Dreptatea, august 1946 (Anul 21, nr. 146-167)

1946-08-01 / nr. 146

Anul XXI (seria II?-al (Mr 146 \ a »»Wîl-- v., A v — —.-«irj PWlfilariS. A. „DREPTATEA' ^ÎL®i AAonanisite: PARTICULARI 3 Luni . 12.000 Iei ^Instituții și întreprinderi particulare]­a 150.000 lei anual Organ al partidului național-fărâ 4 pagini 200 Lei Intre farsă şi realitate stramiîa se ruşinează de ade­vărata sa înfăţişare. Niciodată un regim tiranic nu se va recu­noaşte ca atare, ci va afirma cu tărie că este chintesenţa liber­taţii şi emanaţia voinţii popu­lare. Ca să sprijine aceste pre­tenţii mincinoase va căuta să denatureze realitatea, creând o ambianţă falsă, în care deruta să amâne sfârşitul, iar laudele poruncite să liniştească, even­tual, scrupulele de conştiinţă. Mistificarea realităţii este un mijloc de realizare al dictaturii. Un maestru de geniu in acest meşteşug a fost fără îndoială Goebbels. El cel dintâiu a păşit de eja mist­if­ic­are a realităţilor imediate la mistificarea realită­ţilor abstractei real­zând însce­nări de mare anvergruă cu sco­pul precis de a provoca erori de optică, de judecată şi sentimen­te false. Goebbels a dat sensuri drăceşti mistificării, a transfor­mat pe călăi în victime, pe vic­time în călăi, a răsturnat înţe­lesul clasic al cuvintelor, a por­nit acţiuni criminale în nume­le marilor principii, a siluit conştiinţa artiştilor, făcându-i să slăvească în artă, fără re­­gire.9 Croind un climat asemănător aceluia în care Goebbels excela un grup fanatic de agitatori a reuşit să aducă în România un regim opresiv, antidemocratic şi antipopula.­Realitatea românească speci­fică a fost eliminată ca poten­ţial de manifestare, înlocuită fiind cu o figuraţie de circum­stanţă, cu rolul precis de a-i fal­sifica voinţa. Opera de mistificare a fost di­rijată cu cinismul şi perseve­renţa utilizată de marii maeş­tri. Niciun mijloc oricât de tic demn n’a fost lăsat deoparte. Cronologic, întâiu s’au format comitetele de fabrici şi sindica­tele, care, abzicând, din prima zi, dela rostul lor profesional s’au transformat în instrumente politice de terorizare. Sub ame­ninţarea lagărului, închisorii şi suprimării dreptului de a lucra, lumea muncitoare a fost scoasă în stradă, să facă manifestaţii străine de aspiraţiile ei şi să strigă lozinci impuse. Aşa s’a născut regimul de oprimare, imtodenumit ..guvern de largă concentrare democratică”. Dintr’o ambianţă falsificată a ieşit aşadar un guvern străin de voinţa poporului, purtând un nume uzurpat. Pasul cel ma­re a fost făcut. Pentru guvernul de uzurpatori restul însemna de­talii, care s’au urzit, când cu şiretenie, când cu grosolănie, dar întotdeauna cu tenacitate. „Guvernul de largă concentra­re democratică” şi-a însuşit de-a gata din colecţia dictatu­rilor arte­rgătoare, cenzura starea de asediu şi decretele C. Gheorghiu (Continuare in pag. II-a) G­at­oiştea Tovarăşul Pătrăşcanu, la ulti­mul meeting comunist, a făcut ve­rgale de cimilituri. Încercând să prostească­,,pe democraţii aduşi cu camioanele să-l asculte. „De ce ne atacă opoziţia?" se. Întreabă d sa. „In primul rând■ o­­poziţia Îşi dă seama de propria ei slăbiciune, cele două part de Hind azi rămăşiţele unui trecut pe veci Înmormântat". Drept răspuns i-am propune a­ lui Pătrăşcanu, ca să se convin­gă cât sunt de „rămăşiţe" aceste partide, să facă o plimbare pe jos, cu tramvaiul, sau pe la ţrra, dar fără agenţi. In fine să se ame­stece In marea massă şi să ascul­te ce spun oamenii. Cei mulţi­­alţii decât cei aduşi în camioane. Cred că ar deveni subit melanco­li­c. Dar e păcat să-fi strici buna dispoziţie şi eledele oratorice. Mai bine aşa. El spune, şi alţii vor face. ..Iar in al doilea rând, spune d-sa, partidele istorice fug de ale­geri. Toate obiecţiile aduse de a­ceste­a, dovedesc dorinţa lor de a amâna tot mai mult contactul lor cu poporul". Aceasta le întrece pe toate. Un om de formaţia d-lui Pătrăşcanu credeam că are respectul adevă­rului. Înţelegem asemenea argu­mente-revolver in gura lui Teo­­hari Georgescu sau Gheorghiu- Dej. De un an de zile Marii Ali­aţi trimit Note Guvernului, adu­când vorba de alegeri. Şi el tace mâlc. Ea le tot amână din trei in trei luni sub fel de fel de pre­texte care au ajuns şi in anecdo­tica populară. Şi tot opoziţia e a­­ceia care fuge de aleger­i Cred că primele numere ale ziarelor de opoziție, după acordul de la Moscova, vorbesc de imedi­ata efectuare a alegerilor. Deci, să fim serioși, domnule Pătrășcanu. SCRISOARE DIN MOLDOVA Domnule Prim Ministru Dr. Petru Groza, In scrisoarea ce v’am adresat nu de mult prin coloanele acestui ziar, în legătură cu vizita d­vs. la Bacău, vă scrim între altele că nici în pu­ţinii aceia ce vă înconjoară şi vă par devotaţi încă să nu aveţi încre­dere, căci în majoritatea cazurilor nici aceia nu sunt de partea dvs. Desigur, era o părere a mea. în­tâmplarea a făcut insă ca să mi se confirme această părere şi iată cum : Nevoile mă purtau într’o zi pe meleagurile noastre moldoveneşti, într’o căruţă, pe un drum spre târg. Şi fiindcă veni vorba de drum, da­­ţi-mi voie să fac o paranteză. Ar fi bine ca în turneele pe care le faceţi în propaganda electorală să nu călătoriţi cu aerodinamicul acela ultra-elegant cu dormitor de desvăluia sufletul, aevârlise acope­rământul negru pe care şi-l pusese de formă sau poate forţat de îm­prejurări. — Apăi nu mai pot domnule, mi-i lehamite de când sunt de râsul sa­tului, de când sunt ocolit şi hulit,­­ căci nu toţi ştiu că în inima mea sunt tot ca ei şi după cum este chiar şi primarele ,,comunistul", dar­ei sărmanul ca şi mine trage un po­­nos de care nu poate să scape. Că doar şi el îi tot de-ai noştri dar a fost pus cu forţa să iscălească ade­ziunea la comunişti. Apăi ştii as ? — a încheiat el apăsat şi hotărât — ţăran Român comunist nu se poate Dacă cei dela oraş, dacă cei dela cârmă nu ştiu aiasta, atunci să afle din gura me. Auziţi domnule Prim Ministru, se aude domnule Preşedinte al Fron­tului Plugarilor ? Căci asemenea! ţării mi’lui moldo­vean mi-au vorbit alţi ţărani din alte colţuri ale ţării şi aceşti ţă­rani, reprezintă precum ştiţi 80 la omul şi-a distregat tăierile inimii şi mi-a spus, mi-a spus multe şi de toate de care vă veţi întrista dom­nule Prim. Mi-a spus că e preşedintele or­ganizaţiei Frontul Plugarilor din co­muna lui, ,,este‘‘ deoarece trebuie să fie unul din sat şi năpasta a­­ceasta a căzut pe el şi în plus mai e şi ajutor de primar. Numai că nu ...„Dar eu tot la ţărănişti Îm scris pe Biscune şi când o­ui la votare apăi nu mi-ar chica mâna când aş pune ştampila pe aiştia" ? Mirarea mea a fost mare. L-am măsurat, l-am privit adânc să gă­sesc o urmă de perifidie în el, dar nu. In ochii lui se oglindea sufletul lui de român curat, pe frunte erau brazdele suferinţelor milenare, dar plus şi cu restaurant ci cu o maşi­! Perfîdîe nu- omul vorbea sincer, îşi nă ori chiar cu o căruţă pe aci pe şoselele noastre judeţiene sau chiar naţionale. Vă veţi da seama ce realizări grozave s’au făcut sub gu­vernarea d­vs. în ceiace priveşte epurarea şi întreţinerii drumuri­lor. Lumea spune chiar că după cum e guvernul aşa şi drumul. Veţi spune poate că drumurile cad în sarcina Ministerului Comu­nicaţiilor. Desigur, dar credeţi dv. că tovarăşul Dej de astea are el timp ? Păi ce l-ar face tovarăşa Ana auzind că a plecat tocmai prin Mol­dova să vadă situaţia drumurilor in loc să stea aci la centru să u­­nească proletarii din toate ţările.­ In afară de acestea am auzit că bietul om sire treburile lui gospo­dăreşti că-şi face şi el o căsuţă pa undeva printr’un parc bucureş­tean de vreo câteva sute de milioa­ne (ce-i azi suta de milioane ?) că vine iarna mâine poimâne şi nu mai poate sta in mahalaua Griviţei Roşii că doar e ditamai ministru, nu lăcătuş. Şi cum spuneam mai sus, mer­gând încet-încet prin hârtoapele drumului, plin de colb şi apăsat de căldură, văd un ţăran chipeş că ne opreşte şi ne roagă să-l luăm şi pe el la târg unde are treburi. Bucuros că voi ava un tovarăş (de drum nu de proletariat) l-am luat alături de mine în căruţă şi din vorbă în vorbă am ajuns, că fiecare, la politică. Am aflat astfel că cel de lângă mine nu era ţăran de rând ci era chiar preşedintele Frontului Plugarilor din comuna S­imul­dv. La întrebarea lui i-am spus că nu fac nici o politică. — Amu am înţeles, zicie omul, sunteţi man­ist. Am chim sieclit-o că omul ghici­se şi mă uitam cu teamă că voi­nic cum era mă putea­m converti­­repede la B. P. D.-,sm mai ales că eram în plin câmp şi cam pirpiriu din fire. Numai că m'am înşelat,­­spre bucuria mea, căci abia atunci „In numele poporului francez” sunt cuvintele cu care d. Bidaultt Prim Ministru al Franţei a des­chis Conferinţa Păcii. Iată garant­­ia, care oferă dela început, din prima secundă a orei 13 şi 3 mi­nute, pentru toată dreptatea ce se va Înfăptui in această confe­rinţă ! ,,In numele poporului fran­­cez", luptătorul de apururi pentru toate libertăţile şi desrobirl­e Iu mii I Reprezentantul Fiinţei, sora noastră mare, aduce drept garant al orânduirilor din prima confe*­­rinţă a păcii, poporul francez­­ încrederea este asigurată ! Onoarea care se face Franţei şi Parisului se datoresc funcţiei de sută din numărul voturilor iar dacă,„avangardă a naţiunilor democrate în fabrici şi în instituţiile publice tice’ pe care, de două ori in 30 -----i —---1-1 — —--A—,S! se va vota conform legei electora­te elaborată de dvs. şi cum speraţi dvs., apăi domnule Prim Ministru pe aceşti 80 la sută nu-i veţi putea Aurel Ştefănescu Roman (Continuare în pag■ IV-a) Ella Negruzzi împiedecată să-şi spună cuvântul sub regimul Ana­ Groza... In­ momentul când la Paris se semnează tratatele de pace, în mo­mentul când în forurile interna­ţionale se consfinţesc pentru tot globul drepturile omului — drep­tul fiecărei fiinţe umane de-aşi spu­ne răspicat cuvântul prin viu grai, scris şi Radio­; dreptul presei li­bere, dreptul întrunirilor — în momentul acesta regimul Anei Pauk­er-Groza prin emeriţii săi ele­vi (generos plătiţi) care au absol­vit şcolile de cadre comuniste, — împiedecă pe marea democrată Ella Negruzzi să-şi rostească gân­dul în faţa tineretului Naţional- Ţărănist. E locul să repetăm zicala din străbuni: pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăeşti! Ella Negruzzi care n’a precupe­ţit niciodată să-şi expună însăşi propria fiinţă, întru apărarea îm­pricinaţilor, năpăstuiţilor sau obij­-­ duiţilor oricăror credinţe politice sau religioase ! Ella Negruzzi a fost împiedecată de către agenţii fenedelei să-şi rostească credinţa Naţional-Ţărănistă, — să-şi ros­tească cuvântul românesc ! Duminecă 28 iulie la orele 11 a. m., se inaugura casa de stat „Ga­­vril Bolburoiu” a tineretului circ. XIII. In faţa asistenţei numeroase şi entuziaste Ella Negruzzi care-şi începuse cuvântarea a fost între­ruptă de ameninţările, răcnetele şi imprecaţiunile uneltelor tero­riste, f­ind nevoită să se furişeze pe uşi lăturalnice spre a scăpa cu viaţa de furia inconştienţilor (so­siţi în camioane speciale) şi veniţi cu un singur consemn : să strice întrunirea paşnică, să provoace scandal, să iovească , să distru­gă... • • • » • e e •••• Faptele vorbesc de la sine... iar lecţia ce trebue trasă este sugesti­vă. Când un regim este sfiit să re­curgă la astfel de metode anarhice — îşi dă singur certificatul de popularitatea şi încrederea de ca­re se bucură în massele poporu­lui !... Organizaţia Femenină a Parti­dului Naţiona­l-Ţărănesc protes­tează cu energie şi desgust împo­triva acestor metode de intimidare josnice ş i periculoase şi felicită femeile fenedeler pentru cinismul cu care convoacă meetinguri de protest împotriva regimurilor dic­tatoriale din alte ţări, dar care pa­tronează şi vor să-şi asigure Vic­toria electorală în ţară prin ace­ste metode odioase şi samavolnice care batjocoresc orice lege a civi­­lizaţiei şi a iminităţii. Oare, sub semnul gloanţelor, al cuţitarelor şi al răngilor de fier, d-nele Ana Pauker, Jeny Rădă­­ceanu şi Maria Rosetti vor să-şi apropie inim­le chinuite de foame şi mizeri© ale mamelor, surorilor şi fiicelor acestei tari ? ! Frumoase şi promiţătoare pers­pective pentru manifestările femi­­nine în viaţa politică viitoare, a ţării... SSB EXAMEN POLITIC m mm uhtuom începerea campaniei electorale o­­dsită cu intrarea în funcţiune a le­gei electorate, face necesară o cer­cetare a poziţiei şi forţelor partide­lor angajate în luptă, în lumina e­­venimeintului dele 26 August 1944 şi a celor doui ani ce s'au scurs de atunci. Acest examen se face în mod naturii­ de cetăţeanul solicitat să-şi spună cuvântul prin vot şi este ne­cesar să fie făcut de partidele com­petitoare in alegeri, pentru justifi­carea cererii lor de a fi votate. La 23 August 1944, deşi eşită dintr'un huo®, ţara noastră avea o configuraţie politică simplă. Deo­parte dictatura prăbuşită împreună cu toate năzuinţele ce­ior ce o pre­gătiseră, o sprijiniseră sau­­o­ spe­culaseră,­­ fel de altă parte marile partide democrate naţional ţără­nesc şi naţional liberal, ur­mate de partidul comunist român şi partidul social democrat. Pentru partidele naţional ţără­nesc şi naţional liberal, noua stare de lucruri era rezultanta firească a luptei lor susţinute împotriva regi­murilor antidemocrate şi constituia in acelaş timp confirmarea necesi­tăţii lor în viaţa politică a Româ­niei. Pentru P. S. D. şi în special pentru P. C. R., 23 August 1944 în­semna deabia ziua naşterii lor poli­tice. Cele câteva persoane cu con­vingeri comuniste ferme nu puteau însemna un partid politic, iar dina­mizarea sporadică a unor nemulţu­miri în cadrul muncii, nu puteau fi considerate drept activitate politică organizată. Ţara nu cunoştea deci un partid comunisit român, iar doctria co­munistă pe care o cunoştea de aiu­rea, nu convenea structurii sale spirituale şi economice. Cei câţiva comunişti români, de­veniţi astfel la 23 August 1044, par­tidul comunist român prin efectul luptei marilor partide democratice şi prin generozitatea acestora, îşi dădeau bine seama de această situ­aţie. Din nimic trebuia făcut totul: ca­dre active şi membri, massă de a­derenţi, program. încă de când participau la opera de guvernare alături de marile par­tide democrate, comuniştii iniţiază şi pun în aplicare planul de acţiune care să le aducă în primul rând o prezentare convenabilă în faţa unei ţări ostile lor, apoi un număr­ im­portant de membri şi, în cele din urmă, puterea neîmpărţită cu alţii. Astfel se naşte Frontul Naţional Democrat cu următoarele rosturi: să camufleze slăbiciunea P. C. R.-ului sub o denumire pompoasă, inspirând forţa; să monopolizeze în avanta­jul său noţiunile de „­naţiune-­ şi ,democraţie" (cu care de altfel nu aveau nicio legătură ideologică); să constitue un oficiu de recrutare a membrilor şi aderenţilor prin crea­rea unui canal colector al tuturor desrădăcinaţilor politici, compro­mişilor regimurilor de dictatură, căzăturilor morale şi fizice ale celor două mari partide, oportuniştilor pur şi simplu. Se creiază astfel o firmă politică de falsă reprezentare a opiniei pub­lice, care însă convenea P.C.R-ului mai mul­t decât propria sa firmă. Prin mijloacele bine cunoscute şi care nu au nimic de a face nici cu forţa sa politică, nici cu voinţa ţă­rii, F. N. D.-ul preia singur puterea Fan (Continuare In pag. 11®) 1 . TEMELII FALSE de N. CAR­ANDI­NO Propaganda electora­lă a guvernului se desfăşoară pe falsele temeli­ ale unei fantezii care oscilează înittre poli-i­ţism şi mistificare. Intr'adevăr socotind opinia publică neformată şi inca­pabilă de un discernământ exact, stăpânitorii efectivi ai mijloacelor de răspândire nu se silesc să arunce zilnic în cuptorul încins al actualităţii cele mai năstruşnice şi ade­seori cele mai nepotrivite materiale. Se întâmplă ca suc­cese de o zi i­eftine şi trecătoare, să răsplătească aseme­nea manevre lipsite de orizont şi de scrupule. Dela o vreme însă nici măcar efectul de surpriză nu-şi mai poate da roadele.­­• Cetăţeanul fie că ascultă, fie că citeşte, răspunde, pentru moment către sine, cu un surâs. Fiindcă croest cetă­ţean mediu,, fără să fie atât de evoluat cât l'am dori noi şi cât s'ar dori el însuşi, a reuşit să capete, în decursul­­ anilor de dictatură, o experienţă decisivă. El s-a învăţat­­ să recunoască sub înşelătoarele aparenţe, interesul care se ascunde şi să nu se mai lase amăgit de formule contra­zise de realitatea faptelor. Avem impresia că omul de pe stradă a câştigat o relativă maturitate politică şi că el ştie astăzi să aprecieze sinceritatea programelor, în raport cu valorea morală a fruntaşilor care le recomandă. De aceia cine doreşte într-adevăr să se apropie de urechea mulţimii, nu numai pentru a fi auzit, ci cu scopul­ de a obţine ascultare, ar face mai bine să renunţe la iste­ţimi­le curente din trecutele campanii electorale, (când cornul abundenţii oratorice se revărsa nestăvilit), în fa-­­­voarea unei sobrietăţi grave şi expresive. Rezultatele alegerilor, în măsura în care nu vor fi fal­sificate, vor oglindi această stare de spirit general, anti-­­ demagogică şi închinată altor valori decât ale interesului sau ale tentaţiei. Până atunci să ne străduim a păstra, în competiţia deschisă, avantajul adevărului luptător Joi 1 August 1946 REDACȚIA si ADMINISTRAŢIA Str. Clemenceau Nr. 9 Redacţia 5.28.14 Adiţia 4.58.13 Tipografia 5.22.76 Taxa plătită în numerar cont aprobării 15.504/946 Cont C. E. C. 1386 Telefoane: { CRONICA EXTERNA ] PRIMUL CONTACT ] 1 de ani a avut-o patria cuvântat­o­­­­rului, d. Bidault. " In continuare, Primul Ministru­­ al Franţei denunţă „cauza pro­­fundă a eşecului" reglementărilor din 1918: „cele două mari pul fieri" — Statele Unite şi Uniunea Sovietică — „,au rămas în af­a­rai reglementărei păcii. Această cau-­ ză nu mai există azi". O frază Îmbucurătoare, de la­­ început, pentru noi românii, când I d. Badauit se referă la O. N. U.­­­­ „guvernul francez doreşte în mod­­ deosebit ca această înţelegere să­­­ fie completată, prin admiterea în acest concert al Naţiunilor, şi a­­ celor absenţi, mai alias cei di­n Eu-­­­ropa, imediat ce aceştia vor trăi conform libertăţilor". ■. După aceste fraze generale, prin care d. Bidault a stabilt climatul­­ Conferinţei de Pace, favorabil ju­­stiţiei şi legali­taţei de tratament, I d-sa trece la chestiuni, în directă legătură: elaborarea regulamen-­­ tului. Arată eforturile depuse în Conferinţa din iunie, de către cel­e­ 4 miniştrii de externe care „ar fi căutat cu răbdare şi chiar cu în-, . verşunare soluţiile care ar puteai să realizeze un acord al tutunrii şi să constitue bazele unor ho­tă-­­ rîri durabile”. ______________' 1 ' M.­­ ( (Continuare In pag. II-®) a/

Next