Dreptatea, aprilie 1946 (Anul 21, nr. 49-70)

1946-04-02 / nr. 49

*' ~ ) Arcui XX! (seria lil-a) nr. 49 4 pagini 200 Le!rL­ES53 la ??33?I§la?:S. fi. „DREPTâîEA“! I33iaiî53'iî3. i PARTICULARI 3 Lan­ . 12.000 lei l.istituții si întreprinderi particulare 150.000 lei anual ■ Organ al partidului nafional­ tărănesc Mărfi 2 Aprilie 1940) I REDACTIA si § ADMINISTRAȚIA Str. Clem­­uceav Nr. 9 ISÎN:­ Redacția 5.28.14 Adiţia 5.51.81 Tipografia 5 22.76­­Taxa plătită în numerar cont aprobării 15.504/846 Cont C. E. C. 1386 In probleme vitale ", am arătat explicit că în aceste sale premergătoare lucrărilor de organizare a păcii mondiale, în timp ce toate statele exprimă re­vendicări studiate, de natură să lichideze odată pentru totdeauna litigiile, mai vechi, mai nouă, cu vecinii din toate părțile, noi, Ro­mânia, facem o excepţie singula­ră. Guvernul de concentrare al d-lui Groza, absorbit de preocu­pări jubiliare in fiecare săptămâ­nă, de parcă i-ar merge rom­an u­­nului de la o vreme mai bine ca oricând, nu dă de ştire sub nici o formă opiniei publice, mon­diale şi din ţară, că am avea şi noi de formulat cereri de schiţat veleităţi, de reclamat precizări, explicaţii. România şi românii fac pe muţii, în această privinţă, ca nimeni alţii astăzi pe glob. Par’că am fi ajuns să trăim o în­firipare de paradis, cele mai bu­ne zile din toate câte ar fi fost posibile. In cuprinsul realizării la maximum, fără rămăşiţe, a celor mai Îndrăzneţe idealuri ale vea­curilor, ale tradiţiei noastre ca neam. Guvernul care-i aşa de vorbăreţ să se laude cu reforme care s’au realizat şi în trecut, în proporţii excepţionale, ca de pil­dă reforma agrară, nu spune nici pâs în privinţa revendicărilor pă­cii noastre, de durată, definitivă. Zelos să împrăştie optimismul funciar şi fără intermitenţe ale preşedintelui de consiliu şi exal­tarea euforică a d-lui Tătărescu, ajuns cu două ministere la care nici în visuri nu putea să tindă, înainte de 23 August, în perspec­tiva schimbărilor ce trebuiau să se opereze sub regimul democra­ţiei, guvernul jubilează — râde, cântit şi iubeşte „poporul” în de­claraţii sforăitoare de presă... Şi totuşi, atâtea probleme vitale, de răscruce istorică, se pun oameni­lor serioşi astăzi la noi, atâtea sumbre posibilităţi de decădere economică se întrevăd că ne pân­desc pe foarte, foarte aproape, în 10—12 luni, dacă nu ne tragem măsurile din timp. Moştenitorii veseli ai atâ­tor străduitori oameni politici de la noi, de după înfiriparea plăpân­dei democraţii, nu acordă nici un interes de pildă, problemelor eco­nomiei naţionale, care Înoată în dificultăţi nu departe de a ajunge sufocante, extenuante. Intre timp la Finanţe avem un ministru în vacanţă permanentă; la Industrie şi Comerţ predomină preocupă­rile de... balet clasic !..• Iar con­siliul economic şi-a suspendat şe­dinţele deabinelea. Nu mai rămâne îndoială că în ţări de seriozitatea Franţei de pil­dă, altfel se petrec toate. Mesa­geri de importanţa d-lui Leon Blum sunt trimişi să dea de Ştire peste ocean despre problemele grave ale economiei naţionale, formulând fără înconjur pesimis­mul de rigoare asupra zilei ce vine, dacă nu se rezolvă necesităţile de import, ale unei pieţe mai puţin săracă în materii prime şi utilaj industrial decât a noastră. Pu­nând în amănunţimi problema condiţiilor de reconstrucţie a Franţei — la noi nu există o a­­tare problemă? — d. Blum a de­clarat recent la Washington : — „Dacă nu vom fi în stare a face aceste importuri pe care Ie­am calificat drept vitale, trebue să înţelegeţi că Franţa se va găsi A. B. (continuare In pag. 2-a) ■!* ||,|j‘um«!a»Muaginsi, "ue­r Comisarul general al exportu­lui, d. Mir­cea Solacolu, foarte pre­ocupat de schimburile noastre externe, a plecat în străinătate. La Praga deocamdată. Pentru că se va mai duce desigur în curând și în alte capitale. Ca să pună schimbul nostru comercial pe roate. Foarte grijuliu, d. Solacolu a plecat grabnic de tot. Atât de grabnic, încât n’a mai avut timp să-şi aştepte însoţitorii. Căci mi­siunea d-sale nu este de unul sin­gur, ci are un întreg stat major de experţi. A plecat deci şi aşteaptă la Pra­ga sosirea tovarăşilor care tre­buiau să-l urmeze. Foarte logică şi înţeleaptă hotărâre. Căci gu­rile rele pălăvrăgesc că în capita­la României traiul ar fi mai pu­ţin comod şi mai scump. Şi, ge­los de banul Statului d. Comisar exterior, înţelege să facă econo­mii. Aşteptându-şi cu răbdare co­legii de suferinţă. Până li se vor libera paşapoartele cuvenite. Intre timp, legea pentru înles­nirea importului cu devize libere, a cărei sănătoasă idee iniţială a­­parţine d-lui Solacolu, aşteaptă să-şi dea roadele. Care însă nu vor să se arate. După cum ne a­­nunţă un ziar de informaţie eco­nomică. Optimişti din fire, cum suntem noi românii întotdeauna, ne-am făcut şi de data aceasta iluzii prea mari. Am crezut că, a doua zi du­pă promulgarea legii respective, posesorii de devize libere se vor moar de LAZAR ILSESCU îmbulzi cu cererile lor timbrate în regulă. Luând cu asalt ghişeul registraturii comisariatului d-lui Solacolu. Pentru a putea obţine, cu un ceas mai de­vreme putinţa de a-şi jertfi devizele pe altarul Patriei. Făcându-le să curgă nă­valnic, ca un şuvoi de munte, în albia pregătită cu grijă de d. So­lacolu. Din nenorocire, albia rămâne seacă. Ici şi colo câte un firicel de apă, strecurându-se sfios, ca un copil ruşinat, printre bolovani. Ghişeul registraturii, nu e luat cu asalt. Iar dincolo de ghişeu, func­ţionarii respectivi au tot răgazul să discute mai departe mizeria ce îi paşte. Şi posibilităţile de aur ce s’ar deschide, dacă specialiştii comisariatului şi-ar fi pus alţi o­­chelari la întocmirea legii. Oche­lari normali. Ca să poată vedea cum trebue. Căci din păcate, socoteala d­e acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Avem nevoe de nenumărate lu­cruri din alte ţări. Bunuri de pro­ducţie, de o parte. Bunuri de con­sum, de altă parte. Legea propune posesorului de devize libere, să ajute cu aceste devize, importul de material ne­cesar refacerii. Acordându-i, e drept, anumite avantaje. Totuşi, rezultatul bun întârzie. Proprietarul de devize libere nu vrea să intre la stăpân El are devizele lui străine puse bine la (Continuare in pag. 2-a) dm inimi permanente pe păcăleşte şin Multe campanii a început „fe­­nedeaua” — de la 8 ianuarie în­­coace — împotriva partidului na­­ţional-ţărănesc. La început a ie­şit la lumină d. Constantinescu­­iaŞi cu bomba de ţip­ă a „vena­lităţii presei maniste ’. Domnul ministru al propagan­dei a fost recomandat cu acest prilej principalilor săi colabora­tori, azi comunişti sută ’n sută, ieri colaboraţionişti idem. Intre prietenii Gauleiteriior, promotorii prieteniei româno-germane şi e­­meriţii conducători ai redacţiei de stat, S. P. P. mai marele de pe strada Wilson a luat cunoştin­ţă despre furturile de tipografii provinciale. * D. Constantinescu-Iaşi n’a dat pe nimeni afară din minister, nici nu a dispus să se înnapoâeze bu­­nurile răpite. Dar ascultând sfa­tul canţonetistului ocazional: Când mănânci aşa iahnie. Nu mai face gălăgie, d. ministru... a tăcut... N’a trecut însă multă vreme şi iată că s’a inventat o nouă ticălo­şie. A început campania sistemati­că împotriva d-lui luliu Maniu pe motiv că ar fi fost filogerman şi antisemit .S’a stricat ţara de râs literalmente... Dar când am publicat biografia d-lui Lotar Rădăceanu n’a mai glumit nimeni. Afară desigur de birourile partidului social-demo­­cra­t, cunoscută oficină de rea cre­dinţă şi neadevăr. S’a recurs atunci la fals pur şi simplu. Un ministru în exerciţiu s’a oferit garant, despre autenticita­tea documentului plăsmuit. Dar tentativa a eşuat lamentabil. Nici tovarăşii din comitet, nici băeţiî din presă n’au insistat. Ruşinea a fost atât de mare în­cât nu ştiau cum să o ascundă mai repede. O ultimă soluţie s’a oferit, în­­tr’o caricatură lipsită de orişice intenţie defăimătoare ..Dreptatea” a reprezentat un soldat pe mâ­neca tunicii căruia s’au citit două iniţiale: T. V. Şmecherii fenedis­­mu’ui şi-au frecat palmele. I-am prins. „Calomniatori ai diviziei „Tudor Vladimirescu“. ..Adver­sari ai prieteniei român­o-sovieti­­ce”.­ Condeiele alergau năuce pe hârtie. Telefoanele sbârnăiau du­pă iscălituri de generali. Printre „înfierări”, „veştejiri” şi liste de protest, unsprezece conducători de oaste luau apărarea armatei, chipurile atacate, isilllu­l sau cum .D.-eul Dar dreptatea a ieşit şi de astă­­dartă deasupra, ca untdelemnul. Am publicat extrase din revista „Viaţa Românească” din Martie 1845, director Mihail Râlea, ex­trase dintr’un articol trivial şi grosolan insultător la adresa ar­matei. Şi am întrebat pe domnii generali, pe domnii miniştri şi pe domnii conducători ai F.N.D-eului atât de sensibili la gloria oştirii, în ce măsură sunt solidari cu a­cest text quasi-oficial şi în ce sens înţeleg să protesteze împo­triva lui. D. ministru Vasiliu Răşcanu, care ne dase în judecată pentru o caricatură, nu s’a sezisat în ni­­ciun fel de infama proză a „Vieţii Româneşti”. Iar conducerea acesteia din urmă reviste, după 15 zile de la apariţia numărului pe piaţă, şi-a autodezavuat articolul, fireşte, du­pă stăruitoarele somaţii ale „Dreptăţii”. Concluzia? întreaga armată şi-a dat seama de necinstea procedee­lor fenediste, de metoda celor două măsuri aplicate pe scară largă, toleranţă excesivă şi aco­peritoare pentru partizani, perse­cuţie şi eventual sancţionare a celor de altă opinie. Bătălia continuă. Dar, pentru moment, înregis­trăm, opt la zero. Probă, recentul comunicat al ministerului de războiu, prin care aflăm că d. general Vasiliu­ Răşcanu l-a dat în judecată pe d. Mihail Ralea. Şi probă mai alea măsurile, cari s’au luat pentru ca toţi co­mandanţii de mari unităţi să în­fiereze „Viaţa Românească”, ceru­tă de „Dreptatea”. X. y. z. ■ ■■■■ se 2VCTC M€NT& I, date Ministerul de Război comunică următoarele : Contrar afirmațiunilor făcute de o anumită presă, ministerul de război s'a sesizat de articolul apărut in revista „Viața Româ­nească" nr. 3 din Martie 1946, atunci când i s'a adus cazul la cunoştință și a luat imediat mă­suri ca autorul articolului să fie trimis in judecată. Ţine să atragă atenţiunea că se­sizarea şi hotărîrea a fost luată înainte de a se însera acest caz in presă. Suntem totuşi curioşi să ni «a comunice data. Când anume — înainte de so­maţia „Dreptăţii" — s'ar fi îna­intat undeva o plângere . Că s'a SESIZAT şi că ar­­ luat HOTĂRÂRE Ministerul de Răz­­boiu... nu este imposibil de susţi­nut. Ar rămâne însă de dovedit că d-nii Vasiliu­ Răşcanu, Mihail Ra­lea, D. I. Suchi­anu etc. — au luat vre-o măsură EFECTIVĂ, înainte de­ a fi citit somaţia „Dreptăţii” ! Şi e foarte greu !.„ perseverentă Ziarele .Jenedisle" şi In frun­tea lor „Universul", continuă să publice că s'ar fi încercat sau că s'ar fi tipărit lt tipografia unde se imprimă „Dreptatea“, adică la „Imprimeria", manifested domnu­lui Titel Petrescu. Din întâmplare informaţia este absolut Inexactă. Dar în scopuri politice, ziariştii fără scrupul şi fără conştiinţă pro­fesională din redacţiile F. N. D.­­ului, o răspândesc pe toate căile. Repetăm chiar pentru uzul per­severenţilor falsificatori de ştiri, documente etc.: TIPOGRAFIA „IMPRIMERIA" N'A PRIMIT SPRE TIPĂRIRE NICI NU A TIPĂRIT VRE­UN MANI­FEST AL DOMNULUI TITEL PE­TRESCU. Zvonurile, Informaţiile, notiţele, şoaptele, tumorile care se pun în circulaţie relativ la d. Titel Pe­trescu au astăzi scop pur politi­cianist. Nu înţelegem să ne aso­ciem fie numai prin tăcere la a­­semenea mârşave manevre, nedumeriri „România liberă” se aliră că minți trecătorii de le străzile Sanitalei consideră provocante strigările .Trăiască guvernul Groza“, „Tră­iască tineretul progresist”, „Jos­e'sc’stii” etc. etc. Aducem la cunoştiinţa confra­telui nostru că populaţia Capita­­lalei ca şi populaţia restului ţării de altfel este în totalitatea ei os­tilă F. N. D.-ului şi în consecin­­ţă nu poate asculta fără legitimă revoltă sufletească b­iznei care merg, fie împotriva sentimentu­lui general („Trăiască guvernul Groza”, „Trăiască tineretul pro­gresist”) fie prin nesinceritatea revoltă sufletească lozinci care lor contra faptelor precise ale gu­vernului. („Este inutil să strigi „Jos fasciştii” pe stradă şi să păs­trezi pe aceiaş fascişti în guvern !. S’a înţeles ? Dacă nu, revenim 1 anunț Rugăm pe cititorul nostru care eventual ar poseda în biblioteca sa colecţia revistei „Freude und Arbeit”, să ne-o pună la dispozi­ţie, pentru a putea oferi opiniei publice unele texte şi unele foto­grafii de palpitant interes în sta­bilirea identităţii colaboraţioniste a unor importanţi membri din F. N. D._______________________ gen epistolar Studenţimea bucureşteană F. D. U„ scrie s­tuden­ţimii ieşene. Ca să-i spuie că anul 1922 nu se mai poate repeta. Toată lumea ştie în capitala Moldovei acest lucru: întâi , istoria nu se întoarce Înapoi. Şi în al doilea rând, chiar dacă faptele a­r fi reversibile nimeni nu s’ar gândi să evoce nemodifi­cate tocmai faptele care au dus la pierzanie şi la ruină. Aceasta nu înseamnă că alte asasinate, noi asasinate — nu pot avea grele consecinţe. Deosebite decât consecinţele din 1922, dar tot atât da grele. Aşa încât onor. conducerea F. D. U. în loc să scrie epistole oa­­meoVOT pe care stăpânirea îi ser­veşte cu gloanţe n’ar strica să ia contact cu guvernul. Şi să explice acestuia că ne­dreptatea şi violenţa, că samavol­nicia şi teroarea nu sunt sisteme de conducere care să fi dus când­va la bun rezultat. Ar putea în scop de convingere să utilizeze și argumentul istoric (Continuare în van. W­ ­ b—b—bb Neliniştea pe care­­ar fi putut să o producă retragerea d-lui Gromyko a fost imediat potolită prin forma pe care această retra­gere a luait-o şi prin atmosfera­ în care a decurs.­t. O abţinere, pur şi simplu, de la o desbateri în care U. R. S. S. nu era de acord şi în care, prin vot,­­ fusese pusă în minoritate.­­ D-l Gromyko a făcut o decl»* raţie simplă şi calmă, un scurt expozeu şi o arătare a atribuţiu­­nilor sale care nu puteau depăşi instrucţiunile guvernului său* a*« nunţând totodată că nu va luai parte la desbaterile Consiliulu­i de Securitate care au ca subiect­ chestiunea persanăi iar Consiliul! şi-a continuat dezbaterile cu aeo* kts calm, pentrucă toată lumea * Atelzat că atitudinea de abţinere a U. R. S. S. nu are nicidecum un di tract­or de ruptură. i . Mai mult chiar: la desbatwrffa CL N. U.-lud asupra chestiunilor procedurale, D-l Gromyko a pair*’ tidlpot şi a adus un însemnat a­­port.­­ Au contribuit la aceasta decla* raţiile liniştitoare ale Generali's* simuhn­ Stalin în care şi-a expri* mat încrederea şi speranţa în O. N. U. chiar în preajma deschide* rii Conferinţei, a contribuit mă­sura de evacuare a Pensiei luată de U. R.­­ S. şi a contribuit de­legatul U. R. S. S. prin calmul şi tactul cu care îşi îndeplineşte misiunea pe lângă O. N. U. Marile puteri se pot felicita până acum­ şi se poate spera că acest cer limpede se va menţine până la sfârşit. Cu acest prilej relevăm marele folos de a se publica în presa română, în ertesaso, conţinutul dezbaterilor, stenografiate dacă este cu putinţă — aşa cum în­cearcă să o facă ziarul nostru —■ deoarece acesta este subiectul No. 1 In atenţia opiniei publice româ­neşti, pe plan internaţional. M* sponibil în armată Noui aspecte In cadrul unei conferinţe de presă, D-l Ministru da Război, a­­rată necesitatea cadrului disponi­bil şi normele ce va avea în ve­dere pentru aplicare. Aceste declaraţii nu mulţumesc opinia publică în general şi lumea militară In special. O probă: ziarul „Semnalul" din 22. III. c. arată unele din neajun­suri. Ne asociem, fără rezerve, la sur­priza arătată in acest ziar, asupra faptului că pentru reorganizarea casei oştirii s'a făcut apel la o largă discuţiune la M. R., în ca­drul unităţilor, comandamentelor, etc., cela ce nu se face pentru cre­­ie­rea cadrului disponibil, care are o mult mai mare importanţă pen­tru viitorul armatei şi al ţării. Ca altfel acest fel de a lucra de­mocratic — largă discuţiune —, este relevat ditirambic In numărul din 18. III. 940 al ziarului „Glasul Armatei", zi­ar oficial al M. R. De ce nu se aplică acelaşi mă­sură şi pentru cadrul disponibil? S-a mai arătat aceasta în acest ziar, cerându-se să nu se mai lu­creze, ca în trecutul atât de cri­ticat, cu uşile şî ferestrele erme­tic închise, ci democratic, cu ede larg deschise. In afară de aceasta, declaraţii­le D-lui Ministru mai suscită şi a­lte îndreptăţite evidenţieri, care sunt tot atâtea îngrijorări dar şi îndreptăţiri, ale lumei militare. întâi este vorba de oportunitatea creerii acestui cadru. De acord cu d-l Ministru, că ar­mata nu trebue să rămân­a cu un număr de cadre peste nevoile ei de pace şi că trebue evitată sufo­carea instituţiei, dar pentru acea­sta este necesar să se ştie care vor fi efectivele şi organizarea de pace a armatei! O ştie d-l Ministru? Noi afirmăm cu certitudine că nu o şi el Efectivele şi organizarea de pa­ce a armatei se vor fixa prin tra­tatul de pace, care, după cum s'a anunţat, este în curs de elaborare. Dece nu are răbdare d-l Minis­­tru de r­ăzboi? Da ce nu aşteaptă să cunoască datele de mol rus* înainte de a croia cadrul dispo* niibii? jj Nevoi economice. Nu sunt satisfăcute. Prin avan­­tajele pe care d-l Ministru anunţi că le va păstra personalului din codind disponibil — aceleaşi drep­­turi ca şi celor activi — nu se realizează nici o economie, sau se realizează una foarte mică, care nu contează. In fond de ce nu ne arată precis D-sa economia? Faptul că trecutul regim a avut o astfel de lege? Dar D-sa ştie foarte bine că scopul acelei legi a fost „epura­­rea") era o formulă pentru a o a­­plica. De altfel de ce nu a menţinut D-sa acea lege şi a venit cu I. D. No. 186/45, pe baza căruia a fă­­cut o epurare destul de severă şi cantitativ şi calitativ. Şi cu aceasta atingem motivul cel mai important pentru care lu­mea militară este îngrijorată de măsurile pe care D-sa vrea să le ia. Lumea militară nu are încrede­­re în obiectivitatea aplicării a­­cestor legi. Totul lasă impresia că se ur­mărește să se creeze cadrul dis­ponibil pentru că să creeze fapte împlinite. Se ştie prea bine în lumea mi­litară, a umblat pe toate buzele, că un comitet adi­oc şi ocult, a şi întocmit un tabel al ofiţerilor care trebuiau să plece. Dar lumea militară se întrea­bă: acest comitet este chemat să creeze viitorul cadru al oştirii? Deci scopul evident al acestei comisii a fost de a fixa cadrele, care vor rămâne, și care vor fi (Continuu* în itag. S­oimwmm

Next