Dreptatea, aprilie 1946 (Anul 21, nr. 49-70)
1946-04-02 / nr. 49
*' ~ ) Arcui XX! (seria lil-a) nr. 49 4 pagini 200 Le!rLES53 la ??33?I§la?:S. fi. „DREPTâîEA“! I33iaiî53'iî3. i PARTICULARI 3 Lan . 12.000 lei l.istituții si întreprinderi particulare 150.000 lei anual ■ Organ al partidului nafional tărănesc Mărfi 2 Aprilie 1940) I REDACTIA si § ADMINISTRAȚIA Str. Clemuceav Nr. 9 ISÎN: Redacția 5.28.14 Adiţia 5.51.81 Tipografia 5 22.76Taxa plătită în numerar cont aprobării 15.504/846 Cont C. E. C. 1386 In probleme vitale ", am arătat explicit că în aceste sale premergătoare lucrărilor de organizare a păcii mondiale, în timp ce toate statele exprimă revendicări studiate, de natură să lichideze odată pentru totdeauna litigiile, mai vechi, mai nouă, cu vecinii din toate părțile, noi, România, facem o excepţie singulară. Guvernul de concentrare al d-lui Groza, absorbit de preocupări jubiliare in fiecare săptămână, de parcă i-ar merge roman unului de la o vreme mai bine ca oricând, nu dă de ştire sub nici o formă opiniei publice, mondiale şi din ţară, că am avea şi noi de formulat cereri de schiţat veleităţi, de reclamat precizări, explicaţii. România şi românii fac pe muţii, în această privinţă, ca nimeni alţii astăzi pe glob. Par’că am fi ajuns să trăim o înfiripare de paradis, cele mai bune zile din toate câte ar fi fost posibile. In cuprinsul realizării la maximum, fără rămăşiţe, a celor mai Îndrăzneţe idealuri ale veacurilor, ale tradiţiei noastre ca neam. Guvernul care-i aşa de vorbăreţ să se laude cu reforme care s’au realizat şi în trecut, în proporţii excepţionale, ca de pildă reforma agrară, nu spune nici pâs în privinţa revendicărilor păcii noastre, de durată, definitivă. Zelos să împrăştie optimismul funciar şi fără intermitenţe ale preşedintelui de consiliu şi exaltarea euforică a d-lui Tătărescu, ajuns cu două ministere la care nici în visuri nu putea să tindă, înainte de 23 August, în perspectiva schimbărilor ce trebuiau să se opereze sub regimul democraţiei, guvernul jubilează — râde, cântit şi iubeşte „poporul” în declaraţii sforăitoare de presă... Şi totuşi, atâtea probleme vitale, de răscruce istorică, se pun oamenilor serioşi astăzi la noi, atâtea sumbre posibilităţi de decădere economică se întrevăd că ne pândesc pe foarte, foarte aproape, în 10—12 luni, dacă nu ne tragem măsurile din timp. Moştenitorii veseli ai atâtor străduitori oameni politici de la noi, de după înfiriparea plăpândei democraţii, nu acordă nici un interes de pildă, problemelor economiei naţionale, care Înoată în dificultăţi nu departe de a ajunge sufocante, extenuante. Intre timp la Finanţe avem un ministru în vacanţă permanentă; la Industrie şi Comerţ predomină preocupările de... balet clasic !..• Iar consiliul economic şi-a suspendat şedinţele deabinelea. Nu mai rămâne îndoială că în ţări de seriozitatea Franţei de pildă, altfel se petrec toate. Mesageri de importanţa d-lui Leon Blum sunt trimişi să dea de Ştire peste ocean despre problemele grave ale economiei naţionale, formulând fără înconjur pesimismul de rigoare asupra zilei ce vine, dacă nu se rezolvă necesităţile de import, ale unei pieţe mai puţin săracă în materii prime şi utilaj industrial decât a noastră. Punând în amănunţimi problema condiţiilor de reconstrucţie a Franţei — la noi nu există o atare problemă? — d. Blum a declarat recent la Washington : — „Dacă nu vom fi în stare a face aceste importuri pe care Ieam calificat drept vitale, trebue să înţelegeţi că Franţa se va găsi A. B. (continuare In pag. 2-a) ■!* ||,|j‘um«!a»Muaginsi, "uer Comisarul general al exportului, d. Mircea Solacolu, foarte preocupat de schimburile noastre externe, a plecat în străinătate. La Praga deocamdată. Pentru că se va mai duce desigur în curând și în alte capitale. Ca să pună schimbul nostru comercial pe roate. Foarte grijuliu, d. Solacolu a plecat grabnic de tot. Atât de grabnic, încât n’a mai avut timp să-şi aştepte însoţitorii. Căci misiunea d-sale nu este de unul singur, ci are un întreg stat major de experţi. A plecat deci şi aşteaptă la Praga sosirea tovarăşilor care trebuiau să-l urmeze. Foarte logică şi înţeleaptă hotărâre. Căci gurile rele pălăvrăgesc că în capitala României traiul ar fi mai puţin comod şi mai scump. Şi, gelos de banul Statului d. Comisar exterior, înţelege să facă economii. Aşteptându-şi cu răbdare colegii de suferinţă. Până li se vor libera paşapoartele cuvenite. Intre timp, legea pentru înlesnirea importului cu devize libere, a cărei sănătoasă idee iniţială aparţine d-lui Solacolu, aşteaptă să-şi dea roadele. Care însă nu vor să se arate. După cum ne anunţă un ziar de informaţie economică. Optimişti din fire, cum suntem noi românii întotdeauna, ne-am făcut şi de data aceasta iluzii prea mari. Am crezut că, a doua zi după promulgarea legii respective, posesorii de devize libere se vor moar de LAZAR ILSESCU îmbulzi cu cererile lor timbrate în regulă. Luând cu asalt ghişeul registraturii comisariatului d-lui Solacolu. Pentru a putea obţine, cu un ceas mai devreme putinţa de a-şi jertfi devizele pe altarul Patriei. Făcându-le să curgă năvalnic, ca un şuvoi de munte, în albia pregătită cu grijă de d. Solacolu. Din nenorocire, albia rămâne seacă. Ici şi colo câte un firicel de apă, strecurându-se sfios, ca un copil ruşinat, printre bolovani. Ghişeul registraturii, nu e luat cu asalt. Iar dincolo de ghişeu, funcţionarii respectivi au tot răgazul să discute mai departe mizeria ce îi paşte. Şi posibilităţile de aur ce s’ar deschide, dacă specialiştii comisariatului şi-ar fi pus alţi ochelari la întocmirea legii. Ochelari normali. Ca să poată vedea cum trebue. Căci din păcate, socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Avem nevoe de nenumărate lucruri din alte ţări. Bunuri de producţie, de o parte. Bunuri de consum, de altă parte. Legea propune posesorului de devize libere, să ajute cu aceste devize, importul de material necesar refacerii. Acordându-i, e drept, anumite avantaje. Totuşi, rezultatul bun întârzie. Proprietarul de devize libere nu vrea să intre la stăpân El are devizele lui străine puse bine la (Continuare in pag. 2-a) dm inimi permanente pe păcăleşte şin Multe campanii a început „fenedeaua” — de la 8 ianuarie încoace — împotriva partidului naţional-ţărănesc. La început a ieşit la lumină d. ConstantinescuiaŞi cu bomba de ţipă a „venalităţii presei maniste ’. Domnul ministru al propagandei a fost recomandat cu acest prilej principalilor săi colaboratori, azi comunişti sută ’n sută, ieri colaboraţionişti idem. Intre prietenii Gauleiteriior, promotorii prieteniei româno-germane şi emeriţii conducători ai redacţiei de stat, S. P. P. mai marele de pe strada Wilson a luat cunoştinţă despre furturile de tipografii provinciale. * D. Constantinescu-Iaşi n’a dat pe nimeni afară din minister, nici nu a dispus să se înnapoâeze bunurile răpite. Dar ascultând sfatul canţonetistului ocazional: Când mănânci aşa iahnie. Nu mai face gălăgie, d. ministru... a tăcut... N’a trecut însă multă vreme şi iată că s’a inventat o nouă ticăloşie. A început campania sistematică împotriva d-lui luliu Maniu pe motiv că ar fi fost filogerman şi antisemit .S’a stricat ţara de râs literalmente... Dar când am publicat biografia d-lui Lotar Rădăceanu n’a mai glumit nimeni. Afară desigur de birourile partidului social-democrat, cunoscută oficină de rea credinţă şi neadevăr. S’a recurs atunci la fals pur şi simplu. Un ministru în exerciţiu s’a oferit garant, despre autenticitatea documentului plăsmuit. Dar tentativa a eşuat lamentabil. Nici tovarăşii din comitet, nici băeţiî din presă n’au insistat. Ruşinea a fost atât de mare încât nu ştiau cum să o ascundă mai repede. O ultimă soluţie s’a oferit, într’o caricatură lipsită de orişice intenţie defăimătoare ..Dreptatea” a reprezentat un soldat pe mâneca tunicii căruia s’au citit două iniţiale: T. V. Şmecherii fenedismu’ui şi-au frecat palmele. I-am prins. „Calomniatori ai diviziei „Tudor Vladimirescu“. ..Adversari ai prieteniei româno-sovietice”. Condeiele alergau năuce pe hârtie. Telefoanele sbârnăiau după iscălituri de generali. Printre „înfierări”, „veştejiri” şi liste de protest, unsprezece conducători de oaste luau apărarea armatei, chipurile atacate, isilllul sau cum .D.-eul Dar dreptatea a ieşit şi de astădartă deasupra, ca untdelemnul. Am publicat extrase din revista „Viaţa Românească” din Martie 1845, director Mihail Râlea, extrase dintr’un articol trivial şi grosolan insultător la adresa armatei. Şi am întrebat pe domnii generali, pe domnii miniştri şi pe domnii conducători ai F.N.D-eului atât de sensibili la gloria oştirii, în ce măsură sunt solidari cu acest text quasi-oficial şi în ce sens înţeleg să protesteze împotriva lui. D. ministru Vasiliu Răşcanu, care ne dase în judecată pentru o caricatură, nu s’a sezisat în niciun fel de infama proză a „Vieţii Româneşti”. Iar conducerea acesteia din urmă reviste, după 15 zile de la apariţia numărului pe piaţă, şi-a autodezavuat articolul, fireşte, după stăruitoarele somaţii ale „Dreptăţii”. Concluzia? întreaga armată şi-a dat seama de necinstea procedeelor fenediste, de metoda celor două măsuri aplicate pe scară largă, toleranţă excesivă şi acoperitoare pentru partizani, persecuţie şi eventual sancţionare a celor de altă opinie. Bătălia continuă. Dar, pentru moment, înregistrăm, opt la zero. Probă, recentul comunicat al ministerului de războiu, prin care aflăm că d. general Vasiliu Răşcanu l-a dat în judecată pe d. Mihail Ralea. Şi probă mai alea măsurile, cari s’au luat pentru ca toţi comandanţii de mari unităţi să înfiereze „Viaţa Românească”, cerută de „Dreptatea”. X. y. z. ■ ■■■■ se 2VCTC M€NT& I, date Ministerul de Război comunică următoarele : Contrar afirmațiunilor făcute de o anumită presă, ministerul de război s'a sesizat de articolul apărut in revista „Viața Românească" nr. 3 din Martie 1946, atunci când i s'a adus cazul la cunoştință și a luat imediat măsuri ca autorul articolului să fie trimis in judecată. Ţine să atragă atenţiunea că sesizarea şi hotărîrea a fost luată înainte de a se însera acest caz in presă. Suntem totuşi curioşi să ni «a comunice data. Când anume — înainte de somaţia „Dreptăţii" — s'ar fi înaintat undeva o plângere . Că s'a SESIZAT şi că ar luat HOTĂRÂRE Ministerul de Războiu... nu este imposibil de susţinut. Ar rămâne însă de dovedit că d-nii Vasiliu Răşcanu, Mihail Ralea, D. I. Suchianu etc. — au luat vre-o măsură EFECTIVĂ, înainte de a fi citit somaţia „Dreptăţii” ! Şi e foarte greu !.„ perseverentă Ziarele .Jenedisle" şi In fruntea lor „Universul", continuă să publice că s'ar fi încercat sau că s'ar fi tipărit lt tipografia unde se imprimă „Dreptatea“, adică la „Imprimeria", manifested domnului Titel Petrescu. Din întâmplare informaţia este absolut Inexactă. Dar în scopuri politice, ziariştii fără scrupul şi fără conştiinţă profesională din redacţiile F. N. D.ului, o răspândesc pe toate căile. Repetăm chiar pentru uzul perseverenţilor falsificatori de ştiri, documente etc.: TIPOGRAFIA „IMPRIMERIA" N'A PRIMIT SPRE TIPĂRIRE NICI NU A TIPĂRIT VREUN MANIFEST AL DOMNULUI TITEL PETRESCU. Zvonurile, Informaţiile, notiţele, şoaptele, tumorile care se pun în circulaţie relativ la d. Titel Petrescu au astăzi scop pur politicianist. Nu înţelegem să ne asociem fie numai prin tăcere la asemenea mârşave manevre, nedumeriri „România liberă” se aliră că minți trecătorii de le străzile Sanitalei consideră provocante strigările .Trăiască guvernul Groza“, „Trăiască tineretul progresist”, „Jose'sc’stii” etc. etc. Aducem la cunoştiinţa confratelui nostru că populaţia Capitalalei ca şi populaţia restului ţării de altfel este în totalitatea ei ostilă F. N. D.-ului şi în consecinţă nu poate asculta fără legitimă revoltă sufletească biznei care merg, fie împotriva sentimentului general („Trăiască guvernul Groza”, „Trăiască tineretul progresist”) fie prin nesinceritatea revoltă sufletească lozinci care lor contra faptelor precise ale guvernului. („Este inutil să strigi „Jos fasciştii” pe stradă şi să păstrezi pe aceiaş fascişti în guvern !. S’a înţeles ? Dacă nu, revenim 1 anunț Rugăm pe cititorul nostru care eventual ar poseda în biblioteca sa colecţia revistei „Freude und Arbeit”, să ne-o pună la dispoziţie, pentru a putea oferi opiniei publice unele texte şi unele fotografii de palpitant interes în stabilirea identităţii colaboraţioniste a unor importanţi membri din F. N. D._______________________ gen epistolar Studenţimea bucureşteană F. D. U„ scrie studenţimii ieşene. Ca să-i spuie că anul 1922 nu se mai poate repeta. Toată lumea ştie în capitala Moldovei acest lucru: întâi , istoria nu se întoarce Înapoi. Şi în al doilea rând, chiar dacă faptele ar fi reversibile nimeni nu s’ar gândi să evoce nemodificate tocmai faptele care au dus la pierzanie şi la ruină. Aceasta nu înseamnă că alte asasinate, noi asasinate — nu pot avea grele consecinţe. Deosebite decât consecinţele din 1922, dar tot atât da grele. Aşa încât onor. conducerea F. D. U. în loc să scrie epistole oameoVOT pe care stăpânirea îi serveşte cu gloanţe n’ar strica să ia contact cu guvernul. Şi să explice acestuia că nedreptatea şi violenţa, că samavolnicia şi teroarea nu sunt sisteme de conducere care să fi dus cândva la bun rezultat. Ar putea în scop de convingere să utilizeze și argumentul istoric (Continuare în van. W b—b—bb Neliniştea pe carear fi putut să o producă retragerea d-lui Gromyko a fost imediat potolită prin forma pe care această retragere a luait-o şi prin atmosfera în care a decurs.t. O abţinere, pur şi simplu, de la o desbateri în care U. R. S. S. nu era de acord şi în care, prin vot, fusese pusă în minoritate. D-l Gromyko a făcut o decl»* raţie simplă şi calmă, un scurt expozeu şi o arătare a atribuţiunilor sale care nu puteau depăşi instrucţiunile guvernului său* a*« nunţând totodată că nu va luai parte la desbaterile Consiliului de Securitate care au ca subiect chestiunea persanăi iar Consiliul! şi-a continuat dezbaterile cu aeo* kts calm, pentrucă toată lumea * Atelzat că atitudinea de abţinere a U. R. S. S. nu are nicidecum un di tractor de ruptură. i . Mai mult chiar: la desbatwrffa CL N. U.-lud asupra chestiunilor procedurale, D-l Gromyko a pair*’ tidlpot şi a adus un însemnat aport. Au contribuit la aceasta decla* raţiile liniştitoare ale Generali's* simuhn Stalin în care şi-a expri* mat încrederea şi speranţa în O. N. U. chiar în preajma deschide* rii Conferinţei, a contribuit măsura de evacuare a Pensiei luată de U. R. S. şi a contribuit delegatul U. R. S. S. prin calmul şi tactul cu care îşi îndeplineşte misiunea pe lângă O. N. U. Marile puteri se pot felicita până acum şi se poate spera că acest cer limpede se va menţine până la sfârşit. Cu acest prilej relevăm marele folos de a se publica în presa română, în ertesaso, conţinutul dezbaterilor, stenografiate dacă este cu putinţă — aşa cum încearcă să o facă ziarul nostru —■ deoarece acesta este subiectul No. 1 In atenţia opiniei publice româneşti, pe plan internaţional. M* sponibil în armată Noui aspecte In cadrul unei conferinţe de presă, D-l Ministru da Război, arată necesitatea cadrului disponibil şi normele ce va avea în vedere pentru aplicare. Aceste declaraţii nu mulţumesc opinia publică în general şi lumea militară In special. O probă: ziarul „Semnalul" din 22. III. c. arată unele din neajunsuri. Ne asociem, fără rezerve, la surpriza arătată in acest ziar, asupra faptului că pentru reorganizarea casei oştirii s'a făcut apel la o largă discuţiune la M. R., în cadrul unităţilor, comandamentelor, etc., cela ce nu se face pentru creierea cadrului disponibil, care are o mult mai mare importanţă pentru viitorul armatei şi al ţării. Ca altfel acest fel de a lucra democratic — largă discuţiune —, este relevat ditirambic In numărul din 18. III. 940 al ziarului „Glasul Armatei", ziar oficial al M. R. De ce nu se aplică acelaşi măsură şi pentru cadrul disponibil? S-a mai arătat aceasta în acest ziar, cerându-se să nu se mai lucreze, ca în trecutul atât de criticat, cu uşile şî ferestrele ermetic închise, ci democratic, cu ede larg deschise. In afară de aceasta, declaraţiile D-lui Ministru mai suscită şi alte îndreptăţite evidenţieri, care sunt tot atâtea îngrijorări dar şi îndreptăţiri, ale lumei militare. întâi este vorba de oportunitatea creerii acestui cadru. De acord cu d-l Ministru, că armata nu trebue să rămâna cu un număr de cadre peste nevoile ei de pace şi că trebue evitată sufocarea instituţiei, dar pentru aceasta este necesar să se ştie care vor fi efectivele şi organizarea de pace a armatei! O ştie d-l Ministru? Noi afirmăm cu certitudine că nu o şi el Efectivele şi organizarea de pace a armatei se vor fixa prin tratatul de pace, care, după cum s'a anunţat, este în curs de elaborare. Dece nu are răbdare d-l Ministru de război? Da ce nu aşteaptă să cunoască datele de mol rus* înainte de a croia cadrul dispo* niibii? jj Nevoi economice. Nu sunt satisfăcute. Prin avantajele pe care d-l Ministru anunţi că le va păstra personalului din codind disponibil — aceleaşi drepturi ca şi celor activi — nu se realizează nici o economie, sau se realizează una foarte mică, care nu contează. In fond de ce nu ne arată precis D-sa economia? Faptul că trecutul regim a avut o astfel de lege? Dar D-sa ştie foarte bine că scopul acelei legi a fost „epurarea") era o formulă pentru a o aplica. De altfel de ce nu a menţinut D-sa acea lege şi a venit cu I. D. No. 186/45, pe baza căruia a făcut o epurare destul de severă şi cantitativ şi calitativ. Şi cu aceasta atingem motivul cel mai important pentru care lumea militară este îngrijorată de măsurile pe care D-sa vrea să le ia. Lumea militară nu are încredere în obiectivitatea aplicării acestor legi. Totul lasă impresia că se urmărește să se creeze cadrul disponibil pentru că să creeze fapte împlinite. Se ştie prea bine în lumea militară, a umblat pe toate buzele, că un comitet adioc şi ocult, a şi întocmit un tabel al ofiţerilor care trebuiau să plece. Dar lumea militară se întreabă: acest comitet este chemat să creeze viitorul cadru al oştirii? Deci scopul evident al acestei comisii a fost de a fixa cadrele, care vor rămâne, și care vor fi (Continuu* în itag. Soimwmm