ea — mun­citorii — sunt sau totsviţi de chi­nurile unui trai strâmtorat, sau bolnavi de nu-şi vor mai putea reveni la starea normală ? Desigur că la primăvară ni se va trâmbiţa în toate felurile pla­nurile de punere în practică a a­­cestei probleme, dar tot la primă­vară vom avea şi noi dreptul să înfăţişăm statistica tuturor ace­lora care ori au sucombat, ori au contractat tuberculoza cu ochii ţintiţi tot în tavanele jilăvite, în Lu­mu nuri susţin intern In , plină evoluţie so-negustorilor posibilitatea de a-şi c­ată, o evoluţie din care so­cietatea de mâine trebue şi promite să iasă mai bună, mai a­­propiat­a de întruchiparea unui ideal la care au năzuit atâtea ge­neraţii. Pe primul plan al realiză­rilor practice se afirmă problema muncitorească, sub toate aspec­tele ei, economice, sanitare, cul­turale. Totuşi, la noi, orizontul acestei probleme n­u s‘a lărgit decât in­­tr’o anumită direcţie : aceea a ma­nifestaţiilor de masă. Modul cum s’a soluţionat, până acum, o parte din revendicările muncitoreşti, pe plan economic, este de-a­ dreptul iluzoriu şi despre aceasta ne vom ocupa cu alt prilej. Deocamdată ne-am propus să ne ocupăm numai de problema locuinţelor pentru muncitori. , Intr’adevăr, în această direcţie, în răstimpul celor doi ani care ne despart de spectrul războiului, nu s’a făcut absolut nimic. Muncito­­ru­l a rămas să-şi Scuipe plămânii tot în locuinţa lui mizerabilă, tot în atmosfera aceea încărcată de a­­meninţări de tot felul. El n’a avut încă dreptul să se gândească la un confort, care sâ-i răsplătească nu numai aşteptările, dar şi chinul ce l-a avut de întâmpinat ani de-a­­rândul, aşteptarea înfăptuirii acestei mi- Să nu ni se spună că n’a fost num­! Şi-atunci 9 timp sau că nu au existat posibi-» lităţi. Pentrucă, am văzut că a' 1 car­or­a viaţa ţar­aiulor era prezen­­tunci când a fost vorba să se dea L. Tel 'XvswîF

Next